CAPITOLUL LV

Coiwperwood și guvernatorul

O lege pentru instituirea unei comisii a serviciilor publice putea fi,

ipso facto, promulgată şi fără Qis- cuţii la acea sesiune, dacă clauza

arbitrară a pre- lungirii privilegiilor n-ar fi fost introdusă, şi asta

Bub pretextul cusut cu aţă albă că o schimbare atit de neprevăzută în

planul de organizare al guvernării statului Dlinois ar fi dăunat,

chipurile, anumitor societăți. Ori, se vedea cât de colo, clauza

avantaja o singură societate. Gazetarii — care roiau ca muştele

ălile parlamentului regional din Springfield, a. înainte de toate

vigilenţi și credincioşi ziar

relor lor — au gimţit imediat cum stan ]

Nu există păsări de pradă mai aprige ca Metan: Acesti mizerabili (ia

cheremul presei de opozită 4 i se văitau sau se complăcean în mocirla

pp. iii rilor) nu numai că erau prezenţi la constătuiri)e A t

ticienilor şi plătiţi de diferite societăţi, dar ..

bucurau şi de încrederea guvernatorului, a zen, rilor șia deputaţilor —

ba uneori aveau chia

ciproe încredere. Imediat se afla o ştire — un 2.

uu vis, un capriciu —pe care senatorul Siy de pilâă, i-l goptea

senatorului Jones, sau deputatul Smith, deputatului Jones, care la

rindul lui îl dea tăinuia lui Charlie White de la Globe, sau lui Fudi,

Burns de la Democrat şi așa mai departe lui Pobrrţ Hazlitt de la Press,

sau lui Harry Emonds de ji Transcripl.

Fără ca cineva să ştie sursa, apătu într-un ziar o informaţie

îngrijorătoare. Nici senatorul Smith, nici senatorul Jones nu suflaseră

o vorbă. Nici una din confidențele făcute lui Charlie White sau lui

Eddie Burns nu fusese transmisă. Și totuși, informaţia apăruse — era în

ziare. Curiozitatea lumii, opinia publică şi ostilitatea dezlănţuiră

furtuna. Nimeni nu știa nimic, Nimeni nu era de vină şi totuși lupta

- se declanșase şi trebuja dusă, de aici înainte, pe Îaţă,

Si acum, citeva cuvinte despre guvernatorul care în acea vreme prezida

Consiliul executiv din Spring- field. Bra un om bizar ca înfățișare,

înalt, brun, osos. Firea melancolică, meditativă fusese o piedică în

cariera lui tristă «intrucitva. Născut în Suedia, venise de copil în

America şi, aici, a fost constrins sii-și croiască singur un drum în

viaţă în cea mai umilitoare sărăcie. Prin temperamentul său in:

transigent şi energic cîştigase simpatia suedezilor din Chicago unde,

ca avocat şi iniţiator al multor

lucrări de interes public, sfirşise prin a inspira un adevărat cult.

