CAPITOLUL XAVIIU

Stephanie e demaseată

Stephanie n-avea nici cea mai mică intenţie să-3 respecte angajamentele

faţă de Cowperwood. şi deci să-şi schimbe atitudinea față de anumiţi

oameni, Dar să n-o condamnăm pe Stephanie Platoy. Area o fire

nestatornică ; era artistă pină în virful unghiilor; iar părinţii ei

nici n-o înțelegeau și nici n-o supra- vegheau cum trebuie. Cowperwood,

cu forța și talen- tul lui, o interesa mult. Dar tot atit de mult o

inte- resa, și Forbes Gurney, atmostera poetică care îl învă- luia. ÎI

studia cu atenţie de cîte ori se întilneau și, găsind că e prea timid

şi prea, rezervat, se hotări să-l ademenească. Îşi dădea, seama că e

singur, trist, să- rac, Și tendinţa spre compasiune pe care o are orice

femeie o îndemnă să fie ofectuoasă cu el.

Scopul ei îu lesne de atins. Într-o noapte, pe cînd erau cu toţii pe

iahtul lui Bliss Bridge, un vaporaş foarte iute, Stephanie şi Forbes

Gurney se aşezară alături lingă catarg, privind dira de lumină argintie

a lunii care se oglindea în apă, drept în faţa lor. Cei- lalţi erau în

cabina ofițerului, de unde puteau îi auziţi rizind şi cîntind. Fără

doar și poate. Stephanie începuse să ţină la Forbes Gurney:şi cum el

era plin

de farmec şi ea binevoitoare, prietenii îi lăsară, în pace, glumind din

cînd în cînd pe socoteala lor. Gur- ney, novice în materie de dragoste,

nu prea ştia, să profite de norocul care dăduse peste el. Cum să în-

ceapă t Îi povestea Stephaniei cum copilărise în lanu- rile de griu din

nord-vestul ţării, cum plecase din

a SE 253 U . 3

a - “

Da

Ohio cu familia cînd avea doar trei ani și a trudise în viaţă, 1 se

întimplase adesea şi, |. gul ca să se odihnească la umbra, unui pom şi

si; Lu. pună o poezie — indiferent dacă era bună, sau

ori să se uite cum zboară păsările, să se pindca bine ar fi dacă s-ar

duce la şcoală sau la Chic. t Stephanie îl privea visătoare ; pielea ei

inchisi, chip: în lumina lunii o nuanţă arămie, iar părul negru e lucea

avind nişte reflexe neobişnuite, albasire-ceri” şii. Forbes Gurey,

sensibil la frumuseţe sub tea; formele ei, îndrăzni în cele din urmă

să-i atinga mîna — pe Stephanie, amanta lui Knovwles, Croa și

Cowperwood o trecu un fior din cap pină-n picioare, Băiatul ăsta era

tare drăguţ. Părul lui ondulat, cas, taniu, îi Qădea ceva din puritatea

statuilor grecești, Stephanie rămase nemişcată, astepta, sperind ci

Gurney va merge mai departe. Ma „_— AB vrea, să-ţi pot spune ceea ce

simi, îi mii lurisi el în cele din urmă, cu un glas răgușit şi Cu

respirația tăiată. „ti

Stephanie își puse mina pe a lui.

— Ce drăguţ eşti! L

- Acum, în sfirşit, Gurney înţelese că uaaie merge mai departe; se

simţi cuprins de o mare e:

i mîngiie mina, uşor, îi cuprinse mijlocul cu Raul, îndrăznind apoi

să-i sărute obrazul oacheş ; Step je ge feri, cochetind. Apoi, delicat,

își lăsă capul po umărul lui, iar el începu să înșire, în șoaptă, o

droaie de nimicuri : ce divină, ce mare artisță, Ce Minu- “mată era !

Cu felul ei de a vedea lucrurile nu puteau evolua, decit într-un singur

chip. Reuşi să-l aducă la ea acasă, în salonul de la etajul întii, să-i

arate căr- țile şi piesele ei şi să-i cînte. O dată în brațele lui,

restul depindea numai de ea. Forbes află că nu era chiaratit de

nevihovată și atunci . ,

Între timp, predcupăzile lui Cowperwood se con- centrau nu numai asupra

planurilor pentru construi- rea unor vaste uzine electrice cu motoare

uriase acţio- nate de curent alternativ, asupra, problomei salariilor

pentru cei două mii de muncitori pe care-i avea, şi dintre care unii

amenința

um 1 CU gieva, asupra, Ș

254

=) p JI i

văii, consolidării gi amenajării tunelului din La Salle Street şi

instalării unei linii auxiliare in stră- zile La Salle, Munroe,

Dearborn și Randolph, ci se întreba şi „ce-o îi făcînd Stephanie”,

închipuindu-;i-o în fel -le fel de situaţii. Nu putea s-o întilnească

decit rar şi Cowperiood observă că, după ce începuse s-o can piseze cu

confidenţe, care-i scăpau lui Stephanie în legătură cu modul de a-şi

petrece timpul și cu lipsa ci de prejudecăţi în relaţiile cu prietenii,

fata nu prea mai aducea vorba despre Gardner Rnow- les, Lane Cross şi

Forbes Gurney şi pomenea mai mult de Georgia Timberlake şi de Ethel

Tuckerman. De ce, brusc, aceste reticenţe O dată îi vorbi totuşi de

Forbes Gurney, spunindu-i „c-o duce foarte greu gi că hainele lui lasă

mult de dorit, bietul băiat!” Stephanie, datorită darurilor primite de

la Cowper- wood, se îmbrăca, pe atunci extrem de elegant. Accep- ta

însă doar atit ciţ să-și completeze garderoba, după gustul ei.

