CAPITOLUL XLY Zări noi

Toată această luptă trezi în Cowperwood un ten- timent de superioritate

mai accentuată decit cunos- euse vreodată în viaţă. Pină atunci îşi

închipuise că duşmanii săi l-ar putea învinge, acum însă nu mai vedea

obstacole în calea sa. Poseda o avere însumind douăzeci milioane

dolari. Tablourile și obiectele sale de artă alcătuiau cea mai

importantă colecţie parli- culară din Vest > poate chiar din Statele

Uhnile, excluzind binenţeles muzeele. Cowperwood incepu să. se

considere o mare personalitate naţională> dacă pu mondială. Şi totuşi,

treptat, își dădea seama că atit el, cit şi Aileen, nu aveau nici o

șansă să facă parte din elita, oraşului Chicago, chiar dacă în cele din

urmă succesul său în finanţe va atinge culmi ame țitoare. Cariera lui

fusese deseori prea zgomotoasă,

- atrăsese prea mult atenţia lumii — înstrăinase sim- patia unui prea

mare număr de oameni. Era hotărit să păstreze conirolul tramyaielor din

Chicago.

Pe lingă aceste ginduri îl tulbura, pentru a doua oară în viaţa lui,

ideea că din cauza complexităţii temperamentului său nici de astă dată

nu se însu- rose cu femeia care să i se potrivească şi că deci Îi va îi

foarte greu să găsească o soluţie, Aileen, pe lingă toate defectele pe

care i le cunoaştem, mai avea şi pe &cela, de a nu fi docilă, supusă,

cum fuşese prima lui nevastă. Şi, pe deasupra, mai pretindea că el avea

obligaţia s-o menajeze. Evident, Aileen nu ajunsese să-i displacă

total, deși încetase de a mai fi pentru el la fel de reconfortantă, de

atrăgătoare, nu-l maj stimula ca odinioară. Prea se văicărea din

prisina lui; devenise cicăliloare. Ar fi vrut s-o compăti-

E oa Ii

meaacă, avea remuşcări chiar pentru că-şi schimbase sentimentele faţă

de ca, dar ce putea face? Nu era, în stare să-şi pună friu pornirilor,

după cum nici Aileen nu izbutea să şi le înfrineze pe ale ei. Situaţia

se complicase şi mai mult, o dată cu noua mi pasiune pentru Berenice

Fleming. Începuse să ini la Berenice din ziua în care îi cunoscuse

mama, Afecţiunea aceasta, cu timpul, se transformase intr-o mistuitoare

pasiune, şi asta fără să fi schimbat o privire sau o vorbă cu ea.

Există o permanență care se cheamă frumuseţe — indiferent dacă poartă

hai- nele zdrențăroase ale filozofului sau mătăsurile femeii cochete şi

răsfățate. Frumuseţea, ceva mai presus de sex, de virstă, de bogăţie,

strălucea în ochii ei albaştri ca noaptea, în părul răsfirat de vint.

Vizita pe care o făcuse doamnei Carter la Pocono îl decepționase,

pentru că îşi dădea seama că nu avea, nici o şansă să trezească

vreodată interesul lui Berenice. De atunci, de cite ori se întilniseră,

ca avea aceeaşi puliteţe indiferentă faţă de el. Și totuşi, conform

obiceiului său, Cowperwood nu înțelegea să Trermnţe la femeia pe

care-și pusese ochii. La înce- put, relaţiile dintre doamna Carter şi

el nu fuseseră strict platonice. Sensul prieteniei pe care Cowperwood

continua să, i-o arate ea îl atribuia şi interesului pentru copiii ei

și pentru viitorul lor. Atît Berenice cit și Rolfe nu ştiau nimic

despre aranjamentele dintre mama lor şi Cowperwood. Respectind

făgăduiala pe care i-o făcuse doamnei Carter de a fi protectorul ei

moral şi material, Cowperwood îi instalase într-un aparta- ment foarte

aproape de şcoala lui Berenice și unde își închipuia că va petrece ore

plăcute lingă tinără fată. Aproape de Berenice ! Dorinţa de a-i trezi

inte- resul ! Să obţină simpatia ei ! Cowperwood nu încerca să-şi

mărturisească nici chiar lui însuși ce rol mare juca această fată în

năzuinţa din ultima vreme de a-şi clădi la New York o casă somptuoasă.

"reptat, începu să-l preocupe din ce în ce mai mult idcea de a avea o

locuinţă la New York. Palatul său de 12 Chicago nu era decit un cavou

costisitor, unde Aileen stătea tristă, meditind la necazurile ei. Mai

+5

- cr

mult decit atit, clădirea în sine; pe lingă eşecul mon. den pe care-l

reprezenta, era, departe dea mai fi sim- bolul noului său ideal. În

timp ce, dacă binenţeles planurile îi vor reuși, casa de la New York va

îi g mintne —un monnient ridicat pentru propria-i Say.

