CAPITOLUL XIII Zarurile au fost artneate

Urmările acestei intrevederi nu se ii mul timp aşteptate. În afacerile

importante ale marii finanţe, problemele se reduce în esență, la

conflicte aproape inexplicabile între personalitățile de scară, Domnul

MeKenty, acum că i se atrăsese alienţia -asupra problemei gazului

aerian, căuta pe toate căile

ă ia informaţii. Se întreba dacă, de pildă, n-ar îi mai bine să meargă

cu grupul lui Sehryhart Sau să ia, poate, o altă poziţie. “În cele din

urmă ajunte însă la concluzia că din punct de vedere politic, planul

lui Cowperwood era cel mai potrivit, în mare parte pentru că cei din

fracțiunea lui Sehryhart, neavind deocamdată nevoie să apeleze la

Consiliul municipal, erau atit de lipsiţi de discernămint incit “uitau

că trebuie să apeleze la aventurierii de la administraţia orasului. br

Cind Cowperwood veni a doua oară la MeKenty, acesta îl primi cu o

bunăvoință deosebită. y

— Ei bine !. spuse el, după citeva, fraze cordiale, m-am interesat cum

sțau lucrurile și propunerea L dumitale mi se pare legitimă. Pune

societatea pe

picioare, şi întocmeşte un plan provizoriu. După care cere un nou

privilegiu şi mai vedem noi ce se poate face. Apoi începu o amicală și

lungă discuţie despre felal în care trebuiau să fie împărţite noile

acţiuni, dacă n-ar fi bine să îie depuse la o bancă protejată de domnul

MeKenty pînă cînd se vor indeplini co Qițiile indispensabile fuzionării

cu ve- „chile societăţi sau înființării celei noi. Era o treabă destul

de omplicată, iar pentru Cowperwood mai puţin avantajoasă decit ar fi

dorit ; dar îi convenea, PERLA ie „îi pe a să ciştige o victorie. Aici,

concursul e iv al generalului. Van Sickle, o Siyrens, al lui Kent

Jancus

con

ŢIC

lierului Alderman Dovwling era, |

4 de vreme, indispensabil.

la pentru a da, lovitura. pă: fn PȚ A 3

E] L ă 4

E? -.

i Și astlel, într-o luni seara, după joia în care co! smn form

regulamentului Consiliului municipal, Se pi n zentau cererile, planul

lui Cowperwood, după ce he

prealabil iusese discutat în ședință, publică, a fa rapid dezbătut în

Consiliu şi aprobat. De fapt nici % măcar n-a avut timp pentru o

discuţie publică. Dar asta era firește tocmai ceea ce,. Cowperwood şi

Mekenty se sirăduiseră să evite. A doua zi după joia în care cererea

lui Cowperwood a fost supusă Consiliului cu certiţudinea că va fi

aprobată, Schry- hart se repezise, prin avocaţii săi şi prin directorii

vechilor societăţi de gaz aerian, la redacţia ziarelor şi-l învinui pe

Cowperwood de hoţie ordinară. Dar la ce bun? Era prea tîrziu ! Presa,

totuşi, care asculta de gmpul financiar mai puternic, începu o campanie

impotriva celor ce nu țin seama de drepturile vechilor societăți și

cred în necesitatea a două mari societăţi rivale, într-un domeniu în

care una singură ar fi de ajuns. Iaumea însă, prelucrată, sau îndemnată

de agenţii lui MeKenty să gindească contrariu, nici nu se sinchisea, de

flecăreala gazetarilor. Vechile societăţi nu prea răstăţaseră publicul,

și acesta nu Cră de loc gața să protesteze în favoarea lor. Li - u n

seara zilei de luni, cînd decretul fu în cele din urmă semnat, domnul

Samuel Blackman, președin- tele societăţii de gaz aerian South Side (un

Om MIC și pirpiriu, cu favoriţi ștufoși) sta în ușa Consiliu-: P > lui

municipal și declara, sus și tare: DUP — Asta-i curată escrocherie.

