CAPITOLUL II Meapare Iattie Starr

Berenice, în viltoarea vieţii de lux care banii lui Cowperwood i-o

oferea răgazul să facă planuri de viitor. Cowp foarte mărinimos,

— E tinără ! spusese el odată doamnei Carter ta dezinteresată,

generozitate, vorbind despre [ersjiee, tivele ei. Ce fiinţă adorabilă !

Las-o să se bucure de viaţă ! Dacă se căsătoreşte în condiţii bune

alune are să ne restituie tot ce am cheltuit pentru ca — dumneata sau

eu. Acum însă dă-i tot ce-i îrehuie, Şi semna cecuri cu aerul unui

grădinar care cultisă o specie rară de orhidee.

Adevărul era că acum fmmmuseţea lui Berenice şi şansele ei de a deveni

o adevărată doamnă o entu- ziastmau atît de mult pe doamna Carter că ar

îi fost în stare să-și vindă sufletul diavolului numai so vadă bine

căpătuilă ; și deoarece banii peniru Tochii, echipaj, pentru trena

cuvenită trebuiau scoși de undeva, această mamă ge lăsa subjugaiă de

Cowper- wood, cu aerul că nu-și dă seama de situaţia com- promițătoare

în care punea toi ge avea mai scump pe lume.

— Oh, cât de bun eşti! îi spunea neincetat cu lacrimi de recunoștință

şi fericire în ochi. Pină acum n-aş [i crezut că există oameni ca

dumneata. Bery însă...

— Berenice are simțul frumosului, răspundea Cow- perwood, și nu-s prea

mulţi cei care-l au, Îmi face plăcere să văd o fiinţă atit de

excepţională care să n-aibă de luptat împotriva greutăților. O să

reușeas- că în viaţă.

Dîndu-şi seama că în atenţia lui Berenice loco- tenentul Braxmar se

află pe primul plan, doamna Carter era destul e pricepută ca să

stăruie, insinuan- tă şi binevoitoare, asupra prieteniei dintre ei.

Brax- mar, în felul lui, era incontestabil un băiat interesant, Tinăr,

înalt, voinic, îrumos, admirabil dangator si

si huzur > NU AV Use, CrWood (urege

de toale, vlăstarul unei vechi famiţii sictir situaţie mordenă, toate

acestea erau AF golit a pentru perenice insemnau extrem de îtribute

Ciinest, serios, cu dezinvoltura omului de a lt. Inte sosel, curtenitor

şi sensibil. Perenice îl e, i I set bal din localitate nnde se Mansa un

ounoscni5 e dans — „dansul în hambar „ Cum i se pou P25 ʼinărul

locotenent în frumoasa-i unifo

ziceaj SAT ea ca parteneră, îl executa cu atîta suple- crenice se simţi

aproape indrigostită

de d. meri minunat, îi spuse. E ace parte din ta dumitale pe valurile

oceanului ? Ă

vioi” Dans în iundul mării ! rosti el cu un zimbet incintător. Da a:

căci după bătălie dansez cu o

; iai ghily Poibilă glumă ! Neinchipuit de proastă!

_ Nu mi se pare. Pot face şi mai proaste!

— Mie mi se pare proastă, spuse Berenice, nn pot suporta asemenea

glume. Şi continuă să dan- seze. După dans, locotenentul se aşeză lingă

ea; mai tîrziu se plimbară sub clar de lună și el îi poves- tise despre

viaţa pe mare, despre casa părinţilor Imi din sud şi despre familia sa.

Doamna Carter, care-l văzuse cu Berenice şi-i îusese prezentat, spuse a

doua zi dimineaţă:

— Bevy, imi place locotenentul tău. Cunose şi nişte rude de-ale lui.

sînt din Carolina, Are să pună „ mino pe avere... sînt putrezi de

bogaţi. Crezi că

te place?