Fusese perceptor şi inspector la caslastru, procuror ji, vreme de şase

sau opt ani, julecător pe circuitul Illinois, În tot acest timp

memifestase tendinţa fermă de a acţiona drept şi

cinstit în felul lui, atitudine prin care şi-a cîștigat

"patie în rindul idealiștilor. Piir

. "Eutel fără iluzii, pentra mizeria Mărcii re! unţaze; atit ca

judecător cit și ca procurur. air

) tințe care l-au făcut foarte nepopular în + Celor bogați și

puternici. Aceate sentințe

mocese de daune, fraude, reclamaţii cu privire serviciile căilor

ferate, dozare În care tat: să smulgă diferite bunuri — depouri, dc mai

departe — pentru deținerea cărora nu ax arept legal, din miinile unor

puteriice socirtă feroviare. În acelati timp lumea afla din ziare

despre ʼsctivitatea ta și, auzindu-] vorbind în diferite Aincepune să-l

indrăgească, Mai presus de un om bun, binetoitor, pasionat, dinam Jucit

orator. Dar pe lingă toate acestea era

ii,

Me er

1 Mare

amator de femei — lacra pe care intelectualii s4nă- - toşi din lumea

întreagă îl vor înţelege ușor, spra

rusinea unei epoci ipocrite, care din cauza donchiso- țismului dogmatic

renează cele mai putemice dorințe,

cele mai puternice dureri şi bucurii ale omului. Toţi aceşti factori

stirniseră impotriva lui dus elementelor ultraconservatoare care-l

piean mejdios. Între timp, prin economii severe și ficînd niște

plasamente judicioase, agoniziz re îru- muşică. Totuși, nu de mult, din

cauza nebuniei “generale pentru zgirie-nori, Își învestiee o bună parte

din capital intr-o clădire comercială ieftină şi deci nerentabilă, Din

pricina acestei greşeli se vedea acuma amenințat de ruină. De un timp

incoace era nevoit să alerge de la o bancă la alta ca să ceară Sprijin.

Omul acesta, laolaltă cu presa şi financiarii ostili, constituiau,

pentru planul lui Cowperxood de a alcătui comisia de servicii publice,

un mănunchi de piedici cărora anevoie le putea ţine piept. Ziarele

ninzind de veste la timp de adevăratul scop al planului, începură să

urle, infonnindu-i pe cititori. i birourile lni SBchryhart, Arneei,

Hand şi NITA precum şi în alte cercu iare, d

irea de la început, ze

ia

— Hosmer, îţi dai seama ce urmăreşte? i] ș

Sehrghart pe and. A înţeles că în Chicago e; tă țit. În situaţia

actuală nu poate obține de Ja ca siliu, în mod legal, o prelungire a

privilegiu; 2 pentru mai mul de douăzeci de ani și asta al peste

trei-patru ani. Trebuie să aștepte pini * expirarea termenului. EI ştie

că pînă o să expir, vom ridica într-atit în cap opinia publică incit

ji. un consiliu, nici chiar cel mai corupt, nu va Îndrăz: să-i dea

satisfacţie, decit dacă va consimţi să d; păgubească oraşul cu virf şi

îndesat. Şi asta va Ping capăt planului său de a vinde în valoare de

două suţ, milioane de dolari cu șase la sută dobindă acţiunile Union

Traction. Piaţa nu-l va susţine. Nu poate da oraşului douăzeci la sută

şi în acelaşi timp să adniită coresponuenţe gratuite generale şi să

plătească șase la sută pentru donă sute milioane de dolari. (ing nu

ştie acest,lucru ? Planul lui era să ciștige frumoata sumă de o sută

milioane dolări. Ei bine, nici asta nu se poate. Trebuie să facem așa

îel încit ziarele și-i dea peste cap proiectele. Cind propunerea ra fi

pre zentată consiliului, Cowperwood va trebui să pli- tească oraşului

douăzeci sau chiar treizeci la sută din venitul brut al liniilor sale.

Va fi silit să ofere corespondențe gratuite pe toate liniile lui. Și

atunci îl avem în mină. Nu-mi place să încurajez ideile so- cialiste,

dar n-avem încotro. Trebuie ! Dacă vreo- dată reuşim să scăpăm de el,

ştim noi cum să în- chidem gura ziarelor. Iar lumea o să uite; cel

puţin să sperăm că-așa va îi.

Între timp, cuvintul „trafic“ ajunsese la urechile guvernatorului — o

expresie la ordinea zilei, sino- nimă cu corupţie în termeni juridici.

Guvernatorul, un om cu scaun la cap, nu era amestecat în campania

financiară îndreptată împotriva lui Cowperwood şi nefiind susceptibil

de a fi influenţat raţional sau afectiv de acuzaţii tendenţioase aduse

acestuia, nimic nu-l împiedica să mediteze cu seriozitate. la întreaga

problemă. Îşi dădea seama vag ce urmărea

„Cowperwood. Învinuirea de a fi un seducător, lan-

sată în repetata rinduri în legătură cu moon tul tramvaielor, crimă ce

scandaliza orașul suforai de convenționalisin, pe el nu-l tulbura

deloc. Cliar și el simțea că din vraja misterioasă ă Afroditei izvora

progresul omenirii.

