CAPITOLUL LIV. Se eaută privilegii pe cincizeci de ani

Cowperwood, cu toată satisfacția niomentană gra- ție felului prietenos

în care Berenice ii primise măr- turisirea, ştia din atitudinea ei

plină de şovăiri că nu ciștigase mare lucru. Printr-o bizară

intervenţie a soartei, Braxmar, tînărul lui rival, fusese înlăturat,

nic axupese prilejul să-l vadă pe el în lumina

i devotamentului ce-i porta. Și totuşi era

cvident că nu le prețuieşte așa cum se e Acum, mai mult ca oricînd îşi

dădea geam prins în mrejele unei extraordinare pers Berenice privea

viața dintr-un punct de

Utenea a Că tra onalităţi Vedere cu

"totul deosebit şi foarte personal și el nu o putea fac

să se plece în fața voinței „lui. Pentru acest motis, mai mult decit

pentru oricare altulʼ— căci graţia și frumuseţea îi subliniau doar

farmetul — se îndri gostise nebunește. Își tot spunea : „Dacă trebuie

]:0$ trăi şi fără ea“, dar ajunsese la faza în care nuruai gindul de a

renunţa era ca o lovitură de cuțit în inimă. Ce rost mai are, la urma

urmelor, viața tai bogăţia, celebritatea, dacă nu poţi avea femeia carg

îți placet Ce era oare dragostea, acest misterioa - răstăț de nedefinit

al spiritului, către care aspiră cei puternici, adesea mai mult decit

cei slabi ? Pină la, siirșit însă înţelese : într-un potir luminos îi

apăru frumuseţea ca o finalitate a celebrităţii, puterii, for- ţei —

frumuseţea în care -se desluşesc emoția, cul- tura, pasiunea și

visurile unei femei ca Berenice Fleming: Asta cra şi NUMAI ASTA.

Dincolo, — nimic altceva decît decrepitudine, întuneric, tăcere,

Între timp, datorită rivnei și iscusinței consilie- rilor și agenților

lui, jurnalele de duminică se între ceau în descrierea noului său palat

din New York — cît a costat, valoarea terenului, familiile bogate care

îi vor deveni vecine. Apăreau fotografiile lui Ailecn şi Cowperwood şi

articole pe două coloane care anti- cipau recepţiile în stil mare pe

care ei le vor da și cum vor fi pretutindeni primiţi cu plăcere

datorită imensei lor bogății. De fapt, aceste informaţii nu erau decit

obișnuitele palavre din presă, simple spe- culajii gazetăreşti. Căci,

în vreme ce la ştiri generale se scria cu litere de-o schioapă despre

averea lui Cowperwood, în coloanele de cronici mondene despre

protipendadă era ignorat cu desăvirşire.

Uneltirile anumitor personalităţi din înalta socie- tate din Chicago,

care difuza informaţii asupra tre- cutului său, se puteau ghici din

atitudinea cluburilor, a asociaţiilor și chiar a unor biserici sdin

care dacă făceai parte căpătai un fel de paşaport monden ce-ţi

5ia a 4:

