CAPITOLUL LILI O declarație de dragoste

ei Berenice se gindea

ntru prima oară în viața ei ] i zen Evident, căsătoria ar

serios la Ce-ar putea să facă.

501

fi fost o soluţie, dar în loc să-l cheme inapoi

pia” sau să înceapă o goană stupidă dupe te bn cu si mai puţine

calităţi decit el era poaie 3 ăi a, să-şi anunţe, simplu, prietenii că

mama ci în tăi duse toată averea şi că ar-îi nevoită acum Său: JI un

mijloe de existență — să dea lecţii de qi aula să se facă dansatoare.

Cu tot; calmul, i DrOpuse înțră zi mamei sale această soluţie. Doamnei

Carter A, de mult ducea o viaţă de parazit — habar m ae cum se cîştigă

banul prin muncă — ideea aceasţa i se păru îngrozitoare. Cum, Bevy,

minunata ei în sau chiar ea însăşi şi deci şi Rolte să ajungă în a4

hal, încît să trebuiască să pună umărul la treabă, a orice muritor de

rind... după toate visurile ei de mănire? Ofta şi o podideau lacrimile,

ferindu-se de ceilalţi. Îi trimise lui Cowperwood o scrisoare cxpli.

cindu-i totul, cu băgare de seamă, şi rugindu-l ca atunci cînd se va

întoarce la. New York să se înțil. nească în taină.

— Nu crezi c-ar fi ma! bine deocamudată să nu schimbăm nimic? îi

propuse doamna Carter lui Bere- nice. Mi se rupe inima cînd mă; gindesc

la tine; cu talentul tău să ajungi să dai lecţii de dans! Nu crezi că

un timp ar fi bine să nu luăm o hotăzire pripită! Tu ai -putea face o

căsătorie convenabilă şi atunci totul se va aranja în ce te priveşte.

Eu... nu con- tez, mă descurc, tu însă... Ochii trişti ai doamnei

Carter dezvăluiau chinurile prin care trecea. bere- nice se înduioşa în

fața afecțiunii sincere a manei ei ; cite prostii făcuse maică-sa, ce

slabă era și co puţin te puteai bizui pe ea!

Cowperwood, stind de vorbă cu doamna Carter, îu izbit de

donchișotismul, de impulsivitatea lui Berenice:. .. auzi, să vrea să-şi

schimbe felul de a trăi, să renunțe la viaţa mondenă şi să-și dăuneze

fru- museţii alegind o viaţă de muncă ! De acord cu doamna Carter,

Cowperwood se grăbi să se ducă la, Pocono, unde fusese infonnat că o va

găsi pe Berenice, sin-

gură. Din seara incidentului cu Beales Chadșey, Bere- nice îl evitase.

i

ete

Ea, sea, su

-

E ʼAjunse lu Pocono, pe. l& oră unu după-amiază intr-o zi de ianuarie —

ninsese — pe un ger de frie -puu pietrele ; natura era scăldată intr-o

lumină cris- iulină, Care reflecta razele in puzderie de scintei —

"juvaeruri sclipitoare, despicînd ca niște fulnere văz- “duhul. Pe

atunci apăruseră automobilele şi Cow per- good venise într-un turism de

optzeci cai putere. “Qaroseria masinii era de un cafeniu închis şi

reflecta lumina pe suprafaţa ei lăcuită. Intră şi rămase în “ușă ;