Auzise despre ascensiunea, rapidă a lui Cowper-

wood — că în ciuda piedicilor mari pe care le în- timpina scotea

maximum de profit dia toate ocaziile ce i se iveau. În același timp,

știa că actual! serviciu de transport al tramvaielor era departe de a

îi sa- tisfăcător. Dacă el va susține cauza lui Cowperwood, asta ar

putea oare să însemne că trădează încrederea pe care marele corp

electoral din Ilinois i-o acor- dase? Nu era, totuși de datoria lui ca

în mod cinstit şi deschis să lupte împotriva a ceea ce se găsea la baza

iniţiativelor lui Cowperwood — lăcomie, ambiţii ne- sățioase, un imens

egoism — în opoziție cu altruis- mul idealului creștinese şi al icoriei

guvernării democrate? _ Viaţa te înalță pe culmi dramatice și prin

uimare estetice, și oricind, oriunde, în lupta pentru ciști- garea

bunurilor materiale intră și conceptul de ideal, Acesta a aprins o dată

pentru totdeauna focul care â mistuit cetatea Troiei, el a răsunat în

tropotul de cai la Arbelu și în bubuitul tunurilor la Waterloo,

Pretutindeni au fost în joc idealuri, visurile unui singur om, în

contradicţie poate cu visurile supreme ale unei cetăţi, ale unui stat,

ale unei naţiuni — umi- linţele, strădaniile penibile ale unei

democraţii care incearcă, orbecăind în intuneric, să se salte in pi-

cioare. Guvernatorul își dădea scama că în acest conilict din cadrul

unui stat presărat cu cocioabe, în care ti: măscărici și bădărani,

seripeari care țopăie la, iazmaroc, se ciocnesc idealul unui singur om

și idealul tuturor oamenilor.

După o matură chibzuinţă guvernatorui Swanson. hotări să respingă

proiectul de lege. Cowperwoo ze ca totdeauna liniștit, cu o

nestrămutată incredere în propria-i logică, şi în puterea persona

ităţii

jotărit să nu. se lase împiedicat de ni!

N .

în calea triumiului său meniiţ să «. wi pe magnilicul iron al învj,

SACZe în unui procedeu întortocheaţ. iu

proiectul său în: Consiliu cu "tot e Să înț presei. Apoi trimise

diferiţi Ei Ncine, corpului legislativ, reprezentanţi ai pai F3 Mer”

membri ai “altor corporaţii — Sancti in:

a e ad XR a SOn înc neclintit. Conştiinţa lui nu-l lăsa să 7 i. de

lege. În cele din urmă, într-o zi „ obe în biroul său din Chicago —

încăpere. cina în clădirea predestinată să-i aducă ua că af, ă acel

raison dʼâtre a unei perioade de și Câzg ei mare — întră, dezinvolt și

plin de ih E i dept Nahum Dickensheets, de un timp AR : Cătonj sult al

companiei North Chicago Street parisooa. Un munte de om, îngrijit

îmbrăcat, cu o fa fi Mltoaga, de ginditor, de om care judecă, cu o

Privire Plăeu aspră, insinuantă. Swanson îl știa bine qu bă putaţia pe

ʼcare o avea. dar nu erau decit I, e, cunoştinţe. . miple

— Ce mai iaci, doinnule guvernator? Mă bu, că te rovăd. Am auzit că

te-ai întors la Chicagy * aflînd din ziarele de dimineaţă că te ocupi

acun € proiectul de lege înaintat de Southack, în legătură cu

serviciile publice, m-am gindit să vin la dumneata şi, dacă n-ai nimic

împotrivă, să stăm puţin de vorbă De trei săptămîni încere să tot.ajung

la Springtielă ca să discutăm înainte ca dumneata să fi tras o

concluzie. Îmi dai voie să te întreb dacă iai ho- tărît să te opui?