Dacă primarul iscă- Îi leşie așa ceva trebuie dat în judecată. N-a, 105

singur vot care să nu îi fost cumpărat; — nici Iată ce tilhării se fac

la Chicago ! Vrasăzică, Oa, care s-au trudit ani de-a rindul să pună pe

pic: o societate nu mai au nici o siguranță. w — Așa e, tot ce spune

Blackman e adevărai văita domnul Jordan Jules, președintele socie orth

Side, un om mic şi gras, cu un cap ca aseza orizontal, cu o urmă de păr

ca un mie i ochi albaştri și răi. Era cu dom „Hudson Ba a iip Le și

stingaci, presedinte ocietăţii hicago. Fiecare venise să protesteza

— Canalia aia din Philadephia poartă toată, vina; cl e capul

răutăţilor. A sosit ceasul cînd noi, elemen= tele respectabile din

Chicago să ne dăm seama cu ce fel de om avem de-a face. Ar jrebui

alungat din oraş. Uitaţi-vă la trecutul lui din Philadelphia. Acolo

l-au băgat în inchisoare, la fel ar trebui să păţească și aici.

Domnul Baker, de curind oaspetele lui Schryhart şi. totodată omul lui

de încredere, se arătă a îi de asemenea foarte supărat.

— Omul ăsta-i un șarlatan, îi spuse el lui Blac- kman. Habar n-are ce

înseamnă să luerezi cinstit. Se vede cit, de colo că nu face parte

dintr-o lume onorabilă.

Cu toate astea și în ciuda lor cererea fu aprobată. „A fost o lecţie

amară pentru domnul Norman Schry- hart, pentru domnul Norrie Simms, şi

pentru toţi cei care, din nenorocire, se băgaseră în această afa- cere.

O, delegaţie a preşedinţilor celor trei societăţi vechi se duse

la.primar. Dar acesta, o unealtă în miinile lui McKenty, lăsîndu-şi

soarta-în voia duşma- nului, iscăli. Cowperwood obţinu privilegiul, iar

ceilalţi, eu toată gălăgia pe care o făcuseră, fură nevoiţi să-şi calce

pe inimă şi să se prezinte în fața şetului. Schrybart era singurul care

considera că nu-şi încheiase socotelile cu Cowperwood. O să se mai

ivească şi alte ocazii de răfuială şi atunci va “tace tot posibiliul să

lupte cu arme egale. Deocam= dată însă şiretenia lui îi dicta o

atitudine de com- promis. A

După care, căznindu-se să-şi ascundă mihnirea îl pindi pe Cowperwood la

cele două cluburi la care amindoi erau snembri; dar Cowperwood în

timpul acestor agitaţii, evitase să le frecventeze aşa că Mahomet tu

nevoit să se ducă la munte. Şi asttel, într-o după o.miază apăsătoare

de iunie, se prezentă la biroul lui Cowperwood. Purta un frumos costum

nou, gri, de culoarea oţelului şi o pălărie de paie. După moda

timpului, în buzunarul de la piept se vedea o elegantă batistă de

mătase brodată cu plhpatayi ax în picioare avea nişte pantofi

impecabili, Dad | Ei 3 le ʼ

. si

N La E 107

— Domnule Cowperwood, plec peste citeva, zi Europa, spuse el afabil, şi

am trecut pe la, dumne, să văd dacă n-am putea ajunge la o înțelegere 2

problema gazului aerian. Directorii vechilor Sociaţ+; i sint,

bineînţeles, impotriva înființării unei societi!. Ei rivale, iar eu am

convingerea că pe dumneata nu te atei e interesează să, duci o luptă

fără rost, care, în dei.

Ea nitiv n-ar folosi nimănui. Îmi amintesc că erai dis. pus să lucrăm

împreună cu condiţia să deţinem fie. care jumătate din acţiuni şi mă

întreb dacă îţi mai menţii propunerea. e

— Ia loc, ia loc, domnule Sehryhart, îl polii, vesel Cowperwood

indicindu-i un scaun. Mă bucur că te văd. sînt ca şi dumneata ostil

unui război de felul acesta. De fapt, nădăjduiese să-l evit; dar, după

cum ştii, de cînd ne-am văzut ultima oară, lucrurile s-au cam schimbat.

