CAPITOLUL NLYII

Chibrituri americane

După lovitira cu telescopul în valoare de trei suta de mii de dolari,

pe care Cowperwood îl dăruise cu atîta generozitate Universităţii şi

graţie căreia INI putuse procura banii pentru propriile lui afaceri,

duşmanii săi s-au resemnat un timp, numai pentru că nu găsiseră încă.

noi. arme de luptă. Opinia publică, stirnită de presă, continua să-i

fie potrivnică. ʼTotuşi, privilegiile sale mai erau valabile încă vreo

opt-zece ani, iar între timp situația sa putea deveni inata- ʼcabilă.

Pentru moment, ajutat de ingineri, directori şi consilieri juridici,

lucra, într-un ritm ventiginos la construirea difezitelor linii

aeriene. ʼTotodată, piin Videra, Kaftrath şi Addison, perfecta un plan

tie împrumuturi, cu restituire la cerere, acordate «e unele bănci din

Chicago şi anume de băncile cart pînă atunci ii fuseseră ostile — ca să

poată tiece, dacă va îi nevoie, la represalii.

Speeulind stocul mare de acţiuni și aj care ie deţinea; ciştiga bani cu

duiumul, principi fiind să nu dea miai mult de șase la sută celor

cumpărau acţiunile sale

obligaţii pe lui

tal investit în afacerile lui. Sizteinul acesta îi con- venea de

minune. Cind acţiunile produceau mai mult de sase la sută emitea

altele, le vindea la burii. și încasa profitul. Din casa, de bani a

diicritelur tate societăți ridica sume enorme, evident sub formă d:

împrumuturi len:porare, personale, care în.si ulte- ziar erau trecute

«le umilii săi: subalterni în contal „construcţii::, „utilaj? sau

„cheltuieli tehnice”. Cow- perwood semăna cu un lup viclean la pindă

intr-o pădure plantată de el.

Partea proastă în proiectul liniilor aeriene erau că o vreme nu puteau

fi rentabile. Concurența liniilor noi tindea să reducă valoarea celor

obisnuite din oraş, care-i aparţineau. Numărul de acţiuni ale linii-

lor noi, ca și de altfel ale liniilor aeriene deţinute de el, era

imens, Dacă s-ar fi intimplat ca preţul lor să scadă, atunci ceilalţi

posesori ai acestor acţiuni vor încerca să scape de ele, aruncindu-le

pe piaţă, depie- ciindu-le astfel şi mai mult, şi obligindu-l pe el să

le cumpere ca să le menţină valoarea. Pentru a pre- veni această

situaţie, începu numaidecit cu cea mai mare grijă să stringă o rezervă

de obligaţii de stat - Pentru nevoi imediate, rezervă de cel puţin opt

sau nouă milioane de dolari, căci ze temea atit de eren- tuale crize

financiare, cit şi de represalii şi nu voia să fie luat prin

surprindere într-o luptă pe viaţă și pe moarte.

