CAPITOLUL LVII

Ailcen joacă ultima carte

Cînd află pentru prima oară despre existenţa lui " Berenice lileming,

Aileen nu locuia de n:ultă vreme în noua ei reşedinţă. În genoral

bănuia că în viaţa lui Cowperwood existau şi alte femei — pe unele le

cunoscuse cîndva — Stephanie, doamna Hand, Florence Cochrane, sau mai

recente — totusi, atîta timp cit n-o stinghereau, Ailcen se mîngiia

oarecum

“cu gindul că, în fond, siluația putea fii,

Cită vreme Cowperwood cortina să pei i Tea, femeie la alta, fără, Fă se

oprească nai mult | Aid fără să fie prius în mrejele unei sirene, ru aa

e Un să deznădăjduiască pentiu că, ta zei Ry Ci IAA ea fusese aceea

care l-a prins și a știut să-l MN iiriiclor, did în friu — cel puţin

așa credea ea, fără sa soi fi legat. de altă, femeie, timp de zece ani

creta de care nu avusese parte nici o femeie, inainte ae după Aileen.

Rita Sohlberg ar fi avut sorţi de iz bindă ... bestia. Cu ce ură se

gindea la Rita! Între timp Yank îinaintase totuşi în virstă. Trebuie să

vină ziua cînd n-are să mai umble aşa mult după ceva nou sau măcar va,

socoti că nu mai merită să le schimbe mereu. Numai de n-ar da, de

femeia accea de o Circe care să-l lege la ochi, să-l robească, acum, la

bătrineţe, așa cum făcuse ea în tinerețe — atunci ar iai fi speranţe.

Aileen trăia toţ timpul cu groaza că va descoperi tocmai ceea ce avea

și descopere ceva mai tirzin

Tezise într-o zi su licis U vuzilă Uuei jersoane pentru care Ihees

Grier, sculptorul din Chicaro, îi dăduse o scrisoare de recomandare.

Sirăbătiud

Central Park în automobilul nou de fubricuţie franceză pe care i-l

cumpărase Cowperwood ca să-i facă plăcere, privirea ei rătăci pe o

stradă laterală unde staţiona o mașină identică cu a ei. Ira (lupă-masă

devreme, cînd de obicei Cowperwood era ocupat în Wall Street. Si

totuşi, el cra — cu două fmei, “pe care Aileen nu le putuse desluşi din

goana auto- mobilului. Opri maşina lv ală postul unor tufișuri din

spatele cărora nu putea îi văzută, Un şoler, pe care nu-l cunoştea,

umblu la motorul îramoasei masini în timp ce, pe iarbă, în picioare,

stătea Cow- perwood şi o tată înaltă, zveltă, cu părul tou ul, tind

puţin nuanţă părului ci. | ata părea distantă, visătoare, diatană. Deşi

incapabilă "să o analizeze, Aileen nu-şi putea lua ochii de la ea. În

mașină zimăsese o doamnă mai în vîrstă, probabil ae fetei, uindi

Aileen, Oare cine erau aceste PĂR doamne? Ce făcea Cowperwood aici, în

pare. li

ă

ora asta? Unde se duceau? Simţi că i e face rău de selozie, deslușină

pe buzele lui Cowperwood un zimbet a cărui semnificaţie o cunoștea prea

bine, De cite ori nu-i mijise pe chip, cu ani în urmă, acest zîmbet !

Reuşind să se strecoare neobservată, po- runci şoferului ei să

urmărească cealaltă, maşină, care porni îndată, la o distanţă de unde

să nu fie zărită. Îi urmări pînă la unul din cele mai mari hoteluri

unde Cowperwood şi cele două doamne coboriră şi intrară apoi în

restaurant; din spatele unui paravan şi prin nişte manevre din cele mai

iscusite, putea să-i cerceteze pe îndelete. Privi cu atenţie fiecare

amănunt al figurii lui Berenice — bărbia gingaș ascuţită, privirea

limpede şi fixă a ochilor ei albaştri, nasul drept şi delicat, părul

arămiu. Chemă apoi un ober, întrebă numele celor două femei şi, în

schimbul unui generos bacșiș, obţinu toate informaţiile de care avea

nevoie.