— De ce nu-l trimiţi la mine? o întrebă Cowper- wood. I-aş putea găsi

ceva de lucru. Ar fi fost încîn- tat; să-i dea, o slujbă undeva unde

să-l poată urmări şi să descopere cum îşi petrece timpul. Dar domnul

Gurney nu veni niciodată să-i ceară slujbă, iar Bte- phanie încetă să

mai vorbească despre sărăcia, lui, După un cadou de două sute de dolari

pe care Cow- perwood i-l făcu în iunie, o întilni din înţimplare po

strada Washington, însoţită de Gurney. Domnul Gurney, palid şi îrumos,

era foarte bine îmbrăcat și purta un ac de cravată care, după cîţ ştia

ʼCowper- wood, îi aparținuse cîndva Stephaniei. Fata nu se arătă câtuși

de puţin descumpănită de această întil-: nire, În cele din urmă, înţr-ʼ

zi, recunoscuse că Lane: Cross, plecînd să petreacă vara în„Nem

Hanipshire, lăsase în grija ei atoliorul, pe care Cosperwaod hotări

să-l pună sub observaţie. 23 :

La epoca aceca, Cowperwood avea printre sala- riaţii lui pe un oarecare

Francis Kennedy, un tânăr gazetar, spileuit şi ambițios, în virstă de

douăzeci şi sase de ani. Scrisese un articol foarte bun “în Sunday

Inquirer, prezentindu-l pe Cowperwood și

- A,

i ip ipasi | a

programul lui și subliniind că e un or , Cowperwood apreciase articolul

și cînd, S Kennedy venise la el să-i spună că ar coji

de gazetărie și să-l întrebe dacă nu Cui va p..€ la ceva de lucru

pentru el în domeniul tram Cowperwood se gindi imediat că tinărul ş,

o uncaliă folositoare. |

— Am să te numesc un timp secretarul 1 vedem cum merge, îi spuse cu

amabilitate, | citeva chestiuni mai speciale pe care aş vrea să |;

încredinţez. Dacă reuşeşti să le rezolvi cum inu, aş putea, mai tîrziu,

să-ţi găsesc aliceva de jicut. !

Kennedy lucra la el de puţină vreme, cînd Co perwood îl chemă într-o

zi.

— Ascultă, Francis, ai auzit vreodată printre gaze. tari de un tînăr pe

carc-l cheamă Forbes Gurmney+

Scena se petrecea în biroul particular al lui Cos. perwood.

— Nu, domnule. Cowperwood, răspunse Francis, ecurt.

— Dar de o trupă de actori cu numele de Gai); i auzit, nu-i aşa?

— Da. : i

— Uite ce, Francis, crezi c-ai putea să faci o ircali de detectiv, în

care e vorba de inteligenţă și tact!

"�"*Cred că da, zise Francis. În dimineaţa accea era cit se poate de

elegant — costum maro, cravali de culoarea granatului, butoni de

sardiu. Pantolii erau lustruiţi, iar faţa lui tinără strălucea de săui-

tate.

— Să-ţi spun despre ce-i vorba ! Exislă o liniri actriță& profesionistă

sau amatoare, cu numele de Stephanie Platow, și care frecventează

afelierul unui picior, — Lane Cross — din New Aris Building. S-ar

putea, să și locuiască acolo in absenţa, pictorului — asta nu știu.

Doresc însă să aflu ce relaţii există între domnul Gurney şi această

femeie. AJ i

— Cred că e prieten cu un critic din Chicago numit Gardner Knowles. Ai

putea să-l întrebi pe cl. Sper căi nu c nevoie Bă-ţi spun că în orice

eaz nu trebuie să pomeneşti de mine.

— Vai, domnule Cowperwood. Se înţelege de la sinc ! -

ʼPinărul Kennedy plecă ingindurat. Cum să facă oare? Cu un adevărat

talent de gazetar, începu că ee intereseze în dreapta şi în stinga la

foştii lui colegi. Află o seamă de date — cite puţin de la fiecare — în

legătură cu caracterul acestei trupe şi al femeilor care făceau parte

din ea. Preţindea că scrisese o piesă intr-un act: şi că ar fi vrut s-o

vadă jucată.

Se duse apoi la, atelierul lui Lane Cross, prefăcin- du-se de astă dată

că venea pentru un interviu. Liftierul îl informă însă că domnule Cross

era, plecat din oraș şi atelierul lui era, închis.

Domnul Kennedy se gîndi o clipă.

— Dar vara, în lipsa lui, nu folosește nimeni ate- lierul ? întrebă. >

— Ba da, parcă vine pe aici o tinără,., Da, da.

— Nu cumva ştii cine e? ;

— Ba da. O cheamă Platow. Dar de ce vă intere= scază?

— Ascultă ! exclamă Kennedy, examinindu-l cu o „privire cordială și

insinuantă pe liftier, care era, cam

jerpelit. Vrei să cîştigi niște bani ? Cinci sau zece dolari îără nici

o osteneală ?

Liftierui, care ciștiga exact opt dolari pe săptă- mină, ciuli

urechile.

— Vreau să ştiu cine vine aici cu această domni- şoară Platow şi cînd.

Și, mă rog, orice în legă- tură cu asta. Dacă aflu tot ce vreau să ştiu

capeţi cincisprezece dolari — cinci îţi dau chiar acuma. Omul de care

depindea soarta ascensorului avea în momentul acela exact saizeci şi

cinci de cenți în buzunar. Se uită deci la Kennedy cu oarecare scep-

ticisma, dar cu mari speranţe.

— Bine, dar ce să fac? întrebă omul. Eu sînt aici doar pină la șase.

