Capitolul XII Noi planuri

Cowperwood, care îl înfruntase atît de politicos dar ferm pe Schryhart, descoperi mai tîrziu că cine ridică sabia de sabie piere.
Avocatul său vigilent stătea de gardă la Palatul administrativ unde
consiliile orăşeneşti și sătești, tribunalele și așa mai departe
emiteau certificate pentru constituirea unor noi societăţi. Află repede
că se pregătea o contraofensivă destul de serioasă împotriva
iniţiativelor luate de Cowperwood. Bătrînul general Van Sickle aduse
primul vestea că se petrecea ceva în legătură cu societatea Nor t h
Side. Sosi într-o după-masă tîrziu, cu paltonul lui ponosit, aruncat
neglijent pe umeri, şi cu pălăria, mică de fetru trasă peste ochii cu
sprîncene stufoase.

— Bună seara, domnule general, Cu ce-aș putea să-ţi fiu de folos? îl întîmpină Cowperwood.

Bătrînul se aşeză, cu expresia unui om care aduce o veste proastă.

— Cred că se pregăteşte o furtună, căpitane, i se adresă, el, întrebuinţînd numele pe care obișnuise să i-l dea.

— Ce s-a mai întimplat iară ? întrebă Cowperwood.

— Deocamdată mai nimic, dar s-ar putea să se întîmple. Cineva, nu ştiu încă cine, vrea să unească cele trei societăți vechi într-una singură. S-a cerut la Springfield o autorizaţie pentru constituirea Companiei u n i t e de Gaz Aerian și Combustibil din Chicago şi directorii ţin şedinţe la Douglas Trust.Toate astea le ştiu de la Duniway, care s-ar părea că are undeva nişte prieteni informaţi.

Cowperwood, după cum avea obiceiul, îșiapropie vîrfurile degetelor de la mîini, apoi începu să le jale aşor și ritmic.

— Stai, lasă-mă să mă gîndesc... Douglas Trust ... acolo e preşedinte domnul Simms, dar el nu e destul de deștept ca să organizeze un lucru ca ăsta. Cine sînt membrii noii asociaţii ?

Generalul îi întinse o listă cu patru nume: nu figura nici unul din directorii vechilor societăţi.

— Toţi oameni de paie! exclamă Cowperwood, scurt. Cred, generale, continuă el, după ce se mai gîndi o clipă, că știu cine se află în spatele lor ; dur ba te teme. Nu ne pot strica planurile,

nici dacă socic- tăţile fuzionează: N-a decit două alternative : sau ae

vind nouă acţinnile lor sau le cumpără ei pe ale noastre. . . Totuşi îl

enerva ideea că Schryhart reușise să Con- ringă vechile socictăţi să se

unească, indiferent pe ce bază ; intenţia lui Cowperwood fusese să-l

irimită pe Addison ca pe un om din afară să le propiină PI această

fuziune. Schryhart acționase probabil de îndată ce ieșise de la, pl.

Cowperwood se duse repede pă vorbească cu Addison la biroul lui din

Dale Watonal. Pi — Ai auzit ultimele știriț îl întrebă acestă din urmă

pe _Cowperwood de cum întră pe uşă. Aula gind să fuzioneze. E opera lui

Schryhart. De ast mi-a fost frică. Simms do la Douglas Trust va JUCa,

rolul de agent de legătură. Nu sînt nici zece minule de cînd am aflat

toate astea, . — i eu la fel, zise Cowperwood, calm. Ar fi fos mai bine

dacă începeam campania mai demul otuşi, nu-i chiar vina noastră.

Cunoști condiţiile contractului sa 7 Au de gind să stringă acţiunile pe

o bază de 2 i, cu aproximativ treizeci la sută din numă i pp ..: . ți a

dispoziţia lui Sehryhart:, care vindă sau să le păstreze , dobinda.

Ideea a fost a

- 3

Li

noastră... trebuie să recunore că lam adus cig- tigul pe tavă.