Îi diferitele sale călătorii în străinătate, Cowper- wood văzuse multe

asemenea palate măreţe, unele construite cu pricepere și misală, aălaş

al bunului gust şi al culturii multor generaţii. tolecţia sa de artă,

de care era grozav de mindru, se îmbogăţise muli în ultimul timp,

putînd deveni baza, dacă nu substanța, în sine pentru o măreaţă casă

memorială. Siriînsese un mare număr de tablouri din cele mai importante

şcoli ; fără să mai vorbim de colecţia de jaduri, de cărţi bisericeşti

miniate, de porţelanuri, covoare, perde- le, oglinzi frumos înrămate

şi, pentru început, de cele cîteva sculpturi, nişte piese originale,

rare. Frumu- seţea, neobişnuită -a acestor obiecte, truda neisto- vită

a unor suflete inspirate, din timpuri și locuri atit de diferite, îl

mișcau și-l umpleau de un sentiment al sublimului. Cowperwood avea

pentru artistul ade- virat o deosebită venerație. Viaţa, își zicea,

Con- gtituie un mister, dar acești oameni care se deuică fără

ostentaţie frumosului au descoperit ceva de care el era conştient.

Viaţa le-a hărăzit anumite vizi- uni, inimile şi mintea lor se

acordează la, niște sub- tile armonii necunoscute muritorilor de rind.

Citeo- dată, obosit, după o zi grea, intra — seara tîrziu — în galeria

de tablouri, cufundată într-o liniște deplină, aprindea luminile” care

inundau întreaga incăpere, ge așeza în faţa unui tablou preferat și

medita la iireo, starea sufletească, epoca și omul care-l pic- tase.

Uneori se oprea lingă Portretul unui Rabin, un melancolic cap de

expresie, de Rembrandt, sau pri- vea Pîriul de Rousseau, tablou care

trăda o medi- tativă întrospecţie; alteori poriretul unei gospo= dine

olandeze. solemne, redat cu o mare meticulozi= tate a desenului, sau

rezonanţa suprafeţelor emai-

ile lui Hals, sau eleganța rece a unui

u un entuziasm fărimagrini. Stăt

i inspiraţia viză fi se minuna de talentul şi inspirația visătorului,

slului ș din cînd în cînd nu se pulea opri să nu . Ce minune! Ce

minune!

i arti exclame : E

Cam tot în acea epocă, situaţia lui Ailcen începea

gă se complice. Preeca pril: î. cea, stare ciudată a feniei- Jor care

incearcă să substitnie unui idea! mireţ altul mai mărunt — şi în cele

din urnă constată: ca s-au zbitut degeaba. Legătura ei cu. Lynce

creease doar o diversiune —fjusese o consolare vremelnică — e bis acum

începea să-şi dea seama că făcuse o mare te- şeală. Lynde, în felu)

lui, era un tinăr fermecător. O putuse disira povestindu-i întîmplări

din viaţa lui, cu totul diferite de cele trăite de Cowperwood. Cind au

ajuns în relaţii mai intime, i-a mărturisit, pe un ton detașat și

glumeţ; despre o sumedenie de aven- turi amoroase din Europa Și

America. Avea o coneep- ție pagină asupra vieţii —era un faun — dar în

acelaşi timp făcea parte din societatea bună a ora- șului. Sincerul său

dispreţ pentru toată lumea din Chicago — eu excepţia cîtorva persoane,

pe care Aileeu le admira în secret şi ar fi vrut grozav să le

îrecventeze — precum şi familiaritatea cu care vor- bea despre unele

mari personalităţi din est, din Paris şi Londra, îl ridieaseră foarte

mult în ochii ei. Asia o făcea să-și închipuie, şi regretăm că, trebuie

&-o spunem, că faptul de a fi cedat atît de ușor farmecu- lui lui

irezistibil nu o injosea cituşi de puţin. Totuşi, pentru că Lynde era

cum era — drăguţ, politicos, tandru, dar în fond un băiat de bani sata,

un aventurier care nu avea de gind să schimbe ezen- ţial viaţa ei — lui

Aileen îi părea rău că se incurcase într-o aventură ce nu putea duce la

nimic și care, mai mult ca sigur, îi înstrăinase pentru totdeauna

afecțiunea lui Cowperwocd. Acesta în aparenţă era la fel de atent şi de

prietenos, dar acum relaţiile din- tre ei aveau, reciproc, o nuanţă de

vinovăţie și de incertitudine, ceea ce pe. Aileen o făcea să suiere.