Domnii care au înfiin- țat această nouă societate investindu-şi banii

în ea, Sa abia așteaptă să tontinuie şi să întemeieze o afacere

serioasă. Au toată încrederea că vor reuşi, iar eu sint

exact; de părerea lor. E adevărat că s-ar putea ajunge la o înțelegere

între societățile vechi şi cele noi, dar fireşte nu pe baza condiţiilor

pe care le-aş fi acceptat înainte. De atunci s-a înființat o nouă

socie- tate, s-au emis acţiuni şi s-au cheltuit bani mulţi.

(Asta era, o minciună). Aceste acţiuni vor trebui luate

in consideraţie în cazul unui nou: acord. Ar fi de - dorit, cred, o

fuziune a tuturor societăţilor vechi şi

noi, dar de data, asta va trebui să fie bazată pe ună, două, trei sau

patru acţiuni — după cum se va sla- bili — la paritate cu toate

acţiunile existent

Domnul Schryhart era vădit nemulțumit.

— Nu crezi că mergi prea departe? îl înt; grav.

— De loc, de loc! Ştii bine că toate acest, cheltuieli n-au fost făcute

de bună voie. ( ironic al lui Cowperwood nu-i scăpă lui Sehry dar

acesta nu replică.) ., __—De „acord, dar nu crezi că deoarece acţi

dumitale n-au acum aproape nici o valoare, ar tre

fii Dulțuni vor fi acceptate la paritate

“ îm

SL

2

— Nu văd de ce, rosti Cowperwood. Pexspectivele noastre sînt minunate.

Nu poate fi deci vorba decâţ de o colaborare de la egal la egal. Şi

acum vreau să știu cite acţiuni contezi să-ţi rămină pentru pro-

movarea acestei noi societăţi, după ce vechii ecţio- pari vor căpăta ce

li se cuvine.

— Păi, după cum am mai spus, treizeci pini la patruzeci la sută din

emisiunea totală, socoti Schry- hart, care tot mai spera într-o

înţelegere profitabilă pentru el. Cred că s-ar putea aranja ceva pe

baza asta.

— Si cine culege roadele?

— Păi, cel care a organizat totul, zise Schryhart, evaziv. "Dumneata,

poate, şi eu.

— Si cum ai să faci împărţeala? Jumiăltaie și jumătate, cum spuneai la

inceput?

— Cred că aşa ar îi drept.

— Nu e de ajuns, se împotrivi Cowperwood, Lăios. De la ultima noastră

convorbire am fost nevoit să fac anumite angajamente şi să închei

anumite acer-. duri pe care nu le prevăzusem atunci. Acum tot ce pot

face pentru dumneata este să accept trei sferturi;

Schryhart se redresă, hotărit și agresiv. „Acest lucru, îşi zise el,

este o obrăznicie, cu neputinţă | Ce propunere peruşinată ! la

— Asta-i exclus, domnule Cowperwood, răspunse cu tărie. Şi aşa cauţi să

impui vechilor societăţi prea multe acţiuni fără valoare. Acţiunile

vechilor :socie- tăți se vind acum, după cum prea bine ştii, cu unu

cincizeci pină la doi şi zece. Ale dumitale în schimb! n-au nici o

valoare. Dacă ţi se dă pentru o acţiane nouă două sau trei vechi, iar

trei sferturi din rest să „rămînă la dispoziţia dumitale, eu, personal,

nu ʼmă bas. Dumneata vei avea astfel controlul societății Și» banca va

„începe să, prindă apă. Frumos exem u

i 1 ai nimie în schimb ! Tot ce-aș put „acţionari este

imnătate-jumătate ini că n-ai să mă crezi, vechile niciodată

fuzionarea, sub. nt prea ta cere exas- entru a 0 luptă

ne | . L , & = . mea CIICena ȘI COSUSILOATE, lar el nu Yor recurge ni

Et dată la un compromis. Și dacă vrei să-mi =. a ceva intr-adevăr

rezonabil, sînt dispus să aud pai - . a: = de spus. Altfel mă tem că

vorbim degeaba. ă

5 i — Jumitate-jumătate, plus trei sferturi din +, rămine, repetă

Cowperwood, încruntat. Persona! ;, țin la controlul societăţii. Dacă

directorii vechilor societăţi pot scoate banii necesari să mă despăgu.

bească, în aceste condiţii, de tot ce am investit in afacerea asta,

sînt gata să vind. Vreau să recapăţ ce am investit şi nu admit să face

nici o concesie. Nu pot vorbi în numele asociaţilor mei, dar atit timp

cit vor negocia prin mine, părerea mea va fi şi părerea lor.