— S-ar putea... da, așa cred, răspunse Berenice detaşată ; nu prea, îi

convenea acest vădit interes matern al doamnei Carter. Deocamdată ar fi

pre-

lerat ca totul să se desfășoare mai pe ocolite, iar Mama ei punea

problema prea direct. Are în cap Humai maşini şi aparate, încît mă

indoiesc că-l poate interesa prea mult o femeie. E mai mult un sas de

război decit un bărbat. z

Se strimbă, iar doamna Carter comentă veselă : — La toţi le suceşti

capul, ștrengăriţo! Atunci, 2 că şi ţie ar putea să-ţi placă !

483

— Vai, mamă, ce întrebare! De Găseşti că e aşa de important să-mi placă

Mi — Oh, nu lua lucrurile aşa, spuse doamna i mieros, dar hotărită să

pună punetui pe i: Ca te-te ce situaţie are. Se trage dinir-o fani de

bună şi este moștenitorul de drept al unei Ave imense. Vai, Bevy, n-aş

vrea să te grăbesc și stric viaţa, dar trebuie să te gindeşii la,

viitoruj și. Cu firea şi gusturile tale, banii contează nespus ș mult

şi dacă nu te măriţi cu un om bogat, nu șia de unde o să-i capeţi.

Tatăl tău a fost atit de ch imitor, iar tatăl lui Rolfe şi mai şi.

Doamna Carter ofiă.

Pentru prima oară în viaţa ei Berenice acorilă g atenţie serioasă

acestei probleme. Se întreb< daci a putea să-l suporte pe Braxmar ca

tovarăș de viaţi, dacă i-ar plăcea să-l urmeze în jurul lumii, să se m

din nou în sud, dar îi fu imposibil să ia o hotilize, Intervenţia mamei

îi stricase tot cheful. De fa în acest moment de incertitudine, gindul

ei se indrepta instinctiv spre Cowperwood care ducea, în îclul lui

nesăţios, singurul fel de viaţă după care intr-a tinjea. Își aminti de

imensa lui bogăţie, de regretul că splendidul său palat nu va fi decit

un muzeu de privirile lui, de gesturile neinsoţiie de cuvinte prin care

şi-o apropiase. Dar Cowperwood cra om însurat și aproape bătrin şi deci

pentru ca li] de interes—în timp ce Braxmar era tinăr și pli! farmec.

Cum putuse mama ei să sublinieze cu atit: lipsă de tact că ar trebui să

se gîndească serios avantajele unei astfel de căsătorii ? I-l făcea ap!

antipatic. Să fie oare situația dor financiară chiar atit. de nesigură

?

În acest moment de criză unele intiniplări mon- dene din trecut

căpătară pentru Berenice un seus nou. De pildă, doar citeva săptămîni

înainte de a-l fi cunoscut pe Braxmar, fusese invitată la moșia

familiei Corscaden Batjer, din Redding Hills, de pe Long Aslan Intr-o

zi se afla împreună cu stăpina casei în salonul vilei Hillezest, care

dădea spre îru-

CC vrui să

milie A

484

„Eeiiiilăi „al

asa privelişte, deşi indepărtată, a canalului din Lore Isla. Ă Ă Ş

Doamna Predericka Batjer, satenă, cu pielea albii, cra o iemeic rece şi

calmă — desprinsă parcă dintr-o pictură olandeză. Era îmbrăcată cu o

rochie de casă dintr-un material gri cu argint, iar părul îl purla

strius intr-un coc, după moda vechii Elade. finea pe genuuchi un coș

javanez unde păstra lucrul de mină —o broderie de inspirație

norvegiană, de ultfel nu prea reuşită.

-- Bevy, ii spuse ea, ţi-aduci aminte de Rilmer Duelmua, nu-i așa ? Nu

era şi el la familia Paggerty cînd ui fost la ci, vara trecută ?

DBerenice, care scria niște scrisori la un birouas în stil Chippendale,

ridică ochii, amintindu-și bruse de tinărul în chestiune. Rilmer

ʼDuelma -- înalt, voinic, plin de ilose, purta eu nonşalanţă hainele

clegaut ncajustate aşa cum o cerea ultimul cuvint al modei. Avea uu

mers egal, studiat, fandosit, inuli- fereut, o faţă plină şi rumenă,

privirea puţin absentă Şi părea să ia totul cu o detazată amabilitate.