Pînă atunci ea fusese cea otensată — femeia a cărei fidelitate nu

fusese niciodată pusă la incoială si a cărei încredere şi dragoste

statornică fusese crunt otite. m totul se schimbase. Felul in care

17

Co wperwood o inşelase era fără echivoc. ea înax tuise din răzbunare,

și asta începea. să atirne i Dig . E IT În mai greu. ! lang

„Orice s-ar spune, necesitatea fidelității la femei, ie că e înnăscută,

fie că a fost determinată ds « nedreaptă evoluţie a societăţii, stăruie

cn precăde în mintea oamenilor, cel puţin a majorităţii lor i femeile,

să fim bine înţeleşi, sînt primele care o pr, clamă sus și tare. Chiar

și Cowperwood îşi dădea perfect de bine seama, că dacă Aileen îl

înșelase, n. făcuse pentru că-l iubea pe el mai puţin sau pe Lyndg mai

mult, ci pentru că fusese crunt rănită, și Ailten ştia că el ințelesese

situația. Dintr-un anumit pune de vedere asta o înfuria și o făcea

agresivă ; altmin. teri, îi părea rău cînd se gîndea că in mod inutil

tri. dase încrederea pe care Cowperwood o avusese în e Acum, fără

reticenţe, Cowperwood putea face ce-i trecea prin minte. Drepturile ei

cele mai legi! suferinţele ei, aceste arme cu care luptase pini 1! le

nesocotise ea însăși. Era prea mindră ca si di aceste lucruri cu

Cowperwood și totodată ii era q să suporte felul dezinvolt în care el

aceeptase sili ţia. Zimbetele, complezența, tonul lui glumeţer pentru

ca nişte jigniri groaznice. A

Şi pe deasupra, începuse să se certe şi cu Lynde; acesta îi reproşa

sentimentele ei pentru Cowperwood, pe care, spunea el, tot îl mai

iubea. Lynde, cu super: ficialitatea omului de lume, ar fi vrut ca

Aileen si-l iubească numai pe el şi să-l uite pe âdmirabilul ei soţ. Un

timp reuşise să-i dea senzația că-l place, că e subjugată, că răspunde

fără rezerve pasiunii lui. Dar Aileen reacţionase astfel mai mult

dintr-un resen- timent provocat de indiferența lui Cowperwood, decit

dintr-o reală drazoste pentru Lynde. Cu toată pro tinsa ei minie, cu

tot disprețul şi lipsa de indulgență cu care vorbea despre Cowperwood,

continua totusi şi să-l iubească şi să se simtă sufletește legată de

el, Nu dupii multă vreme Lynde incepu să bănuiască ade sirul, A fost o

tristă revelaţie pentru uu Don Juan ca el. Se simţi rănit în amorul lui

propriu,

a |

__ Tot mai ţii la el? o întrebă pe Ailcen, strim- bind din nas. Luau

masa intr-un separeu la reztau- fontul Kinsley, iar ea era deosebit de

frumoasă în seara, aceea. Lynde îi propuse să aranjeze totul în așa îel

încît să poată pleca cu el trei luni în Emora. Fa însă nici nu voia

s-audă, Îi era frică. Acest gest din partea ei ar fi însemnat o ruptură

definitivă cu Cowperwood; pentru el, un admirabil motiv de divorţ.

_— Aa, nu din cauza asta ! răspunse ea la, întrebarea, lui Lynde. Nu

vreau să merg, pur și simplu. Nu pot, nu sînt pregătită. De altfel e

doar un gind trecător. Te-ai săturat de Chicago pentru că se apropie

primă- vara. Pleacă tu și eu te aştept aici sau poate mă hotă- răse să

vin mai tîrziu. Îi zîmbi.

Lynde însă se întunecase la faţă.

— Pe dracu ! Te cunosc eu. Tot îl mai iubeşti. Chiar dacă se poartă cu

tine ca un cîine. Pretinzi că nu-i iubeşti, dar în realitate ești

nebună după el. Am sim- țit asta tot timpul. În fond tu nu ţii la mine.

Nu poţi, ești prea obsedată de el.

— Taci! exclamă Aileen, furioasă de atacul lui. Vorbeşti prostii. Nu-l

inbese deloc. Îl admir. Şi cine nu-l admiră ? (Pe atunci toată lumea,

vorbea de Cow- perwood.) E un om estraordinar. Niciodată nu s-a purtat

urit cu mine. E un om adevărat... trebuie să recunose.

Aileen ajunsese să-l cunoască destul de bine pe Lynde ca, să-i ştie şi

defectele, la care de aliiel făcea deseori aluzie cînd vorbea cu el :

că toată viaţa tusese un leneș, un pierde vară, care nu cîștigase, prin

munca

lui, nici măcar un dolar din toţi banii pe carei chel- tuia cu atita

ușurință. Ea n-avea destul discemnămint

ca să înţeleagă diferenţele sociale — iar proeminenta * si viguroasa

prezenţă a lui Cowperwood în domeniul economic, la care se mai atlăuga

şi disprețul america-

nilor pentru oamenii fără ocupaţie, il puneau pe Liynde într-o lumină

destul de proastă, în ochii ci. Ta această explozie verbală el se

întunecă și mai Te. ea la ʼ]

419

„_— La dracu ! izbucni. Nu te pot înţelege. Citeouata îmi vorbeşti de

parcă m-ai iubi. Alteori ca ŞI cum aj? fi imbrobodită de el. Aş vrea

să-mi spui dacă mă iubeşti sau nu. Una, din două ! Dacă eşti atit de

indră- gostită de el, încit nu poţi pleca o lună sau două do acasă,

atunci e clar că nu te prea omori după mine,

Aileen, din pricina îndelungatei ei experienţe cu Cowperwood, era mult

mai tare decît Lynde. În ace laşi timp ea nu voia să-l piardă de teamă

că, pier- zindu-l, nu va mai avea cine s-o iubească. Tinea la cl. Era

în tot cazul o oază de fericire în viaţa sumbră pe care o ducea, cel

puţin deocamdată. Gindul că Frank socotea această legătură ca o trădare

a solidarităţii lor de odinioară o potolea. Cu gîndul la Cowpervood și

la viaţa ei zbuciumată, distrusă, o cuprinse dez- nădejdea.