Domnul Schryhart plecă supărat, chiar furios, Propunerea făcută de

Cowperwood era curată tilhă- rie. Schryhart se gindea să se retragă din

vechile societăţi, la, nevoie să-și lichideze acţiunile Și să-i lâse pe

directori să se descurce singuri cu Cowper- wood cum îi va tăia capul

mai bine. atîta timp cit el va mai avea ceva de spus, nu-i va admite

nicio- dată lui Cowperwood să aibă controlul gazului aerian. Prefera la

urma urmei să admită propunerea Tui de a stinge banii necesari ca, să

răscumpere investiţiile lui Cowperwood, chiar la sume exorbitante.

Atunci vechile societăţi vor putea lucra mai departe după vechea

rutină, nestinjenite de nimeni. i fi arul ăsta... arivistul ! Cu felul

lui șiret, rapid şi eticace . de a lucra! Pe domnul Schryhart îl scotea

din sărite. i

ʼFoată afacerea se termină priuti-un COMPrOmMIS. Cowperwood acceptă

jumătate din excedentul de acţiuni ale noii emisiuni generale, două pen

care acţiune a noilor societăţi şi în acelaşi timp

“zînd vechilor societăţi tot ceca ce învestise în noi — într-un cuvint

o lichidare totală. Era o raţic cit se poate de avantajoasă. Putea să,

ine frumoase de bani nu numai lui MeKer

n, da şi tuturor colaboratorilor săi. Fu strălucită, după cum il

asigurară şi McKe ]

şi Addison. Acum €fra liber să-și întoarcă privirile călre noi

CUCetiri.

Dar această victorie repurtată intr-un anumit domeniu, atrase după sine

o înfringere în altul: gi- tuația mondenă a lui Cowperwood şi a lui

Aileen se afla în mare primejdie. Schryhart, a cărui poziţie în

societatea din Chicago era foarte solidă, înfrint de Cowperwood,

începuse să-l combată cu inverşunare. Norrie Simms rămăsese, evident,

cu vechii săi asa- ciaţi, lovitura cea mai cumplită fu însă dată de

doamna Anson Merrill.

Puţin timp după recepţia cu prilejul inaugurării noii case şi în timp

ce discuţiile în legătură cu pro- blema gazului aerian și învinuirile

de complot ajun- seseră la punctul culminant, doamna Merrill plecă la

New York. Acolo, întilni din întîmplare o veche cunoştinţă, pe doamna

Martyn Walker, din Pbila- delphia, care aparţinea, unei lumi din care

Cowper- Wood avusese cindva ambiția zadarnică să facă parte. Doamna,

Merrill, la, curent cn interesul stirnit de soţii Cowperwood în cercul

doamnei Simms și în alte cercuri, fu încîntată văzînd că are ocazia să

afle ceva precis.

— Apropo, tu care locuieşti la Philadelphia, ai auzit, vreodată, ceva

despre un oarecare Frank Alger- non Cowperwood sau despre soţia lui? o

întrebă ea pe doamna Walker.

— Ce? Vai, Nelly dragă, răspunse prietena ei, miraţă că o femeie atit

de distinsă-ca doamna, Merrill putea aduce vorba despre asemenea

oameni, nu cumva s-au stabilit la Chicago? Cariera lui în Phila=

delphia a fost în tot cazul cel puţin spectaculoasă. Era prieten cu

tezaurierul oraşului care a furat cinei sute de mii de dolari şi

amindoi au făcut puş- cărie. Şi asta încă nu-i nimic! A trăit cu o

fată... o domnişoară Butler, sora lui Owen Butler, știi,

care de altiel a ajuns un om foarte important la Philadelphia şi...

Aici doamna Walker se mulţumi A a ridice o privire elocventă spre cer.

