PSALMUL 92 

Domnul stătu crai în lume, Că i s-au vestit svânt nume, Pentru veșmânt de podoabă Ce s-au îmbrăcat la hoarbă. Și s-au încins cu tărie Pre-așezământ de crăie. Ș-au pus lumii sprejineală, Ca să stea fără sminteală. Scaunul tău, Doamne svinte, Este gata de mainte, De la veci de când te-aștaptă Pre crăie așezată. Părauăle tare strigă Toată lumea să să strângă, 

Și apele cele mare Rădicară urlet tare, Cât din țărmuri dau afară, De răsună preste țară. Minunată-i unda mării, Ce-i mai mare craiul țării, Că pre toț craiul potoale, Ca spuma mării cea moale. Și tu, Doamne și crai svinte, Îț ești crezut pre cuvinte, Și casa ta este svântă, De custă-n veci fără smântă.