— ... La dracu ! mai spuse o dată Lynde, cner- vat. N-ai decit să stai

acasă. În tot cazul cu n-o 5ă mai încerce să te conving... Poţi fi

sigură. |

Cearta a mai continuat o bucată de vreme, lat cînd, pînă la urmă, s-au

împăcat, amindoi au rămas cu senzaţia că vor ajunge la un sfirşit care

nu-l va inulţumi nici pe unul nici pe celălalt.

Într-o dimineaţă, citeva zile mai tîrziu, CoWper- wood, bine dispus de

felul cum îi mergeau afacerile, intră în odaia lui Aileen, unde încă

mai avea obice- iul să-şi termine toaleta şi să mai stea puţin de vorbă

cu ea.

— Apropo ! exclamă vesel, potrivindu-şi gulerul şi cravata în faţa

oglinzii, cum mai merge povestea ta cu Lynde? Bine?

— O; du-te dracului ! strigă Aileen, turioasă şi lup- tind împotriva

sentimentelor contradictorii care o chinuiau neîncetat. Bine că ai de

ce să te-agăţi, altfel n-ai fi avut ce să mă-ntrebi ! Dacă vrei

neapărat să știi, află că-mi merge foarte bine ! Minunat ! Lynde e un

om la fel de bun ca tine, pot spune chiar mai bun, Pin la el. Cel puţin

el mă iubeşte, nu ca tine. Ce-ţi pasă ce fac eu? Nu ie sinchisești tu

de asta. aşa, că ce mai întrebi? Te rog să mă laşi în pace, 1

420

_ Aileen, Aileen, de ce sari asa? Nu te supăra. N-am făcut-o cu

intenţii rele. Îmi pare rău pentru ține și pentru mine. i-am pus că nu

sînt gelos. Ai crezul că vreau să-ţi cer socoteală, dar nici prin gind

mu mi-a trecut. Sliu ce e in sufletul tău — asa că totul e perfect.

— Daa, fireşte ! Uite ce, ai face mai bine să-ți păs- trezi părerile

pentru tine. Du-te dracului! Du-te dracului ! Acuma știi?... Ochii ei

aruncau flăcări.

Cowperwood se îmbrăcase și stătea în picioare în mijlocul odăii, în

fața ei, şi Aileen îl prevea : era, dirz, cutezător, frumos — iubitul

ci de totdeauna. Din nou regretă momentul ei de slăbiciune și în fundul

sufletului îl uri pe Cowperwood pentru indiferența lui. „Ciine“, îi

venea să-i strige, „cîine fără milă“ ! dar se răzgîndi. Simţea un nod

în git, iar ochii i se umplură de lacrimi. Voia să alerge la el şi să-i

spună : »0O, Frank, nu înţelegi ce se petrece cu mine, cum a ajuns

aici? Ai putea, să mă iubeşti din nou... Xu vrei ?*: Dar se abţinu. 1

se părea că Frank putea înțeleg> — că va, înţelege — dar ştia că în tot

cazul, orice s-ar înțimpla o va înşel< întotdeauna. Ar fi isprăvit

bucuroasă cu Lynde, cu oricare alt bărbat — numai să-i fie spus un

cuvint, să-i îi cerut acest lueru din toată inima.

Puțin după discuţia din odaia lui Aljleen, Cowper- wood deschise vorba

despre planul de a se muta la New York, menţionind. că astfel colecţia

lui de artă, care sporea mereu, putea fi pusă mult mai bine în valoare,

iar ea, Aileen ar avea un nou prilej să intre în lumea bună,

— Asta ca să scapi de mine, aici! spuse iileen, care nu aflase încă

nimie de Berenice Fleming.

— Deloc, zise Cowperwood, cu blindeţe. Ştii foarte bine cum stau

lucrurile. Pentru noi în Chicago nu există nici o şansă de a fi

vreodată acceptaţi în lumea, bună. Opoziția financiarilor împotriva

mea, e mult prea mare. Avînd o casă frumoasă la New York, asa, cum am

de gind s-o fac, ax însenina un debut frumos în acest oraş. Şi la urma

umnei, nu-i nimie de capul i icaeo. Cei din est dau tonul în America,

421

jar newyorkezii în primul rind! Dacă vre; Yi asta şi am putea trăi un

timp acolo. As “ Nil ca cit stau şi aici, poate chiar mai mult. -

Înderinată de cuvintele lui, Aileen, fără să din vanitate, începu să și

facă planuri de viitor inf vedea posibilităţi mai largi decit aici.

Casa din Qi, | cago devenise un coșmar — locul unde fusese neţg ricită,

plin de amintiri triste. Aici o bătuse pe Rita Sohlberg, aici primise

lumea bună din Chicago, dar numai pentru foarte scurt timp, după care

această lume dispăruse pentru totdeauna din viaţa, ei: aici | așteptase

atîta amar de vreme reintoarcerile dr gostei lui Cowperwood care, ştia

clar acum, nu va maj | . avea, niciodată strălucirea de altădată. În

timp «e | Frank vorbea, Aileen îl privea nedumerită, aproape | tristă,

frămîntată de îndoieli. Și totuşi nu se putea împiedica să spere că la

New York, unde banii însem- nau aşa de mult, cu prestigiul și bogăţia

sa, Cower: wood, pe care ea se va sprijini, va reuși să pătrundă în

lumea, bună. „Cine nu riscă, nu cîștigă<��, fusete deviza ei în viaţă,

pavăza sub care luptase, deşi per tru viaţa, către care aspira ea nu

avusese niciodată însuşiri reale, ci doar o amăgire de culoare şi o

stri- lucire artificială. Biata Aileen, vanitoasă, frumoasă şi plină de

speranţe! Dar cum ar fi putut să-și dea seama ? — Foarte bine, spuse,

în cele din urmă, îă cu vrei. Acolo ca și aici pot trăi, cred...