În momentul în care Cowperwood începu construi- rea liniilor aeriene,

nu existau semne că o criză gravă pe piaţa financiară americană ar fi

iminentă. Par nu trecu mult şi urele dificultăţi se și arătau la

orizont. Sistemul trusturilor ajunseze la apogeu. Căr- bunele, fierul,

oţelul, petrolul, maşinile şi zeci de alte produse din comerț se şi

constituiseră în trusturi, iar alte produse ca de pildă pielea,

pantofii, fringhia, si altele, treceau aproape una după alta, sub

contro- Jul unor. indivizi abili şi fără serupule. La Chicago,

Sehyryhart, Hand, Merrill, Armeei şi alţii cîștigau gume imense

sprijinind asemenea inițative care cereau "ani gheaţă, iniţiative ce le

erau indicate de finan-

iari mai puţin importanţi; mulţumiţi să primească

433

firimiturile de la masa îmbuibaţilor. Pe de alți, in toată America

prindea rădăcini ideea că at, economică era în miinile unor titani —

care Ă 1. . ol. R + În suflet, fără inimă, lipsiţi de înţelegere și

compasi pentru omul de rind, îşi puseseră în pind ni-l tai tuşeze şi

să-l aducă în stare de robie. În cele din ur, masele populare, care se

zbăteau în ignoranță și sii zerie, recurseră cu disperare la panaceul

oferit de uă important politician din vest. Acest profet, dindu-și

seama că aurul devenea 1 mâi rar şi că banii lichizi și

disponibilitățile țării intrau sistematic în buzunarele citorva-oameni

care-i întrebuințau în folosul lor, hotări că cra necesari p mai mare

cantitate de monedă care să poată inlesui oxordarea creditelor, făcînd

să scadă dobinia. În minele de argint se găseau încă mari cantități d

metal care urmau să fie transformate în monezi, într-o proporţie de

șaisprezece dolari argint penlru un dolar aur aflat atunci în

circulaţie, iar paritatea celor două metale trebuia să fio asigurată

printi-u decret; al guvernului. Prin această măsură, cei cîțiva magnați

nu vor mai putea niciodată face din monc- dcle curent folosite de popor

o armă care să-l ducă la sapă de lemn. De îndată, ce se vor lua aceste

măsuri vor circula mulţi bani, mai mulţi decit erau în stare să

controleze băncile centrale sau oamenii de la con- ducerea lor. Ce viz

frumos, vrednice de o inimă mare și generoasă, care însă fatal avea să

declanșeze o luptă crincenă pentru cîștigarea controlului politic în

guvern, Şi lupta nu se lăsă așteptată. Yinanciarii, dindu-și seama de

schimbările primej- dioaze care vor rezulta din teoriile noului

conducător politic, începură să-l combată atit pe cl cit și ideile

partidului democrat al cărui exponent era. Oamenii de rînd din amindouă

partidele — mai mult sau mai puţin flăminzi şi însetaţi, care nu

profitaseră nici: odată de nimic — îl proslăveau ca pe un mintuitor, un

nou Moise venit să-i scoată din pustiul sărăciei şi unizeriei. Vai de

conducătorul care propovădu- ieşte o nouă doctrină de mintuire și care

din bunătate oferă mulțimii un panaceu menit să vinde

ile oamenilor ! Corcana lui va fi și ea o coroană de spini, | Se E

Cowperwod, ca și ceilalţi financiari cu vază, era impotriva ideii de a

menţine prin lege paritatea eolor două metale, rocotind-o pur şi timplu

o nesă- buinţă. EI numea această operaţie confiscarea ave- rilor celor

puţini în folosul celor mulţi. Împotrivirea se datora mai ales fricii

provocate de această panică wenerală, apectrul unei lupte de clasă în

care caţita- listii vor dosi banii, îi vor inchide in seifuri. Numai-

decit incepu să ia măsuri de siguranţă. Investi bani numai în acţiuni

sigure, convertireu-le re cele în care nu avea încredere.

“Dar, ca, să poată face faţă situației critice, tebui să imprumute sume

mari de pe unde putu; cu acest: prilej înţelese imediat, că băncile

vrăjnaşilor săi din Chicago, precum şi din alte oraşe, erau dispute să

accepte in garanţie acţiunile sale, cu condiția ca împrumuturile

contractate să fie rambureabile la cerere. Deși bănuia că Hand,

Scehryhart, Ammncel și Merill urmăreau să-l ruineze, avind intenţia să

prindă un moment în care să-și ceară cu toţii râtn- busarea sumelor şi

astfel să-l pună în încurcături financiară, Cowperwood primi bucuros.

___— Cred că ştiu unde vrea să ajungă șleahta asta, A spusese pe atunci

lui Addison. Dar o să treacă mult pină să-mi vină ei mie de hac.