— Doamna Ira Carter, cred, cu fiica, domnişoara Fleming. Domnișoara

Berenice Fleming. Doamna Carter, fostă Fleming.

Cind plecară, Aileen îi urmări cu mașina piuă în dreptul unei case unde

Cowperwood intră împreună cu ele. A doua zi, telefonînd la locuinţa

respectivă, află, că cele două femei locuiau într-adevăr acolo. După

citeva ore de frămîntări anagajă.un detectiv şi află că Frank era un

permanent vizitator al fa- miliei Carter, că automobilul cu care umblau

doan:re- le era al lui, doar că-l ţineau în alt garaj şi că cle făceau

parte din înalta societate. Aileen n-ar fi făcut niciodată uz cu atita

înverșunare de aceste infor- maţii, dacă nu ar fi observat privirea cu

care (ʼ0w- perwood se uitase la fată în parc şi la restatuuit —

privirea de netăgăduit a unui om însetat de aragusie,

Nimeni să nu ia în deridere chinul iubirii neimnpăr- tășite ! Are

tentacule de cancer și gheara îngheţată a morţii. După tot ce aflase

şedea acum în budoarul ei frămiîntindu-se. Făcuse nesfirșite curse cu

mașina şi pe jos, tot felul de cumpărături, vizite la puţinele persoane

cu care ajunsese să se împrietenească, dar peste tot Aileen era

obsedată, de dimineaţa pină

= În m

scara, de această nouă. femeie, Chipul acela, palid ; delicat o

urnirea. Încotro se indreptau, oare, privirile ei distante? Spre

Cowperwood Spre dra- oste? Da, da! Pentru Ailcen strălucirea palatului

se stinse pe vecie, ca și visurile de a intra în lumea vună. Atita

suferință cit îi fusese dată să indure! În timpul unei absenţe de două

săptămini a lui Cowperwood, lincezi în camera ei, oftă indianată, şi

apoi începu să bea.

Într-o zi invită la ea un actor care ii făcuse curte cindva la Chicago

şi pe care il reintilnise mai tîrziu în cercul oamenilor de teatru din

New York. Xu făcea asta «lin destrăbălare ci, mai degrabă, din nevoia

de a se răzbuna, accentuată de alcool. Urmă o orgie de zile întregi, în

care îşi dădeau mina vinul, bestiali- tatea, reproşurile, ura,

deznădejdea. În sfirșit, tre zindu-se, se intreba ce ar spune

Cowperwood dacă ar afla de cele întimplate. Ar n ai putea s-o iubească?

S-o tolereze? Dar ce-i păsa lui de ea? Merita una ca asta, ciinele ! O

să-l înveţe ea minte, o să-i spul- bere visul, o să ducă o viaţă

scandaloasă, s-o arate ilumea, eu degetul, și pe el! O să-l facă de ris

faţă de toată, lumea ! Niciodată nu va consimţi să divorțeze ! Nu-l va

lăsa, să se insoare eu fata asta părăsind-o pe Ca — niciodată,

niciodată, niciodată! Cind se în- Luarse Cowperwood, se uiti urit la

el, fără a cata” iesi

Să-i dea vreo explicaţie. i IA bănui numaidecit că fusese spiunat și

uuă I

Scăpară nici ochii ei umflați, faţa congestionată »-

i că duhnea a alcool. iileen, se vedea limpede, E n

“Trenunţase la visul unei vietorii mondene şi se deda.., desfriului,

poate? Venirea la New York iusese un fiasco, iși zicea el, n-a făcut

nici măcar un pas into- liceut către reabilitarea ei în societate.

Frecventind mediul anost al artiştilor și actorilor, unde cănta Să se

distreze în lipsa lui sau cînd o neglija, aşa cum

făcuse la Chicago, era mai rău decit inutil, ba chiar diiunător.

Trebuia, într-o zi, să stea serios de vorbi

cu ea, săi mărturisească deschis pasiunea lui

Derenice și Să facă apel la înţelegerea şi |

simț. Ce scene or să urimeze ! Fotuzi, po

îi dl

ceda. Disperarea, mindria, scirba ar putea 8-0 aa termine. Acum, pe de

altă parte, avea posibilitzica să-i ofere o avere însemnată. Putea să

plece in Europa, sau să rămină la New York, ducine ce viaţă de lnx. EI,

dacă bineinţeles Aileen va admite,ii va rămine totdeauna prieten, gata

oricînd să-i dea, la nevoie, o mină de ajutor, un sfat.

l)iscuţia care a urmat, pe această temă, a avut ceva de cosmar—sumbră

şi nefirească, intre zidurile unde avu loc. Închipuiţi-vă casa

splendidă din Filth Avenue, cu odăi magniiice, luminate a giorno, *

într-o noapte furtunoasă de duminică.