singură. Cowperwood știa după ce tinjea, Aileen. Ştia ce „ginduri o

frămintă, ce visuri efemere are. Viaţa il învățase că doar în

împrejurări cu totul nepreră- zute o femeie cu trecutul şi defectele

lui Aileen ar putea fi bine primită în lumea bună. Deşi nu-i lip- sea

curajul dar pentru liniștea lui, nu-i venea să-i „spună ce:crede. Îi

era imposibilă să uite că, odată, în spatele sinistrelor gratii ale

închisorii districtului estic din Pennsylvania a plins pe umărul ei. Nu

putea fi un ingrat, n-o putea răni, dezvăluindu-i gindurile secrete

care pentru el erau atit de clare — 0 casă splendidă la New York şi

visurile unei supremaţii dene în acel oraş aveau să-i satisfacă vanita

de cumplit incereală la Cbieago, aveau Bă-i Jiniştească - sufletul

dezamăgit : și, în același timp, „Berenice va "fi mai aproape de el.

Orice s-ar spune, viclenia intor- tocheală a minţii rămîne o trăsătură

reală și carac- teristică, a omului, Iar Cowperwood nu era o excep-

ție. Ştia, ce are să se intimple, pînă „în ele mai mici amănunte, dar

se bizuia și pe naivitatea lui Aileen.

CAPILOLDE XII Umbre și lumini

Compiieaţiiie care au decurs din bogata viaţă sen- timentală a lui

Gowperwood îl făcură să se întrebe dacă liniştea şi pacea, sufletească

puteau să existe în afara căsniciei.

Cind văzu că luerurile merg prost, doamna Hand plecă în Europa. Acum se

întorsese și voia să se întil- nească, din nou cu Cowperwood. Cecily

Haguenin, de asemenea, căuta mereu prilej să-i scrie şi să-l asigure de

dragostea ei etemă. Florence Cochrane stăruia să-l ințilnească sau să

facă tot posibilul să-l întilneaseă, deşi Cowperwood de mult nu mai

simţea nimic pen- tru ca. Pe de altă parte Aileen, din cauza complica-

țiilor și a întorsăturii nenorocite pe care o luase viața ci

sentimentală, începuse să bea. Din pricina uşe- cului în legătură ei cu

Lynde — deşi îi cedase, din patiea ei nu fusese niciodată vorba de o

dracoste adevărați< — pentru că Frank acceptase această aven- tură cu

atîta dezinvoliiură, ea, căzuse în acea stare de depresiune în care

omul se opreşte asupra lui și se analizează cu amărăciune ; iar pînă la

urmă, dacă e o fire mai sensibilă ori mai puţin rezistentă stir- șeste

în destriu, sau chiar în moarte. Vai de cel care dă crezare iluziei —

în fond, singura realitate — vai de cel care o dispreţuieşte. Pe primul

îl asteată

dezamăgirea cu toaie durerile ei, pe celălalt regretul.

"După plecarea, lui Lynde în Europa, unde refuzase să-l urmeze, Aileen

cunoscuse un oarecare Watson

et, sculptor, un om mediocru. Spre deosebire de tatea artiștilor, de

obicei oumaeni săraci, Sheet:

423

era unicul moștenitor al directorului unei ii fabrici de mobilă, care

nu-l interesa cituși de puti, Își făcuse studiile în străinătate, dar

se întorsese pi Chicago cu scopul de a propagă arta în vest. ra i

bărbat mătăhălos, blond, moliu, cu un fel de atu ralețe primitivă, de

simplitate care o atrăgeau ș, Alleen, Se cunoscuseră la familia Rhees

Grier, | Aileen, după plecarea, lui Lynde, se s mţise ban. donată și,

temihdu-se de singurătate mai mult de orice, începu cu Sicet o nouă

aventură, care insă nu o mulțumea sufletește, Pipul de om în care cre.

dea, Aileen, idealul obsedant după care totul tie. bu e judecat stăruia

încă în mintea ei. Cine n-a trăiţ amintirea unui trecut mai bun care te

Ceprimi și faţă de care prezentul pare mediocru? Cum se sire- coară

întunecînd visurile din prezent! Aidoma spec- nului care apare la

ospăţul lui Mackbeth, veşnic cu ochii săi imateriali, plini de o

tristeţe filozoiică, urmi- rind zaiatetul sumbru... Peste tot Aileen

purta în gind imaginea vieţii pe care ar fi putui s-o tri iască

împreună cu Frank. De unde pină atunei îu- mase doar cînd şi cînd, acum

nu mai lăsa, ţigara din gură. De unde pînă atunci abia dacă sorbea din

paha- rul cu vin, cocktail sau coniac cu sifon, acum incepuse „să bea

vîrtos — mai ales un nou amestec de whisky cu sifon, cunoscut sub

numele de kigk ball — cu patimă, pentru starea de ameţeală pe care i-o

dădea alcoolul şi nicidecum pentru gustul acestuia. De fapt, cînd beţia

devine o deprindere, încetează de a mai fi o poftă trecătoare. De multe

ori recursese la aceste băuturi cînd se certa cu Lynde sau se simțea

pur și simplu deprimată, și totdeauna era cuprinsă de o indiferenţă

agreabilă şi meditativă. Înceta să raqi fie tristă. Uneori i se

intimpla să plingă, laeri- mile o ușurau, erau ca o ploaie bine veniţă.