Bănuielile îi erau de altfel perfect întemeiate. Sehryhart, Hand şi

Arneel, urmărindu-! prin agenţii și misiţii lor, descoperiseră imediat

— şi asta chiar în prima fază a agitaţiei în legătură cu moneda de

“argint şi inaintea dezlănţuirii adevăratei furtuni — că Frank

Cowperwood împrumuta sume serioase la New York, Lonâra, de la unele

bănci din Chicago şi din alte păi:

— Am impresia, spuse într-o zi Seliryhant prete-

“ nului său Arneel, că amicul nostru s-a cam intrecut u gluma. S-a

depășit pe sine. Proiectele lui de linii

i u înghiţit prea mulţi bani. La toamnă au egeri şi el ştie că vom

lupta pină-n pinzele i bani pentru electrificarea liniilor

ne a oi

435

sale obişnuite, Dacă am putea ati cu fondurile şi de unde s- şti ce

avem de făcut.

— Dacă nu mă inşel, spuse Arnecl, Cowptery e cam strimtorat pe plan

financiar, sau în toț nu mai are mult. Toată această agitaţie cu Tone

de argint începe să scadă valoarea acţiunilor «i 3 reducă stocurile de

bani lichizi. Eu propun ca bu. cile noastre să-i acorde creditul de

care are nevoie bineînţeles cu condiţia să restituie sumele la cerere

Cind va sosi scadenţa, dacă nu plăteşte, îl avem iși mină şi nu ne mai

scapă, iar dacă putem răscun. păra şi alte împrumuturi făcute la alții,

cu ati mai bine.

Domnul Arneel rostise acesie cuvinte fără uni de dușmănie, cu toată

greutatea. O dată strins cu ușa, cine ştie, poate chiar foarte curind,

ei îl vo salva — da, îl vor „salva”, însă cu condiţia c2 el să

părăsească definitiv oraşul Chicago. Existau oameni dispuşi să preia

întreaga avere, spre binele oruşu- lui, a conducerii sale cinstite și

s-o administreze în consecință. -

Din păcate, tocmai atunci domuii and, Sehryhart şi Arneel se lansaseră

la rîndul lor într-o aventuri, care din cauza agitaţiei produsă de

problema argin- tului nu putea să nu aibă urnări rele. Era vorba pur şi

simplu de chibrituri, înlesnire care pe atunci, împreună cu multe

altele, forma obiectul unui trust aducînd mari profituri acţionarilor.

La toate bur- sele acţiunile Chibrituri americane crau bine cotate şi

se vindeau curent cam la o sută douăzeci de dolari.

Geriile financiare care au avut, primii, ideea uni- ficării tuturor

societăţilor de chibrituri șia unui monopol al desfacerii lor în

Aincrica au fost domnii Hull şi Stackpole — bancheri şi agenţi de

schimb, I)omuul Phineas Hull era un om calculat, mărunt de statură şi

semănind cu o nevăstuică; avea, un păr rar, de un castaniu prăfuit, și

o pleoapă dreapta care-i cădea. peste ochi din cauza unei paralizii ar-

țiale, dădea îfizionomiei sale o expresie ciu altă uneori sinisiră, 1 i

= X preia Ca a imprumutat să

y Mitnei CI 1

== aa Ad

Asociatul siiu, domnul Benoni Stackpole, cindva surugiu de poştalion în

Arkansas, iar mai tîrziu geam- bas, era un om vinjos și cu scaun la cap

— înalt, cu o piele unsuroasă, curajos şi cu mult simț poli- ție. Fără

să aibă mintea unor oameni ca, Arneel, Hand sau Merrill, era totuşi

foarte capabil şi plin de isteţime. Începuse relativ tîrziu goana după

avere, dar acuma lupta din răsputeri să fructifice “ planul ticluit eu

ajutorul domnului Hull. Ispitiţi de perspectivele îmbogăţirii, ei

începuseră prin a stringe toate acţiunile uneia din companiile de chi-

brituri, după care au avut posibilitatea să trateze eu proprietarii

altora. Brevetele şi procesele tehna- logice, pînă atunci aparţinind

diferitelor companii, au fost comasate, iar cimpul lor de acţiune mărit

la exirem.