Era fiul mai mic al lui Auguste Duelma. bancher, afa- cerist, miliardar

şi va moşteni de la tatăl său o avere do aproximativ şase pină la opt

milioane. Cu un an înainte, pe. cînd se afla la familia Haggerty, se

ținuse

tot timpul după Berenice, în aparență tără vreun scop precis. ă

O clipă doaunua Batjer o privi ateut, apoi îşi reluă luerul de mină.

— l-am invitat pentru îceeh-end, îi spuse.

— Da? se miră Berenice, amabilă, mai vine cineva ?

— Bineînţeles, o asigură doamna Batjer, indite- rentă. Cred că nu-ţi

spune nimic Kilmer.

Berenice zîmbi enigmatic.

— Bevy, îţi aduci aminte de Clarissa Faulkner?

S-a măritat cu Romulus Garrison.

— Mi-o amintese foarte bine.

— A închiriat pe timpul iernii castelul Bricul din

s. Romulus e un prost, în schimb Clarissa e atit >

Unde e acum?

485

de deşteaptă ! Ştii, mi-a scris că are Ca ecre de admiratori. Aproape

toată lumea ne. la Londra şi de la Paris o frecventează ! Gt 4 să-i

placă genul ăsta de viaţă ! Biata fată! la e soment dat eram tare

îngrijorată în privința ă Fără să lase să se vadă că a înţeles, lui

Berii nu-i scăpase sensul acestei analegii care e ia. exprima adevărul.

Niciodată nu-i prea d să cînd e vorba să te gindeşti la viitor. Se

simțit au prinsă de un tulburător sentiment al Qatoriei. Bilmer Duelma

sosise vineri la douăspi i sase valize, fiecare de un alt model, şi cu

ui itez personal ; manifesta: un entuziasm absurd tra polo şi vînătoare

(două boli contractate de la nn grup de vinători cu care petrecuse un

timp în Bek. shire). Un compliment abil, formulat chipurile de

domnişoara- Fleming și transmis cu mult tact lui Duelma de către doamna

Batjer, îl aduse imediat pe acesta la picioarele lui Berenice cu 0

propunere de plimbare pentru duminică, la Saddle Rock. — Hi ! Hi! Nu

ştii ce plăcere îmi face să te revăd. Hi ! Hi inu l-am mai întîlnit pe

Haggerty de un veac. După ce ai plecat; ne-ai lipsit foarte mult. Hi !

Hi! Mie, în orice caz... De cînd nu te-am văzut, joc. polo. sînt tot

timpul cu trei cai după mine. Hi! Hi !... un grajd întreg. - E Berenice

se luptase din răsputeri să-și menţină aerul de senină, simpatie,

hotărită să-şi facă datoria, Se gîndea la castelul Brieul, la cercul de

admiratori ai Clarissei Garrison, la primele semne ale trecerii

timpului. Plimbarea fusese foarte plicticoasă, con- versația o

corvoadă, efortul de a participa, titanic — peste puterile ei. A doua

zi, luni, fugi, lăsind să treacă trei zile pînă la week-end-ul din

Morristown. Doamna Batjer — care ştia să tragă o concluzie dintr-un

simplu detaliu — oftase. Domnul Corscaden al ei, în afară de avere nu

avea alte calităţi, dar ce să-i faci, viaţa trebuie trăită, iar oamenii

ambițioşi trebuie E sei i MOstol că. bani sau să înveţe cum se cîştigă.

O intrigantă proastă şi nesuferită, va.pune

486 22

0,

repede mina pe Duelma și alutnci .. . găsea că Berenica nu cra destul

de abilă.