" Totuși n-au scăpat, răspunse Cowperxood, o să mai aibă de furcă cu

noi. Acum propun să mer- gem la Consiliul municipal şi gă cerem un

privilegiu in alb. Se poate obţine și, dacă-l obținem, partida lor e

pierdută. Şi ajutaţi de noile societăţi, poziţia noastră va fi mai bună

ca a lor. Putem fuziona

între noi. — Asta. o Bă ne coste o grămadă de bani, nu crezif

— Nu chiar atit de mult, S-ar putea să nici nu fie nevoie să instalăm

vreo conductă sau să construim vreo uzină. Încă înainte vor veni să ne

ofere toate acţiunile lor sau gă ne roage să vindem sau Bă fuzio- năm

cu ei. Noi vom fi cei care vor pune condiţii. Lasă pe mine. Nu cumva îl

cunoști pe un domn MeKenty? Are un cuvînt greu de spus în toate

afacerile locale. Un anume John J. MeKenty?

Cowperwood făcea aluzie la un individ care era în același timp client

de tripouri, presupus proprie- tar sau girant al unui mare număr de

caze de tole- ranță, omul despre care se credea că înscăunează primari

şi consilieri muncipali gi că învirteşte bani în cîrciumi si

întreprinderi contractante, într-un cuvint, patronul şi zeul lumii

politice interlope din Chicago — de care nu puteai face abstracţie cind

era, vorba de programul legislativ al orașului sau al statului

Illinois. |

— Nu-l cunosc, spuse Addison, pot însă să-ți fac rost de o scrisoare de

recomandare. Dar de ce?

— Nu mă întreba acum. Caută să-mi procuri o recomandație cit mai

călduroasă,

-- O vei avea chiar azi, îl încredință Addison. Ţi-o trizuit acasă, „i

uwperwood ieşi și-l lăsă pe Addison să mediteze asupra noii idei.

Nimeni nu-l putea întrece pe Cow- era vorba să întindă o cursă adver- e

minuna uneori de ingeniozitatea

onă,

“și admira fără rezerve felul direct

-

„Melenty, la care se gindise Cowperwood în ac... clipe de cumpănă, eră

un om interesant şi cu multa sesurse, un om pe care ţi-ar fi plăcut

să-l întilncst; în orice ocazie, o figură caracteristică a Vestului şi

a orașului Chicago din epocă aceea. Era un bărbaţ simpatie, surizător,

politicos şi afabil, care avca ceva din farmecul şi subtilitatea lui

Cowperwoou. Dar, spre deosebire de acesta, avea un fel de cru- zime (ce

nu se deslușea de la prima vedere) pe care Cowperwood cu greu ar fi

înţeles-o. Cu firea lui atrăgea lumea aceea, interlopă, vastă şi

tragică, în care sufleteşte își găsea un echilibru. Ezistă naturi

lipsite total de preocupări artistice, fără năzuințe pe plan

intelectual — naturi reci, lipsite de înclinaţie pentru speculaţii

filozofice şi totuşi pline de viață ; poate nu perfect clare, dar

nicidecum complet întu- necate — temperamente cețoase, tainice şi

ciudate.

