CAPITOLUL LYVI

Berenice trece prin momente grele

La vestea că Swanson a refuzat să semneze pro-

fectul de lege şi că aparatul legislativ nu a avut destul eu

curaj ca să treacă peste acest veto, atit Schryhart,

“cit şi Hand îşi înecau miinile satistăcuţi.

Fi bine, Hosmer, spuse a doua zi Sehyhart O

“înțilniră la Union League, clubul lor pre . a a. . să .

- Ai AA h a pi MA N = mi Li PL!

pă - a m ml =. LL d. 4

guvernatorul, cu expresia unui personaj din ta- blourile lui Goya,

avind în priviri o lumină plină de înțelegere și simpatie. Cred că ar

trebui să fiu indignat de vorbele dumitale, dar nu pot. Pricep

534

ferat, am impresia că totuşi treburile noattre înain. tează, nu crezi?

De data asta, planul amicului nostru a cam dat greş, ce zici?

Zimbea radios spre solidul său prieten.

— Intr-adevăr, de data asta a pierdut. Mă întreb ce o să mai încerce.

— Nu prea văd. Acum ştie că nu va putea căpăta privilegiile fără un

compromis care i-ar înghiţi bene- ficiile, iar dacă se întimplă aşa

ceva, atunci n-are să-şi maâi poată vinde acţiunile Union Traction,

Matrapazlicul ăsta cu proiectul trebuie să-l fi costaţ exact trei sute

de mii de dolari. Şi ce a ciștigat in schimb? Noul aparat legislativ,

dacă nu mă-nţel, se va teme să încurajeze vreunul din planurile lui.

Tare nu-mi vine să cred că ar exista măcar un singur politician în

Springfield care să vrea să-și atragă din nou atacurile presei.

Schryhart se simţea foarte puternic, impunător — strălucit chiar—acum

cînd teoria sa despre publi- citatea prin presă începuse să dea roade.

Hand, mai taciturn, mai sensibil la incertitudinea lucrurilor de pe

lume — la curenţii subterani schimbători care sapă și minează în

profunzime — încuviinţă, fără însă a fi convins:

— S-ar putea...

Între timp Cowperwood, în .ceea ce priveşte viaţa sa în est, îşi dădea

din ce în ce mai bine seama de zădărnicia strădaniei lui de a obţine

pentru Aileen un loc în înalta societate. „La ce bun î“ se întreba

deseori, urmărindu-i mişcările, gindurile, planurile în contrast cu

farmecul, bunul gust, graţia şi raifi- namentul unei ferei ca Berenice,

care ar fi putut, dacă voia, să aplanzze toate antagonismele mon- dene,

supărătoare acuin pentru el. Acesta era rolul femeii, îşi zicea adesea,

şi nu va avea linişte pină nu va găsi femeia potrivită. a

În acelaşi timp Aileen, privind situaţia numai din punctul ei de vedere

şi uimită de ineticacitatea simplei bogății cînd la aceasta nu se

adăuga acel ceva monden pe care ea nu părea să-l aibă, nu con-

gi: DO

1 renunțe la visurile ei. Se Întret, anume femeile se deosebesc ati

A„Creu de altele. Întrebarea conținea + Iniţ

simte 5

cesta, era un lucru pe care Aileen pp. PUR:ul, dar încă frumoasă —

chiar foarte tm. nas Ea Jăcea mult să se găteascii după felul și pusi.