puria a haină lungă și căciulă din blană de astra- han negru. Y — Bună

ziua, Bevy ! strigă, avind aerul că nu știe nimic de absenţa doamnei

Carter. Ce mai faci? Ce face mama? E acasă? „Berenice îl fisă cu

privirea ei rece și directă, pe „Cit de sinceră pe atit de

indriizneaţă. Totuși, zimbe- „tul de bun sosit cu care il întimpină era

cam echivoc. "Îmbrăcată într-un halat albastru, ca de pictor, ținea jin

mină o paletă multicoloră care-ţi lua ochii. Picta. Se apucase să

picteze şi în acelaşi timp se tot gin- „dea — asta fiind pentru moment

ocupaţia ei prin- „bipală. Se gindise la Braxmar, la Cowperwood. lu

“Kilmer Duelma şi la mulţi alţii; la teatru, la daas, ţa pictură. Viaţa

ei fusese ca acel creuzet pe care-l "avea dinainte ; sau ca un joc de

figuri puse de-a valma ie cu răbdare, cu fiecare piesă așezată la locul

cuve- nit s-ar îi putut alcătui o plăsmuire interesantă. — Intră, te

rog, îl potti. E frig, nu-i așa? În toţ cazul aici ai să găseşti un foc

plăcut, Nu, mama nu-i aici. E plecată la New York. Cum de n-ai

intiluit-o acolo? Eşti de mult la New York? "Era veselă, bine dispusă,

amabilă, dar distantă. Cowperwood simţea stavila dintre ei doi,

totdeauna, nelipsită. Admiţind chiar că l-ar fi putut înțelege, că ar

fi ţinut la el, exista totuşi ceva — prejudecăţi, ambiţii, sau vreo

deficiență de-a lui — care o impie- dica să se apropie de el, făcind-o

să-l ţină mereu la distanță. an. Se uită în jur, la tabloul început, un

peisaj de iarnă cu o pantă înzăpezită, așa cum se Ysalea ls i

fereastră, la niște schiţe cu dansatoare (făcute de

503

-

-

curind şi atirnate deocamdată pe perete) bile, in tunici scurte. Apoi

se uită la ca în ba] La lucru, original, şi care-i venea atit de bine,

— 4

— Aşadar, Berenice, în dumneata învinge ţe deauna artistul. Arta e

lumea dumitale adețărață N-ai să poţi renunţa la ca niciodată. Schiţele

asta sînt incontestabil frumoase: îşi scoase mânu;a ș indică şirul de

dansatoaie. La drept vorbind na venisem la doamna Carter. Pe dumneata

voiam șă te văd. Mi-a scris o scrisoare foarte bizară; mama dumitale

pretinde că vrei să renunți la viaţa mon. denă şi să începi să dai

lecţii sau cam așa ceva. Am venit să stăm de vorbă în această

chestiune. Nu crezi că ar fi o hotărire cam pripită?

Vorbea ca şi cum motive strict obiective, cu totul în afara lui, l-ar

fi îndemnat să-i poarte de grijă,

Berenice, în picioare, lîngă tabloul la care lucrase, cu pensula în

mînă, avea în ochi o expresie rece, cu- rioasă, sfidătoare, echivocă. .

— Nu, nu cred, răspunse, liniştită. Ştiu cum stau lucrurile, aşa că pot

să-ţi vorbesc deschis. sînt con- vinsă că intenţiile mamei au fost

intotdeauna foarte bune. Schiţă un ușor zimbet, plin de tristeţe. Mi-e

teamă însă că inima îi e mai bună decit mintea. Cit despre dumneata,

imi place să cred că ai avut de asemenea, cele mai frumoase intenţii.

De altfel sînt sigură de asta. Ar fi din partea mea o lipsă de recu-

noștinţ<� să-mi fi închipuit altceva. (IL se păru atunci că ceva în

adincul privirii jixe a lui Cowperwood ge schimbă). Totuși nu cred c-o

mai putem duce așa. Mama şi cu mine sintem sărace. Atunci de ce să nu

mă apuc de ceva? Nu văd altă soluţie.

Tăcu, iar Cowperwood o privea tăcut. În halatul atit de simplu, cu

ochii albaștri care-l scrutau, cu părul roşu desfăcut pe spate, părea,

cea mai desăvir- pită fiinţă pe care o văzuse vreodată. Ce inteligenţă

ascuțită, atotcuprinzătoare ! Era, atit de abilă, de admirabilă, și

avea ca și el aceiași ochi neinfricaţi, Judecata ei, în orice

imprejurare, răminea, lucidă. .

— Berenice, îi spuse calm, lasă-mă să-ţi explie, „Mi-ai făcut onoarea

să vorbeşti despre motivele care

„ 2] m

minat să-i dau bani mamei dumitale, Fu qetei! din punctul meu de vedere

au tost cum furate"? pai frumoase. N-am să pomenesc nirnie 19” 1 curn

arm văzut lucrurile la început. Acura el perfect cum au evoluat.