Fostul judecător, curat, pariumat, agreabil, purta în mînă o servietă

mare, neagră pe care o așeză jos, lingă el.

Da, donmule Judecător, răspunse Swanson, sînt aproape hotărit să-l

resping. Nu văd practio motivul pentru care l-as sprijini, După mine

este spezios şi vizează doar anumite cazuri şi deocamăată nu prezintă

vreun interes deosebit, pare inutil.

Guvernatorul avea un uşor accent suedez, dar se

exprima că un intelectual autentic.

Tr

ăn,

ina d

530 roi

Uiuă apoi o lungă discuţie calmă și filozofică în jurul argumentelor

pro și contra. Guvernatorul eră obosit, distrat dar gâtu să asculte cu

bunăvoință orice iurgumente intr-o problemă pe care de mult o cunoştea

foarte aminunţit. Evident, ştia că Dic kenshbeets cra jnrisconsuitul

companiei Artă (ʼliengo Streel Iinilways.

— Îmi pare bine, domnule judecător, că ani avut plăcerea 8ă ascult cele

spuse de dumneata, zise gu- vernatorul în cele din urină. Nu vreau să

ai impresia că n-am acordat destulă atenţie problemei care te

interesează. Nu ar fi drept. sînt la curent cu majori- tatea lucrurilor

care s-au făcut la Springfield. Domnul Cowperwood este un om foarte

capabil. Nu-l acuz pe el mai mult decit pe alţi douăzeci de bancheri

cale acţionează acum in oraş. Știu ce dificultăţi inlimpină. Nimeni nu

mă poate “bănni că aş. arca simpalie pentru dușmanii săi — de altfel

nici ei nu Mă simpatizează. Nu țin seamă de presă. Aici e vorba de

incredere în democraţie —ori idealul MICU, in această muterie, e [oarte

diferit de ideal altora, mulţi la număr. n -am,respins încă proiectul

şi nu-i exclus să se intimple ceva, care să mă hotă- rască să-l aprob.

Deocundată, intenţia mea — numai dacă nu survine ceva cu totul

favorabil legat de ucesi proiect, în utiuă de cele ce s-a vorbit pină

aciim este să-l respiu.

Domnule guveruatur, spuse livhunsheets, scu- lindu-se în picioare,

dă-mi voie să-ți mulţumesc pentiu mnabilitatea dumitale. sînt ultimul

om din lume care ar dori să te . influenţeze in a acţiona iin- potriva

convingerilor dumitale şi impotriva simțului «e corectitudine. Dar am

încercat să-ți arăt cît este de important, ciustit și drept ca această!

problemă w privilegiilor în legătură cu lramvaiele să fie scoasă.- din

domeniul simţ ămintelor, emoţiilor, pasiunii mul-

„ţii, al invidiei, al combinațiilor dubioase, şi . a (mturor celorlalte

intervenţii care subminează si ÎNgreunează opera tona iulia Cowperw d.

vorba numai de invidie „îţi s spu eu.

.