Dolă şase la douăsprezece se ocupă

do lift portarul. ă A EȘI

programul lui şi subliniind că e un om rcanar, Cowperweod apreciase

articolul şi cînd, după nn | Rennedy venise la el să-i spună că ar Cori

să se de sazetărie și să-l întrebe dacă nu cumva s-ar ceva de lucru

pentru el în domeniul tramvaiele, Cowperwood se gindi imediat că

tinărul ar putea ș o unealtă folositoare. | — Am să te numesc un timp

secretarul meu. vedem cum merge, îi spuse cu amabilitate, Exi : citeva.

chestiuni mai speciale pe care aş vrea să ţi je = încredinţez. Dacă

reuşeşti să le rezolvi cum trcby aş putea, mai tîrziu, să-ţi găsesc

altceva de făcut.

E Rennedy lucra la el de puţină vreme, cînd Cow perwood îl chemă într-o

zi.

— Ascultă, Francis, ai auzit vreodată prinire gaze. tari de un tinăr pe

care-l cheamă Forbes Gurney ?

Scena se petrecea în biroul particular al lui Cow- perwood.

— Nu, domnule Cowperwood, răspunse Francis, scurt.

— Dar de o trupă de actori cu nnnele de Garrick ai auzit, nu-i aşa?

— Da.

— Uite ce, Francis, crezi c-ai putea să faci o treabă de detectiv, în

care e vorba de inteligenţă și tact ?

"�"Cred că da, zise Francis. În dimineaţa aceea cra cit se poate de

elegant — costum maro, cravată de culoarea granatului, butoni de

sardiu. Pantofii erau lustruiţi, iar faţa lui tinără strălucea de sănă-

tate.

— Să-ţi spun despre ce-i vorba! Există o tinără actriță, profesionistă

sau amatoare, cu numele de | Îaă Stephanie Platow, şi care frecventează

atelierul unui 19 pictor, — Lane Cross — din New Aris Building.

S-ar putea să și locuiască acolo în absența pictorului — asta nu știu.

Doresc însă să aflu ce relaţii există între domnul Gurney și această

femeie. Am anumite motive legate de afaceri pentru carc vreau să aflu;

Francis Kennedy era numai urechi.

„— Nu ştiţ& cumva unde aș putea. afla cite ceva des pre acest domn

Gurneyî întrebă e

— Cred că e prieten cu un critic din Chicago numit Gardner Inowles. Ai

putea să-l întrebi pe el. Sper că nu e nevoie să-ți spun că în orice ea

nu trebuie

să pomeneşti de mine.

— Yai, domnule Cowperwood. Se inţeleac de la BNC !

dinărul Kennedy pleeă îngindurat. Cum să facă oare? Cu un adevărat;

talent de gazetar, începu să se intereseze în dreapta şi în stinga la

foștii lui colegi. Ailă o seamă de date — cite puţin de la fiecare — în

legătură cu caracterul acestei trupe și al femeilor care făceau parte

din ea. Pretindea că scrisese o piesă într-un act; şi că ar fi vrut s-o

vadă jucată.

Se duse apoi la atelierul lui Lane Cross, prefăcin- du-se de astă dată

că venea pentru un interviu. Liftierul îl informă însă că domnule Cross

era plecat din oraș și atelierul lui era, închis.

Domnul Kennedy se gindi o clipă.

— Dar vara, în lipsa i, nu foloseşte nimeni ate- lierul ? întrebă.

— Ba da, parcă vine pe aici o tinără... Da, da-

— Nu cumva ştii cine e?

„_— Ba da. Oʼ cheamă Platow. Dar de ce vă intere- scază.î

— Ascultă ! exclamă Kennedy, examinîndu-l cu o privire cordială şi

insinnantă pe liftier, care cra cam jerpelit. Vrei să ciştigi nişte

bani ? Cinci Sau zece dolari fără nici o osteneală ?

Liftierul, care cîștiga exact opt; dolari pe săptă- mină, ciuli

urechile.

— Vreau să ştiu cine .vine aici cu această domni- şoară Platow și cînd.

Şi, mă rog, orice în legă- tură cu asta. Dacă aflu tot; ce vreau să

știu capeţi cincisprezece dolari — cinci îți dau chiar acuma.

Omul de care depindea soarta ascensorului avea în momentul acela exact

șaizeci și cinci de cenți în buzunar. Se uită deci la Kennedy cu

oarecare scep- ticism, dar cu mari speranțe.

— Bine, dar ce să fac? întrebă omul. Eu sînt aici doar pină la şase. De

lă şase la douăsprezece se ocupă

„de lift portarul. a 10 AN Ă Ş

— Nu există VIeo Cameră goală pe aici întrebă Kennedy, căruia îi venise

o idee. „_Factotumul de la ascensor se gindi o clipă

— Ba da, e una chiar la intrare.

— Cind vine fata de obicei?

— Noaptea, nu ştiu... dar ziua vine uncori dlirmi. neaţa, alteori după

masa.

— O însoţeşte cineva?

— Uneori un bărbat, cileodată o fată, doui.., drept să vă spun, nu prea

am luat scama.

Kennedy plecă, fluicrind.

Din ziua accea, domnul Kennedy stătu la pindă în această casă, care

avea o atmosieră atii.de spe cială. Venea și pleca tot timpul, atent;

mai cu scamă la mişcările domnului Gurney. Descoperi ceea co bănuise de

la început, că domnul Gurney venea aici cu Stephanie, rămînea ore

întregi cu ea cînd nu le- aşteptai — după ce pleca, de pildă, un grup

de prie- teni cu care petrecuseră împreună. Uneori pleca Și domnul

Gurney, care se întorcea însă înapoi cu 5!c- phanie, dacă ieșea și ca,

odată cu ei, șau Singur, daci, Stephanie răminea în atelier. Lungimea

vizitelor varia, iar Kennedy, în dorința dea îi cît mai cxact, nota pe

o hirtie, zilele, data și durata acestor vizite, băgind apoi hirtia

într-un plic sigilat pe care Cow- perwood il găsea dimineaţa pe birou.