ien porțile pe tărimuri dacă nu aan! r inte (i, dar tupreme. De uceeu,

ui dc erwood erau destul de activi, au c lui x scopul lor nu putea fi

atins decit in t

p ork erau mulţi care nu pierduseră ; 3 vor fi primiţi în buna,

societate, dar ar. Ba atuuri pe care soţii Cowperxood nu le aveau îmi

ce cîteva cluburi selecte îi respinseră cererea dă „ fi admis ca

membra, iar biserica Sfintului Thomas anina mereu Să-i acorde o strană,

după ce invita iile sale i-au fost reîuzate de mai mulţi miliardari

e care ii cunoscuse cu prilejul unor tranzacţii comer- ciale,

Cowperwood incepu să-și dea seama că pala tul său ʼva îi în cele din

urmă numai un splendid muzeu, fără însă să-i muai poată servi şi la

altceva

În acelaşi timp geniul său financiar fusese Tăsplă- tit. prin citeva

noi succese materiale, dintre care cel mai important putea fi

considerat o alianţă ofensivă și defensivă pe care reuși să o injghebe

între el și casa Iaecl;elheimer, Gotloeb & Co. Martori ai felului in

care Cowperwood, cu o mină de fier, găsise mijlocul de a transiorma o

înfrîngere într-o victorie, după primele alegeri atit de furtunoase,

acești domni își

schimbaseră complet părerea și, declarind că ar îi bucuroşi să ajute

finanţarea oricăror noi inițiative

luate de Cowperwood, erau la curent, ea şi mulţi A alți financiari, cu

triumful său legat de falimentul societății Chirituri americane,

— Tare teștept trebuie să fie Cowperwood ăsta, spuse Gatlocb unor

asociaţi ai lui, frecindu-şi miinile şi zîmbind. Aș vrea să-l cunosc,

Sp Ca uummnare, i se sugeră lui Cowperwood o vizită in imobilul uriașei

bănci. Domnul Gotloeb îl prinii și-i

i mînă prietenoasă: E a e E [ra despre Șicago, Îi declară în E

“nano-ebraie, tar tespre tumniata iarconul său gena ui RP i Itu, cred.

Dar, i Spune-I0i, al di. gind s ȘI Mai Du n nvaiele și liniile aeriene

di-atolo fi N nervoad îi răspunse Cu cel mai candid ZiLLz

vi: De cet Viei să-ţi las şi dumitale ev

ÎL

at

sa Nu, tar na m-aș da în lături să-ţi fiu aFoclaţ 4 cîțiva investiţii.

2 — Sper că-ţi dau seama, domnule Gutlocb pentru dumneata porţile mele

sînt întotdeauna 3 foarte larg deschise. “

— Trepuie întii să mă mai gindesc, da! ză știi că n-ar fi ti loc rău...

Bucuros de cunoştinţă.

Dezvoltarea neîncetată a oraşului Chicago a los elementul important al

succesului financiar obținuţ de Cowperwood, element pe care el de

altfel îl pre văzuse de la începnt. Cînʼ'sosise la Chicago, Coxper wood

găsise acolo o eîmpie mlăştinoasă, murdar numai cocioabe, cu trotuare

desfundate şi un centru comercial ca vai de el, iar acum devenise o

uluitoare metropolă cu peste un milion de locuitori şi care, puternică

şi miîndră, caprindea cea mai mare parte din suprafaţa comitatului

Cook. Acolo unde odini- oară dacă exista un simaulacru de cartier al

finanţei, unde doar ici-colo dădeai de cite o clădire îrumoasă de

comerţ, de un hotel sau de birourile unor mari adnii- nistraţii, acum

blocuri de cincisprezece şi chiar opt- sprezece etaje se ridicau de o

parte şi de alta a stră- zilor, ca un defileu între stinci.

Dela ultimele etaje puteai privi viaţa simplă, tibnită a numeroaselor

şi vastelor cartiere unde se construia neîncetat. Dincolo de acestea

erau alte cartiere cu case elegante, parcuri, locuri de distracţii și,

mai departe, imensele gări de triaj şi cartierele uzivelor. în inima

comercială a acestei luni Frank Algernon Cowperwood devenise

într-adevăr o figură de o uri- așă semnificaţie. Ce lucru minunat să

observi cun crese oamenii pină ajung ca niște coloşi şi pun stă- pînire

pe tot ce-i înconjoară ! Adevăraţi sniochini de India, cărora le crese

rădăcini din toate ramurile şi formează astfel o pădure — pădure a unei

complexe vieţi comerciale ce înflorește într-o mie de aspecte

materiale... Tramvaiele lui Cowperwood formau o reţea, sâcietăţile

parazite Gold Thread — toate legate între ele și deservind două din

cele trei sec- toare importante ale oraşului.

ţa al a

“În 1886, cînd Cowperwood se infipsese bine. în afaceri, toate aceste

rețele reprezentau un cap tal de sase — sapte milioane (toaie

încercările de a mai coate noi acţiuni garantate de această proprietate

imobiliră fuseseră epuizate). Acum însă, sub condu- “erea lui,

reprezentau un capital intre șaizeci san şaptezeci de milioane,

majoritatea acţiunilor emize si vindute fiind supuse unui procedeu prin

care două- zeci la sută din ele controlau restul de optzeci la “gută.