Fusese adus în America, de părinţii lui cînd avca trei ani. Familia

McKenty emigrase din Irlanda unde era o foamete cumplită. Îşi petrecu

copilăria într-o mahala din districtul sudic, într-o cocioabă lingă mn

labirint de șine care se întretăiau, 137 pînă la patru ani, în pielea

goală, se tirise pe pămîntul co- Pioabei. După ce ani de-a rindul

lucrase că zilier a calea ferată, tatăl lui ajunse, în sfirșity

Maistru, Jar John, unul din cei opt. fraţi, fusese de limpuziu Yind pe

rind remizier la, o prăvălie, telegrafist, IA săe serviciu ocazional la

o cîrciumă şi în cele din

ă barman. Această ultimă îndeletnicile însem- nase, de fapt, adevăratul

lui debut în viaţă, pe i acolo fusese descoperit de către un politicia

inte ageră, care-l încurajase să candideze în | ț * lamentul statului

Illinois și să studieze dreptul. Î se încă de mic o grămadă de lucruri—

furtul,

uirea de urne, cumpărarea, de voturi, puterea pol » aienilor de a numi

în posturi pe te miri cine, mi Pe Sp Sani i pepo ismul, i exploatarea,

viciului a într-un cuvă tot ce contribuise (sau a contribuit) la

constituiri Ep ae ii a ei : PR , j politic inanciere americane şi în

acela ti la declanşarea cunilictelor sociale, ia | RR b

Bxistă, credința în rindul clasei conducătoare că n-ar avea ce învăţa

de la cei de jos. Dacă ai îi putut analiza mintea vastă și cumpătată

alui John Me- Renty, ai fi descoperit o înţelepciune neobisnuită şi un

noian de amintiri și mai neobișnuit — o lume întreagă de violenţe,

tandreţe, erori, imoralitate, suferință, pe care o suportase uneori

chiar cu plir cere — viața aspră, avidă a unui animal condus doar de

simţuri, instincte şi poite. Și totuşi John MeKenty avea mina și tactul

unui perfect om de lume. 3 j

Acum, la patruzeci și opt de ani, MekKenty era un om extrem de

important. În locuinţa lui spa- ţioasă din West Side, de pe strada

Harrison, colţ cu Ashland Avenue se perindau financiari, oameni de

afaceri, miniştri, preoţi, „cîrciumari, adică toţi reprezentanţii unei

vieţi politice complicate Și active, La McKenty puteau întotdeauna găsi

sfaturile, înţe- lepciunea, siguranța sau soluţia de care aveau la un

moment dat; nevoie și pentru care ei erau gata să, plătească, uneori

numai cu simpla lor recunoş- tinţă, sau cu recunoașterea lui drept

conducător, Pentru poliţiştii pe care îi salva uneori de la desti-

tuire, atunci cînd pe bună dreptate trebuiau să fie daţi afară, pentru

mamele ale căror băieţi san îete o apucaseră pe căi greşite și pe care

el îi scotea cin închisoare; pentru patronul bordelului pe care îl

scăpase din ghearele poftei nesăbuite a poliţiei după parale, pentru

politicienii şi cîrciumarii amenin- țaţi de furia mulţimii ; pentru

toţi aceşti oameni, în momentele grele, cînd fața lui blindă,

prietenoasă, coborită parcă din tabloul unui. mare maestru, se pleca cu

bunătate asupra lor, John MeKenty părea un fiu pogorit din-lumina.

cerească, un fel de zeu al Vestului, atotputernic, atotmilostiv,

desăvîrşit. În shimb intrigaţii, oamenii bisericoși şi moralişti,

fariseii neinduplecaţi, intriganţii, vrăjmaşii — toţi aceştia găseau în

el un adversar cumplit.: Iar oamenii lui — solii unui tron aproape

imperial — erau gata totdeauna să-i îndeplinească poruncile. Me enty,

omul cu gustnri simple, îmbrăcat ă Bicaiiatai e

pei [î =

_—,

fusurat Şi (cel puţin in aparenţă) fericit ; catolic, deși nu mergea la

biserică — MeKenty era un om afabil | cordial, cu multă forță morală şi

enigmatic ca Buda

Cowperwood şi MekKenty s-au intilnit pentru prima oază într-o seară de

primăvară, în casa acestuia din urmă. Ferestrele mari erau larg

deschise cu trans perantele lăsate, iar perdelele fluturau bătute de un

vint ușor. De afară venea mirosul primăvăralie de verdeaț< şi un iz

slab de la ocolul de vite.