Cowperwood era furios, dar Stephanie îi plăcea totuşi atit de mult

încit nu se hotări să ia deocamdată nici o măsură. Voia să vadă pină

unde va merge Stephanie cu ipocrizia,

Această situaţie cra ceva nou pentru Cowperwood; iar efectul pe care-l

avea asupra lui, cu totul uimi- tor. Deşi toată ziua ocupat cu

afacerile, gindul îi revo- nea mereu la: Stephanie : oare unde era? Ce

făcea? Uşurinţa cu care minţea îi amintea că, și el „făcea uneori la

fel. Gindul că putea să aibă preferinţe pen- tru alteineya, mai ales

acum cînd el devenise. cea mai strălucită figură 3, orașului, i se

părea inadanişi- bil. Se simţea bătrin, învins de tincrețea lui Gurne

„Era rănit urea. "mă

„po Undeva

Înta-o dimineaţă, după. o noapțe de insoranie, 0-1 scoase din sărite,

căci se gîudise tot tiurij ui: la ii spuse tinărului Kennedy: 1

Am o idee. Aş vrea să-l convingi pe liitiuu; cu cure lucrezi acolo

să-ţi facă rost de o cheie a aiclic- rului şi să te convingi dacă

există sau nu zivor !a ușa de la intrare. Pe urmă anunţă-mă şi adu-mi

ci:cia. Și prima seară cînd va, fi acolo cu domnul Gui.cy, dă-mi de

veste la telefon. .

Deznodămiîniul avu loc citeva Băptâămin ci uă începutul cercetărilor

care dezvăluiseră lucnui :..:t de triste. Era o scară cu lună, o lună

plină și apisă- toare şi se simţea adierea blindă a unui vint culd de

vară. În jurul orei patru Stephanie trecute pe la Cowperwood, care se

afla la birou, şi-l anuii(ate că nu mai putea ieși cu ʼel în oraș, cum

hotăriseră, în principiu, mai de mult. Trebuia să se întourcʼ acasă în

partea de vest a, orașului, ca să se schimbe şi să se ducă la, o

petrecere sau o serajtă pe care Gcor- gia Timberlake o dădea în

grădină. Cowperwood îi aruncă o privire posomoriţă — cel puţin ui așa i

se păru. Se strădui totuși să pară vesel, bine dispus şi glumeţ;,

gindindu-se însă tot timpul ce enigmatică era, ce neruşinată, ce

bine-şi juca rolul şi ce prost îl eredea, ! Ar fi înţeles totul pînă la

un punct: tire= reţea ei, firea pătimașă, plină de farmec, imorală; dar

n-0 putea ierta că nu-l iubea, numai pe el asa cum îl iubiseră atitea

alte femei. Stephanie purta, o rochie de vară alb cu negru şi o pălărie

florentină mare și elegantă — împodobită cu maci roşii, puţin lăsată pe

partea stingă, iar calota acoperită cu o garnitură de mătase tot alb cu

negru — care o făcea să pară extrem de tinără, extrem de drăguță, un

exemplar rar, î:: care se îmbina armonios originea sa ametricano- er.

că.

-— 7 să fie o petrecere grozavă, nu-i aşa? o întrebă, el vii,

străpungind-o cu privirea ui, enigmatică, de nepătruns. Iar tu, cea mal

frumoasă. din tot grupul acela, fermecător ! Îmi închipui că vin toţi

admira»

cat ca

]

ţorii tăi — Bliss Bridge, domnul Knowles, domnul Cross. Ve tâţi îi vei

avea, la, picioarele tale. „= Sima

! vata a Uh

4 Pa A = ci a i

A Evitase să-l pomenească pe domnul Gurney Stephanie, bine dispusă,

dădu din cap. Avea acru omului care se pregăteşte să ia parte la o

petrece cit se poate de nevinovată. d ai Cowperwood zîmbi, gindindu-se

că în curînd, poata

chiar foarte curînd, va gusta plăcerea unei răz- bunări totale. O va

prinde cu minciuna, într-o situaţie compromiţătoare, undeva — poale

chiar în atelierul lui Cross —şi o va repudia cu dia preţ. Dacă ar fi

trăit în alte timpuri, în Turcia, ar „fi pus s-o stringă de git, s-o

bage într-un tac şi s-o arunce în Bosfor. Dar în situaţia actuală, se

va mul- € ţumi să se lepede de ea. Continua să zimbească, în timp ce-i

mingiia mîna. - — Petrecere frumoasă ! îi strigă el, la, plecare. . Mai

tîrziu, acasă fiind — poe la miezul nopţii, Cowperwood primi un telefon

de la domnul Kennedy. — Domnul Cowperwood ? = DP | — Cunoașteţi

atelicrul din New Arts "Building? — Da. ă — În clipa de faţă e ocupat.

Cowperwood porunci să-i vină cabrioleta la scară, Cu cîtva timp înainte

pusese un lăcătuș să-i facă un fel de şperaelu cu o gheară găurită la

capăt; — O gaură care se ajusta la cheia atelierului și cu care putea

des- chide ușa, chiar dacă era o altă cheie pe dinăuntru. Controlă să

vadă dacă o are în buzunar. Sări în cabrioletă şi o porni în galop. La

New Aris Building dădu de Kennedy, pe care îl trimise acasă. —

Mulţumesc, îi spuse, scurt, de rest mă ocup eu. Urcă repede scară, fără

ascensor, Spre camera nelocuită din faţa atelierului de unde putea să

observe usa. Lucrurile stăteau așa cum îi spusese Kennedy. Stephanie se

afla acolo cu Gurney. Palidul poet fusese chemat să-i ofere o noapte de

deslătare. La ora aceea era, liniște în clădire, ceea ce îi permise lui

Cowper- wood să audă vocile lor înăbușite, vorbind pe 1înd, și la un

moment dat; pe Stephanie, tredonind refre- nul unui cîntee. Cowperwood

era supărat, dar în

același timp scător. că Stephanie îşi d

ala, în felul ci incoșlient, să vină la el să se os o oi asigure că

trebuie să se ducă la o serată dansantă, care: aveă loc în grădina unor

prieteni, zîmbi cu cruzime, ironie, gindindu-se ce mutră o să facă

Stephanie. Scoase încet speraclul, îl bigă în broască apucînd capătul

cheii dinăuntru și intor- cînd-o. Broasca cedă, fără nici un zgomot.