Cowperwood întirziase în oraș, ocupat cu un giup de financiari din Est,

care urmau să influențeze apa- ratul legislativ din Illinois, în

dispută cu el. £ileen se consolase deocamdată cu gindul că pentru Frank

dragostea era poate acum un lucru aparte — care, încetind de a mai fi

ceva vital nu mai punea sti- pinire pe sufletul lui. În noaptea aceea,

Cowperwcod citea o carte în grădina orhideelor — jurnalul lui Cellini,

despre care îi vorbise cineva. Se oprea uin cînd în cînd să se

gindească la cine ştie ce în legăluii cu Chicago sau Springfield, sau

ca si noteze ceva. Afară ploua cu găleata pe asfaltul luminat electric

din Fifth Avenue — parcul din faţa casei era cu- fundat în neguri ca o

pinză de Corot.

Aiieen, în camera de muzică, cînta la pian, nepă- sătoare, gindindu-se

la trecut — la Lynde, de care nu mai auzise nimic de şase luni, la

Watson Skeei, sculptorul, pierdut și el pe undeva. Cind Frank era în

oraş sau acasă, Aileen avea obiceiul să nu iasă, sau în orice caz, să

nu plece prea departe.

Tabieturile de odinioară, de pe cînd dragoslea era în floare, stăruiau

incă mult timp după ce drag sica încetează de a mai avea vreun sens,

— Ce noapte groaznică ! spuse ca, apropiindu-se de iereastră, ca să se

uite afară pe după o draperie de b ocari.

Di I> urit, nu-i aşat răspunse Cowperwood cină o văzu că se întoarce

spre el. N-ai nici un Do rana în seara asta 2 şa

9545 «

. DO

— Nu... eh, nu! exclamă Aileen, cu nepisure, Apoi plecă iute, intrind

în galcia de tablouri. Se opri in faţa unui tablou de Raphael Sanzio,

Sfinta Pamilie, de curind achiziţionat, și privi faţa senină, de madonă

italiană medievală. Fecioara părea fra- gilă, palidă, fără energie,

fără viaţă. Existau oare astiel de femei? Oare de ce le luau drept

model artiştii ? Si cu toate astea, micul Christ era atit de dulce!

Arta o plictisea pe Aileen, cu excepția mo- mentelor cînd se afla

printre entuziaşti. O.emoţiona numai exuberanța vieţii, nu copia ei, nu

o pictură. Se intoarse în camera de muzică, pe urmă in grădina

orhideelor şi era gata să se ducă sus să-şi prepare o băutură și să

citească un roman. cînd Frank ii spuse : — Te plictiseşti, nu-i așa: —

Nu, sînt obişnuită să stau singură seara, răs- punse ca, liniştită şi

fără nici o urmă de ironie. Necruţător cum era, cioplind viaţa ca să o

adaţ- teze teoriilor sale, modelind substanța după fema &indului său,

putea fi şi tandru — un curcubeu peste o prăpastie. Ar fi vrut să-i

spună „Biată fetiţă! nu eşti fericită cu mine, nu-i așa? dar se gindi

imediat cum ar primi Aileen asemenea vorbe. Căzu pe ginduri, ţinind

cartea în mină, deasupra genun- chilor şi privind apa curgind şirosie,

neincetat, peste statuile de marmură, ce reprezentau sirene

zburdainice, un triton şi nimfe purtate de peşti. — Nu-i aşa că nu nai

ești tericită în situația asta? o întrebă el. Ai fi mai fericită dacă

aş pleca de tot? Mintea lui Cowperwood se intorcea la singura pro-

blemă care-l preocupa și la ocazia ce 88 ivise acum. — Tu ai îi,

răspuase ea. Piietiseala ei nu ascundea decit faptul că era nefericită,

fiindcă nu mai putea Btirni nici interesul, nici afecțiunea lui. _— Do

ce vorbeşti astfel ? o întrebă.