Graţie scrisorilor de introducere ale lui Addison şi altele obținute

prin Van Sickle de la un judecă- tor, politician bine cunoscut,

Cowperwood fusese invitat la MeEenty. De cum sosiise oferi un whisky, o

ţigară de foi și fu prezentat doamnei MelSenty — care, pentru că nu

ducea o viață mondenă, era încîn- tată ori de cite ori se ivea prilejul

să întilnească vreo gelebritate din lumea bună — și în cele din urmă fu

poftit în biroul lui. Doamna MeKeniy, după cum aa fi putut observa

Cowperwood dacă s-ar fi uitai mai bine, era o grisană de cincizeci

de.ani, un fel de Aileen la bătrineţe, păstrind încă urmele unei frumu-

geţi robuste și care își masca, destul de bine trecuiul de prostituată.

Din fericire, în seara aceea MeKenty era extrem de bine dispus. Pentru

inoment nu-l frămiînta nici o chestiune politică.

Era începutul lui mai, pomii erau inmuguriţi, yrăbiile și prihorii îşi

cîntau veselia pe graiul lor.

aer plutea o ceaţă transparentă și cîțiva ţințari timpurii dădeau

tircoale pe la sitele de la uşi și de la ferestre. Cowperwood, cu toate

grijile care-l îră-

mintau, se simţea și el într-o stare de spirit plăcută, Be bucura de

viaţă — în ciuda complieaţiilor ei — gi poate toemai aceste complicații

îi plăceau mai mult. Natura era frumoasă, uneori chiar emoţio- nantă,

iar greutăţile, planurile, conflictele, intri= — gile care trebuiau

aplanate — aceste lucruri făceau iața să merite să tie trăită. E

- Du .

Și acum, domnule Cowpervond, incepu înd în cele din urmă intrară în

biblioteca, ă, 8pune-mi cu ce-as putea să-și

ca v SA

i Ri bine, domnule MeKenty, rosti Cowperwood, alegindu-şi cu grijă

cuvintele şi punînd ia băţaie toate resursele inteligenţei lui, nu-i

cine ştie ce, deşi pentru mine este. Am nevoie de un privilegiu pe care

trebuie să mi-l acorde Consiliul municipal din Chi- cago Și ag dori să

mă ajuţi să-l capăt. Ai putea să mă întrebi de ce nu mă adresez direct

membrilor Consiliului. Aşa aș fi făcut dacă nu mă temeam de alte

persoane care ar putea să-ţi solicite protecţia. sînt sigur că n-o să

te superi decă-ți voi spune că eu te-am considerat totdeauna un fel de

arbitru care soluţionează toate dificultăţile politice .din (hicago.

Domnul McKenty zîmbi.

— sînt măgulit, replică scurt.

— În ceea ce mă, priveşte, sînt aproape un nou venit, aici, continuă

Cowperwood, molcom. Mă aflu la Chicago doar de un an sau doi. Vin de la

Dhila- delphia. Am lucrat ca agent şi am făcut investiţii în citeva,

societăţi de gaz aerian din Lake View, Hyde Park şi din alte locuri în

afara oraşului, după cum ai putut, vedea, recent în ziare. Nu sînt însă

proprie- tarul lor, în sensul că n-am băgat eu toţi banii, nici măcar o

bună parte din ei. Nu sînt nici directorul acestor societăţi decit în

linii generale. sînt mai degrabă promotorul și administratorul lor; e

drept că d fac pentru mine, dar o fac şi pentru alții.

Domnul MeKenty dădu din cap.

