Doamne, cine ș-va face

Lăcuință de pace,

Să șază-ntr-a ta casă, 

În măgura cea deasă?

Numai cine va merge

Întreg pre svânta lege,

Să facă-n toată partea

Ce-nvață dereptatea.

Și de câte grăiește,

Pre nime nu smintește,

Nice cu limba-nșală,

Să bage la greșeală.

Ș-a prietin scădere

Nu va face-ntr-avere,

Și ruda sa ce are

Nu o ia-n defăimare.

Pre viclean de departe

Nu sufere să-i caùte,

Iară carii au frică

De Domnul, îi rădică.

Ce-ș țâne giurământul

Și nu-ș schimbă cuvântul.

Cătră soț de ce zâce

Nu grăiește de price.

Argintul nu-ș dă-n leafă,

Să-ș ia blăstăm în ceafă.

Nice voiește-n fețe,

Luând mâzde-n giudețe,

Pre cei fără de vină

Să-i dea-n mână streină.

Aceste cine face,

În veci va fi cu pace.