Dar pentru a realiza toate aceste operaţii era nevoie de sume mari,

mult mai mari decit cele pe care le avuseseră atit Hull cît şi

Staekpole. Amindoi veniți din vest, au umblat după capital mai întii în

vest. S-au adresat pe rind lui Hand, Sehryhart, Arneel şi Merrill,

le-au vîndut stocuri mari de acţiuni la preţuri avantajoase. Cu banii

astfel dobindiţi, Hull și Stackpole mergeau înainte mărindu-și afa-

cerile. Obţinuseră brevete pentru procese tehnologice in exclusivitate,

iar ideea invadării pieţei europene Și chiar mondiale începuse să le

suridă. În acelaşi timp, toţi magnații care cumpăraseră cu patruzeci și

cinci de dolari bucaia acţiunile care acum se vin- deau pe piaţă la, o

sută douăzeci, se gindeau ce splen- did ar îi dacă acest vis al unui

monopol s-ar realiza, iar preţul acţiunilor, cum era și firesc, s-ar

ridica la trei sute fiecare. Așadar, nu strica să deţii în plus citeva

acțiuni al căror destin se contura atit de promiţător. De aceea se pomi

o adevărată luptă: fiecare capilalist începu să stringă un număr cit

mai mare, pentu ca în momentul cînd vor creşte să vealizeze o avere.

Un asemenea joe nu poate fi niciodată practicat n aşa fel încît restul

comunităţii finnanciare să onore cu desăvirşire -ce se petrece. Curind,

în

C- | 437

cercurile superioare alo bursei, începură zvonuri despre o apropiată

creştere seuzaj he, acţiunilor Chibrituri americane. Cowperwaenălă și

el de la Addison, totdeauna la curent cu ai a zvonuri şi, în

consecință, amindoi Cumpăra putură din aceste acțiuni, deşi nu chiar

atit de i d încit să nu le poată lichida, oricînd cu un nic aug Timp de

opt luni acţiunile Chibrituri america, ureat, încet dar sigur pină la a

depăși prețul de ş. € sute de dolari, ajungind chiar la două sute don;

Lia acest preţ Cowperwood și Addison au Re, întregul stoc pe care îl

aveau, realizind un ar ciu comun de aproape un milion de dolari. *

Între timp, inevitabila furtună politică se apropia Acest nor, care la

inceput fusese doar cit mina ti om, crescuse rapid în ultimele luni ale

anului 189; iar în primăvara lui 96 devenise amenințător — furtuna era

gata să se dezlănţuie. O dată cu senza. ționala propunere a acelui

„Apostol al ctalonului arginti! ca preşedinte al Statelor Unite], care

avu loc în iulie, financiarii conservatori din ţară fură prinşi de o

groaznică deprimare. Tot ceea ce Cox. perwood, cu perspicacitate,

făcuse cu luni de zile înainte, alţii, mai puţin prevăzători — din

Maine pină-n California și din golful Mexic pină în Canada — începură

și ei să facă. O parte din depuneri îură retrase de la bănci. Acţiuni

slabe sau nesigure eru zvirlite pe piaţă.

în acel moment Schryhart, Arncel, Hand şi Merrill se simțeau prinşi, ca

într-o capcană, cu un stoc enorm de acţiuni Chibrituri americane în

brale. Dat fiind că strinseseră un număr mare din aceste acțiuni emise

în pachete de milioane se vedeau nevoiţi sau să sprijine piața sau să

le vindă în pier- dere. Pe de altă parte, o sumedenie de deținători,

avind nevoie de bani şi aceste acțiuni vinzindu-se [a două sute

douăzeci de dolari, începură să lanseze

1 Este vorba de William Jennings Bryan (1860 —1925) om politic

a:ncricau, candidatul democratilor Ja președinția S.U.A. în 186. A fos

invins în alegeri de William MeKiniey, candidatul republi- canitor,

partizan al etalonului aur, A:

ordine telegrafic în toate colţurile ţirii pentru lichi- darea lor la

bursa din Chicago, unde întreaga afa- core fusese înjohebată și unde,

evident, se puteau pisi cumpărători.