Berenice nu se putea impiedica să nu fucă legă tura intre acest

incident şi intervenţia doamnei Carter in favoarea locotenentalui

Braxmar. Din viați lor se dezvăluia incetul cu încetul un fapt impor-

tant, tulbnrător, absolut dezagreabil şi anume că atit mama ci cit şi

ea erau sărace şi că, inditerent de nobila lor ascendență, Berenice era

un fel de inlrusă în lumea bună. Nu se vorbea niciodatiide averea ci,

numele ei nu apărea în conversații și nu auzea niciodată comentarii în

legătură cu situația ei de moşteniioare bogată. Toţi imbecilii

încrezuţi și serbezi din societate erau la pindă ca sii găsească fete

loante, dar cu un cont inepaizabil în bancă. Ea era o sibarită

înnăscută, o pasionată de arta țesăturilor frumoase, adora recepţiile

măreţe, iubea puterea şi succesul in toate manifestările lor; visase

totdeauna descătuşarea sufletului şi a artelor — vis pe care numai omul

cel mai bogat din lume, şi nimeni altul, ar fi putut să i-l

împlinească. Dar în același timp nutrea vaga speranţă că dacă ar putea

găsi un om care să ţină la ea şi pe care să-l iubească Bau măcar-să-l

admire puternic — cineva care să: Aibă nevoie temeinice şi sincer de ea

— atunci ar fi bucuroasă să i se dăruiască din toată inima. Dar cine

putea fi acel om ? Îi plăcuse Braxmar dar inteli- genţa ei

pătrunzătoare și analitică cerea o personali- tate mai viguroasă, mai

aprigă, un om a cărui forță irezistibilă s-o atragă. Şi totuşi trebuia

să fie cirenm- spectiă şi să ciştige partida cu cărţile pe care le avea

ia mină.

De-a lungul verii petrecute la Narragansett pre renţa lui Braxmar nu

prea-l stinjenise multă vreme pe Cowperwood; tinărul locotenent primise

ordin special să plece în grabă la Hampton Roads. Dar în noiembrie,

Cowperwood, părăsindu-şi afacerile complicate de la Chicago, venise la

New York şi imediat începu să o viziteze pe doamna Carter în

apartamentul din Central Park South unde locuia fiica ci. Acolo dădu

din nou cu ochii de locotenent,

4187

care sosi într-o seară în splendida lui uniformă de gală ca să o

însoţească pe Berenice la un bal. Purta pe capul lui frumos un chipiu

înalt, avea epoleţi auriţi, iar reverele pelerinei răsfrinte lăsau să

șe vadă o bogată căptuşeală de mătase purpurie Sabia prinsă de centiron

zăngănea la ficcare pas, Era ca o flacără jucăuşă — întruchiparea

tinereţii, Cowperwood, prins în neeruţătorul val al vicţii — virsta,

nepotrivirea, irezistibila atracţie a iubirii şi forţei — aproape că se

zvircolea de durere.

Ce trumoasă cra Berenice în rochia ca un nor diafan — strinsă pe corp !

Oftă. Din odaia de alături unde se făcea că citeşte, o privea încordat.

Cum o să reuşească el, oricît de abil şi prevăzător ar îi, să învingă

trecerea timpului ? Cum ar putea place tine reţii? Brasmar era tînăr,

frumos, avea prestanţă. Berenice, tînără, voioasă şi plină de speranţe,

£e pregătea să plece. După cîteva clipe, Cowperwood se ridică şi,

pretextiind afaceri urgente, plecă gra- bit. Dar asta numai ca să se

poată retrage în aparta- mentul său dintr-un hotel apropiat şi să

mediteze În astfel de împrejurări un om ca oricare altul s-ar fi dat la

o parte din faţa logicii bazate pe străvechile | raţiuni de cavalerism,

sacrificiu, datoria de a năzul

către idealuri măreţe etc., etc., cedind locul tinereţii ; ar fi

respectat convențiile sociale, s-ar fi mulţumit cu o viaţ> morală şi

virtuoasă. ş Cowperwood nu privea însă lucrurile dintr-un punct de

vedere prea altruist. „Face ce-mi place“, fusese totdeauna deviza sa şi

în consecinţă oricit de bine ar fi înţeles sentimentele lui Berenice

pen- tru altul sau faţă de dragoste în sine, n-ar îi vrut i să renunţe

la ea atîta timp cît nu avea siguranța că orice speranţă pentru el era

pierdută. Fuseseră momente în care se stabilise un fel de intimitate

între el şi Beranice şi care-l îndreplăţeau să creadă că nu-i era

complet indiferent. Pe de altă parte această poveste cu locotenentul,

pe care ceva mai tîrziu i-o destăinui doamnei Carter, nu trebuia

trecută cu vederea. Si în tot cazul, dacă Berenice nu cra îndrăgostită,

în schimb Braxmar era.