Pe cînd Cow- erala închisoare, tatăl ei a murit, iar familia iat. Se

pare chiar că bătrinul s-ar fi sinucis.

na

i 7

Ai (Se rokărca la tatăl lui Aileen, Edwara Malia Bun, > i După ce a

ieşit din închisoare, Cowperwood = |. părut şi am auzit, nu știu de

unde, că ar îi a dis 4 Ă Vest, că ar îi divorțat şi că s-ar fi

reînsuraţ Di 1 s j lui nevastă trăieşte și acuma la, Philadelphia Ra —

N cu cei doi copii ai lui. nă Doamna Merrill era evident mirată, dar nu

li: ă să se vadă nimic, i — O poveste destul de nostimă, ce zici?

comeniă doamna Merrill, glacială, gindindu-se „ce uşor va îi acum

pentru ca să-i pună pe soţii Cowperwood la locul lor, şi ce bine că

niciodată nu le dăduse nici cea mai mică atenţie”. Dar pe ca, ai

văzut-o vreo- dată... pe noua lui nevastă ? i — Cred că da, dar nu mai

ţin minte unde. Parcă-ni aduc aminte că la Philadelphia se plimba de

foarte multe ori călare sau cu trăsura. i — Avea, părul roşu? ă — Da,

da, avea. Era o blondă impresionantă: — Atunci, cred că ea e. S-a

vorbit de curind despre ei în ziarele din Chicago. Dar voiam Bă Îiu

sigură. Doamna Merrill se gindea la ce Ya spune cînd se vaîntoarce

acasă. . — A — Bănuiesc că încearcă să intre în societatea din Chicago,

spuse doamna Walker cu un zîmbet supe- rior şi dispreţuitor, care viza

atit Pezoliiaa er” wood cît şi lumea bună din Chicago. E — Aşa, ceva ar

putea, să încerce în Est, eventual să şi reușească, răspunse doamna,

Merrill, sarcâstică şi jiemită de ofensa adusă lumii bune din. dar una

e să încerci şi alta, să reusesti. Acest. răspuns puse capăt discuţiei.

Prima oară cînd doamna Simms avu i să pomenească de soţii Cowperwood

sau zis de publicitatea bizară făcută în jurul n doamna Merrill fixă o

dată pentru totdeaun său de vedere. >

„__— Dacă vrei sămă asculţi pe mine, g ăi „din Britt dosar ia Merril),

cu ciţ ai a Tar eu atit o să fie mai bine. Acum ştiu toat;

] i e >

țea lor. Ar fi trebuit să-ţi dai seama de 1 început N-au să fie

niciodată primiţi în lumea, noastră,

Doamna Merrill nu se mai osteni să ezplice de ce în schimb doamna

Simins află de la bărbatul ei tot adevărul, Eu îngrozită și cuprinsă de

o virtuoasă in- dignare. Dar cine cra vinovat de tot ce s-a intim-

plat, îşi zicea ca. Cine i-i prezentase? Soții Addison, evident, dar ei

aveau o situație mondenă inataca- bilă. Măcar să-i şteargă pe soţii

Cowperwood de pe lista relaţiilor şi a prietenilor ei — ceea ce şi

făcu.

Importanţa lor mondenă se îurăutăţi — dar nu chiar imediat, aşa că o

bucată de vreme abia dacă-și dădură seama.

Primele semne de schimbare le observă Aileen, cînd obişnuitele cărţi de

vizită și invitaţii, pină atunci. foarte numeroase, începură să scadă

sim- țitor și cînd lumea care de obicei venea miercuri după-masă la,

ei, zi de primire fixată cam prematur, sc împuţina din ce în ce. La

început nu înţelegea de loc ce se petrece, refuzînd să creadă că

imediat după triumtul pe care-l avusese ca amiitrioană în noua sa

locuință, trium de fapt mai mult aparent, putea să urmeze un declin

atit de vizibil al impor- tanței ci în lumea bună. În cele trei

săptămîni care au urmat după petrecerea dată n-au venit decit douăzeci

de persoane din aproximativ șaptezeci și cinci sau cincizeci care s-ar

ji putut prezenta sau care ar fi putut cel puţin lăsa cărţi de vizită.