Faţă de această întorsătură toți promotorii com- panici Chibrituri

americane discutată și luară hotă- virea să susțină preţul. Domnii

liull și Stackpole, directorii trustului, cel puţin cu numele, au fost

îusăreinați să cumpere, iar ei, la rindul lor au apelat la cei mai

importanţi acţionari, cerindu-le să cum- pere proporlional cu numărul

de acţiuni pe carel deţineau fiecare. Hand, Sehryhart, Arneel şi Meir),

copleșiți de acțiunile care inundau acum piaţa și pe care trebuiau să

le cumpere la două sute două- zeci de dolari ca să le menţină preţul

ridicat, se repeziră la Dincile lor preferate, ipotecînd va:te

cantități la sume de o sută, cincizeci de dolari sau chiar ceva mii

mult şi folosind sumele obţinute ca să cumpere alte acţiuni

suplimentare pe care erau obligaţi să le ia. |. În ecle din urmă,

totuşi, băncile amice nu mai

puiură accepta în garanţie aceste acţiuni ; momentul devenise critic,

iar bancherii, de asemenea, nu mai voiau nici ei să primească.

— Nu, nu şi nu! declară Iand lui Phineas Iul la telefon, Nu iai pot

risca un singur dolar în aven- tura asta şi nici nu vreau! E o afacere

foarte bună și îmi dau seama ca şi dumneata de avantajele ei. Due ce-i

prea mult nu-i sănătos. Îţi spun eu, se apro- pie uu crah. De aceea

piaţa-i plină de aceste acțiuni. sînt gata să-mi apăr iuteresele în

această afacere,

o pină la un anumit punct. După cum am zis, sînt de acord să nu vind

nici uua din cele pe car le deţin. Mai mult decit atit nu pot face.

Ceilalţi aso=

_ ciaţi ai dumitale in această afacere n-au decit să

se apere cum ştiu. Am alte probleme care mă intere= scază în coală

măsură, ba chiar mai mult decit

Chibrituri amcricane.

Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu domnu! Schrybart, care, iningiindu-şi

mustăcioauă neagră şi ondulată, se întreba dacă n-ar face nui bine să

vindă ce-i mai

rămăsese şi Să termine odată; totuşi, se furia lui Hand şi Arneel dacă

va lăsa «i cauti 4 provocînd astfel o panică la bursă. E a un Daţi

risc. Pină la urmă Arneel şi Merrill se hotăriri My vîndă nici una din

acţiunile pe care le Aa re, după declaraţiile domnului ÎIull, nimic și

pe nu-i va convinge să cumpere nici măcar o sing acțiune în plus, orice

s-ar întîmpla ! Ss În acest moment de criză domnii Hull și Sua, pole —

amindoi cetăţeni onorabili — erau tare și, trăniți. Departe de a fi

deopotrivă de bogaţi e „protectorii“ lor, averea acestora se afla în ma

primejdie. Teama de furtuna care se apropia || făcea pe domnul

Siackpole să se îndrepte către sin. gurul liman de scăpare. Iată-l că

sosește Ja Vito] lui Frank Algernon Cowperwood. Ajunsese la capi. tul

puterilor, iar Coxperwood era singurul om într-a. devăr bogat din oraș,

neamestecat încă in aceste speculaţii. La început Stackpole îi auzise

spini atit pe Hand cit și pe Schryhart că, dacă Cover wood, într-un fel

sau altul, ar fi băgat în alacerea asta, ei. nu voiau să se amestece.

Acest lucru te în- tinplase cu mai bine de un an în urmă. Acum Sely-

hart și Hand păreau gata să-i lase pe asociaţii lor în voia soartei. Nu

aveau dreptul să protesteze dacă e. in acest moment de criză, va apela

la Cow: wood, pe care spera să se poată bizui | Domnul Stackpole

măsura, cam un metru opizeti şi cinci, fără pantofi, şi cîntărea

aproximativ o suli zece kilograme. Purta un costum de olandă inurv și o

pălărie de paie (era pe la sfirşitut lui iulie); ținea în mînă un

evantai făcut dintr-o frunză de pahar și o servietă mică din piele

galbenă, în Care Se piiseau acţiunile cu bucluc. Era transpirat și

prost dispus. Îl păstea falimentul, un faliment totul. Dacă, acţiu-

nile Chibrituri americane vor cădea sub duuă sule de dolari, atunci va

fi silit să închidă porţile atit ca bancher, cît și ca agent de schimb

şi, dat fiind obligaţiile pe care şi le asumateră el și Hull, vor fi

declaraţi faliţi pentau suma de aproximativ douăzeci milioane doluri.