sp cînd 2 plecat, â asaltat-o. cu scrizori,, fi

EI Bel după-amiază doamna, Carter lui Cow

spuse IA cred că e genul de om care să se mul.

pers Di A cu un refuz. .

amo cazul e genul care de obicei Icuşește, E, Cowperwood, cu răceală, -

elevă Carter dorea să fie sfătuită. Brasmar

oamna Pate -- Le om eu calităţi. Ii cunoștea familia. La moartea. Dlui

său va moșteni cel puţin șase sute de mii E că nu mai mult. Dar cum

răminea eu

> dolari, da a ., d: cutul ci din Louisville? Dacă se descoperea mai

ue N-ar fi oare bine ca această primejdie s-o iscască pe Berenice

măritată E" £ într-adevăr o problemă, nu-i așa? rosti Cowperwood, calm.

Eşti sigură că s-a-ndrăgostit ? — O, n-aş putea spune asta, dar știi,

sentimentele se transformă atit de repede în dragoste. Niciodată, p-am

să cred că Berenice poate să-şi piardă capul după cineva. E prea

chibzuită. Ştie însă că trebuie să-șʼ croiască un drum în viaţă, iar

domnul Brax- mar este, desigur, o partidă bună! Cunose foarte bine pe

verii lui, familia Clifford Porter.

Cowperwood se încruntă. Grijile pe care și le făcea din cauza lui

Berenice îl chinuiau. Era hotărit s-o cucerească, chiar cu preţul

reputației ei. Prefera ca Berenice să-şi recapete locul cuvenit în

societate alături de el, decit să şi-l păstreze neștirbit, cu un altul.

Necesitatea de a recurge la un astfel de pro- cedeu i-a fost însă

cruţată.

Închipuiţi-vă un restaurant într-unul din cele mai elegante hoteluri

din New York, pe la miezul nopții, după o seară petrecută la operă,

unde Cowperwood îi invitase pe Berenice cu locotenentul Braxmar şi

doamna Carter. Acum juca rolul gazdei dezintere- Bate şi a unchiului

protector. În timpul spectaco- lului, pe cînd medita la diseredilarea

lui Braxmar, fusese atent cu Berenice, amabil, și cu o dispoziţie

senină. Piîndea, momentul, ca un adevărat demon, urmărindu-le din

priviri pe doamna Carter Şi pe Berenice, așezate în fotoliile din faţă,

îmbrăcate în toalete luxoase, cum poartă femeile la operi:

489

Doamnă Carter cra într-o rochic de mătase

deschis, cu diarnante ; iar Perenice într-una de Sau )eg purpurie şi

meuz rose. Un pieptene cu pietre £ Uloage îi prindea părul.

Locotenentul, în irnpresiona “Uinpa aniforrnă, zimbea și vorbea

cuviincios, admira În tăreţii, şoptindu-i lui Berenice tot felul de n;

fc, care plac atit de mult femeilor. Din cînd în CU că să-l distreze pe

Cowperwood, făcea Poneni asupra personalităților din marină, care se să

în seara aceea în sală. De la operă s-au ureaza trăsură și, pe străzi

bătute de vint. au ajunsi. Waldorf unde îi aștepta o masă reţinută din

Vrerae.

Cowperwood, după ce consultă lista, comanzi vinurile, apoi începu să

vorbească despre Jocna spectacolul pe care tocmai îl văzuseră. Moartea

lui Mimi şi durerea lui Podolto, redată de splendida, arii ale lui

Puccini, îl fermecaseră.

— S-ar putea ca această lume creată artiticiul să n-aibă nici o

legiitură cu adevărații artisti cu toate asica reprezintă foarte bine

viaţa hocmnri, remarcă cl.

