Psalmul 3 

Doamne, ce să înmulțâră 

Ceia ce mă trag cu pâră! 

Asupră-mi mulț să sculară, 

Cuvânt mare cuvântară, 

Dându-ș inemii credință 

Cum să fiu în oceință, 

Să n-aib agiutori de tine,

Dumnezău, ce-m ești cu bine, 

La nevoaie sprejineală, 

Și la voaie îm ești fală. 

Că mi-ai împletit cunună, 

Cu podoabă depreună, 

De m-ai pus cap preste alțâi, 

Să bat pre toț necurațâi. 

Am strigat cu glasul mare 

Cătră Dumnezău cel tare, 

Că mi-aude de mi-i vântă 

Dintr-a sa măgură svântă. 

Am dormit somn cu odihnă 

Pănă-n zuă de la cină. 

Și m-am sculat demineață, 

Că mi-i Dumnezău povață. 

De-ntunerece de gloate 

Teamă n-am, nice mă poate 

Veste rea să mă mâhnească,

Dimpregiur ce-a să-m gârbască.

Scoală, Doamne, de mă scoate 

De la scârbe de la toate, 

Și le dă bătaia-n gârbă 

A pizmaș ce-m cearcă scârbă. 

Și scârșcând să-ș frângă dinții 

În durerea sa greșiții. 

Că Dumnezău cu izbândă 

Va da celor buni dobândă. 

Share on Twitter Share on Facebook