VIIImpresii din Moscova

Îmi amintesc cu plăcere de celelalte zile pe care le-am petrecut la Moscova. In fiecare dimineaţă ne duceam să vizităm monumentele oraşului: bisericile din Kremlin, palatul, sala de arme, casa Romanovilor. Într-o dimineaţă senină, Feodor Mihailovici m-a dus la cimitirul Laza-revskoe, unde era îngropată mama lui, Măria Feodorovna Dostoievskaia, a cărei memorie o păstra cu multă duioşie. Am fost foarte mulţumiţi că preotul mai era în biserică şi i-a slujit un parastas la mormânt. Am fost şi pe colinele Vorobiov. Feodor Mihailovici, care era moscovit prin naştere, a fost un ghid excelent şi mi-a povestit multe lucruri interesante despre curiozităţile primei noastre capitale.

Obosiţi şi flămânzi, imediat ce terminam vizitele, mergeam de obicei să dejunăm la Testov29. Soţului meu îi plăcea bucătăria rusească şi comanda special pentru mine, o petersburgheză, felurile de mâncare din Moscova, cum ar fi soleanka, plăcinte coapte în vatra cuptorului, ras-tegai, un fel de plăcintă cu carne, şi se îngrozea, chipurile, de apetitul meu de om tânăr. După aceea ne întorceam acasă, ne odihneam şi ne duceam să prânzim la Ivanovi. Acolo, ca să evit o nouă criză de gelozie, nu mă dezlipeam de Feodor Mihailovici şi cu ajutorul lui m-am apropiat mult de Vera Mihailovna, Sonecika şi restul tineretului. M-am împrietenit şi cu perfida Măria Sergheevna. Toată lumea mi-a povestit cu lux de amănunte de ce nu mă puteau suferi, înainte de-a mă vedea şi în cel fel au vrut s-o înfurie şi s-o facă să-şi iasă din fire pe noua şi nedorita lor rudă. Ne întorceam acasă pe la unsprezece şi până la două nu ne culcam, discutând despre impresiile lăsate de încă o zi petrecută plăcut, înstrăinarea pe care am început s-o simt faţă de soţul meu în ultimele săptămâni ale vieţii din Petersburg a dispărut cu totul la Moscova şi am devenit la fel de plină de viaţă şi de sensibilă ca în timpul logodnei. Feodor Mihailovici mă încredinţa că aici a regăsit-o pe „Ania lui de dinainte”, pe care începuse s-o piardă la Petersburg şi spunea că pentru el a început adevărata „lună de miere”. Abia acum mi-am dat seama întru totul cât de fericit ar putea să se aranjeze viaţa noastră de familie, dacă între noi doi nu s-ar găsi unele din rudele soţului meu, care mă priveau cu ostilitate. Amintirea călătoriei la Moscova a rămas pentru totdeauna în sufletul meu; şi mai târziu, ori de câte ori veneam la Moscova, mă simţeam acolo mai fericită, mai liniştită şi mai satisfăcută decât oriunde.

Redacţia revistei Russki vestnik a fost de acord să-i dea lui Feodor Mihailovici un nou avans de o mie de ruble. Lucrurile s-au lămurit vineri şi a doua zi am plecat la Petersburg. Ţin minte că trenul nostru a stat, nu ştiu de ce, aproape o oră în gara Klin. Era în jur de şapte seara şi în sala comună se făcea slujba de sâmbăta Floriilor. Toţi aveau în mâini luminări şi flori. Ne-am alăturat şi noi acestora şi ţin minte cu cât foc mă rugam, stând alături de scumpul meu soţ, şi cu câtă sinceritate îi mulţumeam Domnului pentru fericirea pe care mi-a trimis-o! Asemenea clipe nu se uită!