Domnul să te-asculte-n zî de greutate*,

Să te sprejinească-n scut de bunătate,

Domnul lui Iiacov cu svântul său nume,

Și să-ț folosască în viața de lume.

De la locul cél svânt ție să-ț trimiță,

Din Sion să-ț vie multă folosânță.

Darurile tale să le pomenească

Ș-a ta jărtvă-ntreagă să o-mbogățească.

Și ca să-ț dea Domnul inemii ce-ț place,

Toată sfătuința să-ț umple cu pace.

Pentr-a ta izbândă să ne paie bine,

Și să fie Domnul Dumnezău cu tine.

Numele lui cél svânt să ne fie fală,

De pizmaș să n-avem nice o sâială.

De ce ti-i ruga-te Domnul să-ț trimiță

Cu mână-ndurată de bună priință.

Cunoscut-am astăz că Domnul agiută

Al său pomazanic cu putere multă,

Că-i aude Domnul din svânta sa slavă

Ruga ce să roagă fără de zăbavă,

Dându-i biruință la loc de năvală,

Cu svânta-ș direaptă, fără de sminteală.

Aibă ei nedejde pre c-ai, pre telege,

Limbile, păgânii cei fără de lege.

Noi să le dăm chiot cu preasvântul nume

A Domnului nostru, să răsune-n lume.

Că să poticniră de să răsturnară 

Toț pizmașii noștri, călări și din cară.

Iară noi, creștinii, stăm fără cădere,

C-am făcut izbândă cu a ta putere.

Dăruiește, Doamne, a ta bunătate, 

Să ne custe Domnul, și-i dă sănătate.

Și pre noi ne-ascultă, când te vom ruga-te.

La zî ce-i de treabă,-ntr-a ta bunătate.