Cowperwood, deţinătorul celor douăzeti la sută Qin acţiuni împrumuta

bani, gajindu-le drept garanție. În ceea ce priveşte corporaţia West

Side, „Bo emiseseră acţiuni în valoare de treizeci de milioane și

aceste acţiuni, datorită întinderii liniilor şi trafie cului imens în

orele de viri — dimineaţa şi seara cetă- țeanul modest plătea

transportul cu banul lui greu ciştigat — ajunseseră să fie atit de

căutate la bursă incit această cerere conferea, liniei o valoare

intrin- secă, adică aproximativ de trei ori suma investită pentru

construirea ei. Compania North Chicago, care in 1856, avusese o valoare

intrinsecă de ceva mai iuli se un milion, acum nu putea fi evaluată la

mai puțin de şapte milioane, reprezentind astfel un capi- tal de

aproape cincisprezece milioane. Linia fusese evaluată cu o sută de mii

de dolari pe milă mai mult decit ar fi costat în realitate construirea

unei noi linii identice. Vai de sămnanul om de rind, care nu e î destul

de deștept ca să ințeleagă sau să conducă vasta inițiativă creață de

exister ile lui ! Aceste colosale bunuri eau dividende

7

de zece pini la, douisp! tă pentru fiecare acțiune de o sută de dolari,

e că nu proprietatea personală a lui Cowperwood, în tot cazul sub con=

rolul său. Împrumuturi de milioane de dolari care Du fimurau în ri

cietiţii el le transformase in bani lichizi și cumpărase cu ei case,

moşii, trăsuri,

tablouri, obligaţii de stat garantate în aur, asigu- vimlu-zi astfel o

avere stabilă în parte depusă şi însă în seifuri. Cu mare trudă

contenciosul iu ua istovit de muncă, realizase o unificare sub

Consolilalel Traction Company of Ii

>

unificată de tracţiune din Tlinois a tuturo i

periferice, fiecare cu privilegii separate Di

luri individuale, dar funcţionind graţie, i Câpita, toare jonglerii de

contracte și acorduri, înțe-u ului, gură, unitară și armonioasă alături

de cele e fn tăți ale sale. AS Moti Cowperwood avea de gind să

fuzioneze comr,... North Chicago şi West Chicago într-o a treia, care

id numească Union Traction Company. Preluind e

nile vechilor societăţi care asigurau o dobinai şi zece pînă la

doisprezece la sută şi dînd pentru fice, acţiune veche două noi în

valoare de o sută de deja bucata, cu o dobîndă de șase la sută, putea

să Eul $umească acţionarii vechilor societăți care, cel puțin în

aparență, nu aveau astfel decit de. cîştigat, urma, acestor tranzacţii

Cowperwood putea, să rea, lizeze un frumos beneficiu personal de

aproape opţ. zeci de milioane. Reinnoirea privilegiilor sale pe

douăzeci, cincizeci sau o sută de ani va, impune ora. şului Chicago

obligaţia de a plăti o dobindă pe aceste valori oarecum fictive, iar

averea lui se va ridica, la suma, de aproape o sută de milioane.

Problema, prelungirii acestor privilegii devenise totuşi grea şi foarte

complicată. Implica infringerea dușmăniei localnicilor, dușmănie care

de curind crescuse ajungînd tot mai perfidă, Noul antagonism se datora

unor amănunte în legătură cu liniile aeri- ene. Pe lingă cele două

linii existente, Cowperwood mai construise o a treia numită Union Loop,

pe care se pregătea să o lege nu numai de ale sale dar și cu altele,

dintre care cea mai importantă era linia L din Souih Side, aparţinind

domnului Sehryhart. Reu- şind acest lucru Cowperwood putea apoi să o

încli- rieze dușmanilor săi,. urmînd ca ei să o desclidă circulaţiei

vagoanelor. Oricit le va displace acest lucru vor îi obligaţi să

profite de ocazia ce li se oferea (ieoa- rece sectorul deservit de noua

derivație era tociuai locul cel mai aglomerat, loc pe unde fiecare

cetăţean trecea zilnic o dată, sau de două ori și traficul enorm îi

asigura, lui Cowperwood, de la început, o renlabi- litate avantajoasă.