sînt porni 84, Jerttească orice principiu de : şi corectitudine, nurăai

să-l -poată dintele , poată distiupe a

stau lucrurile: i __— Ce spui dumneata poate îi auevănar, iii ura

Swanson, totuşi aici e vorba de un alt printijiu «. cate s-ar părea, că

nu ţii seamă, sau care nu te SR resează : dreptul poporului, consfințit

de constitlia statului, de a se bucura de reconsiderarea contaactelop

făcute în numele său, la momentul şi în conlomii- tate cu privilegiul

iniţial. Ceea ce vrei dumneata inseamnă legislaţia somptuară; ea, ar

anula acordul dintre stat şi societățile de tramvaie, într-un timp în

care cetăţenii au dreptul să ceară o laroă și libui discuţie a acestei

probleme în afara influenței și controlului legislativ al statului. Ar

fi incorect ca în elpa de faţă să cauţi să convingi apărau! legis-

lativ, prin influenţe sau alte mijloace. Propunenile incluse în acel

proiect vor trebui supuse poporului care, la viitoarele alegeri le va

aproba sau respinge, după cum va crede de cuviinţă. Aşa trebuie și

meargă lucrurile. Nu se cade să se intervină e lîngă aparatul

legislativ, să fie influenţat; sau să se cumpere voturile şi pe urmă să

aşteptaţi din puntea mea să iscălese, dindu-mi astfel încuviințarea.

Swanson nu era enervat sau potrivnic, ci caln, hotărit şi bine

intenţiona.

Dickensheets își trecu mina-peste timpla Jată și înaltă, Părea că-l

frămîntă ceva — o acţiune, sau o declaraţie la care nu se gindise pină

atunci.

— În orice caz, domnule guvernator, repetă el, vreau să-ți mulțumesc.

Ai fost extrem de amabil. Apropo, văd că ai aici un seif mare și

încăpător, Ridicase servieta pe care o adusese cu el. Îmi dai voie

să-ţi încredințez servieta mea pentru o zi, două! Conţine niște

documente pe care n-aș vrea să le inu "cu mine la ţară. Poate nu te-ar

deranja s-0 încui în seif și să mi-o restitui cînd voi trimite după ea?

— Cu plăcere, rosti guvernatorul.

Luă servieta, o așeză pe o poliţă, mai jos, iuchise uşa seifului și o

incuie. Se despărţiră apoi cu 0 con- dială stringere de mină.

Guvernatorul se cufundă

din nou in gînduri, iar judecătorul se, duse în grabă să găscasci, O

Mafinit. Fa.

Cam pe la unsprezece, 2 doua zi, Swanson lucra în biroul său,

străduindu-se să găsească un mijloe de a face rost de o sută de mii de

dolari, cu care tă acopere dobinzile, diferite plăţi și reparaţiile

nece- sare clădirii, valorind mult mai puțin decit costase și, de

aceea, nerentabilă. Meditaţia lui fu intreruptă de omul de serviciu,

care deschise uşa și-i înmină cartea de vizită a lui rank Algernon

Cowperwood. Guvernatorul avea să-l vadă acum pentru prima oară.

Cowperwood intră, spriuten, îngrijit, puternic. Semina cu o bancnotă de

un dolar, nou-nouță — impecabil, precis, perfect contărat,

— Domnul guvernator Siwanson, dacă nu mă-nsal!

— Da, domnule,

Cei doi bărbaţi se exutiinau cu atenţie, în de fensivă.

— sînt Hank Cowperwood. Aş dori să am o scurtă „ convorbire cu

dumneata, Îţi voi răpi doar citeva minute. N-aş vrea să reiau vechile

argumente, pe

care amindoi le cunoaştem, Nu mă îndoiese cituși de puţin că ești la

curenţ; cu toate amănuntele,

=— Da, chiar ieri am avut o conversație cu jude- cătorul Dickensheets,

— Întoemai. Acum însă, ştiind tot ce ştii, dă-mi Yoie totuşi să-ți mai

aduc la cunoştinţă nn fapt, Am aflat că eşti un om relativ sărac şi că

fiecare dolar de care dispui ai fost obligat să-l bagi în această

clădire. Stiu că ai cerut în două locuri diierite un împrumut de o sută

de mii de dolari şi care ţi-a tost roluzat pentru-că singuri garanţie

pe care o. poţi Oleri este această casă, de pe acum ipotecată de sus

pină jos. Oamenii care, după cum trebuie să-ți fi- dat seama, te

sabotează pe dumneata, sint: acelaşi cae luptă şi impotriva mea. Bu

sînt o canalie pentu. că-s egvist şi ambițios — un materialist.

