Blagoslovi-voi pre Domnul toată vremea și tot ceasul*,

Lauda lui este-n rostu-m să-i cânt cât îm poate glasul.

De Domnul s-a bucura-să sufletul mieu și va zâce,

Blânzâi toț ca să auză, bucurie și ferice. 

Măriț pre Domnul cu mine și să-i aveț și de teamă,

Să-i înălțăm depreună sântul nume fără samă.

Năzuit-am cătră Domnul și l-am cercatu-l cu rugă,

Și-n toate grijile mele m-au mântuit fără fugă. 

Veniț aproape de dânsul și să vă luaț lumină,

Ca să fie fața voastră luminată și senină.

Că și mișelul când strigă Dumnezău de sârg l-aude

Și la scârbele lui toate cu agiutor îi răspunde.

Pregiur ceia ce-au de Domnul frică, de-i slujesc cu teamă,

Pus-au înger de-i ferește cu oști grele fără samă.

De-a Domnului bunătate cerce de vază, cui pare,

Că-i ferice de tot omul ce-are spr-ins ¹⁴ nedejde tare.

Svinții toț, s-áveț de Domnul frică, precum vă să cade,

Că temându-vă de dânsul binele nu vă să scade.

Bogătașii, ce-au nedejde pre strânsură și avere,

Flămânzăsc în toată vremea și vin la mare scădere.

Iară carii cearcă Domnul, de bine n-or avea lipsă,

Ce vor avea de tot bine și masa le va fi tinsă.

Veniț, cuconi, lângă mine s-ascultaț de ce voi zâce,

S-aveț de Dumnezău frică, să fie de voi ferice.

Omule ce poftești viață, zâle să vez fără scârbă,

Din gură ț-oprește răul și vicleșugul din limbă.