Apucă, apoi butonul de la uşă și simţi cum se mișcă fării pie de

zaomot. Apoi tiptil — zgomotul pe: care ar îi putui: eventual să-l facă

fiind acoperit de risul Ste- phanici, pe care-l cunoştea atit de bine —

deschise usa şi intră în odaie. .

Auzind ţusea lui aspră, apăsată, cei doi tineri săriră, speriaţi +

Gurney ascunzindu-se după o perdea, iar Stephanie încercînd să se

acopere cu pătura de pe divan. Nu putea scoate nici o vorbă şi aproape

riu-i venea să-şi creadă, ochilor. Gurney, plin de bărbă- vie și

cutezător, dar nu foarte sigur pe sine, întrebă i

3 Cine eşti dumneata? Ce cauţi aici?

Cowperwood zîmbi amabil şi răspunse simplu:

„— Nu caut mare lucru. Poate are să-ţi spună dom- nișoara Platow, şi

arătă către ca.

Stephanie, încremenită, de privirea, rece şi iscodi- toare a lui

Cowperwood, se irase înapoi, speriată, uitind cu totul de Gurney,

care-şi dădu de altiel imediat seama că era vorba de o legătură mai

veche— un amant jignit şi furios — şi nu prea se simţea dis- pus să

acţioneze.

i Domnule (iurney, rosti Cowperwood, amabil după ce-i aruncă Stephaniei

o privire cruntă şi cis- | preţuitoare. Cu dumneata n-am nimic şi n-am

de gi. d să vă stinjenesc. Stau numai citeva clipe. Am venit cu un Scop

precis. Femeiuşca asta m-a înşelat cu viri si indesat. M-a minţit tot

timpul, cu un aci de mitonosiţă — dar niciodată n-am crezut-o. Astă

seară mi-a spus că e invitată la o petrecere într-o grădină, undeva, la

celălalt capăt al orașului. A fost. “amanta mea luni de zile. I-am dat

bani, bijuterii, tot ce-a, vrut. De alifel, cerceii de jad pe care-i

are în urechi sînt de la mine, accentuă făcînd semn din cap către ea,

vesel. Am venit aici numai şi numai -

ca să-i dovedesc că nu mă mai poate minţi. pt acum, de cite ori o

învinuiam în acest sens De minţindu-mă. Nu ştiu cit de bine o cunoşti,

sau îi de mult ţii la ea. Tot ce vreau este să ştie — ca, dumneata — se

întoarse și o fixă pe Stephanie că ile azi încolo s-a isprătit cu

minţitul.

„În timpul acestui discurs atit de neașteptat, Ste phauie nervoasă,

speriată, înmărmurită, dar fru. moasă, stătea ghemuită într-un -colț al

divanutui oriental atit de sugestiv şi-l privea pe Cowperwooq întu-un

fel care arăta limpede că, oricit de uşuraţie s-ar fi purtat cu alţii,

îl iubea totuşi — și chiar foarte niult. Omul acesta puternic şi masiv,

care o înfrunta acum necruţător, pusese stăpinire pe imaginaţia ei

bogată, Reuşise să-şi acopere întrucitva trupul, dar braţele şi umerii

cu pielea măslinic, genunchii, sinii, și picioarele frmmos modelate

rămăseseră parţial dez- golite. Părul negru despletit îi cădea pe spate

; expre- gia foţei, plină de candoare, era extrem de tristă, ehiar

disperată. Se speriase pentru că, de îapt, Cow- perwooă îi trezea

întotdeauna un fel de respect amet: tecat; cu teamă — acest om ciudat,

cumplit şi în ace- laşi timp fermecător. Îl privea, sperind să-l mai

ispi-

" teuscă totuși cu făptara, cu sufletul ei pătimaş, dar Cowperwood,

dispreţuitor faţă de Stephanie şi faţă de amantul ei, presupunind că

s-ar fi împotrivit, se mulţumi să-i privească zîmbind. Stephanie îşi

dădu numaidecit seama ce Bierde — un om dirz, minu- nat. Lingă el,

Gurney, palidul poet, nu prea pârca mare lucru cu acrul lui romanţios,

Stephanie ar îi vrut să spună ceva, să se apere ; dar era, clar că

Prank nu aștepta explicaţii și afară de asta mai era și Gurney E se

puse un nod în git, ochii i se umplură, de lacrimi, ehiar. şi acolo

unde se afla și, după prima reacţie, de rezistenţă, urmă o alta, de

emoție ascunsă, ca flăcările unui foc pe o mlaștină. Cowperwood cu-

noştea foarte bine această privire; îi dădea singurul sentiment de

triumf posibil. IP? — Stephanie, doar un cuvint vreau să-ţi mai 8p:

Bineînţeles, n-o să ne mai vedem niciodată, ] actriţă bună. “Ține-te de

meserie, ai putea aj

LA

celebră, dacă Du lași iubirile să te coplescască, Cit despre amorul

liber, poate că nu e incompatibil cu ceca ce ești, dar din punct de

jedere monden nu cred că e foarte recomandabii pentru tine. Noapte

bună. Se întoarse şi ieşi cu paşi grăbiţi.

— Ah, Frauk ! strigă Stephanie fascinată de far- mecul lui, într-o

ciudată stare de disperare. Nu mai ținca de loe seama de prezenţa,

amantului ci care o privea nedumerit.