— Trebuie să recunose că nu mă pricep. spuse Braxmar, serios. Viaţa

boemti o cunose doar din cărţi — din Zrilby! de pildă și... Dar pentru

că nu-i mai venea în minte ali titlu, după o ezitare, continuă : Îmi

închipui că la Paris cam așa trebuie să fie. L

O privea pe Berenice, așteptind o confirnare ŞI ua zimbet din partea

ei.

Datorită culturii, înţelegerii şi simțului ei artistic, fiecare scenă

din speeiacol o fascinase. Fusese vrii- jită cînd de patelismul, cînd

de veselia muzicii, se lăsase cuprinsă de un entuziasm imposibil de

fur- mulat în cuvinte, lucru pe care mnintea ci il percepe cu

claritate. La un moinent dat, în vreme ce Berenice era pierdută în

visare, eu miinile inerucişale pe genunchi, cu ochii aţintiți pe scenă,

atit Praxmar cît și Cowperwood îi priviseră cu atenţie şi cu aceeași

emoție şi admiraţie buzele întredeschise şi profilul

+ Roman de George Du Maurier (1334— 1896).

delicat. Berenice se trezi, conștientă că amindoi se mitau la ea,

continuă să păstreze aceeași atitudine citeva clipe, apoi oîtă uşor

trezită parcă dintr-un vis, Acum își reamintea acest mic incident și

plă- cerea. cu care văzuse spectacolul.

— E foarte frumos ! murmură ea. Nu ştiu ce să spun ! Poate că sînt

oameni care trăiesc așa. În tot cazul e mult mai frumos astfel, decît

să te plictisești confortabil. Numai tragismul dă vieţii grandoare.

Se uita la Cowperwood care o măsura din ochi, apoi la Braxmar; acesta

se închipuia pe un vas de riizboi, în postul de căpitan, deschizind

focul. Coxw- perwood îşi aducea aminte de momentele grele prin care

trecuse. Fără îndoială, viaţa lui fusese destul de dramatică spre a o

putea mulţumi pe Berenice.

Mie nu prea-mi place suferinţa, cred... inter- veni doamna Carter. Le

cam saturi cînd ai de întim- pinat mereu numai întimplări triste. În

viaţa de toate zilele sînt și-așa destule drame.

Cowperwood şi Braxmar schiţară un suris aproape imperceptibil.

Berenice, giînditoare, își întoarse pri- virea spre sală. Lumea, de la

mese, zgomotul paha- relor și al farturiilor, forfota chebmerilor,

acordurile muzicii, reușiseră, să-i schimbe gîndurile, ca și salu-

tuile şi zimbetele noilor veniţi, care o recunoșteau pe ea şi pe

Braxmar, dar nu și pe Cowperwood.

Brusc, printr-o uşă laterală care dădea în cafeneaua- bar unde se

servea şi grătar, apăru un individ cher- chelit, aparent din „lumea

bună“, cu hainele în dezordine, pelerina de seară atîrnind neglijent pe

un umăr, jobenul turţit într-o mînă nesigură, cu ochii injectați şi

buza inferioară proeminentă a sfidare ; chipul lui exprima un îel de

„după mine potopul“, ciuda și superioritatea pe caro un desiri- nat, un

beţiv, fără voia lui și le însuşește. Privea, împrejur posomorit,

nesigur; apoi văzindu-l pe Cowperwood se îndreptă într-acolo cu un pas

mai mult hotărît decît sigur. Cind ajunse exact în fața grupului — care

și așa era un punct de atracţie pentru sală — se opri ca i cînd ar fi

Boga ut pe cineva şi, apropiindu-se, puse mina, amabil și

491

puţin” protector, pe umărul gol al doamnei Cai

- Ce mai faci, Haltie? o întrebă, cu un Tinint ironie. Cu ce te ocupi

aici, la New York? Sper! n-ai lichidat treburile din Louisville.

Ascultă, vii cuţo ! Lasă-mă să-ţi spun ceva | De cînd ai pleca; n-am

mai avut o singură fată ca lumea care sii-mi placă — nici una! Dacă

deschizi aici o casă, dă-mj de veste, vrei?