Mier-

curea următoare nu mai veniră decit zece, iar după cinci săptămîni,

aproape nimeni. E drept că un mie număr de persoane fără importanţă,

care, de fapt, contau pe iniluența ci, şi de oameni care-şi apărau

propriile interese, ca, de pildă, Taylor Lord sau neut Mekibben,

obligaţi lui Coxwperwood în afaceri, - a_n? . »- A

„rămaseră edine

orige jignire eu pre! la o victorie finală, pielea lor e prea groasă ca

să sufere. Aileen însă era altfel, Cu tot debutul ei în viaţă,

îndrăzneţ, Nemaipa menit, prin care sfidase opinia publică Şi

drepturile primei soţii a lui Cowperwood, începu s-o îngrijore;« ziua

de miine ca, şi repercusiunile pe care trecuti

le-ar putea avea asupra viitorului. De fapt, purtarea ei de atunci

putea fi atribuită unei pasiuni juvenile peniru Cowperwood şi atracției

irezistibile pe care el o exercita, asupra femeilor. În împrejurări ma

fericite s-ar fi putut mărita cu oricine fără să sti nească, atita

vilvă. În situaţia actuală, viața ci mondenă trebuia neapărat să fie un

succes; avea nevoie de asta ca de o justilicare faţă de conştiinţa ei

şi, credea ea, faţă de Cowperwood. .

— Poţi să pui sandviciurile în răcitor, spuse Aileen majordomului după

unul din primele eşecuri; ec referea la excesul de delicatese

împodobite cu pan- glicuțe roz care, neconsumate, fuseseră depuse cu

mare pompă pe nişte farfurii superbe de Sâvres. Trimite florile la

spital. Citronada Şi crușonul poţi să le dai servitorilor. Păstrează la

rece citeva pră- jituri pentru masa, de seară.

— Da, doamnă, încuviinţă din cap majordomu! Louis şi, ca să toane gaz

peste îoc, adăugă : Azi am aviut o veme foote reea, cheet che asta a

fost cauza. (Vorbea cn un pronunţa; accent franțuzesc).

Aileen se aprinse numaidecit, gata săi strige ! „Vezi-ţi de treaba

dumitale”. Se stăpini.

— Da, aşa cred şi eu, se mulțumi să spună, apoi se urcă în camera ei.

Dacă o simplă primire fără succes ajunsese să fie comentată de

servitori, însemna că lucrurile începeau să meargă prost. Mai aşteptă o

săptămînă să vadă dacă totul [usese din pricina vremii sau dacă se

schimbase într-adevăr ceva în opinia,

publică, Eşecul fu și mai total. Cîntăreţii angajaţi trebuiră să plece

inainte de a-şi fi exceuţa E gramul. Kent McKibeen și ʼtaglor Lord, la

| nt, cu svonurile care circulau, veniră totuși s-o aveau însă un aer

încurcat și jenat care nu-i sea

Jui Aileen. O recepţie la care luaseră, parte doar aceşti doi bărbaţi

plus doamna Webster Israels și doamna Henry FHuddlestone nu prevestea

nimic bun. Aileen fu nevoită să invoce o indispoziţie şi să se scuze că

pu poate cobori. A treia săptămină, de frica unei infrîngeri și mai

mari, spuse că-i bolnavă. Voia să vadă cîtă lume va lăsa cărţi de

vizită. Erau exact trei, Asta însemna sfîrșitul. Îşi dădea seama că

mier- curile ei fuseseră un eşec definitiv.