îi Di livrăgeala presei în legătură cu sosirea i si maltimilionar din

vest și despre palatul pe le n construia, fusese atit de răsunătoare,

incit A afirși prin & fi cunoscută pină și de. negustorii, da

funcționarii, de servitorii din holurile hotelurilor Aproape totieauna,

de cite ori trebuia să-și pură numele în astiel de locuri era salutată

-de oamenii care ăveau o ușoară tresărire, dovedind că o re-

cunoscuseră, urmată de priviri rapide şi pline de curiozitate, şoapte

sau chiar de comentarii in lege. Asta insemna ceva. Și totuși, mult mai

importante şi diferite sînt culmile unei vieţi mondene rafinate în care

notorietatea nu prea are ce căuta ! În fond, care e deosebirea? i Din

cele spuse de-Cowperwood la Chicago, dileen fși închipuise că o dată

instalați la New York el va încerca să-și consolideze viaţa, să-și

reducă numărul pasiunilor vremelnice și să dea căsniciei lor o apa-

rență de unire și Eolidaritate, Acum, cînd sc allau într-adevăr la New

York, ea observă că pe Cuwper- wood îl preocupau mai mult complicațiile

financiare şi politice, sporite, din Illinois, precum. şi colecţia sa

de artă, și mai puţin ce se petrece în casa lui cea nouă, La fel ca și

în trecut, alai să mere i îţ de frecventela lul absenţe se , Ri mite și

disparițiile subite. Totuși, oricit de hotărită ar fi fost, oricit. de

furioasă făţiş ori 0 a_n vindecă de boala care intr-ascuns, bi fe Îi

od. Se lăsa amăgit" de pen & :ura o minte și un suflet cu mult aureola

ce + :“tusese dat să cunoască pină atunci. "i onoare, nici virtute,

nici bunătate

mai mar!

EL ae, nici milă, ei doar o îneredeie în sine,

consecʼ* „uerantă, neînizieată, un talaz

Yoi0a uimeind în toată spleni £

soare, Si“ :

care sălta, se. topea, rostogolindu-se pe marea as lănţuită a

întimplării. Viaţa, oricit de tristă și Sumbri cel puţin în âparenţă,

nu putea niciodată să.i în! „tunece sufletul. Tirindu-și paşii, agale,

prin palatuj de vis pe care-l construise Cowperwood, Aileen ţi dădea

seama ce fel de om era. Fintina, de argint din curtea orhideelor,

strălucirea. camerei de marmun roz ca piersica, păsările şi florile din

această, incă, pere, extraordinara, uluitoarea colecţie de art, toate

semănau en el, aveau într-adevăr ceva din sufletul său. Şi — se gîndea

că ea nu fusese femeia care să fi reuşit să pună stăpinire pe el, să-l

țină legat cu fire de aur tari ca oţelul de poalele veș- mîntului ei;

că el n-are să mai umble în urma ala- iului superiorității ei fizice şi

sufleteşti, robit da dorinţe ! Şi totuşi, Aileen nu voia să renunțe,

Între timp, Cowperwood, cu tact şi cu o nepisare stoică față de

propriile sale necazuri, reușise să stabilească un aranjament, cel

puţin provizoriu, cu familia Carter. Pentru doamna Carter el continua

să fie un înger coborit din cer. Ceva mai mult, cu o oarecare tristeţe,

ea îi pleda cauza, făcindu-se che zaşa sufletului dezinteresat și a

generozităţii sale inepuizabile ; Berenice, pe de altă parte, ezita

între năzuința cătreo situaţie strălucită în lumea bună —în lux şi

rangmare — şi dorinţa ei dea se supune moralei sociale curente.

Cowperwood fiind Tm. om însurat, din pricina afecțiunii pentru ea banii

lui erau mînjiţi. De mult se întreba Berenice care erau în fond

relaţiile dintre Cowperwood şi Aileen și care era cauza neînțelegerii

dintre ei. Nu pricepea de ce nici ea, nici mama, ei nu-i fuseseră

prezentate. Ce îel de femeie era cea de a doua doamnă Cowperwoodt În

afară de generalităţi, Cowperwood nu vorbise niciodată despre ea.

Berenice ar fi vrut să o în-

tilnească chiar, aşa ca din întîmplare. Şi iată că întz-o seară, cu

totul pe neaşteptate, curiozitatea i-a fost satisfăcută fără nici un

efort din partea ei, Fiind la operă cu nişte prieteni, tinărul care se

afla lingă ea o făcu atentă.

938

_ Ai văzut-o pe doamna cu rochie do srʼin cb şi şal de dantelă, verde,

din loja nou: !

__ Da. Berenice ridică binoelul.

— E doamna Frank Algernon Cowytri0n0, oţia milionarului din Chicago.

