Doamne, împăratul, cu a ta putere,

Să bucură foarte,-ntr-a ta mângâiere.

I-ai dat ce-i dorește inema și-i cere,

Și-n câte să roagă nu-l laș în scădere.

L-ai întâmpinatu-l cu dar și cu bine,

Spori de bunătate i-ai dat, cum să vine.

Pusu-i-ai în capu-i de cinste cunună,

În podoabe scumpe, s-aibe voaie bună.

Cerșut-au la tine viață să-i sporească,

Și i-ai dat lungi zâle, în veci să trăiască.

Este-i slava mare de-a ta biruință,

Ș-ai pus preste dânsul slavă-n cuviință.

În veci de veci da-i-vei bișug să-i sporească,

Bună cuvântare cu dânsul să crească.

Da-i-vei bucurie cu svânta ta față,

Să să veselească în trai cu dulceață.

Că-mpăratul nostru i-i Domnul nedejde,

Trimițându-i milă de sus în primejde.

Ceia ce-ț țân pizmă și-ț fac țărâi smântă,

Să-i agiungă, Doamne, mâna ta cea svântă, 

Să n-aibă să scape de svânta-ț direaptă,

Să le faci pre vină și să le dai plată.

Să-i pui ca cuptoriul ce arde cu pară,

’N vremea feții tale, când vei veni-n țară.

Domnul urgisi-i-va-ntr-á lor turbureală

Și le va da focul să-i soarbă-n năvală.

Cu roada lor, toată sămânța li-i pierde,

Să nu fie-n oameni să să mai dezmierde.

Că-ș porniră răul asupră să-ț strice,

Sfat ce cugetară nu pot să rădice.

Și-i vei pune-n proașcă, de-i vei bate-n față,

Ce-au agonisitu-ș pre vină să-ș pață.

Ivește-te, Doamne, de te nalță-n sâlă,

Să-ț cântăm puterea în svânta ta milă.