Dowmuii Jland, Schrghart, Arnee] și

Morrill vor pierde împreună vreo săse sau opt mili- pane, Răncile

locale vor pierde proporţional, deşi nici po departe aşa mult, deoarece

imprumuta- seră la valoarea de o sută cincizeci şi deci vor fuce doar

sacrificiul profitului dinţre o sută cincizeci de dolari şi cota, cea

mai redusă la care ajungeau acțiu- nile.

Cind îl văzu intrînă pe noul venit, Cowperwood se uită la cl cam ironic

— ştia ce-l aduce. Doar cu citeva zile în urmă îi spusese lui Addison

că pro babil avea să aibă loe un crab.

— Domnule Cowperwood, începu Staclkpole, am în servietă cincisprezece

mii de acţiuni Chibriluri americane, în valoare de un milion cinci sute

de mii dolari la paritate, cu o valoare pe piaţă de trei milioane trei

sute de mii în momentul de faţă şi care valorează cu prisosință trei

sute de dolari bucata, Nu știu dacă ai urmărit cu atenţie soarta compa-

„niei Chibrituri americane. Sintem deţinătorii tuturor brevetelor de

mașini care economisese munca omuu- lui şi, ceva mai mult, sîntem pe

punctul de a încheia eu Italia şi Franţa contracte de închiriere a

maşi- nilor şi a proceselor tehnologice la sume de aproape o sută de

mii dolari anual pentru fiecare. Facem sondaje în Austria şi Anglia şi

evident că mai tîrziu v să tratăm şi cu alte ţări. Să știi că

societatea (Hibri- turi americane e menită să aprovizioneze lumea

iutreagă cu chibrituri, indiferent; dacă eu am vreun rol în ca sau nu.

Furtuna, stîrnită de problema argin- tului ne-a prins în plin ocean şi

asta ne cam dă de furcă. Eu am fost totdeauna un om cinstit în

relațiile de afaceri şi am de gind să-şi spun exact cum stau lucrurile,

Dacă putea depăși eriza stirnită de urgint, pină lu inceputul anului

viitor acţiunile noastre se vor urca la trei sute de dolari bucata.

Dacă pe dumneata te interesează aceste acţiuni,

poți să le obţii imediat la preţul de o sută cincizeci de dolari

bucata, bineînţeles cu condiția să te anga- zi să nuie scoţi pe piaţă

înainte de luna decembrie ;

u dacă nu-mi poți promite asta (se opri o clipă,

eranța că va bici gindurile pe fața lui impasi-

N

Dilă)... aş vrea să-mi unprumuţi, peniru cel puț; o lună, o sută

cincizeci de dolari pe acţiune dobiîndă de zece-cincisprezece dolari la

tută. 4 la orice altă dobindă i-ar conveni.

Cowperwood îşi împreunase mîinile, învirtind cule două degete mari și

meditînd la greutăţile și incer. titudinile materiale ale domnului

Stackpole, ajuns la capătul puteri:or. Soarta oricărui om egle, cu

sinuranță, înriurită de noroc şi de imprejurări ; iată că acum

Cowperwood avea ocazia minunată de a se văzbuna pe cei care îl

urmăriseră cu atit învereu- nare. Dacă va lua aceste acţiuni la o sută

cincizeci de dolari şi va regocia imediat întregul stoc l: două sute

douăzeci de dolar, sau la rigoare la un preţ mai mic, atunci Chibrituri

americane s-ar prăbuți catastrofal. Cind acţiunile. vor ajunge la +.

sută cincizeci sau mai puţin, atunci îi va fi ușor să le 1ăs- cuiupere

pe toate, să-și incaseze profitul, să plătească domnului Stackpole

resianţa şi să primească dobinda, după care, ca pisica sătulă din

fabulă, va zîmbi fericit. Toate operaţiile astea el le-ar fi făcut cu

aceeaşi dezinvoltură cu care acum își inviriea cege- icle.