Între timp, Cowperwood avu şi el de luptat cu neincrederea şi

ostilitatea care creștea mereu in jurul lui. i

Prima indicație a, felului în care stăteau lucrurile o avu cu ocazia

unui dineu la care fuseseră invitaţi mai demult și la care, din

nefericire, s-au dus. Pe atunci Aileen nu se durmirise încă asupra

situaţiei lor reale. iineul fusese dat de domnul şi doamna Sunderland

Sledd, figuri mai puţin proeminente în societate și care nu auziseră

încă vorbele urite care circulau pe socoteala soţilor Cowperwood, sau

in orice caz, nu ştiau nimic despre noua atitudine pe care lumea, bună

o adoptase faţă de ei. În acel mo- ment devenise aproape indeobşte

cunoscut — pentru familiile Simms, Canda, Cotton şi Kingsland — că se

făcuse o mare greşeală şi că pentru nimic n lume soții Cowperwood nu

puteau fi admişi în societatea lor. | si

La acest dineu erau invitaţi un număr de per- soane pe care soţii

Cowperwood îi cunoșteau. Cu toţii, cînd aflară că riscă să-i

întilnească, se scuzară în ultima clipă — „cu mare regret”. În afară de

soţii Sledd veniră la dineu doar domnul Stanislau Hoecksema, împreună

cu doamna, de care Frank şi Aileen nu făceau prea mare caz, Masa îw

toarte „ plicticoasă. Aileen pretextă o migrenă şi se retrase „

duvreme.

dup îte | fă ti cepţie la care Frank şi Aileen fuseseră . nvitaţi mai

demult : lumea, îu rezer:

va zile vecinii lor, soţii Haatstaedt,

„se arătau nenea petreceri

se găseau personalităţi „de seamă, în trecere DN cago, aceştia erau

fericiţi să-i cunoască, trun Cluj lui Aileen atrăgind întotdeauna,

atenţia. în st aceea, însă, fără nici un motiv precis (cu Dora atit

Aileen cit și Cowperwood bănniau adevi aproape toți evitau să le îie

prezentaţi. Unii „00 cunoşteau dinainte schimbară citeva vorbe cu “ în

treacăt. Tendinţa tuturor era să-i ocoleasai! Frank înţelese imediat;

situaţia, 2

— Cred c-ar îi mai bine să nu stăm tîrziu, îi. spuse lui Aileen. E o

serată cam plicticoasă.

Se întoarseră acasă, iar Cowperwood, câ să evile orice discuţie, se

duse singur în oraş. Nu voia să spună încă ce credea despre toate

aceste întîmplări neplăcute.

Dar prima lovitură serioasă pe care o primi Cow- perwood personal avu

loe înaintea unei recepții date de clubul Union. Lovitura nu fu

directă. Într-o dimi- neaţă, la banca Lale National, Addison îi spuse

confidenţial şi din senin : , E

— Ascultă, Cowperwood, cred că ai început să-ţi dai seama, singur cam

cum e sotietatea din Chicago. Ştii și punctul men de vedere în legătură

cu anu- mite lucruri pe care mi le-ai povestit când ne-am întilnit

prima oară aici, despre trecutul dumitale. Ei bine, la ora actuală

circulă, o grămadă de vorbe despre dumneata și despre trecutul dumitale

.. . iar cluburile astea, la care sintem amîndoi membri

sînt pline de oameni cu două feţe, ipocriţi, pe care învinuirile de

complot apărute în ziare i-au stirnit împotriva dumitale. Există

printre ei patru sau cinci acţionari ai vechilor societăţi, hotăriţi,

să te dea afară. Au cercetat trecutul dumitale şi își pun să facă o

reclamaţie la comitetul ambel

discutat cu mine, dar vreau să te pun în gardă ştii ce să faci cînd va

avea loc noua recepţie. nevoiţi să-ţi trimită o invitaţie, dar o vor

face iriva voinței lor. (Cowperwood înţelese.) După p i sea ge

plictiselile astea, şi încă,

Sur care depind de mine ; de

Il privea pe CowWperwood cu afecțiune.

Acesta din urmă zîmbi.

— Ştii, Judah, mă aşteptam la așa ceva, :puse Cowperwood liniştit, de

mai multă vreme. Să nu te necăjeşti din pricina mea. Nu-i nimic nou

pentru mine. Știu de unde bate vintul. Şi ştiu încotro să-mi îndrept

corabia.

Addison îi întinse inina.

— Dar în orice caz nu cumva să demisionezi ! îl avertiză, prudent. Ar

fi un act de slăbiciune pe care ei nu contează, iar mie nu mi-ar plăcea

să îaci una, că asta. Rămii ferm pe poziţie. Se vor potoli. Cred că e

vorba de invidie. i:

— Nici prin gînd nu mi-a trecut să demisionez, Legal, n-au ce să-mi

reproşeze. sînt convins că dacă am timp să aştept, lucrurile se vor

aranja. Totuşi era jignit că trebuia să discute cu cineva lucruri atît

de intime.