Se aplecă pe umărul ei, riujind binevoitor, în timp ce scolocea în

buzunarul vestei albe cu si găsească o carte de vizită. Cowperwood şi

Braximar dindu-şi perfect seama de sensul acestor cuvinte, automat se

sculară în picioare în acelaşi timp. În timp ce doamna Carter se trăgea

înapoi, ferindu-se de străin, Braxmar (el fiind cel mai aproape de

agresor) îl apucă de guler, cînd îşi făcură aparițiu oberul însoţit de

alţi doi chelneri. ,

— Ce s-a întimplat aici? Ce a făcut ? se inlurmnari,

Străinul, cu acelaşi rînjet, de data asta aste şi la adresa tuturor,

strigă clar şi răspicat : |

— Nu pune mîna pe mine... Da! tu cine cești! Ce te bagi ? Ce dracu vrei

? Ce, crezi că nu ştiu ce ic Mă cunoaște, nu-i așa, Hattie? Ea e Hattic

Starr, din Louisville... întreab-o dacă nu mă crezi ! Con- ducea unul

din cele mai straşnice... care a existat vreodată la Louisville. Ce te

superi, mă rog? las-că ştiu eu ce fuc. Ea mă știe. Ă

Nu se mulțumea să protesteze; se zbătea, luplin- du-se cu ei, destul de

pornit. Cowperwood, Braxmar şi chelnorii formaseră un cordon,

forţindu-l pe agresor să iasă în vestibul, apoi afară, unde chemară un

poliţist.

— Individul ăsta trebuie arestat, protesiă Cow- perwood, cu tărie, cind

îşi făcu apariţia reprezentan- tul forţei politice. A insultat în mod

grosolan două doamne — invitatele mele. E beat și violent. Vreau să

depun o plingere. Poftim cartea mea de vizită, Fii bun şi spune-mi unde

trebuie să mă prezint. I-o înmină, în timp ce Braximar, cu

serupulozitatea militarului, examinind pe individ, îi spunea:

— Ai merita să te omor în bătăi. Aș face-o, d

492

| . Dacă te consideri un gentleman și; „:

n-ai fi poale cita, te rog să mi-o dai. O ax Ata ai

o i tîrziu. Cu 0 expresie aspră și E laci (la

vorbă ită pe faţă, Be apropiase de domnul Beales ntipe din Louisville,

Kentucky.

Chat De acord, dom? căpitan, se strimbă Chadsey, vavjocoritor. Sigur că

Tic carte de vizită, — nu face nimic. “ține. Poţi să mă găBeşti cînd ai

poftă la Hotel Buckingham, Filth Avenue, colţ cu Fifticth Street, Am

dreptul să Yorbese cu cine vreau, unde vreau. şi cînd vreau, ai înțeles

? i

Se scotocea prin buzunare împotrivindu-se, iar polițistul îl aștepta ca

Bă-l ridice. Negăsind insă,

catea de vizită, adăugă :

— E-n ordine. Serie! Beales Chadsey, Hotel Buckingham, sau Louisville,

Kentucky. Caută-raă cînd vrei. Asta-i Hattie Starr şi mă cunoaşte. Nu

mă-nșel. E imposibil! Cite nopţi n-am petrecut în casa ei!

Braxmar era gata să sară la el şi ar fi făcut-o dacă nu intervenea la

timp polițistul.

Berenice şi doamna Carter rămăseseră, la masă. Aceasta din urmă,

agitată, palidă, buimăcită, nu știa cc să mai facă, susţinînd că fusese

victima, unei contuzii.

— Vai, dar de unde și pînă unde, ee apăra, doamna Carter. Ce om oribil

! Ce groaznice ! Nu l-am văzut în viaţa mea !

Berenice, tulburată, uimită, se gindea la modul familiar şi deşănțat,

la rînjetul cu care străinul se adresase mamei sale — ce ruşine, ce

oroaze. Să îi

fost; cu putinţă ca un om chiar foarte beat să se înșele într-atit? Să,

fie așa de dispreţuitor, să stărnie, să vrea morţi; să explice — ce

lucruri groaznice îi " fusese dat să audă! .