Dar Cowperwood nici nu se uita la ca. Ieși în holul întunecat şi cobori

scara. Pentru prima oară in viață se întimpla ca imaginea unei femei

frumoase, cnig- matice, imorale şi stricate, a unei flori otrăvitoare,

să-l obsedeze.

„S-o ia naiba, îşi spuse. S-o ia naiba de bestie! Ce... ce...”

Întrebuinţa cuvinte tari, urite, des- nădăjduit, pentru că abia, acum

știa ce înseamnă să iubeşti Şi să pierzi — să doreşti cu pasiune şi si

nu dobindești, nici acum, nici altădată. Era hotărit, ca drumul

Stephaniei Platow să nu se mai întilncască niciodată cu al lui.

CAPILPOLUL XXIN Certuri de lumilie

Puțin timp înainte ca Frank să rupă legăturile cu Stephanie, Aileen

află din întîmplare de la mama aces- teia, absolut fără voia ei, un

lucru care o cam supă- ră. Doamna Platow veni în vizită şi îi vorbi

despre succesele fiicei ei la teatru, despre necazurile pe care le avea

trupa Gasrick şi despre viitorul rol în care urmă Să joace Stephanie —

ceva, chinezese. 3

> Ce frumoase bijuterii de jad i-aţi dăruit ! exclamă ca, cu căldură.

Le-am văzut abia deunăzi. Nu-mi spusese nimic pină atunci. Îi plac atit

de mult incit trebuie să vă mulțumesc și eu.

Aileen făcu ochii mari.

— Bijuterii de jad! se miră, dar nu-i mai aduc minte. Amintindu-și însă

de slăbiciunea lui Cow-

263 E]

perwood pentru femei avu bruse o ruuase pe ginduri, foarte nedumer —

Da, sigur, reluă "mama Ste de mirarea lui Ailcen. Colierul şi e că

i-ați dat dumneavoastră. — A, da, acuma ştiu despre ce-i vorba, o into

repede Aileen. Mi-aduc aminte. Dar de fapt i "dat Frank. Sper că i-au

plăcut. - zîmbi amabil, — Vai, îi plac grozav şi îi stau foarte bine,

con

Dresimţira. A ită.

phaniei, tur erceii de jad, s

o tă

tinuă doamna Platow prietenoasă, închipuindu-și că a înţeles totul.

Adevărul e că Stephanie uitase o dată să-șʼ închidă cutia în care ţinea

fardurile și maică-sa, căutind ceva în odaie, dăduse peste jaduri şi

foarte nevinovată o întrebase ce e cu ele, ca una care cunoştea

valoarea jadului. Luată repede, Sie- phanie se zăpicise, cu toate că în

aparenţă nu păruso „ de loc turburată ; îşi reveni însă imediat şi îi

povesti maică-si de o seară petrecută la familia Cowperwood, cind

Aileen o rugase stăruitor să primească jadurile în dar. = : > bi Din

nefericire pentru Aileen lucrurile nu se Deir aici. Într-o după-masă,

la o recepție dată de Ehees Grier, un tînăr sculptor cu veleităţi

mondene, pe care i-l prezentase ʼTaylor Lord, Aileen simţi pe pro-

pria-i piele ce înseamnă, pentru lume, să fii o soţie neglijată. Chiar

la sosire surpinse o discuţie între două femei care se aflau într-un

colţ, în dosul unui paravan pus acolo ca să ascundă hainele

invitaţilor. — A, uite-o pe doamna Cowperwood, spuse una dintre ele. E

nevasta magnatului în afacerea, cu tram- vaiele, ăla care umbla astă

iarnă şi primăvara tre-

_cută cu tinăra Platow — aia, din trupa; Garrick.

Cealaltă dădu din cap, privind cu invidie rochia splendidă de catifea,

verde, pe care o purta Ai __— Mă întreb dacă îi e credincioasă, rosti

Aileen se căznea, să prindă tot ce spuneau. tul de îndrăzneață.

Mai tîrziu, Aileen reuși să vadă cine er; fără, ca ele s-o observe,

Faţa ei trăda un

i asta nu-i sluji la n

velirile celor două iemei o răniră cit se poate de adinc, Era jignită,

furioasă şi nu ştia ce să facă. Ce ingro- zitor, să fii expusă unor

asemenea comentarii ! $i asta, numai din pricina infidelităţii soţului

ei!

Într-o zi, puţin după discuţia cu doamna Llatox, Ailcen stătea în uşa

budoarului care dădea pe palier, de unde se putea vedea holul de jos,

şi acolo duuă dintre servitoarele ei vorbeau despre relațiile dintre ca

şi Cowperwood şi despre viaţa din Chicago, în general. Una din ele era

înaltă şi osoasă, cai de vreo douăzeci şi şapte sau douăzeci și opt de

ari și cra îată în casă; cealaltă, mărunţică și grasă, de vreo

patruzeci de ani, era ajutoare de menajeră. Se făceau că şterg praiul

dar birfeau, binenţeles în soaptă, de aceea se aflau împreună. Cea

înaltă fusese de curind în serviciul familiei Aymar Cochrane,

ex-preşedin- tele societăţii Chicago West Division Railway, şi atunci

unul din directorii noii societăţi Vest Chicago Street Railway Company.