Dumneata na ești o canalie, dar eşti periculos fiindcă eşti un

idealist. Indiferent dacă proiectul de lege va îi pins sau nu de

dumneata, guvernator al s Ţlinois n-ai să maă fii niciodată re es d:

TE

care mă combat vor izbinci si în Inpta îi aumitale.

Ochii negri ai lui Swanson aveau expresia care se dumnireşte,

Încuviință din cap.

— Domnule guvernator, am venit astăzi a neata ca să-ţi ofer o sumă de

bani, bineînțeles, da va, Îi posibil. Nu sînt de acord eu idealurile

în, În ultimă analiză, am convingerea că nu pot ţi -. lizate, Exvicent,

eu nu cred în majoritatea lucruri” în care crezi dumneata. În fond,

viața poate + complet diferită decit credem — eu, sau dumnezt, Şi

totuși, cînd mă gindesc la alţii, te pretor şe dumneata. Îți voi

imprumuta, cei o sută de mii de dolari şi îţi pot da alte două, trei

sau patru sute de mii, dacă, doreşti. Nu ai nevoie să mi-i restitui —

decit dacă ţii neapărat. Cum vrei. În servieta neaeră pe care

judecătorul Dickensheets a adus-o ieri aici şi care se află în seiful

dumitale se găsesc trei sute de mii de dolari în numerar. El n-a avut

curajul să-ț> spună. Iscălește proiectul de lege și lasi-mă să-i

înfring eu pe cei care vor să mă înirinţi, Pe viitor am să te susțin cu

orice sumă de bani, cu orice influență de care dispun. în orice luptă

politică în care vei voi să intri. fie în statul Illinois, fie pe plan

federal.

Ochii Im Cowperwuod 1uceau că ochi unui cine ciobănese, mare și blind;

în același timp implorau şi înțelegeau, adinci și generoși, ba mai mult

decit atit, exprimau percepția filozofică a unor lucruri inefabile.

Swanson se ridică în picioare.

— Nu cumva, încerci să mă mitaiești pe faţă? il întrebă. În ciuda

convenționalismului care-l în- demna să izbucnească în acuzații

moralizatoare, exprimate solemn, era silit deocamdată să ţină seamă de

punctul de vedere a] interlocutorului său. Lucrau în domenii diferite,

înaintau pe căi diferite, către ce scop final ? Domnule Cowperwood,

continuă

punctul dumitale de vedere. Regret, nu pot si te ajut, nici pe

«dumneata, nici pe mine. Crezul meu politie, idealurile mele imi impun

să respinz pro- iecțul dumitale de lege ; trădindu-le, în ochii mei, pe

plan politic aş fi pierdut. Se prea poate să nu mă mai “aleagă

guvernator, dar nici asta nu contează. Aş avea ce face cu banii

dumitale, dar nu-i voi accepta, “Şi acum, nu-mi mai rămine decit să-ţi

spun bună riua.

So indreptă incet către seif, îl deschise, scoase servieta și i-o aduse

lui Coxperwood.

— Trebuie s-o iei cu dumneata, adăugă.

Cei doi bărbaţi se uitară unul la altul nedumeriţi şi trişti : unul

impovărat de-griji financiare, politice şi morale, celălalt cu

hotărîrea neclintită să- nu se lase niciodată înfrint,

— Domnule guvernator, încheie Cowperwood, pe „tonul cel mai afabil,

mulțumit şi chiar indiferent, ai să apuci o alţă legislatură și alt

guvernator care va iscăli proiecte de legi de felul acesta. Foarte pro-

babil nu in această sesiune, dar de întimplat tot "0 să se intimple. Eu

nu renunţ fiindcă ceea ce solicit este drept şi corect. În tot cazul,

după ce vei res-

„ pinge proiectul, vino 13 mine și am să-ţi împrumut,

dacă ai nevoie, o sută de mii de dolari.

„_ Cowperwood plecă. Swanson respinse proiectul.

"Esta de notorietate publică faptul că, ulterior, Cowperwood îi

împrumută o sută de mii de dolari ca să-l scape de la ruină.