Dacă-mi îngădui, n i impreună, am să-ţi vorbesc cu toată sin- __ Nu

știu dacă ţi s-a spus că, după ce am io pe doamna Carter am ailat

îutimplător cunosc ta dumitale. fapt care atunci nu m-a inţe- de = Se)

special. l-a E prezentat de un pric-

o lmeu — un financiar, care o admira foarte mult, Picină cunoştinţă cu

ea am admirat-o și eu pentru + am descoperit în ea o adevărată

doamnă... mă , E ereca- Într-o zi am zărit o fotografie a dumitale, pe

care â ascunis-o înainte ca eu să îi avut timpul să spun ceva. Poate

îţi aduci aminte despre ce iota- grafie vorbesc. Fuseseși luată în

profil şi pe atunci să fi avut vreo şaisprezece ani. ş .

— Da, îmi aduc aminte, zise Berenice, simplu și calm de parcă ar fi

ascultat o spovedanie.

— Ei bine, fotografia mi s-a părut foarte intere- gantă. Informîndu-mă

am aflat tot ce am putut de-

„spre dumneata. Mai tîrziu în vitrina unui fotograf din “Louisvillʼ am

văzut o alta mărită. Am cumpărat-o. O am acum în biroul

întreprinderilor mele din Chi- cago. În a doua fotografie stai în

dreptul unui şemineu.

— Îmi amintesc, mai spuse Berenice, mișcată dar încă neconvinsă.

— Și acum dă-mi voie să-ţi vorbese puţin de viaţa mea. N-o să dureze

mult. M-am născut la Phila- delphia. Familia mea a trăit totdeauna

acolo. Toată viaţa m-am ocupat de tranzacţii bancare şi de tram-

vaie. Prima, mea soţie era o prezbiteriană habotnică,

"plină de prejudecăţi. Avea, şase sau șapte ani mai mult ca mine. O

vreme am fost fericit cu ea. Am avut doi copii care trăiesc. Dar am

întilnit-o pe actu- ala mea, soţie. Era mai tînără ca mine — cel puţin

cu zece ani — şi foarte frumoasă. În anumite pri-

„_vinţe este mai deşteaptă ca prima mea soţie şi în

ice caz mai puţin convenţională, mai generoasă. îndrăgostit de ea și

după plecarea mea din

Philadelphia am divorțat şi ne-am căsătorit, Tita p pe atunci

îndrăgostit pină peste cap de ca. Mi părea o tovarăşă de viaţă ideală

şi continui să priscag că are. multe calităţi deoschite. Cu timpul însă

Sa tul meu în ceea ce priveşte tipul de femeie ideală sa schimbat

încetul cu încetul. După diferite experi. enţe am ajuns la concluzia că

ca nu este deloc femtia visurilor mele. Nu mă înţelegeʼ Nu pretind că

cu mă înţeleg mai bine pe mine însumi, dar am impresia că undeva ar

putea să existe o femeie care să mă poală cunoaşte mai bine decit pot

cu să mă cunosc — caro să descopere în mine lucruri noi şi care, în tot

cazul, să ţină la mine. ʼPrebuie să-ţi mărturisesc că totalea- una am

iubit femeile. Pentru mine există în lumea asta un singur ideal şi

anume femeia pe care aș dori să o am. , ʼ

— Ored că e destul de greu pentru o.femeic, ori- cum ar fi ca, să

descopere cum ar trebui să fie ca să-ţi placă, zise Berenice, zîmbind

cochetă. Cowperwoui răinase netulburat. ) i j

— Recunosc că e greu, doar dacă întimplător ca ar fi exact femeia

unică, despre care vorbesc, rosti el, grav. l

— Am impresia că în tot cazul, pentru ca, lucrul uu va fi uşor, adăugă

Berenice, aproape în gluni, dar cu o notă de simpatie în glas.

— Aş vrea să-ţi fac o mărturisire, spuse Cowper-

wood, grav şi puţin împotriva voinţei lui. Nu incerc să mă

dezvinovăţese. Femeile pe eare le-am cunoscut ur îi tost pentru alţi

bărbaţi nişte soţii ideale — dar -nu pentru mine. Barem atît: am

învăţat de la viaţă — şi asta m-a schimbat. i — Bi crezi cumva că acest

proces de transformare s-a terminat? îl întrebă Berenice cu aerul ei

ironic, provocator, superior şi amuzat care îl descumpănea,

fascinîndu-l. b

— Nu, nici Du spun că s-a terminat, dar în tot cazul idealul meu de

femeie pare să se fi cristalizaţ. „De ani de zile a rămas neschimbat.