— Mare mi-a, mai fost mirarea, o auzi Aileen pe, iată — cînd m-am

trezit trimisă aici. Nu-mi venea să cred cînd mi s-a, spus. Păi,

donşoara Florence fugea de acasă şi s-intilnea cu el de două, trei ori

pe stă- mină. Ce mă miră pe mine e că mă-sa n-ă mirosit niciodată

nimie. i

— Ah ! exclamă cealaltă. E tare păcătos cînd e vorba de muieri. (Aileen

nu văzu însă gestul pe care-l făcu femeia). Apăi, era o fetiţă care tot

venea, pe-aici. Tat-su locuieşte la capătul străzii. Îi zice Hague-

nin. E proprietaru! ziarului ăla de dimineaţă Press şi are o casă

frumoasă, puţin mai sus, tot pe strada asta. Nu prea am mai văzut-o în

ultima, vreme, da) i-am văzut de mai multe ori pupindu-se, chiar aici,

în odaia asta. sînt sigură că nevastă-sa ştie tot... sigur. Mamă, ce

s-a bătut odată cu una — aşa am auzit — o femeie cu care trăia

ʼmnealui, ş-o aducea aici acasă. Am auzit c-a bătut-o măr şi că femeia

ţipă

“ca-n gură de șarpe. Vai, tare mai sînt păcătoşi băr- bpaţii ăştia cînd

e vorba de muieri. i Ea. două elevetitoare să se deepaztăață să-şi vadă

de tre-

a

ma „mii

. - L] Un foşnet uşor venit de undeva le făcu pe cele .

burile lor; Aileen auzise destul ca să înțeleagă € pre ce cra vorba. Co

să facă? Cum să afle mai mMulţ despre aceste femei de care pină alunci

nu ati nimic? Ce-o mai fi cu Florence Cochrane? Scry voarea fusese

angajată cîndva la familia, Cochrane

i se spusese. Dar Cecily Hagucnin, fata lui Iacucnir directorul

ziarului cu care erau cei mai buni prieteni Auzi, s-o sărute Cowperwood

! Cind o să termine c oare cu legăturile astca ? O fi avind de gînd s-o

înșcl toată. viaţa ?

Se întoarse in camera &, tristă și agitată, și începi să se frăminte.

Se întreba dacă să-l părăsească ori Bă-i reproşeze deschis purtarea

lui, sau să pună alţi detectivi care să-l urmărească. La ce bun ? Nu

anga jase odată nişte detectivi? Parcă l-a împiedicat s: se-ncurce acum

cu Stephanie Platow ? Nicidecuni Şi pe viitor o să se poarte altfel?

S-ar părea că nu Era limpede că viaţa ei cu Cowperwood ajunsese la un

sfirșit dezastruos şi definitiv. Lucrurile nu mai puteau merge așa.

Greşise, poate, cînd l-a luat pe Frank de la prima doamnă Cowperwood,

deși nu era prea convinsă, căci doamna Cowperwood se potri- vea atit de

puţin cu el... în orice caz, plătea scump ! Dacă ar fi fost

superstiţioasă, cît de cit, religioasă din fire, dacă ar fi citit cu

atenţie Biblia (și n-o citise), gi-ar fi adus aminte de vorba aceea

fatidică din Noul Testament : „Cel ce ridică sabia de sabie va pieri.”

Adevărul esie că tendinţa continuă pe care o avea Cowperwood de a trece

de la o femeie la alta nu putea să nu ducă la un moment dat la

consecinţe neplăcute. După dispariţia Stephaniei Platow din viaţa lui,

se lansă într-o grămadă de alte escapade amoroate: ca fiica

fermecătoare a domnului Haguenin, direc- torul de ziar, un om cit se

poate de respectabil, pric-

"tenul cel mai inţelegător și devotat pe carel avea Cow-

perwood in lumea ziariştilor ; cu fiica lui Aymar Coc- hrane, care-i

căzuse în mreje, ca şi cu mult De fapt, cel mai adesea Cowperwood era

vi victimă deopotrivă, căci provocarea nu venea

de la el. - îl

266

D="

Aventura lui cu Cecily Haguenin începuse foarte simplu. Vechi prieten

al familiei și ducindu-se foarta des la ei în casă găsise o victimă la

îndemină în această fiinţă plină de voluptate. Cecily era blondă,

solidă și avea pe atunci vreo, douăzeci de ani, plinuţă, dur- dulie, cu

ochi mari de un albastru violaceu, extrem de ageră la minte — un fel de

păpuşă cu care îi plă- cea lui Cowperwood să se joace. De pe vremea

cînd fata mergea la şcoală se născuse între ei o apropiere pazată pe

tot felul de giumbușluceuri. puerile — apoi în perioada studenţiei, în

timpul vacanţelor pe care Cecily le petrecea acasă, s-au apropiat din

ce în ce, În ultimul timp, cînd Cowpermwood trecea pe la Hagu- enin Să

se consulte cu ziaristul, în biblioteca acestuia, despre

anumite-acţiuni de viitor, o văzuse mult mai des pe Cecily. Într-o

seară — taţăl ei ieşise să veri- fice măsurile luate de consiliul

municipal în legătură cu problema unor privilegii — Cecily, după o

serie de ocheade cu subinţeles şi simpatie, sfirşi prin a-l flutura, pe

la nas un nou roman, pe care întîi. slătoe îl avea în mină ; iar el,

drept răspuns, o apucă, cu un gest mingiietor, de mină,

— Să nu crezi că mă poţi ţine așa uşor, fi spus ea, glumind.

—Ba pot... .

„Urmă o mică luptă, după care Cowperwood, fata fiind pe jumătate

convinsă, reuşi, cu unele manevrei si ia în: braţe, şi Cecily se trezi

cu capul pe um

ui.