— Pentru că sînt sigură că asta ai vrea. Știu do

ce mă întrebi. Ce importanţă are ce vreau eu să fac?

Discutăm ce vrei să faci tu. Dacă ar fi după tine,

acuim că te-ai săturat de mine, n-ai alunga pe o gloabă. De aceea mă

intrebi dacă nu 3 simţi mai

+

bine altfel. Ce mincinos esti, Frank ! Ce giret ești | Nu mă mir că ai

ajuns multimilionar. Dacă ţi-a fi dat să mai trăieşti încă mult, ai

sfirşi prin a înghiţi tot pămîntul. Să nu-ţi închipui cumva că n-am

afla despre Berenice Fleming aici, la New York, şi de faptul că-i faci

curte. Știu perfect că te ţii după ca de luni de zile, de cînd sintem

la New York și cu mult înainte. Crezi că e minunea minunilor, numai

fiindcă-i tînără şi face parte din lumea, bună. Te-am văzut la Waldorf

și în Park, sorbind fiecare cuvint pe care-l spunea — privind-o cu

adoraţie. Cum se poate ca un om de talia ta să se prostească în halul

ăsta? Orice femeiuşcă, dacă are obraji trandailrii şi o faţă de păpuşă,

poate să te ducă de nas! Aşa ai păţit cu Rita Sohlberg, cu Stephanie

Platox, cu Florence Cochrane, cu Cecily Haguenin și Dumnezeu mai ştie

cite altele, de care nici n-am auzit ! Presupun că ia Chicago continui

să trăieşti cu doamna Hand — putoarea aia ordinară ! Acum a intrat pe

fir Berenico Fleming şi jerpelita de mă-sa! Din cite am aflat n-ai pus

încă mîna pe ea... . probabil fiindcă maică-sa e mult prea şireată. Dar

pină la urmă poate că ai să reușești. Nu după tine umblă, ci după banii

tăi, Oh ! sînt şi aşa destul de nefericită ... dar tu nu mă mai poţi

ajuta cu nimic. Ai făcut tot ce-ai putut ca să fiu nenorocită, iar acum

mă întrebi dacă n-aş fi mai fericită fără tine. Destept băiat, n-am ce

zice! ʼTe cunosc cum îmi cunosc buzunarele. N-ai să poți să mă mai

minţi de acum încolo, niciodată și în nici un fel. Nu te pot împiedica

să te faci de ris cu toate femeile cu care umbli și lumea să biricască.

de la un capăt la altul al ţării. O femeie care a fost văzută cu tine e

compromisă pentru totdcauna! În clipa de faţă tot Broadwașul vuicște că

te ţii după berenice Fleming. Numele ci, miine-poimiine, va ti tot atit

de deocheat ca al celorlalte femei care au fost amantele tale. Mai bine

ţi-a ceda. Dacă a avut vreodată oʼ reputaţie decentă, acum s-a, dus,

poţi ti sigur de asta.

Acest rechizitoriu îi călea pe ucvi lui Cuwpere xwoud — îl înfuria —

mai ales ciid pomenea de Bere=

A Ce poţi face cu o astiel ae ic€. ie el de lemenge: [ca cl. Avea o

gură, insuportabilă, (ia! 4 gin. o ţinea aşa mult şi bine, ca o inoară

ţa Dore Sigur, sigur, ce greşeală de neicrtat să ca! Și totuși, chiar

și acum, cl era cel ; „— Aileen, rosti, cu răceală, de îndată ISire

dicta. vorbeşti prea mult. Baţi cimpii. Ai deveni 2 nu ţi se pare? Și

acum dă-mi voie să-ţi 5 vulgară, O fixă cu o privire aspră, vrind sc a

ceva, N-am de ce să-ţi cer scuze. Treaba ta ce crezi. $ de ce vorbeşti

așa. Ascultă: vreau să Di iu se poate de clar. Pină la urmă, inditerenţ

ce fe de femeie ai fi, va trebui să mă înţelegi ! Nu mai d la tine.