516

e acest plan Stiri în sufletul a ire fără precedent. Gruiu sup RRPEȚĂ

Ind îl găsea pur și Simplu diabolic, pi de oameni ca Haguenin, Hyssop,

Oro i "Pruman Leslie MacDonald “(al cărui ta! întue tinp, gindurile lui

ca director! ziarului [i . roape exclusiv îndre Ă = Mauie er erau

aproapt Usiv indreptate asupra anici menite să-l alunge pe Cowperwood

din în cago) a început, binenţeles în disperare de i să protesteze în

numele democraţiei trădate. Ziareţ! cereail Sus și tare ca Vagoanele de

pe liniile lui Coat perwood să îie prevăzute cu locuri pe scaune pen-

tru toţi călătorii care astfel, în orele de virf pn ga mai îi nevoiţi

să se ţină de minere ; cereau să, se pună în vinzare, dimineaţa, şi

seara, bilete de trei ef fmza tru muncitori, să acorde corespondenţă,

gratuită pa toate liniile sale din nord spre vest şi invers, iar două-

zeci la sută din venitul brut de pe urma jena lor sale să fie vărsat

municipalităţii. Masele populare trebuie să-şi cunoască drepturile și

privilegiile, declara presa. Pentru interesele lui Cowperwood, atit

ime- diate cit ai geverale, o asttel de tactică era — tre- buie să

admitem — hotărit potrivnică şi ca atare ioarte bine văzuti de

majoritatea dusmanilor săi conținea totuși elemente ciudate pentru un

reacțio- nar ultra-conservator ca Hosmer Hand. —— Nu ştiu dacă-i bine,

Nomnan, îi spuse e| odată lui Schryhart în cursul unei conversații, nu

ştiu dacă-i bine. E foarte uşor să stirnești opinia publică, care odată

stivnită, e greu s-o mai domoleşti. Ameri- canii sînt şi aşa

nemulţumiţi şi atraşi de promisiu- nile socialiștilor, iar Chicago este

cu siguranţă focarul şi centrul acestor trămintări, Totuși, dacă prin

asta putem să-l lovim pe Cowperwood atunci, deocam- dată, e singură

soluţie, Mai târziu, probabil presa va reuşi Să liniştească spiritele.

Dar ştiu eu...

Mentalitatea domnului Hand era aceea a omului care socotește

socialismul ca o îngrozitoare martă importată dintr-o Europă asuprită

de monarhie. De

! o fi mulţumind poporul să se lase co

nu 8- txpii i i Garnenii comunității arericane — pu

Dar potrivi

tanilor ax

Con

tepţi şi cu frica lui Dumnezeu? Nu asta îns

: - PA . Seamy Qemocraţie ? Desigur că da, el însuși era unul .; aceşti

oameni puternici. Nu se putea încrede în tă vorbăria asta cu substrat

anarhic și, totuși sri armă cu care putea fi lovit Cowperwood cra,

bine? venită — oricare !

Cowperwood îşi dădu seama curind că datorita campaniei de presă opinia

publică se va uni amenin. țător împotriva lui. Și deşi majoritatea

pririlegiilor sale nu expirau înainte de 1 ianuarie 1903, totusi, dacă

lucrurile vor continua să meargă așa, în curind Succesul noilor alegeri

va fi foarte problematic. și aceasta prin mijloace legale, sau ilegale.

Consilierii nesăţioşi, lacomi şi venali s-ar fi pretat cu siguranță

tuturor exigenţelor lui Cowperwood, cu condiţia să fie bine plătiţi ;

dar chiar cei mai hulpavi și mai co- rupţi politicieni puteau să

infrunte cu greu lumina orbitoare a notorietății acuzatoare și furia

unei opi- nii publice dezlănţuite. Înverșunarea opiniei publice creştea

treptat, datorită eforturilor neobosite ale ziarelor, ca o furtună

amenințătoare. Cowperwood nu putea cere Consiliului o prelungire

imediată de douăzeci de ani a unor privilegii care și așa nu ex]i- rau

decît peste șapte ani. Imposibil. În situaţia creată chiar și

consilierii interesaţi vor şovăi să aprobe o astfel de cerere. Există

totuşi şi în politică lucruri care nu se pot face.