— Cine, în aiară de dumneata şi de domnul Hull, întrebă Cowperwood

amabil, au sprijinit aici in Chicago aceste acţiuni? Cred că ştiu cine,

dar dacă n-ai nimic împotrivă aş vrea să liu sigur. Ă

— Nu, fireste, n-am absolut nimic împotrivă, răspunse domnul Siackpole,

conciliant. Domnul Hand. domnul Sehrvhart. domuul Arncel si domnul

Merri]:

— Exact aşa Dbâănunuu și eu, rusul Cowperwood, pe un ton detașat. Fi nu

le pot lua. nu-i așa? Au prea multe ? Ă

— Au prea multe, iucuviiuţă domnul Stackpule, abătut. AŞ vrea, înainte

de a accepta un împrumut pe aceste acţiuni, să insist asupra unui

lucru. Ar trebui ca dumneata să te angajezi să nu scoţi nici una, pe

piaţă sau, în tot cazul, nu inainte de expirare:

-menului la care m-am obligat să-ţi restitui i impresia că există

oareccari anim

1

Fan

între dumneata, domnul Hand şi ceilalţi domni pe care i-am menționat.

Dar, după cum spuneam — și crede-mă, sînt sincer, în momentul de îaţă —

aflat în plin nauiragiu, mă agăț şi de-un fir de pai. Dacă vrei să mă

ajuţi îţi ofer cele mai avantajoase condiţii şi nu voi uita niciodată

serviciul pe care mi l-ai face. Îşi deschise servieta şi începu să

scoată acţiunile — pachete lungi de culoare galben-verzui, strînse la

mijloc cu un elastic lat. Fiecare pachet conținea o mie de acţiuni.

Deoarece Stackpole avea aerul că i le dă, Cowperwood le luă cu o mină

şi le cîntări în palmă. — Regret, domnule Stackpole, îi spuse cu simpa-

tie și asta după o clipă de aparentă chibzuire, dar mi-e imposibil să

te ajut. sînt şi aşa angrenat în tot soiul ce afaceri, De altfel, îmi

permit foarte rar spe- culaţii la bursă. Nu că aș avea ceva anume

împotriva vreunuia din domnii pomeniţi. Nu-mi pierd vremea să-i urăsc

pe toţi cei care-mi poartă pică. Evident, aş putea, dacă aş vrea, să

iau aceste acţiuni, să ți le plătesc și miine să le vind pe piaţă, dar

nu mă interesează, Mi-ar fi făcut plăcere să te ajut; și dacă aş îi

sigur că le pot păstra trei, patru luni fără nici un risc, aș face-o.

Însă... și aici îşi ridică sprin- cenele şi avu o expresie

binevoitoare, ia spune-ni, ai iucereat la toate băncile din oraş? —

Aproape la toate. — Şi te-au refuzat? — Nici ei nu ştiu cum să scape de

ele: — Păcat. Îmi pare rău, crede-mă. Apropo, nu cumva îl cunoşti pe

domnul Millard Bailey sau pe domnul Bdwin Haftrath? — Nu, nu-i cunosc,

ritpunse Stackpole. cu o notă de speranţă în glas. — Ri bine, iată doi

-camen. care sînt mult mai Dogaţi decit s-ar crede. Li se intimplă să

dispună de mari sume de bani. Av trebui să cauţi să te-ntilnești cu ci,

s-ar putea să aibă sume de investit. Și mai e şi prietenul meu Videra.

