Inema mea scoate cuvântul cel dulce

Și cătră-mpăratul lucrul îm voi duce.

Limba îm voi face condei de scrisoare

A scriitori grabnic ce nu-i pre supt soare,

Cu cât ești de ghízdav să-ț scriu în frâmsețe,

Că-ntreci pre toț giunii cei din tinerețe.

Din buzele tale este dulce graiul,

Ț-au uratu-ț Domnul să-ț fie lung traiul.

Și ca un puternic armele ț-încinge,

Calcă pre pizmașul și oastea-i înfrânge.

Cu cât ești de ghízdav tinde și stejește

Cu a ta putere și împărățește,

Pentru adevară și pentru blândețe,

Că țâi dereptatea de n-álegi în fețe. 

Purta-te-va bine mâna ta cea svântă, 

Război ce vei face ț-va fi fără smântă.

Săgețâle tale sunt bine călite, 

Că zac denainte-ț trupuri polignite.

Împăratul nostru cu lancea de-amână 

Taie pre pizmașul și-l giunghe-n plămână.

Scaunul tău, Doamne, este cu vecie, 

Varga ți-i direaptă cea de-mpărățâie.

Ție dereptatea îț este iubită, 

Iară strâmbătatea îț este urâtă.

Pentr-aceea, Doamne, Domnu tâu te unsă 

Cu oloi de pace și-mpărat te pusă.

Soțâilor tale le faci bucurie, 

Când ti-i arăta-te cu multă tărie

Din casa cea scumpă, cu os tincuită, 

Vesmintelor tale tot li să uítă.

Vine de la dânse míros și dulceață, 

Fără ce ești rumăn și vesel în față.

Da-ș-vor împărațâi fete desfătate 

Și cu dânse da-ț-vor dar și bunătate. Crăiasa-ț dvorește de-a direapta-n dvorbă, 

În veșmânt de aur, în scumpă podoabă.

Ascultă-mă, hiică, și-ț uítă ruda, 

Casa și moșia, că-n dar nu ți-i truda.

Te-a-ndrăgi-mpăratul pentr-a ta frâmsețe, 

Că ți-i Domn, și lúi te-nchină cu blândețe.

Nu-i în lume hiică ca-n Tir să dea rază, 

Va veni cu daruri nainte-ț să cază.

Ești rumănă-n față și dai cuviință, 

Ție țî să-nchină craii cu credință.

Cine va-ntra-n lontru n-a putea să tacă, 

Ești craiului hiică, cine să te-ntreacă? 

Cu atâta slavă ce ești înfrâmșată.

’N peteală de aur, în haine-mbrăcată.

Aurul dă raze, frâmbii cuviință,

Piatra, mărgăritul lucesc cu credință.

Veni-vor pre urmă la-mpăratul fete,

Veni-vor cu daruri fără de scumpete.

Și le vor aduce să-ț fie la nuntă,

Să-ț faci veselie cu dânse mai multă.

Și soațele tale le vei băga-n casă,

Ce-au govit cu tine, să le pui la masă.

Uita-ț-vei părinții, petrecând în slavă,

Că ț-vei vedea feții fără de zăbavă.

Preste toată țara boieri îi vei pune.

Și svântul tău nume tuturor l-vor spune.

Preste toate roduri să fie vestită

Și preste toț vecii cinstea ta cea svântă.