Deseori mă obse- dează. Si ştiu că există acest ideal. Chiar şi în ;

există o stea polară.

506

esa aa A . p

A. erwood îşi dădea seama, că pen vorbiuă, C Tale acestea erau o

adevărată, dia an Mie la ea în primul rind cu gindul de a a danie: si

ca să-şi impună punctul de vedere. În omite “lucrurile se petreceau

aproape invers, Ba zealitat 3, fie stăpînă pe situaţie. Suplă, zveltă,

dcș. păr? “ lentată, stătea în faţa lui şi-l obliga, să i se rapi

cască, — dar el n-o vedea, în lumina.astă, ei Pe o femeie inteligentă,

atotinţelegătoare, buni ; oarecum maternă, capabilă să vadă, să simtă

şi să priceapă. Era sigur, pe de altă parte, că ea, este pe deplin

conștientă de întreaga situaţie, că dacă va încerca va reuși să o facă

să-l înţeleagă. Oricum era el, sau orice s-ar îi întîmplat vreodată, ea

nu-l va judeca, dintr-un unghi de vedere meschin. Nu era în stare de

așa ceva. Răspunsurile date de ea pină atunci erau o chezăşie.

— Da, încuviinţă Berenice, avem cu siguranţă o stea călăuzitoare, dar

dumneata pare-se n-o poţi găsi. Crezi că există pe lume o femeie care

să cores- pundă idealului dumitale ?

— Am şi găsit-o, rosti el, mirat de ingenuitatea, şi totodată de

complexitatea minţii ei, a lui și a oame- nilor în general, Mintea, cu

adincimile ei insondabile, îl uluia uneori. Sper că te vei gindi serios

la ce-ţi voi spune acum fiindcă în cele ce urmează se află explicaţia

multor lucruri. Fotografia dumitale m-a atras la început fiindcă era

imaginea idealului spre care tindeam şi pe care dumneata îl crezi atit

de schim- bător... Asta, s-a întimplat acum aproape șapte ani — iar de

atunci el a rămas absolut neschimbat, Cind te-am văzut la şcoala

dumitale din Riverside Drive am fost pe deplin încredinţat că nu mă

înșe- Jasem. Deşi n-am spus nimic eram convins că în

Biirşit găsisem ceea ce căntam. (Ți se pare poate că n-a$ avea dreptul

la asemenea sentimente? Să știi mulţă lume ar fi de părerea dumitale.

În tot cazul am avut, le am şi ele explică relaţiile mele cu mamă

mitale. La Louisville, cînd doamna Carter a venit mile ei, am îost

i povestească, despre neajunsurile it s-o ajut atunci, de dragul

dumitale, Asta a 507

şi fost. motivul pentru care am continuat, p,, nu şi-a dat seama, În

unele privinţe, doamna (,. nu e prea, deşteaptă. Tot timpul am fost

îndrău..! de dumneata... din tot sufletul. Aşa cum stai îi îmi pari

neînchipuit de frumoasă — ești idealul să spre care îţi vorbeam. Fii

liniştită, n-am să te sin. jenesc. (Berenice se trăsese puţin la o

parte. Se Pai şi pentru e€l dar şi pentru ea — un om atit de putere

nic, o forță atit de mare ! N-avea încotro, trebuia si. ia în serios,

era atit de grav). Tot ce-ar făcut pentru dumneata şi pentru mama

dumițale am făcut fiindes te iubeam şi fiindcă voiam să te ajut să

atingi perlec- ţiunea, pentru care socoteam că fuseseşi creată. Pin;

acum nu ţi-am spus că dumneata ai fost motivul — principalul motiv —

care m-a îndemnat să con- struiese casa din Fifth Avenue. Am vrut să

clădese ceva demn de dumneata. Un vis? Sigur. Toate fap- „tele noastre

au ceva de vis. Frumuseţea acelei clă- diri, dacă se poate spune

astfel, ţi se datorește dumi- tale. E frumoasă pentru că m-am gindit la

dumneata.

