Psalmul 146 

Lăudațî-l cu cântec pre Domnul, 

Că i-i cântecul bun în tot omul. Și cântări cu dulceață să-i facă 

Lui Dumnezău de cinste, să-i placă. Că zidește Ierusalimul1, 

Ca să bage-ntr-îns pre tot creștinul, Și pre tot Izrailul să strângă, 

Să petreacă-ntr-îns fără de tângă. Cela ce dă leacuri fără smântă 

Cărora sunt cu inema frântă 

’

Și le leagă frânturi sfărâmate, 

De-i schimbă din boală-n sănătate, Cela ce-au pus stelelor măsură 

Și numere careaș pre făptură, Mare este Domnul de tărie, 

Și gândul lui nime nu-i să-l știe. Domnul pre céi buni îi sprejinește, 

1 Pronunțat I-e-. 

Și sămețâi la pământ smerește. Începeț lui Dumnezău cu strune De-i cântaț cu viers să să răsune, Și să-i cântaț cântec cu dulceață Celuia ce-au tins preste ceri ceață Și gătează cu núorii ploaie De sloboade pre pământ pohoaie, Celuia ce crește pre munț iarbă Și otava ceea ce-i de treabă Pentru oameni, să-ș culeagă hrană, Și vitelor s-aibă preste iarnă, Celuia ce grijește de hiară Și de puii corbilor ce zbiară, Cându-l strigă, urgisiț de tată, De-i hrănește cu mână-ndurată. Că Domnul pre cai buni nu să bate, Nice pre vitej cu státuri nalte, Ce Domnului acela om place Ce-i plinește porunca cu pace, Și la vreme de greu și de sâlă Cugetează spre svânta lui milă.