Din nenorocire, limita de douăzeci de ani a privi: legiilor sale era în

realitate insuficientă faţă de pla- nurile lui Cowperwood. Pentru

unificarea la care se gîndea acum, unificare a liniilor sale obișnuite

— din sectorul Nord și Vest — pe baza căreia voia să emită acţiuni în

valoare de două sute de milioane de dolari, a cîte o sută dolari bucata

cu o dobiîndă de şase la sută (și asta în locul celor existente cu o

do- bindă de zece sau doisprezece la sută, în valoare de. şaptezeci

milioane dolari) era indispensabil să obţină un termen mult mai lung

decit cel atit de scurt acordat de legislaţia statulu, admițind că o

modifi- care a legii în acest sens se putea face. i

518.

__ Darmnenilor nu le prea plae atele privilegii pe termen scurt,

remarcase domnul Gutloeb intr-o con: versație avută cu Cowperwood, care

ar îi vrut ca Iacchelheimer d: Co. să garanteze intreaga lui erni-

siune de acţiuni. sînt așa di nesigure. Dată ai putea opţine, să zicem,

un privlej de cincizeci sau o sută de ani sau așa cevu, atunci

acţiunile s-ar vinde ca piinea caldă în Jerinania de pildă; ştiu sigur

că ucolo aş putea vinde în valoare de cincizeci milioane dolari.

Era cit se poate de insinuant şi de stăruitor.

Cox perwood vedea problema la fel ca și Gotioeb mai bine chiar. Pentru

realizarea planurilor sale uria- şe, nu-l satisfăcea deloc o prelungire

amărită de douăzeci de ani, cu atit mai mult cu cit orase ca

Philadelphia, Boston, New York şi Pittsburg erau bucuroase să acorde

unor societăţii similare cu ale lui privilegii pe cel puţin nouăzeci și

nouă de ani, ba chiar în cele mai multe cazuri pe termen nelimi- tat.

Acestea erau privilegiile acordate marilor socie- tăţi din New York sau

din Europa fi pe care Gotloeb sau chiar Addison ar fi vrut ca el să le

obțină la Chicago.

— Este, fireste, important să reînnoim privilegiile pe cel puţin

cincizeci de ani, obişnuia să-i spună Addi- Son; $i acest lucru greu și

neplăcut de obținut eri totodată o necesitate indiscutabilă.

Minţilor ingenioase din departamentul juridic sub- ordonat lui

Cowperwood, veșnic în căutarea unor noi soluţii legale şi practice, nu

le-a trebuit multă vreme ca să priceapă eravitatea situaţiei. Iscusitul

domn Joel Avery a venit repede cu o propunere.

— Ai urmărit felul în care lucrează administrația “din New York în

legătură cu diferitele probleme de cirenlaţie ale orașului î il întrebă

pe Cowperwood res- pectabilul domn într-o dimineaţă, intrind după ce

fusese anunțat. inca între degete o ţigară „de foi pe jumătate fumată,

iar pe cap purta o pălărioară rotundă de fetru, mai ştrengărească parcă

în conu: trast cu figura ȘI privirea, lui, sinistre şi una și alta.

Jomnul Joel Avery era un intelectual capabil,

— Nu în amănunt, răspunse Cowperwooa deși în realitate se informase și

reflectase Da si la cele menţionate, nu ţinea însă să recunoască. ji

văzut ceva dar nu i-am acordat o atenţie [Maas Despre ce e vorba? o,

— Ei bine, administraţia are de gind să imnut, nicească un grup de

patru-cinci oameni — pe şi la New York, pe alţii la Buffalo cred — care

să acorde noi privilegii şi să prelungească pe cele vechi cu asea.

timentul conducerii locale. Aceste comisii vor fixa dările către oraş

sau către stat, precum și taxele de transport. Ele pot reglementa

transferuri de cayi- tal, emisiunile de acţiuni şi așa mai departe.

Mi-am zis că dacă la un moment dat reînnoirea privile- giilor ajunge să

fie dificilă deobţinut aici, ne-am putea adresa organelor legislative

ale statului și să vedem pentru serviciile de interes public din statul

Illinois, Societatea noastră nu va fi singura căreia să-i con- vină

această măsură. Evident, ar fi preferabil ca ea să fie cerută de toată

lumea sau cel puţin de altă societate decit a noastră, Iniţiativa însă

n-ar trebui

să vină de la noi.