Sau, dacă preferi, m-am săturaţ de din M-am săturaţ de mult. De asta am

trăiţ cu alte femei. Dacă nu m-aş fi săturaţ de tine, n-aş fi făcut 5

Ceva mai mult, sînt îndrăgostit de alta, de Berenice Fleming, şi cred

că de data asta pentru totdeauna Vreau să fiu liber și să-mi pot

reorganiza viața pe alte temeiuri. Vreau să trăiesc și cu țin în tihnă

înainte de a muri. Nici tu nu mai ţii la mine. Cu neputinţă ! Recunosc,

m-am purtat urit cu tine — dar dacă te-aș fi iubit cu adevărat,

probabil că te-aș îi tratat alttel, nu crezi ? Nu-i vina mea dacă

dragostea, s-a stins. Şi nici a ta. Nu te invinuiese. Dragostea nu-i ca

un foc de cărbuni, pe care oricînd să-l poţi atîta cu niște foale

artificiale, ca apoi: să ardă cu flacără. Yocul s-a stins şi totul s-a

sfîrşit. Do vreme ce nu te mai iubesc şi nici nu te-aș mai putea iubi,

la ce ţi-ar mai sluji să rămin lingă tinet De ce nu mă lași a plec, de

ce nu vrei să divorțăm ? Ai îi la fel de fericită sau de neforicită cu

Sau fără mine, , nu vrei? Vreau să-mi recapăt libertatea. Mă De

nenorocit aici, de multă vreme. Îţi stau la dis E, ie cu orice-mi vei

core. Îşi las casa asta, — tablou- E, deși nu prea văd la ce ți-ar

putea serri. (Cowper- " notărit să nu-i dea tablourile, dacă va gi good

e , aq d a să şi le păstreze). Am să-ţi dau o 1

i )

O dortseiţ Ei PER in soare eu

“locul €: j ă ră lixată de tine — sau o sumă globală Y iumyreau să fiu

liber şi-ţi

În timpul acestui discurs, Cowperwood stăluse întii jos, apoi se

ridicase în picioare. Decluaţia că dragostea lui murise cu adevărat o

făcea pentru prima oară, curajos şi fără înconjur. Aileen pălis puţin

şi-şi dusese mîna la frunte, acoperindu-şi ochii, În momentul acela

Cowperwood se ridicase în picioare, Era rece, hotărit, însufleţit de

simţămintul răzbu- nitrii. Aileen îşi dădea seama că Frank credea

într-a- devăr că în inima lui nu mai rămăsese nimic din tot. ceea, ce

fusese cîndva — nici o amintire duioasă, nici gindul orelor, zilelor,

săptămiînilor, anilor care-i legaseră şi care, pentru ea, erau aşa de

strălucitori, de minunaţi! Oh, Doamne, deci era adevărat! Dragostea lui

pentru ea murise! O afirmase el însuşi. Si totuşi, nu-i venea să

creadă. Nu, nu-i venea... Nu putea fi adevărat!

— Frank, începu ea, apropiindu-se, darʼ el se feri. Frank ! Aileen

înainta cu ochii mari deschişi, cu mîinile tremurinde, iar buzele, de

emoție, într-un spasm. Nu-i aşa că nu-i adevărat ce-ai spus? Dra-

gostea ta nu s-a stins de tot, nu-i așa? Dragostea aceea mare pe care o

simţeai pentru mine? Oh, Frank, am fost furioasă, te-am urit, am spus

lucruri groaznice, urite, dar pentru că te iubesc. N-am înce- tat o

clipă să te iubesc. Ştii asta. Am fost atît de nenorocită. Doamne, ce

nenorocită am fost ! Frank, tu nu ştii — perna mi-a fost udă de lacrimi

atitea nopţi de-a rindul. Am plins... cît am plins! Mă dădeam jos din

pat şi mă plimbam prin odaie. Am băut whisky, fără apă, whisky curat —

fiindcă simţeam o durere şi voiam s-o alin. M-am culcat cu alţi bărbaţi

— unul după altul — ştii asta. Dar, oh, Frank, tu ştii că nu voiam să

fac acest lueru — nu asta doream. Mi-a fost totdeauna silă de ei, apoi.