Necazu- rile se pretăceau în arătări de vis, ciudate şi ademe- nitoare.

Se învălmășeau în jurul ei nu ca, ceva iden- tic cu ea, ci ca niște

năluci pe care le putea privi de departe. Citeodată atit ea cit și

aceste vederii (pen- tru că se Zărea, și pe ea într-un fel de miraj,

într-o imagine răsturnață) păreau ca din alţă lume, zbu-

n Dortanţ

ciumate, dar pe ea nu o mai chinuiau. Eterna con- solare pe care ţi-o

dă alcoolul pusese stăpinire: pe ca. La început fusese doar o alinare,

un calmant, apoi iusă băutura devenise un aliat pe care se putea bizui

la ananghie. $i la urma urmei de ce n-ar fi băut, dacă astfel își putea

potoli suferinţele morale și fizice ? Din cit îşi putea da seama,

niciodată după ce bea nu se simţea rău, Punea atîta sifon în whisky,

încit alcoolul er foarte diluat. Luase obiceiul să, intre in oficiu

unde se păstrau aleoolurile şi să-și prepare un whisky, sau să ceară,

cînd era singură acasă, să i se aducă in camera ei o tavă cu o sticlă

de Scotch și un sifon. Cowperwood, care remarcase prezența aces- tor

sticle în odaia ei, precum și faptul că Aileen bea serios ia masă, îşi

îngădui să aducă vorba despre asta.

___ — Aileen, nu cumva exagerezi cu băutura? o intrebă într-o seară,

văzind că golește un pahar de whisky şi apă, dusă pe gînduri, cu ochii

pironiţi la broderia, cu care faţa de inasă era împodobită.

— Sigur că nu, răspunse supărată, imbujorată puțin la faţă și cu limba,

împleticită. Ce te priveşte? Își pusese şi ca, întrebarea dacă n-o să-i

strice tenul cu vremea. Singurul lucru care o mai interesa era

frumuseţea, ei.

— Am băgat de seamă că ai tot timpul o sticlă în odaie şi mă întreb

dacă nu cumva ai uitat de cite ori recurgi la ca.

Încerca să fie plin de tact ştiind-o atit de suscep- tibilă.

— Bi, si ce dacă beau? spuse, ristindu-se. Ce importanţă are? Decît să

m-apuc de alte prostii, mai bine beau.

Îi plăcea să-l provoace astfel. Întrebările lui dove- deau interesul

stăruitor pe care i-l purta şi asta îi făcea intrucitva; plăcere. În

tot cazul nu era absolut indiferent faţă de ea.

— Aş vrea să nu mai vorbeşti așa. Nimeni nu spune să nu bei, dar cu

măsură. Nu cred că are impor- anţă, pentru tine dacă mie-mi place sau

nu, dar e ăcat, eşti prea, frumoasă, prea bine tăcută ca să te

425

apuc! de aşa ceva. La ce-ţi fo

truge atit de repede. De N Le gpsclle e beţia ne, cite femei n-au fost

în situl Ca pline ş le dia te părăsesc numai dacă nu mă Șal la Eu pati

mai spus de o mie de ori. Îmi pare ppătăzi tu. mA se schimbă oamenii.

Toţi ne Schi band văd că

4 În

- n eu m-am can schimbat, dar asta nu în Creg „n

trebuie să te distrugi. As vrea să amnă pa A de nenorocită. Pină la Î

visa Să Du te mai și in : = cllă „La urmă toate luctuyi ți ali aranja

mai bine decit te-ai aștepla. urile sn y;

Erau doar vorbe ca s-o linișteas L !

- ! . ʼ$ % Ca,

SR Ah ʼ Ah ! Ah ! Aileen începu deodată să se le

1 să plinsă proste: „ASE loga, pa sa Sipioste3i6gcai” uni beat ;

plingea în = „ Cowperwood se ridică. Într-un fel scena i za |.

ingrozitoare. h su Oh nu te-apropia de mine ! strigă Ailcey i

dit de brusc, printre sughiţuri. Știu cu de ce i; la mine, Șiiu eu cit

îţi pasă de mine sau de cum ari Mult ie mai sinchisești dacă beau sau

nu ! Beau dacă îmi place şi fac ce vreau. Dacă-mi ajută să uit amani)

treaba mea ce fac — nu te priveşte. . , Și, sfidindu-] își pregăti un

nou whisky şi-l dădu pe sii.

Cowperwood scutură din cap, fixind-o mihnit.

— Ce păcat, Ailcen, adăugă el. Nu știu ce să niă mai îne cu tine. N-ar

trebui să exagerezi cu Whishvul, nu e o soluţie. O să te ducă de ripă,

atîta tot, o să te urițească.

