A ce, Doamne, ne-ai urnit departe*,

Ne-ai părăsât și nu ne țâi parte?

Turmei tale te-ai întors cu scârbă,

De o ai lăsat cu rău în gârbă. 

Adu-ț, Doamne, de turmă aminte,

Ce ț-ai agonisit de mainte,

Cu toiagul ce ți-i de moșie,

Ce-ai scumpărat să-ț fie-n vecie,

Și muntele ce-ai ales, Sionul,

De-ai făcut lăcuință cu omul.

Ce să-ț rădici mâna ta cea svântă

Pre pizmașii ce vin de fac smântă

Cu vicleșug în svânta ta casă,

Să-i despoaie veșmânt de mătasă.

Că să lăudară-n sărbătoare

Să-i puie veșmânt de strecătoare,

Să o umple de steaguri, de semne,

Să dărâme ca-n dumbravă lemne,

Cu săcuri unșorii să-i oboară,

Să-i dezbrace aur cu ozoară,

Și ușile cele aurate,

De ciocane, zac pre gios călcate.

Beserica ta, Doamne, cea scumpă,

Aprinsără cu foc să o rumpă,

Și sălașul svântului tău nume

Îl huliră păgânii în lume,

Și cu rudele lor să-nvitară

Să-ț oprească jărtvele din țară.

Că să vorovăsc, Dumnezău svinte,

Cu sfat rău, cu deșerte cuvinte:

„Să-i oprim de-acmu să nu cuteze

’N țară lui Dumnezău să-i sărbeze,

Nice să mai lăsăm să să-ndemne

Să să mai rădice-ntr-înșii semne.

Proroci încă n-au să le gâcească,

Să poată de noi să să păzască“. 

Dară pănă când, Doamne, pizmașul

Îl vei lăsa de-ț strică sălașul?

Și svântul tău nume l-întărâtă

Pizmașul cu gura cea urâtă.

A ce ț-întorci mâna de la arme,

De nu-ț laș direapta să-i destrame? 

Ce tu, Doamne svinte și-mpărate,

Dintr-a ta bătrână bunătate

În mijlóc ț-ai pus izbânda-n lume,

De țî să vestește svântul nume.

Tu ai închegat marea-n vârtute,

Când o ai despărțât cu vânt iute,

De ț-ai deșchis oamenilor cale,

Și nu s-au udatu-să prin vale.

Tu ai bătut zmeii preste moale

Cu marea ce-ai lăsat ca din foale.

Pre chitul ce goniia să-nghiță

I-ai zdrobitu-i capul, să să sâmță,

Și l-ai dat tiópii1 să-l mănânce,

Să nu poată să să mai rădice.

Tu ai dat fântână apătoasă

În pustie din piatră vârtoasă.

Cându-ț era oștile-nsătate,

Le-ai adăpat cu părău de lapte.

Tu ai săcat apa Iordanul2,

În vremea sa, când varsă la anul,

Și ț-ai trecut oamenii cu lesne,

De le-au agiuns apa pre la glezne. 

1 Pronunțat ti-o-.

2 Pronunțat I-or-.