Tăcu, iar Berenice rămase neclintită. La început voise să protesteze ;

pe urmă însă vanitatea ei, pasiu- nea pentru artă, pentru mărire, toate

erau în joc. Se intreba în același timp, dacă acest Cowperwool avea

intenţia să facă, din ea doar o amantă sau să aştepte pînă va putea, să

o ia de soţie.

— Cred că doreşti să știi dacă vreau Sau nu să mă căsătoresc cu

dumneata, continuă Cowperwood, care îi ghicise gindul. În privința asta

nu sînt altiel decit; majoritatea bărbaţilor. Am să-ți spun deschis.

Voiam să te cuceresc, indiferent cum. Am trăit tot timpul cu speranţa

că te vei îndrăgosti de minc, așa cum m-am îndrăgostit eu de dumneata.

Cind, nu de mult, a apărut Braxmar, l-am urit, dar nici o clipă nu m-am

gindit că aş putea să mă amestec. Eram gata să renunţ. Am fost gelos pe

ioţi bărbaţii pe care i-am văzut vreodată cu dumneata — tineri sau bă-

trîni. Am fost gelos chiar pe doamna Carter pentru că era atit de

aproape de dumneata, iar eu nu puteam fi. Dar în acelaşi timp voiam să

ai tot ce-ţi dorea inima, Nu mi-aş fi îngăduit să mă amestec dacă, ai

i un om pe care să-l iubeşti cu adevăraţ şi dacă

fi % știut că pe mine A m-ai putea iubi -. Acum ti toată povestea, ar

nu pentru asta am venitţ cunos u ca Să-ţi spun asta... E opri,

aşteptind ca ea, să intervină; Bercnice îmi ărgini să întrebe :

— Da? Ph E a:

_ Ce am vrut să ȘUii este că dorese să, trai “ti asa cum crezi de

cuviinţă. Indiferent ce-ai gindi despre mine sau despre ce ţi-am Spus,

vreau să nu te îndo- ieşti de sinceritatea mea, de faptul că sint

dezinte- resat cu privire la ce-ţi voi spune acum. Visul meu, legat de

dumneata, nu s-a sfirșit. Dacă dumneata ai dori, norocul ar putea face

din mine omul preferat. Dar vreau să-ţi trăieşti viaţa şi să fii

fericită fără a ţine seama de mine. Am visat, dar recunosc, 2 fost o

greşeală. Capul sus — ai tot dreptul ! Fii o doamnă, Mărită-te cu omul

pe care-l iubeşti cu adevărat. Eu voi avea grijă să-ţi fac o zestre,

după cum ee cuvine. Berenice, te iubesc, dar de aici înainte afecțiunea

mea se va schimba într-o dragoste paternă. Iar la moar- tea mea te voi

trece în testament. Dar, ca și pină acum, trăieşte-ţi viaţa aşa cum

înţelegi. N-as putea fi fericit decit ştiindu-te fericită.

Se opri, cu ochii aţintiţi încă pe chipul ci, convins că măcar. atunci

spusese adevărul. Da, după moar- tea lui, ea, va figura în testamentul

siu. Dacă va con- tinua să ducă o viaţă mondenă în căutarea unui soţ,

- va putea găsi, cine ştie, un om de care să se

gostească, dar între timp s-ar putea, de aser d ca sentimentele ei

pentru el să se transforme intr-o profundă afecţiune. Ce mai contau

cheltuieli! ui

faţă de toată mulțumirea și desiătarea de a-i fi do- bindit astfel

prietenia și înţelegerea, de a deveni confidentul în care ea să poată

avea incredere? Berenice, po care într-o anumită măsură totdea- una a

interesat-o Cowperwooa şi căreia de altiel, dat fiind temperamentul ei

trebuia să-i placă pentru spontaneitatea lui, pentru modul simplu,

direct şi bărbătesc de a se fi purtat acum, se simţea profund mişcată

de cinstea și generozitatea de care dădea

ate

dovadă. Chiar dacă se putea Îndoi de trăinicia

: Fe a ae = 1 Rota timentelor lui, în clipa de faţă sinceritatea ta pi

indiscutabilă Și mai mult, lunga perioadă de ară goste şi de admiraţie

ascunsă, gindul că un om aie de puternic îşi făcuse astfel de visuri —

ce măguli: tor ! O mingiiere pentru ruşinea trecutului şi vani- tatea

rănită.