Am făcut-o numai pentru că mă simţeam sinoură şi fiindcă uitai de mine,

nu erai drăguţ cu mine. Oh, ce dor mi-a fost de un singur ceas măcar în

care să mă iubeşti —o singură noapte, o zil Există temei care pot răbda

în tăcere, dar eu nu pot. Min- tea mea nu mă lasă în pace, Frank...

gindurile mele îmi dau ghes. Nu pot uita cum alergam către

Fo

inc, la Philadelphia, cum ne întilneam mereu în dum Spre casă; sau cum

veneam la tine în Nirih

trect, sau pe Eleventh Avenue... O, Frank, cit de rău m-am purtat cu

prima ta soţie! Acum înțeleg... ce mult trebuie să fi suferit ! Pe

vremea aceea cam doar o fată proastă și nu ştiam ! Nu-ţi aduci ami te

cum ne întilneam zi de zi în Ninth Street și c veneam să te văd în

fiecare zi la penitenciarul din Philadelphia ? Atunci spuneai: că ai să

mă iubeiti totdeauna şi că n-ai să uiţi niciodată. N-ai pute să mă mai

iubeşti... măcar puțin? E adevărat ci dragostea ta a murit? sînt chiar

atit de bitrin M-am schimbat atit de mult? O, Frank, nu-mi spune asta,

te rog, nu, te rog, te rog, te rog! Te implor !

Încereă să se apropie şi să pună mina pe biațul lui, dar Frank se feri

iarăși. 1 se părea acum, cînd Se uita la ea, antiteza a, tot ceea ce ar

fi putut să-i placă; nici vorbă de dorință „zică sau &atisfacție

estetică. Aileen nu-l mai atrăgea, vraja se risipise. Acum căuta un alt

tip de femeie, o altă perspeciivă, „Si mai presus de orice, tinerețea,

avea nevoie de

tinereţe. O găsise în spiritul lui Berenice Fleming.

1, totuşi, intr-un fel îi părea rău. Se înduioșa — ., dar înduioșarea

lui semăna cu sunetul îndepărtat al

tălăngii turmelor de oi sau cu geamătul unei geaman- Uri care se ande

mai tare o dată cu valurile negre ca noaptea, pe marea furtunoasă. 3 —

Nu înţelegi nimic, Aileen, îi spuse. N-am ce face. Dragostea: mea

pentru tine a murit, s-a dus. N-o pot chema inapoi. N-o mai simt. Aş

Yrea să pot, dar degeaba ; trebuie să-nțelegi. sînt anumite lucruri

posibile, altele nu. Se uita la ea, nceruţătur. Aileen, pe de altă

pate, nu vedea in ochii lui — așa i se părea — decit logica

- recea filozofului, a omului de afaceri, a ginditormlui a

pecustorului, a intigantului, Cind se gindi iptransigența sufletului

lui, gata acum să-si inu oaţile, sonind-o pentru tot des i miniată,

îuribundă, ieşi a:

P, pai 4 i

2,

se

— Oh, unu spune asta! îl imploră, prosteste. e rog, tu spune asta! ic

rog nu spune asta! 1 Bepărea că totuşi ar putea să-l mai readucă la

ea... numai dacă... numai Cacă ar ajunge să creadă din nou în ea. Nu

vezi în ce siare mă aflu? Nu înţelegi cee cu minc?

li căzu în genunchi şi îl cuprinse pe după mijloc.

" O, Frank! O, Frank! O, Frank! începu să-l strige, plingind. Nu mai

pot, nu mai pot, nu mai pot ! Am să mor!

— Stăpîneşte-te puţin, Aileen, o rugă. Ce rost arc? Nu pot să mă mint

şi nu pot să te mint nici pe tine. Viaţa e prea scurtă. Faptele sint

fapte. Dacă aş putea să-ţi spun şi să cred că te iubesc, ţi-a3 spunc-o

pe loc, dar nu pot. Nu te mai iubesc. De ce să-ţi spun că te iubesc?

În sufletul lui Aileen se împleteau o tendinţă pur teatrală, o doză de

răsfăţ pueril, capacitatea de a săvirsi fapte absolut iraționale şi, în

sfirşit, în adincuri, o splendidă sensibilitate, profundă, sum- bră și

complicată. Declaraţia lui Cowperwood îii crec impresia că va fi pentru

totdeauna zvirlită într-o cumplită singurătate şi prima reacţie o

împinse să-i ofere un compromis — era gata să-l împartă cu o altă

femeie. Doar nu se luptasercu Stephanie Platow, nici cu Florence

Cochrane sau Cecily Iaguc- nin, nici cu doamna Hand — cu nimeni, după

încăie- rarea cu Rita Sohlberg, și cra hotărită să nu se mai lupte

niciodată. Nu-l spionase în legătură cu Berenice, îi întilnise absolut

întîmplător ! Ce-i drept, sc cul- case şi ea cu alţi bărbaţi, dar...

