Domnul mi-i lumină și mi-i mântuință,

N-am de cătră nime nice o sâință.

Domnul mă scutește cu pavăță tare,

Și n-oi avea-n viață frică de pierzare.

De-ar fi cât de-aproape pizmașii cu scârbă 

Ș-ar vrea să-m mănânce carnea de pre gârbă,

Aceia pizmașii ce-m cearcă durere

Le va slăbi sâla și vor da-n cădere.

De s-ar tăbărî-să oaste cât de mare

Să vie asupră-mi, am inemă tare.

Și nu mă voi teme, cu a ta nedejde,

Nice de o oaste să-m facă primejde.

Numai ce am una să cei de la tine,

În svânta ta casă să petrec cu bine

Și-n zâlele vieții să-ț văz de frâmsețe,

Slujindu-ț în casă pănă-n bătrânețe.

Că mă vei ascunde la zî de năvală

Supt cortul tău, Doamne, ca să n-aib sâială.

M-ii1 acoperi-mă în cămar-adâncă,

Să fiu fără teamă, m-ii ¹³ sui pre stâncă.

Acolo pizmașii n-or putea să-m strice,

Preste dânș m-ii1 pune cap fără de price.

Dimpregiur ț-voi face jărtve lăudate,

Supt umbrariul cél svânt, și cu cântări nalte. 

Și ț-voi cânta, Doamne, cântec cu sâință,

Ca să mi-auz glasul cel de umilință.

Și mă miluiește, Doamne, de mi-ascultă,

Inema mea ț-zâce cu durere multă,

De te voi cerca-te, și svânta ta față,

Că nu ți-i de mine, Doamne svinte, greață.

Și cine să-ntoarce, Doamne,-n pocăință,

Îl priìmești pre-acela cu multă priință.

Și te voi cerca-te cu față curată,

Să-ț văz svântă față și prealuminată. 

Nu-ț ascunde, Doamne, față preacinstită,

Nu fugi de mine la vreme cumplită.

Ce-m trimite, Doamne, a ta socotință,

Să nu duc delungul aposcorachință.

Nu mă lăsa, Doamne, cu părăsâciune,

Fără mântuință, ce-m dă iertăciune.

M-au părăsât nenea ș-am rămas de mamă,

Ce eu, Doamne svinte, sunt ție pre samă.

Și mă-ndereptează cu svânta ta lege

Pre cale direaptă, Doamne, de voi merge.

Să crepe pizmașii, să n-aibă să-m strice,

Nice s-aibă voaie asupră-mi cu price.

Că să rădicară din părțâle îmbe

Mărturii asupră-mi cu cuvinte strâmbe.

Sângură minciuna asupră ș-bârfește,

Și nedereptatea însăș să vădește.

Iară eu voi crede cu inemă-ntreagă

Că-m va tinde Domnul mila sa cea largă.

Da-m-va să văz și eu țara cea de viață,

Să petrec cu svinții în trai de dulceață.

Voi răbda pre Domnul să mă ducă-n slavă

Și nu m-oi mâhni-mă de lungă zăbavă.

M-oi îmbărbăta-mă ș-oi pune răbdare,

Așteptând pre Domnul cu inemă tare.