— Hai, vino, mamă, spuse Berenice cu demnitate şi blindeţe. Nu face

nimic, totul s-a aranjat. Putem pleca acasă chiar acum. Ai să te simţi

mai bine după ce vom fi ieșit de aici. E

Chemă un chelner şi-i spuse să anunţe pe don "care veniseră că s-au dus

la garderoba doamnelor.

493

Împinse un seaun care le stătea în ce braţul mamei ei.

— Cind mă gîndesc cum m-a putut iusulta continuă să mormăie doamna

Carter. Aici, în acei restaurant luxos şi în faţa locotenentului

Braxmas a domnului Cowperwood... E înspăimiîntător, pa maipomenit !

Doamna Carter străbătu salonul aproape scincing, iar Berenice privea în

jur cu demnitate, cu o expresie de superioritate aristocratică, dar cu

inima conducîndu-şi mama spre ieşire. Ce putea sta la baza acestor

afirmaţii grosolane ? De ce oare chefliu acela alesese din toate

femeile de acolo -tocmai pe mama ei, căreia să-i arunce în faţă astfel

de cuvinte jisnitoare? De ce o fi atît de distrusă mama ei, dacă nu cra

nimic adevărat în cele afirmate de cl? Foarte ciudat, foarte trist,

groaznic, oribil ! Ce o să spună de o scenă ca asta lumea, lumea pe

care o cunoștea atît de bine, lumea avidă de cancanuri! Pentru prima

oară în viaţă semnificația și oroarea ostracizării îi apăru o clipă în

faţa ochilor.

- A doua zi dimineaţă, în urma unei vizite pe care o

făcuse la sediul Poliţiei din Jefferson Market, loco- tenentul

Braxrmnar, declară că dacă domnul Beales Chadsey nu va repara greseala

pe care o făcuse era hotărît să-l împuște. În coiusecinţă, următoarea

scr!- soare cu antetul hotelului Buckingham fu scrisă și adresată

doamnei Ira George Carter — 36, Central Park South :

ale și-i dau

Stimată doamnă,

Ieri seară, într-o stare de ebrietate condammnabilă, pentru care îmi

este cu neputinţă să găsesc cit de cil o explicație, am fost cauza

nefericită a unei ofense adusă dumneavoastră, fiicei dummeatoasiră şi

prietenilor, ofensă pentru care cu umilință aș vrea săi vă cer-ierlare.

Nu găsesc cuvinte să-mi exprim aici sinceritatea cu cave regret tot

ce-am pului face sau spune și do care acum nu-mi mai aduc bine aminie.

Starea mea de Spirii cînd sînt sub influenta alcoolului esic totăeauna

agresivă

494 a a

vină de ură şi mă face, cum a Jost cazul ieri seară, Plita, dueruri

care Știu că sînt complet neintemeiate jbrulizarlă în care mă găseam

m-a făcut, nu ştiu de ce, ră confună cu o vestită femeie din

Louistille. Pa E ă-mă tertaji purlarea mea Tuginoasă şi jignitoare r pi

care vă cer cele mat sincere scuze. Nu știu cun Pune aș pulea repara ce

am făcut, dar tă stau întru totul la dispoziţie. Deocamdată, sper că

veți accepta această scrisoare așa cum d, fost scrisă, ca o conpen-

salie care ştiu, bine că nu ta putea fi niciodată satis- făcătoare. Al

dumneavoastră devolat, Beales Chadsey

În acelaşi timp, locotenentul Braxmar era convins, chiar înainte ca,

această scrisoare să, fie serisă şi tri- misă, că acuzaţia adusă

doamnei Carter era periect întemeiată. Beales Chadsey spusese, la

beţie, ceea ce douăzeci de oameni treji şi chiar poliţia din Louisville

puteau uşor confirma. Chadsey, înainte de a scrie scrisoarea, ţinuse

să-i explice clar lui Braxmar că tot ceea cc ajfinnase cu o seară

înainte era purul adevăr.