Berenice era fru- moasă, o recunoștea; dar și ea, în felul ei, mai era

încă. Nu mai putea giisi un Joeşor pentru ca în viaţa lui? Nu putea fi

loc pentru amîndouă ?

Tia aceste cuvinte care exprimau umilinţa şi înfrin- gcrea ci,

Cowperwood se întristă. I se făcuse leha- mite, îi era aproape greață.

La ce bun să mai dis- cuţi ? Cum să o faci să înţeleagă ?

—_ Dacă s-ar putea, spuse el, abătut, în cele din urmă, dar nu se

poate.

m . LE Hi » 4 i STR

ea Be pidi fi lacrimi. dică în piei — Va x zi cioare E pici să zică nu

, cu ochij EN ; mă mai i 5 Toşii uoscamnă a lose nu iubesti q temeie n

ppt dlepizel i iubea eloc? Ni; îmi pare aie în e del rău, d felul Bea

oc. pot să am „ dar nu te tău și mnă că Asta nu avut. pentru tin mai

iub că nu-mi nu cesti Ailee DR Nun Pare ră N roci E 0 mentele pot. Num

cedeze. 8 spunse i pe ca mai mat 8 iri e făcus e imedi re Je-a [se

pirati zii e albă la iat, neștii am gcorpi isperarea, „ Cum nu Stai 5

iind tun să ia ionului cp zii ese de crispati 1 să îşi areeigecit Ron

jurai aaa pati O cuinin- E titine Ce rep potriva de ăeări, dar pe Biti

dir azere pue trece şi ci ăi. ce îi se Rică Sie - e: . al În a, nici

îideii Singur. în te lasă 2 NAC ial convi chii ei Ti aaa agoslea să

imbănni- nvingere, i apăru d .,, nimic, nimi nu mi 2 79) re, intensit:

eodată o [- nimic ! I8camră Stiu e arte e afectivă umină care za para

de făcut eselaană “E o anumită exprima m- îrși cu mine şa nu mai een,

rece ție, lao hotarit. mine. EA una Pe trăi 5) rispală d Ultimele hr i

volan să n a miine Rola a nu le rostise „ ACUuI us » ca dor: p ca 0

IUGA cui PUG si e păru ireali act a dragostei e ie făcută cu pi sperie.

Ai ali, 0 bravadă 1, Lui Cow mult Pe - ileen îi întoarse aa Ade de on

er uda — splendidă > spatele şi io ca E: lată de pleonăică c sbmueţie d

e şi urcă £ Aa să-l în 20 NI pa [ iai e marmură cara cca în Ba, de

nereide $i un si balustrada, şi bronz piatră. Intră î șir de da de

pilaştui lau pă în camera ei $i nsatoare pilaştri apit! în form de

pumnal şi calmă luă sculptate de pronz Și cu un Viri AI un cui DD arati

RR md balconul sit ascuţit. 1e cu minctul de or“ în care Fran uat d şi

din odaie 0, av anl 8e afl Ă casupra Brio», cola unde. 8e a incă, intră

în ga i 2 i viţ : găseaj xă în „c9 păcii? a de vie. ;eaăL ae e: prust

qoscoperindurți E sa, cul, pă i

das

făcînd o tăietură adincă, şi rămase nemișcată. Sin gole incepu Să

curgă. Acum o să vad 3 şi dacă el o va lăsa să moară |!

Nesigur, uimit, incapabil să creadă că ea putea ţi atit de impulsivă,

sceptic asupra intensității genţi. mentelor ei, Cowperwood rămase

unde-l lăsase Aileen punîndu-și tot felul de întrebări. Nu voia să se

lasa impresionat — criza de nervi, la femei, e un lucru obisnuit — si

totuşi se întreba dacă Aileen cu adesz- rat avea să se omoare. Cum ar

fi posibil ? Ce ridicol! Viaţa e ceva atit de bizar, atit de absurd.