Avery ţinea privirile aţintite pe chipul lui Cowper- wood, iar acesta

se uita la el dus pe ginduri.

— Am să mai reflectez, răspunse, să vedem ce e de făcut.

De aici înainte gindul de a constitui o astfel de comisie nu-l mai

părăsi pe Cowperwood. Poate că ast. putea fi o soluţie — posibilitatea

prelungirii pri- vilegiilor pe încă cincizeci sau chiar o sută de ani.

Acest plan însă, după cum află Cowperwood mai tîrziu, era oarecum

îʼ'dezacord cu constituția, ata- tului Illinois, care interzicea

acordarea privilegiilor speciale sau exclusive oricărei societăţi,

corporații sau persoane îizice.

— Dar ce contează între prieteni un lucru aşa, de neînsemnat cum e

constituţia? spusese odată cineva,

Există, și în legislaţie fantezii, sertare pline de praf, in sare,

capitole întregi de legi depășite sînt puse bine Ș e. Suinedenie din

primele idealuri ale Jegisla-

N

520

torilor trecură de multă vreme în umbră sau fuse- seră anulate de

decizii = atit prin apeluri adresate guvernului federal, adică statului

însuși, ci. și prin contracte obștești sau prin alte căi — decizii care

în fond erau nişte ficțiuni inconsistente ca pinza de păianjen, destul

de solide totuși ca să anuleze inten- ţiile iniţiale ale

legislatorilor. Apoi, Cowperwcod nu punea mare preţ pe inteligenţa sau

instinctul de auto- apărare al oamenilor care formau corpul electoral —

rural — al statului Illinois. El auzise de la avo- caţii săi nenumărate

poveşti pline de haz despre legis- laţia diieritelor state, comilate,

orașe, despre tri- bunale și despre adunările politice rurale unde se

cîştigă alegerile în hanurile de provincie, pe șosele şi în ferme.

— Într-o zi, la Petunkey, mă urcam în tren.., spunea bătrinul general

Van Sickle, sau: judecăto- rul Dickensheets, sau fostul judecător

Avery, şi urma, o uluitoare poveste despre imoralitatea sau prostia,

celor de la ţară, sau despre totala ignoranță în privința, problemelor

politice și sociale a săteni- lor. Jumătate din populaţia statului

linois trăia la Chicago, unde influenţa lui Cowperwood era puter- nică

; celălalt milion de oameni din orașe și regiunile agricole şi din alte

douăsprezece mici orășele nu insem- na mare lucru în ochii lui. În tot

cazul, își zicea Cow- perwood, ce contează o mină de țărinoi? — niște

bădărani, proști, inculţi, care ţopăie pe unde apucă.

Marele stat Illinois — egal în suprafaţă cu Anglia propriu-zisă, fertil

ca Egiptul, mărginit de un lac imens și străbătut de un riu navigabil —

avea, o popu-

_laţie depășind două milioane de americani și nu părea

locul ideal pentru manipularea, şi controlul societă- ţilor comerciale.