— atîta pagubă ! exelamă, răstit, Mare lucru a pia! fost peniru mine

frumuseţea ! Mihnită şi pusă pe harţă se seulă de pe scaun. După un

timp Cowper- wood veni după ea şi o văzu cum își pudiează nasul și

pleoapele. Pe masa ei de toaletă se afla un palat eu whisky și apă, pe

jumătate plin ; se pimţi PĂSDUN- zător şi, în acelaşi timp, incapabil

să găsească modul în care ar fi putut s-o ajute.

Îngrijorarea, lui pentru Aileen se impletea et Spe- ranţele şi

dezamăgirea legate de Jerenice, Era o fată atit de remarcabilă — o

personalitate în devenire. În ultimul timp, Bereniee, spre marea lui

bucurie se arătase mult mai prietenoasă, mai comunicativă

n fond nu era fluşturatică, ci dimputrivă, o fiinţă chibzuită. În felul

ei de a gindi descoperise o pro- funidă tendinţă spre problemele

intelectuale sau, mai bine zis, o mare sensibilitate “artistică. Trăia

solitară şi firă griji, în sferele inalte ale lumii ei, cînd adincită

în ginduri senine, cînd luind parte cu înflă- cărare ia viața mondenă,

atentă la toate vatorile acestei vieţi care o innobila şi pe care ea o

innobila. Într-o duminică, Cowperwood venise din Est. la

Pocono, ia familia Carter, a cărei locuință se afla

culundată în tăcere, la oarecare altitudine, să se odih-

nească două-trei zile în acel aer înviorător. Era o

dimineaţă de sfirșit de iunie. Berenice apăru pe | verandă, unde

Cowperwood examina raportul fiscal

al uneia dintre societățile sale, meditind la afacerile

lui, care în ultimul timp luaseră o întorsătură faro- Î rabilă.

Berenice se purta cu multă naturaleţe faţă de el, ii era simpatie.

zîmbind — cu un farmee îndes- eriptibil — făcea creţuri la nas şi în

dreptul achiler, uu zimbet abia mijit la colţurile gurii.

— Mă due să prind o pasăre, îi spuse.

- O ce? întrebă Cowperwood, ridicînd ochii spre ca şi avind aerul că nu

a înţeles ce-a spus, desi, de fapt, auzise perfect, Nu pierdea din ochi

nici cea mai mică mișcare a ei. Berenice purta o rochie de dimi- neață

cu volane, perfect potrivită împrejurări.

— O pasăre... zise, dindu-și capul pe spate cu grație. Sintem în iunie

şi vrăbiile își învaţă puii să zhoare.

Cowperwood, pină atunci adincit în probleme de finanţe, se trezi ca

prin minune într-o impărăție în care păsările, puişorii, iarba şi

adierile aerului erau mult mai importante ca piatra, cărămizile, acțiu-

"nile şi obligaţiile. Se ridică şi veni pe urma paşilor inaripaţi ai

lui Berenice, puste pajiște : ea se indrezta ătre un dosiş de arini

unde văzuse o vrabie mamă, care-şi indemna puiul să zboare. De la

fereastra odăii RBerenice umărise acest frament de sociologie natură.

Abia acum înţeles< Cowperwood cu toată itatea nimicnicia preocupărilor

sale în mersul

ii, tață de rivna tremătătoare de a trăi,

care-i dădea ghes din toate părțile şi pe care Bereyj

o simţea atit de intens. O vedea întinzind mini] spre pămint şi

alergind — aeriană și graţioasă, ana: cîndu-se ici, colo, — după cite

un pui de vrabie Cana fugea de ea. Bruse se lăsă într-o parte, se

ridici tuţe apoi, radioasă, întorcindu-se către: el, strigă :

— Uite, l-am prins! Vrea să se lupte cu mine! O, micuţule dag!

“Vinea în căuşul palmei „copilaşul“, cum ii plăcea să-l cheme, cu

căpşorul între degetul mare și atătă- tor, dezmierdindu:l cu un deget

al miinii libere, rizind și sărutindu-l, nu atit din dragoste pentru

păsărele, ci fiindcă-și dădea seama cilă măiestrie punea nature în

această vietate şi în propria ei fiinţă. Auzind dis peratul ciripit al

mamei de pe o creangă de lingi ca Berenice se întorse și-i strigă :,

— Nu face atita, gălăgie. Am să-i dau drumul.

Cowperwood ridea — ii şedea bine.

— Ea n-are nici o vină, remarcă. | |

— Aa, ştie că n-am să-i fac rău, spuse Berenice cu vioiciune, ca și cum

chiar aşa ar fi fost.

- Esti sigură că știe? Ce te face să crezi? - Pentru că așa este. Îţi

închipui că nu-și dau seama cînd puii lor sînt cu-adevărat în

primejdie!

— Dar cum să-şi dea seama? stărui Cowperwood, atras și interesat de

caracterul cu totul persona! al logicii lui Berenice. Pentru el,

continua să râmină o enigmă. Nu știa niciodată ce gindește. D_

Ea se mulțumi să-l fixeze o clipă cu ochii ei reci, de un albastru de

ardezie.

