Limbile să salte

    Cu cântece nalte,

Să strige-n tărie

    Glas de bucurie,

Lăudând pre Domnul, 

    Să cânte tot omul. 

Domnul este tare, 

    Este-mpărat mare 

Preste tot pământul 

    Și-ș țâne cuvântul. 

Supusu-ne-au gloate

    Și limbile toate,

De ni-s supt picioare

    Limbi de pre supt soare. 

Alesu-ș-au șie 

    Parte de moșie

Țara cea dorită. 

    Carea-i giuruită

Lui Iacov iubitul, 

    Ce-i țâne cuvântul, 

Mila să-ș arate 

    Cea de bunătate 

Spre noi, ticăloșii, 

    Precum ne spun moșii. 

Pre vârvuri de munte 

    S-aud glasuri multe 

De bucine mare, 

    Cu naltă strigare, 

Că s-au suit 

    Domnul Să-l vază tot omul. 

Cântaț în lăute, 

    În zâcături multe, 

Cântaț pre-mpăratul, 

    Că nu-i ca dâns altul 

Să domnească-n lume, 

    Cu svântul său nume, 

Cântaț să-nțăleagă 

    Preste lume largă. 

Că Dumnezău poate 

    Pre limbi preste toate, 

De le îmblânzește 

    Și le-mpărățește. 

Scaunul dă rază 

    Unde va să șază 

Domnul din direapta, 

    Să-mpărțască plata, 

Pre boieri, pre gloate, 

    Pre limbile toate. 

Și cine să-nalță 

    Din hire sămață, 

I-a vedea tot omul 

    Cum i-a certa Domnul.