Strig cu glasuri ovilite

Cătră tine, Doamne svinte,

Și mișaua mea făgadă

Voi vărsa fără tăgadă

Denaintea ta, dând știre 

Ca să-m fii de izbăvire,

Pentru greu ce mi să strânge 

Pregiur suflet, de mă stânge.

Precum vez că pre cărare 

Mi-au tins lațuri de pierzare,

Și pre căi îm sunt supuse 

De la pizmașii miei curse.

Din direapta caut și-n stânga, 

Și nu-i să-m potoală tânga.

A fugi nu poci departe, 

Nime nu-i să-m țâie parte.

Bietul suflet mi să trece, 

Că n-am cine să mă cerce.

Am strigat cu rugăminte 

Cătră tine, Doamne svinte,

Ș-am grăit că tu-m ești vântă, 

De-m ești sorț și parte svântă

În țara cea fără greață, 

Unde petrec cei în viață.

Și să-m socotești de rugă 

În pedeapsă ce sunt lungă,

De pizmaș ce mă gonește, 

Și vin de mă izbăvește.

Că pizmașii să-nvitează 

Bietul suflet să mi-l piarză.

Ce să-l scoț, Dumnezău svinte, 

Den tunerecuri cumplite,

Ca să spui svântul tău nume 

Tuturor ce sunt în lume.

C-abia direpții m-așteaptă 

Pănă când îm vei da plată.