Pe de altă parte așa-zisa „societate” avea destulă putere să dea ordine

şi să vegheze la executarea lor,

Ceea ce însă l-a costat cel mai mult pe Cowper- wood, cînd a aflat mult

mai tîrziu, a fost jignirea adusă lui Aileen la uşa casei soților

Norrie Simms ; Aileen se dusese o dată în vizită la ei şi fu înştiin-

țată la ușă că doamna nu este acasă, deși pe stradă staționau trăsnrile

altor prietene. După citeva zile, spre marea lui mirare şi părere de

rău — atunci Cowperwood nu cunoştea încă motivul — Aileen se îimbolnăvi

de-a binelea.

Viaţa ar îi fost absolut insuportabilă fără succesul lui definitiv în

afaceri, triumful lui în pofida întregii opoziții — înfrîngerea totală

a adversarului în lupta pentru supremație în problema gazului aerian,

Aileen însă suferea cumplit. Avea impresia că era ţinta oprobriului

general şi că va continua aşa la nesfirşit. În intimitatea căminului

lor, trebuiră în cele din urmă să recunoască, unul faţă de celălalt,

totala prăbuşire a minunatului lor castel clădit pe nisip, oricît de

solid ar îi părut la început. Nimic nu poate fi mai chinuitor decit

astiel de confidenţe schimbate între oameni care sînt foarte strîns

uniţi.

— —. - —— pp 117 O

Sufletele omenești se caută mereu unul pe al, dar rareori se întîlnesc.

în

— Ascultă, Aileen, îi spuse odată, cînd se întor acasă pe neașteptate

şi o găsise în pat bolnavi lacrimi în ochi, singură (dăduse voie

cameristei plece în ziua aceea), acum înţeleg despre ce e vol; Ca să-ţi

spun drept, mă aşteptam la aşa ceva. Ne-a! cam grăbit. Am forţat puţin

nota, şi tu şi eu, d; nu vreau să te văd că ie; lucrurile în tragic.

Bătăl nu e pierdută, Te credeam mai vitează! Dă-mi voie să-ţi amintesc

ceva de care pari să fi uitat. N spuneam noi că într-o bună zi banii ne

Yor soluţiona toate problemele ? Chiar acum am ciştisat o bătălie în

acest domeniu și am să mai cîştig Și altele. sînt sigur. Iubito, nu

trebuie să disperi niciodată, eşti încă mult prea tînără. Eu, de pildă,

nu mă descu- rajez. Ai să ciștigi lupta. Și asta chiar aici, la Chi-

cago. ʼTot atunci o să ne și răzbunăm. Sintem bogaţi și în curind vom

fi şi mai bogaţi, și asta va rezolva totul. Nu mai fi tristă şi

zimbeşte-mi. Mai există şi altceva pe lume, în afară de mondenitate,

pentru care merită să trăieşti. Scoală-te, îmbracă-te, hai să facem o

plimbare cu trăsura şi pe urmă-luăm masa în oraş. Pe mine m-ai uitat?

Ce, eu nu însemn nimic pentru tine? ş -

— Ba da, oftă ea adine, dar se lăsă din nou pe pat. Cu braţele pe după

gitul lui, plingea atit de bucurie pentru mîngiierea pe care i-o

aducea, cit și pentru tot ce îndurase pînă atunci. Am suferit pentru

tine ca şi pentru mine, suspină ea.

__— Știu, ştiu, căută el s-o liniștească; nu te mai gindi la asta. Pînă

la urmă, tot tu ai să câştigi. O să cîştigăm amindoi. Hai, sus. Şi

totuşi îi părea c-o vede atît de slabă. Nu-i plăcea. Într-o zi se va

rătul el serios cu lumea bună din Chicago! Înţ imp Aileen îşi revenise.

În faţa bărbăţiei cu se făcuse rușine de slăbi

IM;

Nu te nai necă,ji, zise el vesel. Dacă nu clatigara partida nici, la

Chicago, tot o vor cistiza în altă parle.

i Se gindea la raăiestria cu care soluţionase proble- mele privind

vechile societăți de gaz aerian, la dora- nul Schryhart... La atitea şi

atitea altele ce le va pune la punct la fel de temeinic, cînd va sosi

timpul,