Cel cu palatul din studa, şaizeci şi opt. Cred că au abonament pentru

loja ucită,

Berenice tresări — dar își. păstră calruul, mulţu- mindu-se să arunce o

privire ca într-o doari către loja indicată. Puțin mai tîrziu îşi

potrivi cu grijă binoclul şi o examină pe doamna Cowperwood. Bigă de

seamă qş surprindere că părul lui Ailecn avea aproape aceeași culoare

ca al ei —un roșu mai aprius. Se uită la ochii lui Aileen, uşor

încercănaţi, la fața cu pielea întinsă, la buzele pline, puţin în-

groşate de băutură și desfriu. Aileen e frumoasă, îşi spuse —:o

frumuseţe exclusiv fizicii, şi, fireşte, mult mai bătrină decit, ea

însăși. Cowperwood se îndepărtase de Ailcen din cauza, virstei ei sau

din cauza, unei profunde nepotriviri pe plan intelectual ? Faptul că

doamna Cowperwood depăşise de mult patruzeci de ani era clar, dar asta

nu o mulțumea pe Berenice și nici nu considera că ar fi un avantaj.

fond, nu o interesa atit de mult. Totuşi îşi dădea, aeama că această

femeie la care se uita acum cu atîta luare aminte îi dăruise probabil

lui Cowperwood cei mai frumoși ani ai vieţii ei — anii luminoşi ai

Primei sale tinereţi. Şi acum Cowperwood se sătu- rase de ea | Se

vedeau, deşi pudrate, zbirciturile fine la colțurile gurii și la ochi.

Aileen părea de o veselie afectată, cochetă, răsfăţată. O însoțeau doi

bărbaţi — unul, actor cunoscut, de o frumuseţe ainistră, cu reputaţie

de om brutal şi imoral, celălalt un tînăr arivist, pe care Berenice

nu-l cunoştea. Aceste informaţii i le dădu tînărul vorbăreţ cu care

venise, la curent mai malt sau mai puţin cu viaţa de noapte din oraş.

— Am aflat că a produs o adevărată aenzaţie în lumea boemă, îi spuse.

Dacă speră să intre în socie- tate, ăsta-i un debut nenorocit. nu

crezi?

— Rsti informat; că speră aşa covat p_ 1

— sînt indicii clare că asta vrea. O loiă ati; casă pe Filth Avenue. e

a „a

Examinarea lui Aileen o lăsă pe Berenice Cam nedumerită şi tulburată.

Totuşi simţea că-i cet infinit superioară lui Aileen. 1 se părea că

sufletul ei pluteşte deasupra pămîntului locuit de Ailcen. A frecventa

genul de oameni ca cei care o însoțeau era o greşeală, o lipsă de

discernămiînt. Şi Cowper- wood, fără îndoială, era îndreptăţit să îie

nemulțu- mit, dat fiind locul important pe care reuşise să] dobindească

în societate. Aileen rămăsese în urmă, sau mai degrabă nu putuse să se

ridice $ă înălținiila atinse de el, nu i-o luase înainte ca o Victorie

îna- ripată. Berenice îşi spunea că dacă ca ar fi avut de-a face cu un

astfel de om ar fi rămas totdeauna miste- rioasă pentru el, tot timpul

l-ar fi făcut să-și pună întrebări şi să se îndoiască. Pe faţa ei nu

s-ar fi văzut stigmatele îngrijorării şi ale dezamăgirii — ea ar fi

ştiut să facă planuri, să viseze, să tăinuiască, să se sustrasă.

Oricine ar fi fost el, ar fi rămas adoratorul ei fidel.

Cea care gindea astfel era o fată de douăzeci și doi de ani,

nemăritată, dintr-un mediu labil, înaintind pe un teren înşelător.

Braxmar ştia totul, ca şi Beales Chadsey şi Cowperwood. Cel puţin trei

sau patru cunoştinţe ale ei trebuie să mai fi fost la Waldori în

noaptea fatală. Cit timp o să mai treacă pină vor afla şi alţii?

Berenice încercase să o evile pe mama ei, pe CQowperwood, să se

gindească la situaţia ei în general, acceptiînd cît mai multe invi-

vitaţii; căutînd să-şi găsească o posibilitațe, de exis- tenţă în

domeniul artelor. Întii se gîndi la pictură» Făcu două-trei pinze pe

care le oferi unor negustori de tablouri. Lucrările ei erau subtile,

originale, pline de imaginaţie: un peisaj de iarnă, cu margini

purpurii; un faun gînditor, greu ca plumbul parcă şi care medita

melancolie în dreptul unei văi în- ceţoşate; un diavol pindind-o pe

Margareta, cufun- dată în rugă ; un interior olandez, inspirat de

doamna Batjer, şi o serie de balerine. Negustorii flegmatici şi sumbri

recunoşteau că lucrările aveau unele cali-

540

ar INSISTAN ASUpra greutăţii de a pla

PI li i ători r ! Pinzele xistim mulți începători... in artă trehnie 4

muneeşti timp îndelungat. Dacă va, persevera, evidenă 3 să mai aducă şi

altele. Berenice îşi ndreștă

giudurilo spre dans. Această ariă, în sensul €i iiierpietaţi Ri aia

introdusă în America ; o „aa PNI liga stirnise în lumea bună mare

senzaţie prin dansurile ci. Cu intenţia de a recdita sau de a depăși

Succesul acestei femoi, Berenice concepu o suită de dansuri originale :