„„— Astfel, domnule Melenty, scurt timp după ce am încercat să capăt

privilegiile ca să pot incepe treaba la Lake View şi la Hyde Park, m-am

lovit de interesele care dirijează vechile societăţi de gaz aerian ale

oraşului. Cele trei societăţi s-au opus, fireşte, cu tărie ca noi să

intrăm într-un fel sau altul în Comitatul Cook, deşi în realitate noi

nu ne băgăm peste ei. De atunci n-au încetat să lupte împotriva mea pla

er upete: somaţii, învinuiri de dare d omploturi. i 5 mi

i CN >

e =. = = ir. „<�<�< Ştiu, intery ul Melenty, au auzit şi eu. Perfe V: A

înverșunare din partea SN rit ia e 2 a zei onăm cele trei societăţi

obţinem

un nou privilegiu pentru compania, astfel înfiinţată şi să înzestrăm

oraşul cu o singură administraţie 4; gaz aerian. Dar n-au vrut nici în

ruptul capului cred, mai ales, pentru că eram străin. Între timp o altă

persoană, domnul Schryhart — MeKenty dădn din cap — care n-a avut nici

în clin nici în minecă cu treaba asta, a intervenit.si a propus să facă

el iuzionarea. De fapt, căuta să realizeze toc. mai ceea, ce am vrut să

realizez eu, numai că el mai voia. ceva, şi anume, o dată vechile

societăţi fuzio- pate, să invadeze acest nou domeniu al nostru, să ne

înlăture, san să ne silească să vindem prin dobin- direa unor

privilegii rivale pentru terenurile situate în afara orașului. După cum

ştii și dumneata, se vorbeşte de o incadrare a acestor suburbii la

orașul Chicago, lucru care ar îngădui celor trei privilegii din oraş să

se contopească cu ale noastre. Asta ne obligă ă pe noi să alegem între

mai multe soluţii, după cum SR > o să vezi — fie că vindem acum la cel

mai bun preţ za pe care-l puteam obține, sau să continuăm O luptă Si

pur defensivă, lucru care ne va costa mulți bani, sau să ne ducem la

Consiliul municipal şi să Cerem un privilegiu pentru a lucra în centrul

orașului — un privilegiu în alb pentru distribuirea gazului aerian în

Chicago alături de vechile societă cu singura, intenție de a ne apăra,

după cum îi place tă spună unuia dintre directorii mei, adăugză Cow

neT- Li „wood zîmbind. Ă ia MeKenty zîmbi și el. — Înţeleg. Vrei un nou

privilegiu, domnule Ţ perwood. Nu crezi că ceri cam mult? Crezi că lu

in Chicago simte într-adevăr nevoia, unei noi. ii de gaz aerian? E

drept că vechile societă; s-au arătat a fi la înălțime... n-aș putea,

&; pe care-l întrebuinţez eu, de pildă, e d L ca baie: Zimbea și

astepta, răspunsul 00d. . ule MeKenty, eu ştiu că dumneata a mf rea

tăţi, continuă Cowpenrood, fi : intrerupere. $i en de asemeni ata să-ţi

Înșir necazurile m

personale în speranţa că v-ar putea di pură simpatie pentru mine. Îmi

dau. seu 2, te duce la Consiliul muncipal din Chicago cu o propu- nere,

de altiel perfect legitimă, este un lucru, şi a căpăta aprobarea

Consiliului, altul. Îmi trebuie un sfat și un ajutor, dar nu am venit

să le cersesc. Dacă aș putea obţine un privilegiu general, după cum

ţi-am explicat, asta pentru mine ar reprezenta o mare valoare

pecuniară, m-ar ajuta să unesc și să fructific noile societăţi —

sănătoase din punct de vedere financiar şi foarte necesare — şi ar

împiedica vechile societăţi să mă distrugă. De fapt, trebuie să capăt

acest privilegiu spre a-mi putea apăra intere- sele şi a-mi continua

lupta cu sorţi de izbindă. Știu, că în politică sau în afaceri, nu s-ar

lega nimeni la cap fără să-L doară. Dacă aș putea obţine acest privi-

legiu aș da un sfert pînă la jumătate din tot cîştigul meu în această

afacere, bineînțeles, dacă izbutese să pun în aplicare planul de a

unifica noile societăți cu cele vechi... să zicem, între trei şi patru

sute de mii dolari. (Nici de data asta Cowperwood nu era. periect

sincer, dar prudent). Nu cred că e nevoie să adaug că dispun de capital

din plin. Acest privi- legiu, mă va plasa într-o poziţie foarte bună.