Nu știu cum stă acuma, În poţi găsi intotdeauna la 1 aelfih Ward Bank,

u ştiu, dar n-ar fi exclus să in un număr destul de

mare Cin acțiunile astea. E mult mai bogati dus se crede. Mă surprinde

că pînă acum nu ti-a nimeni să te adresezi lor. (De fapt, nici um

persoanele susmenționate n-ar îi participat du măcar cu un dolar la

acest împrumut, fără indicaţi de la Cowperwood. Stackpole însă n-avea

de unde știe. Juumea nu cunoştea legăturile care cxi între ei). i

— Ii mulţumesc toarte mult, desigur, mă voi duce mai zise Staekpole,

băgînd înapoi în servielă acţiu Dile fără căutare.

Cowperwood. cu o ostentativă politeţe, sună o stenografă, ca să-i

găsească. vorbă să fie, adresa de acasă a acestor domni, apoi își luă

rămas bun, încu- rajindu-l pe vizitatorul său. În al nouălea cer, omul

de afaceri se hotărise pe loc să se adreseze nu numai lui Bailey şi

Kaffrath, dar și lui Videra. În timp ce se afla pe drum spre biroul

primului menţionat, Cowperwood îl căută pe acesta la telefon. A

— Ascultă, Bailey, îi spuse, cînd în sfirșit îi găsi pe bogatul

afacerist din domeniul cherestelei, tocmai acum a plecat de la mine

Benoni Staclpole. de la firma Hull CStachkpolc

sa Pia

— Arela el cincisprezece nui de acţiuni Chibriluri americane — valoarea

la paritate e de o sută, valoa- rea.-pe piaţă astăzi e de două sute

douăzeci de dolari. Încearcă să gajezi toate acţiunile sau măcar o

parte la o sută cincizeci de dolari

— ba.

— Stii ce se întîmplă cu Chibrituri americane, nu?

— Stiu doar că au ajuns aici datorită unui joc ă la hausse.

— Bun, fii atent. Aceste acțiuni or să cadă. S-a zis cu ele!

— Da.

— Eu te rog însă să îmnprumuţi acestui om cinci sute de mii de dolari.

Împrumuţi gajind la o sută, douăzeci bucata sau chiar mai puţin dacă

poţi şi apoi sfătuieşte-l să se ducă la Edwin Kaftrath sau

la Anton Videra pentru rest, LL

SĂ

Dar bine, Frank, de unde crezi că pot scoate cu cinei sute de mii de

dolari? Chiar acum ai spus că or să £e prăbușească.

— Evident, știu că personal n-ai, dar poţi să recurgi la Addison de la

Chicago Trust, care va onora

imediat cecul. “Trimite-mi acţiunile si nu te mai gîndi la ele, Nestul

mă priveşte pe mine. Dar prulru nimic în lume nu pomeni nunele meu și

nici nu da impresia că te interesează prea mult. Ne-am înţeles? Să nu

plătești mai mult de o sută douăzevi de dolari bucata, dacă poţi chiar

mai puţin. Miai recunoscut vocea, da?

— Sigur că da.

— După ce termini, vino la mine: să-mi spui cum a Mers,

— Foarte bine, conchise domnul Bailey, pe tonul unui desăvirşit om de

afaceri.

Numaidecit Cowperwood îl sună pe domnul Kal- îraih, apoi pe Videra. În

mai puţin de trei sferturi de oră îi pregătise pe amindoi pentru vizita

ce urma să lc-o facă domnul Stackpole, care avea să obțini de la ei

toată suma dorită, gajind în medie de la o sută douăzeci de dolari

acţiunea. Cecurile vor fi onorate imediat. Sumele aveau să fie luate de

la diferite bănci — nu exclusiv de la Chicago Trust Company.

Cowperwood, indirect, va avea eriji ca banii să fie plătiţi imediat,

indiferent de numerarul aflat în bănci. Fiecare bancă trebuia să-i

trimită lni acțiunile ipotecate. După perfectarea fiecărui punct al

acestui program şi convins că toate băncile lu care se apelase ştiau

perfect că cecurile erau garan- tate de el sau de alți oameni

solvabili, se aşeză la

„masa de lucru aştepiînd sosirea emisarilor lui cu iunile ce urmau să

fie puse la păstrare în seilul