PSALMUL 95 

Cântaț Domnului cu cinste Cântec nou, ca de mainte, Și-i cântaț din tot pământul, Să vă margă-n sus cuvântul. Cântaț și-i zâcéț ferice Domnului, și să-i rădice Toț cu cinste svântul nume, Să-l auză preste lume. Să-i strigaț și veste bună, Den zî în zî depreună, De svânta lui mântuire, Și la păgâni să daț știre 

De slava lui, de ciudese, Să s-auză-n gloate dese, Că mare Domn este Domnul Și lăudat în tot omul. De groznic să stea să-l vază Dumnezăii nu cutează. Păgânii nu-ș scoață-n fală Cu bozâi cei de sminteală, Că dintr-înș le răspund dracii, Cându-ș închină colacii. Iară Domnul i să știe Că-i Dumnezău în vecie, Ceriurile cu cuvântul Le-au făcut, și tot pământul. Denaintea lui cu teamă Dvoresc îngeri fără samă, De-l mărturisesc și-l cântă În frâmsețea lui cea svântă. Păgâni din toate răgúle, Veniț cu daruri destule, 

Aduceț Domnului slavă,

Aduceț fără zăbavă.

Să-i slăviț cinstitul nume

Toate neamuri de pre lume. Aduceț colaci grămadă În cinstita lui ogradă Și să vă-nchinaț tot omul În curtea ce șede Domnul. De fața dumnezăiască Pământul să să clătească. Spuneț în păgâni să știe 

Că Domnul luă crăie, Se șează să-mpărățască Și lumea să o-ntărească, Tuturor pre așezare Să le facă giudecare. Ceriul s-aibă voaie bună, Cu pământul depreună, Și marea giucând să salte Cu unde, cu valuri nalte. Și câmpii încă să-ș facă Bucurie, să le placă. Atunce s-a bucura-să Toată dumbrava cea deasă De fața lui de cea svântă, Ce va veni fără smântă. Fără greș va veni Domnul De va giudeca tot omul, Și cu lege așezată Va giudeca de-a da plată.