— Îţi închipui că există numai cinci simţuri ? îl întrebă, cu farmec și

candoare. Să ştii că păsările își dau perfect seama, și mama puiului

știe... Se in- toarse și făcu un gest grațios cu mîna spre copacul în

care acum domnea o linişte deplină. Ciripitul înce tase. Ea ştie că nu

sînt o: pisică.

Din nou apăru pe faţa lui Berenice zîmbetul acela șăgalnie care-i

încreţea nasul, colţurile ochilor și ale gurii. Ciu in iul „pisică“

avea, spus de ea, un aceent același limp aspru şi ce. Cuvintul j di i

ai drăgălășenie și forţă. Cava băiat

ăn _ - 4

examină cu atenţia pe care ar fi acordat-o celei mau desivirsite

fiinţe, În faţa dui se găsea atunci femeia care putea, şi vă reuşi, să

pună stăpinire pe toată fiinţa sa. Dacă va ajunge s-o intereseze cituși

de puţin, va avea nevoie de toate resursele lui sufletesti. Privirea ei

deveni deodată insesizabilă și directă, prietenoasă şi totuși rece şi

pătrunzătoare. Părea "să spună: „Ca să mă poţi interesa pe mine trebuie

să fii tu însuţi cu adevărat interesant“ ; şi în acelați timp nu părea

deloc ostilă unei sincere camaradlerii între ei. Zimbetul care-i

încreţea năsucul era destul „de elocvent. Cu siguranţă că nu avea de-a

face cu o Stephanie Platow, nici cu o Rita Sohlberg. Nu putea pune

stăpinire pe ea cum făcuse cu Ella Hubby, Flo- rence Cochrane sau

Cecily Haguenin. Aici era vorba de o puternică individualitate cu

aptitudini pentru romantism, pentru artă, filozofie, pentru viaţă. Nu

se putea purta cu ea cum se purtase cu celelalte. Și totuși Berenice

începuse să se gindească destul de mult la, Cowperwood. Trebuie să fie,

îşi zicea ea, un om extraordinar, aşa spune şi mama, iar ziarele vor-

besc mereu despre el.

Puțin mai tîrziu s-au înţilnit la Southampton. unde Berenice venise cu

doamna Carter. Împreună cu un tînăr, Greanelle, Cowperwood şi Berenice

se duseră să facă o baie în mare. Era o după amiază minunată. Marea, ca

un covor albastru încreţit, se întindea, la est, la sud şi la vest; iar

spre stinga, în tața, lor, se afla, încintătorul țărm de nisip roșcat,

for- mind o curbă armonioasă. Uitindu-se la Berenice în costumul de

baie şi pantofii de mătase albastră, Cowperwood se simţea copleșit de

miracolul vieţii trecătoare — la început tinereţea, plină de prospe-

țime şi vitalitate, şi apoi bătrineţea, care înseanină, sfirsitul. El,

cu o lungă, variată și zbuciumată espe- rienţă şi această fată de

douăzeci de ani cu judecata

ei pătrunzătoare, cu un discernămint atît de sigur, încit părea

deopotrivă de pricepută în problemele icţii ca şi el. Nu se putea

plinge nici de discuţiile pe are. eseră împreună ; cunoștințele ei,

obeer- le făcea dovedeau o judecată sănă-

429

wi A no e” apa (0 Să 3 sublinieze fi daf evil ul, ati pentru pint

SIngură NU

nuntă ai,

L si eul o că n d nedumerită, ind : m : i tinte Cowperu vol îşi aş,

vouă tri ave ali

“0 NV NA fe Pa IV

ha Mi d, pi As |

| pi W) |) / ab 8: Php be pre V | qi (WU p0 (U dt AA A ʼ) 9 , | N Vi ta

j pl pi | j

j | 74 PV Pip! Ş [i ; Vio „noa e ʼy | | MĂ) 4 4 Pi pita pa tips Me tt a

pi TU 7 p” Pl y e: (0 ţi «ge Pi pps pa d! oWP”

poli PU pă | i Si E j «ul ul ! a j a n 1 A pe

i eg 9 gi fe: cj Parau

f, ANTI AIE je pl

pp poet L TU p

ppt | AL j „le pd At gerul PE ab Sl

dota Ard! patut MT. „intr (000: de rel ȘI (e ID ph iu «pUA pui ind.

intel şi )

N PU A % ( a * _ * » a i =

+» >

a l

EPX

ua: 3) )

1» - .

Lea pi?

— E ca-ntr-un basm, Ai j Ș de pe altă iume. “3 MNbresia că |

Intr-adevăr, Cowperwood ințe era o fată căreia să-i i vor el E ma _€

SU-l poti vorbi asa si ei se stabilise un fel de Caimaraderic, Oli care

amindoi erau conștienți, Dar > o Sim paie 4 Şi O iutluenţau atit

scoala, cit şi uefa iu nevoia de a-și ciştiea: un loc în ERA cu

convenționalismul lor. Dacă Erau brici n-ar îi fost insurat, îşi zicea

ca, ai fi Arin II lui cu totul altfel — pentru că er E Dar în

condiţiile actuale... Cit despre el, ajunsese la concluzia că n cra

femeia cui care, dacă ar consimţi să-l acc. imsura bucuros.

In

CSacp la ei

i IL de a Un om fer

l accente Sie, Sar