Pe scurt, vreau să ştiu dacă în această chestiune pot conta pe

sprijinul dumitale politie şi dacă vrei să te asociezi cu mine în

condiţiile pe care ţi le pro- pun. Am să-ţi spun înainte exact, cine

sînt asocia- ţii mei. Îţi turnizez toate datele şi amănuntele ca să-ți

poţi face singur o idee despre întreaga situaţie. Dacă vei descoperi la

un moment dat că am denatu- rat cit, de cît lucrurile, eşti liber să te

retragi. După cum am spus, n-as venit să cerşesc. N-am venit la

dumneata cu intenţia de a ascunde ceva sau de a te înşela asupra

avantajelor pe care le putem trage de aici. Vreau să cunoşti faptele.

Vreau colaborarea dumitale, pe temeiul unor condiţii socotite de dum-

neata cinstite şi echitabile. În realitate, singurul lucru care mi se

reproşează aici este că nu fac parte din lumea bună, aitminteri, “acest

război pentru gazul aerian ar îi tost de mult rezolvat. Toţi cei dis- a

j . mA 1 =

a Dl a-i LOU

= %. i o

Du: uși să reorganizeze societăţile .. Bommnului Seuryhart se ia al ÎI

ondlicerea ales pentru că aş fi oarecum străin în Chicago. și nu fac

parte din tagma lor. Dacă aş fi fost din ap, lor — aici făcu un gest cu

mîna — nu cred că, a3 mai îi venit astă-seară să-ţi cer sprijinul, deşi

nu înseam. nă că nu-mi face plăcere-să fiu aici sau că, n-aş vrea să

lucrez cu dumneata oricind. Împrejurările doar ne-au împiedicat să ne

întîlnim pînă astăzi.

În timp ce vorbea, nu-l slăbise din ochi pe MceKenty, cu fermitate,

darin acelaşi timp cu can- doare; iar acesta din urmă, înţelegind tot

tilcul argumentaţiei, avu tot timpul impresia că se află în faţa unui

ʼom neobișnuit, foarte capabil, de o inte- Egenţă, profundă şi plin de

forță. La omul acesta nu încăpeau nici tergiversări, nici serupule

morale, şi totuşi cită subtilitate! Genul de oameni care-i plăceau lui

MeKenty. Iar aluzia la faptul că lumea bună îl ţinea ia distanţă îl

amuzese, Înţelesese atit punctul de vedere cit și intenţia lui

Cowperwood, care pentru el reprezenta un tip nou şi simpatie al omului

de afaceri. Fireşte, după scrisorile de reco- mandare cu care se

prezentase, avea prieteni in- fluenţi. 7

Cowperwood ştia precis că pe MeKenty nu-l înte- resau de loc vechile

societăţi şi — deşi nu 0 spusese — n-avea, simpatie pentru directorii

lor, Îi considera ca pe reprezentanții unor organizaţii neinteresante,

gata să plătească tributuri politice la cerere Și in

d schimb contînd pe anunite avantaje. La fiecare 4 donă-trei săptămini

se adresau Consiliului Inuni-

j cipal, Eolicitind cînd un privilegiu pentru instala

rea unor noi conducte (privilegii speciale pentru

R anumite străzi), cînd contracte noi (mai av aEii joase) pentru

luminatul orașului, cînd drepțuri LE docurile de pe malul rîului, cînd

reduceri de im

i „ ete. Personal, McKenty nu se prea ocu

emenea lucruri. Avea un subaltern, foarte i

in Consiliu, un oarecare Patrik Dovling, U ihă 08 Și voinic, un

adevărat, cerbe

e lucra administraţia mituită d

2

— = E

MeKenty. Dowling era cînd lu primar, cînd la tezau- rierul orașului,

cînd la perceptorul-şet — adică la toţi funcţionarii superiori din

administraţia, locală, — grijuliu ca toate aceste probleme mărunte să

fie solu- ționate conform dorinței lui McKenty. Acesta nu cunoștea

decit doi sau trei dintre directorii de la Soulh Side Gas Company și

chiar pe aceştia îi întil- nise doar din întimplare şi nu-i prea

plăceau. Ade- vărul era că vechile societăţi erau conduse de oameni

care considerau politicienii de tipul lui McKenty sau Dowling ca pe o

pacoste ; şi dacă îi plăteau sau dacă mai făceau şi alte asemenea

nelegiuiri era numai pentru că n-aveau încotro. a

— Planul dumitale, răspunse McKenty, jucindu-se . ginditor cu

lănţişorul de aur de la ceas, mi se pare interesant. Evident, vechile

societăţi n-or să fie prea încîntate că ceri un privilegiu care te va

face concurentul lor, dar dacă îl vei obţine nu vor avea încotro. Nu-i

aşa? Zimbea. Domnul Melenty nu mai. avea nici urmă de accent irlandez.