unul trebuia să se numească Teroarea — primăvara, o nimfă dansează în

pădure și este urmă- rită și terorizată de .un faun ; altul, Păunul, o

ale- gorie care reprezenta îngimfarea; altul Vestala. studiu coregrafic

legat de slăvirea. zeilor din epoca romană. După o perioadă petrecută

la Pocono,: luerind la costume, figuri şi aliele, în cele din urmă

Berenice destăinui doamnei Batjer planurile ei, spunindu-i că i-ar

place perspectivele de creaţie artistică pe care le oferă dansul și

subliniind că ar putea asifei rezolva problema materială. — Vai, Bevy,

ce vorbeşti! protestă doamna Batjer. Cu posibilităţile tale! De ce nu

te măriţi înții şi apoi să te apuci de dans? Ai pulea astfel să atragi

ma multă atenţie. — Prin scumpul meu soţ? Ce caraghios ! Şi pe cine ai

zice să iau acum, repede? — O, la drept vorbind. .. răspunse doamna

Batjer pe un ton puţin dojenitor, cu gîndul la Rilmer Duelma. Dar nu

văd de ce-ar trebui să te grăbeşti! Dacă te-ai hotărit să faci din dans

o profesie, atunci să ptii că eu nu te-mai canose — cu atît mai mult

dacă ar face și alţii la fel. i Berenice îi zîmbi dulce şi cu

subinţeles. Doamna Batier, ori de cite ori făcea vreo propunere, trăgea

ni. aerul pe nas şi tuşea. Pentru Berenice era | Da -ă prin această

simplă conversaţie schimbase 3 în raporturile ei cu doamna Batjer, în

lumea Circia sărăcia era, In subieot, periculos. O Smplă „luzie stirnea

un fel de oroare — echivaleni te

al ispitei sau al păcatului. Berenice bănuia că alții s-ar putea speria

şi mai rău.

Urmă perioada în care se informă personal in locurile. unde se

hotărăşte soarta angajamentelor teatrale. A fost o experienţă cit se

poate de neplăcută Culoarea şi mirosul birourilor neaerisite, prezenţa

oamenilor de serviciu, stîingaci şi grosolani, parti- cipanţii şi

aspiranţii inadmisibili la această lume iluzorie ! Brutalitatea!

Obrăznicia | Materialis- mul ! Senzualitatea ! Toate la un loc o izbiră

ca un suflu maladiv și, în primul moment, o infricoşară. Ca are să

devină rafinamentul într-un astfel de mediu ? Sau gingăşia?t Cum ar

putea cineva într-o astfel de lume să se ridice, păstrindu-și

demnitatea şi cumpătul ?

în dorinţa de a se apropia de Berenice şi de mama ei, Cowperwood

propuse într-o zi să le cumpere o casă în Park Avenue, în care să poată

da recepții mondene utile lpi Berenice şi într-o măsură și lui, care ar

fi fost di. cînd în cînd invitatul lor. Doamna Carter, pentru cţre

confortul trecea pe primâl plan, primi propunerra cu entuziasm. "li

asigura un viitor la adăpostul dificultăţilor băneşti.

— Stiu ce fei de om eşti, Frank, îi declară ea Stiu că ai nevoie de

unlocîn care să te simţi acasă. Numai Bevy E-ar putea împotrivi. Din

ziua în care javra aia mizerabilă mi-a aruncat în obraz acele

învinuiri, n-a mai fost chip să stau de vorbă cu ea Nu vrea să facă

parcă nimic din ce-i spun eu. Ai mult mai multă înrîarire asupra ei

decît mine. Dacă ii explici, poate o să-nţeleagă.