Mărturisirea lui cinstită avea un fel de nobleţe răscolitoare,

fascinantţă. Se uită la el, la timplele lui puţin încărunţite — pentru

unele femei o podoabă din cele mai atrăgătoare -— şi nimic pe lume n-o

putea împiedica să se simtă cuprinsă de un fel de duioşie pentru el. Se

vedea că are nevoie de femeia fără de care cu fiecare gest arăta că

n-ar putea trăi, de o femeie cultivată, plină de temperament, raii-

nată, sensibilă — și în tot cazul avea drepiul să viseze la ea. În

ochii ei deveni un fel de supraom, ar totodată un băieţandru obraznic:

frumos, puter- nic, optimist, nu mult mai bătrin ca ea, împins de o

arzătoare forţă interioară cure-l gonea fără încetare. Berenice se

întreba dacă într-adevăr o iubea chiar atît de mult şi dacă era capabil

de un simţămint atit de puternic pentru ca sau pentru oricare altă

femeie. Dar nu putea să nu recunoscă totuşi cit se străduise ca să-i

sădească afecțiunea. Ce sens ar fi avut ? De ce spunea, de ce făcea

toate astea? Afară, automobilul lui cafeniu sclipea în zăpadă. El era

marele Frank Algernon Cowperwood din Chicago şi o implora pe ea, un

copil, să fie bună cu el, să nu-l alunge pentru totdeauna din viaţa ei!

Era măgulitor pentru esa, îi exalta mîndria și imaginaţia.

n sfîrşit Berenice îi spuse:

— Ţin mai mult la dumneata acum. Acum cred în dumneata. Mai mult decit

înainte. Asta nu înseamnă că am să te las să-ţi cheltuieşti banii cu

mine sau cu maraa. Nu. Dar te admir, m-ai făcut să te admir. Cred că

înţeleg ce se petrece cu dumneata. Ştiu către ce aspiri. Şi asta,

într-un fel, am ştiut totdeauna. Acum însă nu trebuie să mai spui

nimic. Ag vrea să mă gîndesc la ce mi-ai spus. Nu ştiu dacă va fi u

(Avu iar impresia că în adincul ochilor.

19

14). Deoceindată să nu mai vorbim despre asta. cc: Dar, Berenice o rugă

el, nu știu dacă înţelegi. Siul atit de singur... sînt .. :

__ Ba da, am înţeles, „răspunse ea, intinzindu-i mina. De azi, orice

s-ar întimpla, vom îi prieteni, : fiindeă-mi placi. Dar să nu ceri să

jau numaidecit o hotărîre. Nu pot. Nu vreau. Nu cred că e momentul.

— Chiar acum cînd sînt gata să-ţi dau tot ce do- rești, cînd tot ce-mi

aparţine valorează atît de puţin în ochii mei?

— Nu înainte de a ti luat o hotărire ! Nu, nu, accen- tuă ea. Aşa,

dragul meu tutore! chicoti, desprin- zindu-şi mîna dintr-a lui.

Cowperwood era, foarte emoţionat. Ar fi dat mili- oane să o poată

stringe în braţe. Dar se mulțumi să

zimbească semnificativ. — Nu vrei să urci în mașină, să mergem împreună

la New York? Dacă mama dumitale nu-i acasă, poţi sta la Netherland !

— Nu, astăzi nu. Dar am să vin curind — te anunț cînd sau în tot cazul

îţi va spune mama.

Cowperwood ieşi în grabă și după ce vorbi cu şoferul şi-i făcu lui

Berenice semn cu mina, se urcă în maşină. Zăpada avea, o culoare

purpurie în lumina terii ; maşina porni spre est. Cowperwood ar fi

dorit să ajungă la New York la, ora mesei. Ce n-ar fi dat ca relaţiile

lor să rămînă mereu așa ca acum, priete-

nești. Dacă: s-ar putea !