Dintr-un . anumit punct de vedere, ar putea părea o treabă proastă, dar

nu în întregime. Sigur că or să protes- teze violent, deşi societăţile

lor nu și-au dat nicio- dată osteneala să mulţumească publicul. Dar

dacă dumneata le propui să fuzionezi cu ei, nu văd ce-ar avea de

pierdut ; pînă la urmă operaţia se va dovedi tot atit de rentabilă

pentru ei ca şi pentru dumneata. Îţi îngăduie doar să poţi dicta

condiţii mai avanta- joase.

— Exact, exclamă Cowperwood.

— Şi spuneai că dispui de capitalul necesar ca să instalezi conducte în

toate cartierele oraşului.., iar dacă nu cedează, o să le sufli

clientela.

» — Da, am destul capital, întări Cowperwood, sau

dacă n-am chiar toată suma, o pot avea.

Domnul MeKenty îl privi solemn pe domnul

Cowperwood. Între ei se crease un fel de simpatie, e şi au aie

reciprocă, dar deocamdată

împiedica să se manifeste. Pe

nţierasa, bancherul, pentru că

.

Are i cunoscuse » Cowperwood

103

er unul din puţinii care nu cra nici greoi, nici Tari- seu, hici

MINCINOR.

— Vite, domnule Cowperwood, să-ţi spun ce am st fue, zise el in cele

din urmă. Mă voi gîndi la, pro- punerea dumitale... Lasă-mă, în tot

cazul, pină luni. Acum, mai mult decît oricind, ar fi momentul să găsim

un motiv legitim pentru emiierea unui decret care să permită

înfiinţarea unei compani uni- ficate — asta e cît se poate de clar. De

ce nu redac- tezi un proiect prin care să arăţi exact ce dorești să

faci şi să mi-l aduci mie? Aşa am putea afla ce cred şi ceilalți domni

de la Consiliul municipal.

Cowperwood schiță un zimbet la cuvintul „domni”,

— I-am şi redactat. Iată-l ! RE

MeKenty îl luă, plăcut surprins de această dovadă de eficiență

profesională. Întotdeauna îi plăcuseră oamenii de afaceri, puternici —

cu atit mai mult cu cit el nu era om de afaceri — iar majoritatea celor

NE pe care-i cunoştea erau slabi şi laşi. OO > ia — Lasă-mi-l, şi dacă

vrei, ne vedem din nou lunea viitoare. Vino luni. E RR Cowperwood se

ridică în picioare. si

— De mult aș fi vrut să discut cu dumneata, și acum îmi pare bine că

m-am botărit. Vei constata, dacă-i vei da osteneala să te uiţi în

hirtiile astea; că totul corespunde exact realității. În erea asta sint

mulți bani de ciștigat, cu toate că 0 nevoie de cităva vreme pină o vom

pune pe Ioa

Domnul McKenty înţelese. U

— Da, încuviinţă el, binevoitor, sigur că da

Își strinseră mina, schimbind priviri priete

— Am impresia că planul dumitale este ex încheie McKenty cu simpatie.

Da, da, excelent,

e la mine lunea viitoare şi-ţi spun atunci ce otărit. Vino oricind,

dacă ai să-mi mai spui |

Ești intotdeauna binevenit la mine. n „noapte, nu-i așa adaugă el cind

ajunseră la usă „ce lană splendidă. Luna, ca o seceră, se înălțase

cer strălucind.

— da Ie E

3-0