Cowperwood văzu numaidecit în această propu- nere un prilej. Încîntat

că doamna Carter îşi mărturisise slăbiciunea, se duse la Berenice şi îi

vorbi, după metoda lui, cu totală sinceritate.

— Ştii, Bevy, ii spuse intr-o după-amiază, gă sind-o singură. M-am tot

întrebat dacă n-aş face bine să cumpăr aici, în New York, o casă

spațioasă pentru dumneata şi mama dumitale, unde aţi putea da recepții

selecte. Deoarece nu pot cheltui în sco-

dia

[P3

1 sar.ale toți barii pe caie-i ine să-i cheltuicec cu cinevz “buinţeze

pentru lucruri int Aș pulea face și eu par unchi, de-.văr al ţa

unind â culitate dC alicim. Ă perenice, care isi dăden puricet ș e care

i-o intindea Cowperwoog, ră be de altă parte, nu putea să na vadă 1aj

i-ar asigura 0 casă frumos mobil Ă observase de mult că oamenii din

lumea ] ciau Un interior fastuos. Ce recepții s putea organiza — numai

de nu îi s-ar mai r mamei ei trecutul din Louisville! Aici e aici pe

punerea lui Cowperwood ar crea o situaţie ca in basmele din o mie şi

una de nopţi, avind insă 0 str lucire și mai mare, sporită de aurul lui

Cowperx. a Ce diplomat iscusit, era el, totdeauna venca cn ur guris

atit de mieros, de cuceritor ! Ce miini fru - Vii UILUaLC ce abile ! i

— O casă ca ctu despre care vorb mări cred, datoriile noastre față de

dumneata pină la sume pe care nu le vom putea plăti niciodată, spue

Berenice, cu ironie şi cu un gest trist, aproape dis preţuitor.

Cowperwood, ințelegind că prin inteli- gența ei pătrunzătoare ajunsese

pe urmele căilor lui intortocheate, tresări. Berenice izebuia în-

țeleagă că soarta ei se afla in miinile lui ! Dar, vai | Va accepta,

oare să cedeze! Ce repede ar aşterne la picioarele ei cu umilință

tiecare dolar din imensa lui avere | Va avea tot ce-i putea dori inima,

tot ce se poate cumpăra cu bani! Ar fi tost suficient răi spună, du-te,

și a-ar fi dus; vino, și ar (i venit, _— Rorcnice, i se adresă,

sculindu-se ID. DEL Oa „n te otndesti. Îţi inchipui că-mi slujese

astfel ştiu la ce ! ] i : N Ş jo mele personale, dar nm-i adevărat, Nu

At mite nici pentru toate comorile Indier: Das poziţia mea : fiecare

dolar pe care-l an este pl dun ia Fări dumne

Je, poţi face cu el co vrei, aşa cum îți p ata nu pot concepe viito

Uma a0ar arta. Nu-ţi cer să te măriți cu mine — în tot ce am, calcă în

picioare întreagu socictate. Să nu-ţi închipui că făcînd aceasta am să

consider că te-ai îndatorat în vreun fel faţă de mine. Nu, nu, Vreau să

tii independentă. Dar răspunde-mi la o întrebare, numai la una, vrei?

— Da.

— Dacă aş fi acum singur şi dacă nu ai fi îndră gostită sau măritată,

mi-ai da vreo atenţie!

Ochii lui o implorau cum nu imploraseră niciodată pină atunci.

Ea tresări, părea îngrijorată, severă, apoi, brusc, se linişti:

— Să mă mai gindesc, spuse, în ochi cu o lumină nouă şi dind capul pe

spate; întrebarea dumitale e rudă apropiată cu o cerere în căsătorie,

nu-i aşa! N-ai nici un drept să o faci. Nu eşti singur și e puţin

probabil că ai să fi vreodată. De ce m-aș căzni să anticipez. viitorul

?

Berenice ieşi din cameră, indiferenti, iar Cowper- wood rămase puţin

locului, pe ginduri. Evident, într-un fel, cîştigase o victorie. Nu

părea ofensată. Îl iubea, cra gata să se mărite cu cl, dacă numai...

Dacă n-ar fi fos Aileen.

Acum dorea mai mult ca oricînd să fie cu totul, definitiv liber. Își

dădea seama că dacă dorea sincer să o cîştige pe Berenice trebuia în

primul rind să o convingă pe Aileen să divorţeze.