Și totuşi la acea epocă nu exista de la un capăt la altul al pămîntului

o comunitate care să fie mai dominată de spiritul financiar. Cowperwood

el însuși, deși îi dispreţuia pe ţărani ca indivizi, îusese totdeauna

impresionat de această mare comunitate : ec aie din care, la alegerea

lui, făcea parte. Aici veniseră

Marquette !, Joliet*, La Salle ? și Fennepin + | Bă găsească o cale

spre Oceanul Pacific. Aici ii ti taseră Lincoln şi Douglas 5,

protagonist și ad; Sp in controversa cu privire la abolirea sclaviei ia

* ridicase „Joe“ Smith *, propovăduitorul ciudat dogme americane 4

mormonilor. Ce stat! iși zi , m 0 Cowperwood citeodată. Ce elucubraţie

și totuși e, minunat ! Îl cutreierase adesea în lung şi-n lat, în drum

spre St, Louis, Memphis și Denver şi fuseza înduioşat de modestia

locurilor — de noile ora cu casele lor de lemn, de atmosfera impregnată

de tradiţie, de prejudecăţi, de forţa și de puterea himere. lor în care

crede americanul. Turlele albe ale bisericii, ulițele satelor, brazdele

verzi din fața caselor umbrite de pomi, cîmpia întinsă, unde griul

crește în lanuri stuloase şi care iarna e acoperită cu un strat uşor de

zăpadă — toate îi aduceau vag aminte de mama și tatăl său care, în

multe privinţe, se potriveau atit de bine cu locurile astea. Și totuși

nu şovăia să urgen- teze măsurile luate în interesul lui, să dea

acțiunilor Union ʼTraclion, în valoare de două sute milioane dolari, o

rentabilitate sporită, prin care să-și asigure un loc inexpugnabil in

oligarhia financiară a Arne + ricii, ba chiar a lumii întregi.

Administraţia legislativă a statului Illinois era pe atunci condusă de

un mic grup de indivizi circotași, care trăgeau sforile, originari din

diferitele tirguri, comitate şi oraşe ale Statului, mai toţi în

serviciul marilor societăţi. Aceştia erau însă totodată în ace-

j |

1 Jacques Alarguetle (1637—1675) — misionar francez şi exploru- for a]

Americii de Nord.

: Louis Joliet (1645 —1700) — explorator francez; impreună cu Marquetle

au explorat regiunea cursului superior al fluviului Mis- sissippi. Y

3 Robert Gavelier şicur de La Salle (1543 -- 1637) — explorator irancez

în America de Nord.

4 Louis Hennepin (1640—1701) — călugăr franciscan și explorator in

America de Nord; La Salle l-a numit capelan al expediției din 1678 In

regiunea fluviului Mississippi.

5 Stephen Arnold Douglas (1813 —1861ʼ — om de stat amerigan; susținea

abolirea sclavici pe calca pașnică a reformelor .

* Joseph Smith (1805 —1844) — conducător religios american

L : A pa in- temeietorul seciei religioase a mormonilor.

322

. SS nina Ban Da zi

leaşi raporturi cu comunităţile reprezentate de ei şi cu superiorii şi

egalii lor din palatul legislativ al oraşului Springfield ca, şi cu cei

din afara, palatului — raporturi care există oriunde între oamenii cu

inte- rese comune, pe orice tărim de activitate. Şi de ce, la urma

urmei, i-am ponegri numindu-i circotași î Dar poate că asta şi erau |

Nu însă mai mult ca ori- care şobolan viclean, ca orice animal care-şi

sapă drum înainte — sau poate ar trebui să spunem în sus.

Principiul cel mai puternic care îi insuflețea pe aceşti indivizi era

primul și cel mai vechi al vieţii — instinetul de conservare. Iată de

pildă un fapt banal, care s-a petrecut în spatele unei uşi în palatul

legis- Jativ, într-o sală de conferinţe a Senatului, pe la sfirşitul

unci sesiuni. Să ni-l inchipuim pe senatorul John IE. Southack stînd de

vorbă cu senatorul George Mason Wade, din comitatul Galiatin. Senatorul

Sout- hack, elipind din ochi şi ţinind de nasture pe ele gantul său

coleg, se apropie tot mai mult de el; sena- torul Wade, — curios,

afabil (solid, cu început de burtă, deşi altfel bine făcut — un bărbat

frumos și cu multă experienţă).

— Ştii, George, ţi-am mai spus o dată, rosti confi- dențial, că ar

putea să ne pice ceva după reconstruirea cheiului Quincy, dacă,

binențelea o să reuşească, Ei bine, uite că s-a făcut. Ed Truesdale a

fost ieri în oraş (spunea asta cu aerul omului care ştie multe și care

te roagă să-ţi ţii gura) Iată cinci sute, numără-i.

Apariţia fulgerătoare a unor bancnote verzi şi gal- bene scoase din

buzunarul vestei, armată de numă- Tarea lor de către senatorul Wade —

apoi, din priviri, 0 înţelegere deplină, o aprobare, an semn de recu-

noştință şi de admiraţie care parcă ar fi vrut să spună : „Asta zic și

eu“. |

— Îţi mulţumesc, John. Aproape că uitasem, Buni băieţi. Nu-i așa? Dacă

îl mai vezi pe Ed trans- mite-i salutări din partea mea, Cînd trebuie

să înceapă lupta la Bellville, dă-mi de veste.

