Giudecă-mă, Doamne, și pâra mi-alege*

De limbă vicleană, de om fără lege.

Și mă scoate, Doamne, că tu-m ești putere

La loc de năvală, fără de scădere.

Pentru ce mă lepez de petrec în jele,

Cu față mâhnită, cu veșminte rele,

Când vine pizmașul de mă tot îngână

Preste toată vremea și-mproașcă cu tină? 

Ce să-ț fie milă, să-m trimiț lumină,

A ta dereptate să o văz senină.

Să mă iei de mână și să-m fii povață

Spre svântul tău munte, să-ț dvoresc în față.

Unde ț-ai întinsu-ț cortul cel de slavă,

Să ț-intru cu daruri fără de zăbavă,

La sfântul jărtăvnic, cu jărtve de sfară,

Sî-m faci bucurie să s-auză-n țară.

Ca-n tinere zâle să-ț cânt în lăute

Cântece de slavă de pre strune multe.

Și să mă rog ție, o, Dumnezău svinte,

Că tu porț de grije ca și de mainte.

Voia rea nu-ț face, suflete mișele,

Nice-ț face scârbă suspinând cu jele,

Ce să aibi spre Domnul nedejde curată,

Că-ț va tinde milă cu mână-ndurată.