Dar acum era vorba de Aileen; femeia care-l amenințase fusese Aileen şi

urcase treptele poate cu gindul să-şi ducă la capăt ameninţarea.

Imposibil ! Nu era cu putinţă ! Şi totuşi, cu toate îndoielile lui,

area o senzaţie de silă, de groază. Își aduse aminte cum o atacase pe

Rita Sohlberg. ă

Urcă în grabă scara şi intră în odaia ei. Mers repede de-a lungul

balconului, uitindu-se în dreapta şi în stînga pină ajunse la „camera

zorilor“. Aici trebuie să fie, îşi spuse Cowperwood, găsind uşa

închisă. Încercă să o deschidă — era încuiată.

— Aileen ! o strigă. Aileen! Eşti aici? Nici un răspuns. Ascultă.

Aceeaşi tăcere. Aileen ! Eşti aici? Ce năzbitie o mai îi şi asta?

„Doamne, e în stare s-o facă“, îşi spuse, trăgin- du-se îndărăt, poate

că a şi făcut-o. Nu auzea nimic decit notele bizare scoase de tucanul

trezit de lumina pe care o aprinsese Aileen. Broboane de sudoare îi

acopereau fruntea. Zgilţii clanţa, apoi sună un servitor, ceru cheile

de rezervă de la toate uşile, o daltă şi un ciocan.

— Aileen ! strigă, dacă nu deschizi imediat, sparg uşa.

Nu se auzea nimic.

— ba naiba ! exclamă Cowperwood, furios, îngro- zit. Un servitor aduse

cheile. Nu putea să descuie. În broască se afla cealaltă cheie. Mai

există undeva

336

ă dacă va muri

vreun ciocan mai mare? întrebă Cowperwood. Du-te și acu-l! Adu-mi un

scaun! În sfirșit, după rmultă truc, reuși să deschidă uşa, forțind-o

cu o daltă.

iu taţa bazinului cu apă, pe una din băncile de piatră din

încintătoarea încăpere — unde răsăritul soarelui părea că mijeşte de

pretutindeni, alintind păsările tropicale cocoţate pe ramuri — zăcea

Aileen nemişcată, cu părul despletit, cu faţa palidă, cu braţul sting

atirnind, năclăit de sîngele care curgea șiroaie din cauza unei răni

adinci, Pe jos o baltă impresio- mantă de singe, purpurie, ca o stofă

somptuoasă, mai întunecată pe alocuri,

Cowperwood se opri o clipă buimăcit — apoi dădu buzna, îi.apucă braţul,

îi legă rana cu o batistă ruptă fişii. Primise după un doctor: dar în

răstimp repeta neincetat :

— Cum ai putut, Aileen! E de necrezut! Să vrei să te omori! Asta nu-i

dragoste! Nu e nici măcar nebunie. Este teatru, prost jucat.

— Chiar nu mă mai iubeşti ? şopti ea.

_— Cum poţi să mă mai întrebi? Și cum ai putut Bă faci una ca asta?

Era, mîniat, mihnit, bucuros că ileen nu murise, Tușinat — toate la un

loc.

— Chiar nu mă mai iubeşti deloc? repetă ea, istovită. i

— dileen, spui prostii. Să nu mai vorbim despre asta acum. Te-ai mai

tăiat undeva? o întrebă,

ipăind-o la piept și pe şolduri.

: ia a e ag SE aiRA lăsat să mort? îl întrebă cu aceeași voce,

îndepărtată. Odată tot am să.mă omor, sînt hotărită.

— Ei bine, altă dată, poate, dar nu astă-seară. Crea că ţi-a trecut

poita, deocamdată. Ai mers prea departe, Ailcen, e de necrezut,

Se sculă în picioare şi o privi — rece, sceplic, redevenit omul stăpin

pe situaţie — învinsese. După cum bănuia, intenţiile ei nu îuseseră

sincere. N-ar fi vrut să se omoare. Ştia că Frank va veni — Spulase că

va face un ultim efort. Foarte bine. După ce-o ya instala în pat, cu o

infirmieră la căpătii, are s-o

ocolească sistematic, pe cît posibil, în viitor. Du, hotărirea ei era

sinceră o va duce la indeplinire lipsa lui; dar nu-i venea să Creadă că

o să p încerce.

îi aj