Domnul Wade, un bun orator, era mereu solicitat ca să trezească în mase

sentimentul de aprobare sau protest în legătură cu posibile crize

legislative, si acum amabil, se referea, toemai la o gcaziti dă eh

O, viaţă! O, politică! O, necesitate! O foam O, lăcomie omenească

mistuitoare, o, pofte înțil a; la tot pasul! 5: n

Domnul Sonthack, modest, simpatic, liniștit genu de om privit cu

indulgență de cei din virtul pitami. dei comerciale şi considerat de

ei, poate, un provin cial cîrcotaş, era totuşi individul indicat pentru

însărcinările ce i se dădeau. Agent capabil, care-și căuta beneficiul

cu sîrguinţă, acest om între două virste — avea doar patruzeci şi cinci

de ani —:g îmbrăca bine, era calm, binevoitor, curajos. Îndeo- sebi îl

preocupa aspectul material al vieţii, dar nu era un om rece sau rău, ci

energic, avea un pas utor şi sprinten. Deţinătorul unui număr important

de acţiuni ale Societăţii C.W. & I.R.R., directorul uneia din băncile

comitatului său, comanditar al ziarului Herald din Effingham, Southack

era un per- sonaj stimat de populaţie. Și totuşi nu exista în toată

administraţia legislativă rurală un individ mai combativ şi mai lipsit

de scrupule.

Bătrînul general Van Sickle primise însărcinarea să-l caute pe

Southack, fiindcă îl ştia de pe cînd lucra- seră împreună în

legislaţie. Avery conducea negocie- rile. La început, la Springfield,

în intrigile legate de interesele statului Illinois, senatorul Southack

tre- buia, să reprezinte societatea 0.W.1., proprietara unora dintre

marile linii care traversau statul şi care legau oraşul Chicago cu

Sudul, Estul şi Vestul. Pro- prietarii acestor linii ferate întinse

pe-un mare număr de kilometri în.interiorul statului Illinois erau

nerăb- dători să-şi extindă privilegiile la Chicago şi în alte părţi şi

de aceea urzeau intrigi politice. Printr-o ciu- dată coincidenţă,

societatea de linii ferate era finan-

ţată în primul rînd de Haeckelheimer, Gotloeb & Co., din New York.

Legăturile lui Cowperwood cu aceşti financiari nu erau cunoscute încă

Adresindu-se lui Southack, unul din republicanii importanţi din senat,

Avery propuse ca împreună cu

judecătorul Dickensheets și un oarecare Gilson Bickel, avocatul

Societăţii 0.W.1., să caute sprijinul nece-

„ sar în senat şi în cameră şi să se poată institui în

e DO

angrenajul guvernării statului Illinois o comisie pen-

tu serviciile publice (după sistemuine wyorkez). La

această măsură însă, să nu uităm, trebuie adăugat,

o mică dar foarte semnificativă și importantă clauză,

prin care toate societăţile deţinătoare de privilegii

aveau să beneficieze timp de cincizeci de ani, cu

începere de la data la care proiectul devenea lege, de toate

drepturile, prerogativele și imunităţile — fireşte, inclusiv

privilegiile. Această clauză trebuia să se &prijine pe faptul că orice

schimbare radicală,. ea de pildă instituirea unei comisii pentru

serviciile publice, putea tulbura liniștea şi bunul mers al Bocie-

tăţilor, ce se bucurau de privilegii valabile pentru încă mulţi ani.

Senatorul Southack găsea că ideea nu era rea deși, evident, îşi dădea

seama perfect despre ce e vorba şi pe cine nrma să favorizeze.

— Da, spuse el scurt. Înţeleg situaţia. Dar eu cu ce mă aleg?

— Cineizeci de mii de dolari pentru dumneata dacă reuşeşti, zece mii

dacă nu reușești, cu condiţia Bă Îi făcut tot ce se poate face, Cite

două mii de dolari pentru fiecare din cei care vor găsi cu cale să te

ajute B-o scoţi la capăt. Îţi convine?

— Perfect ! răspunse senatorul Southack.