— Ei şi? îl întrebă ea cuʼo privire jumătate spe, riată, jumătate

provocatoare—ce-ai să-mi faci acum $ dot ai să-mi dai drumul. —

— Da, dar nu imediat, . i — Ba chisr acum, tata o să apară dintr-o

clipă într-alta, =

_— Bine, dar deocamdată n-a venit. Ştii că te-al făcut o fată drăguță!

i | git ecily nu mai rezistă, se uita la el puţin speriată,

ţin visătoare ; el o miîngiia pe obraz şi o săruta; ar paşii tatălui

ci, care se auzeau apropiindu-se,

i intrerupse, Din ziua aceea între ei se înfiripă ș înţelegere

perfectă, care sc poate însă numi frumoasă n sau imorală, la alegere, 3

ș i j > Faţă de Florence Cochrane — fata lui Aymar Coc.

i i | nraue, preşedintele Companiei de tramvaie Chicago

West Division — a doua aventură a lui Cowperwood Și din acea perioadă,

tactica fusese aproape identici l și rezultatul acelaşi. Dacă ar fi s-o

descriem doar in = citeva cuvinte, Florence, deşi blondă, n-avea nimic

comun cu Cecily — era delicată, originală și visă- toare. Pe vremea

cînd o cunoscuse Cowperwood, dovedea unele preocupări intelectuale,

îl.citea pe Marlowe şi pe Jonson. Cowperwood, preocupat «de problema

tramvaielor din West Chicago Sireet Rail- way şi avind mereu discuţii

cu domnul Cochrane, reprezenta pentru Florence o mare personalitate de

tip elisabetan, În sufletul ei trăia o revoltă împo- triva vieţii mic

burgheze pe care cra silită s-o ducă. Gowperwood îi ghici starea de

spirit, glumea cu ca, o privea în ochi şi găsi răspunsul pe care-l

aștepta. Nici bătrinul Aymar Cochrane, nici nevasta lui, o femeie cît

se poate de respectabilă, nu au bănuit niciodată nimic. i Mai tîrziu,

gîndindu-se bine la toate astea, Ailcen zi ajunse la concluzia că,

dintr-un anumit: punct de vedere, aceste aventuri o mulţumeau, o

linișteau. Două femei sînt întotdeauna mai puţin periculoase decit una

singură şi dacă Frank va continua așa, nu va putea, să se fixeze

definitiv la nici una. Și astiel, punînd totul în balanţă, luînd și

alte lucruri în con- sideraţie, Aileen era convinsă că Cowperwood pre

fera pină la urmă să rămînă însurat cu ea.

Dar ce jignire adusă frumuseţii ei! se gindi. Ce sfirşit urit pentru o

căsnicie ideală, care părea că va dura cît vor trăi ! Ea, Aileen

Butler, care în tinereţe se vedea mai frumoasă, mai puternică, mai

ferme-. cătoare ca oricare alta, să fie atit de timpuriu î cuită de

noua generaţie — n-avea decit pat de ani. = 1

Şi ce proaste, ce gişte ! Stephanie Platow Haguenin, Florence e, nişte

începăto

pide! Iar ea, puternică, strălucitoare, cu pielea calilolată, cu faţa

fără zbircituri în jural ochilor, po trunte sau pe git, cu părul auriu

şi bogat, cu pasul hotărît, cu o greutate care nu depășea şaizeci şi

cinci do kilograme, la înălţimea ei mijlocie, ca toate avan- tajele pe

care i le putea oferi cosmetica, bijuteriile, rochiile şi gustul ci în

alegerea materialelor, să fie înlăturată de nişte femeiuşti care știau

Bă dea din coate. Era aproape de necrezut şi atit de nedrept Co viață

groaznică. Cit de nestatornic putea îi Cox- perwood | Doamne, doamne,

cînd te gindeşti că ipate-astea sînt adevărate ! De ce să n-o iubească

Dia cînd în cină se privea cu satisfacţie în oglindă şi simţea că o

apucă furia. De ce nu-i mai ajungea! De ce avea nevoie de altele, de ce

le găsea mai îru- moase decit pe ea? 1)a ce protestele lui repetate că

totuşi o iubeşte erau mincinoase? Mai existau pe lume şi bărbaţi

credincioşi. Tatăl ei fusese un soț credincios. Amintirea tatălui ei,

părerea acestuia despre felul cum se purtase o tăcură-pe Aileen să i se

tringă inima ; asta nu-i schimbă însă punctul de vedere în privința

drepturilor ei în situaţia actuală. Cu părul ăsta | Cu ochii ei

frumoşi, cu braţele astea superbe, caţifelate ! De ce să n-o iubească?

De ce? Într-o seară, citeva zile mai tîrziu, Aileen stătea

în budoarul ei citind şi aşteptindu-l pe Cowperwood cînd deodată auzi

teletonul. Era, chiar el care o anunţa că e silit să rămînă la birou

pînă tîrziu, după care o să plece probabil la Pittsburg pentru vreo

două zile, dar se va întoarce sigur a treia zi, socotind și ziua

ceea... Aileen se cam necăji, o trăda şi vocea. Aran- “jăseră să ia

masa, cu familia Hoecksema şi apoi să meargă la teatru. Cowperwood îi

propuse să se ducă singură ; dar ea refuză pe un ton cam tăios şi puse

telefonul în furcă, fără măcar să-i spună la revedere. La, zece, însă,

Cowperwood sună din nou, vestind-o "că se răzgîndise şi că dacă ea

doreşte sʼ'iasă — vor "lua, cina undeva împreună său își vor face alt

pro- grau — să se îmbrace, dacă nu, vine acasă și nu

“ L! y E mai ieă- Ha i:

| Pi

Ailcen înţelese imediat că rank avusese prul anumite planuri de

amuzament care căzuseră |, După ce-i siricase scara, venea acasă să mai

dr pâţin lucrurile. Asia o înfuria. ʼLoate incertiludi cu privire la

sentimentele lui începuseră g-o Bco din sărite. Semnele furtunii se

arătau la orizoi Cowperwood. apăra, puţin mai tîrziu, grăbit, o lu în

braţe cînd îi ieşi înainte şi o săruţă pe gură. Q mingiie pe braţe şi

pe umeri, ipocrit, dar cu afecţiune, -ai pățit, copilaş? o întrebă,

văzind că ee

încruntă.

— Oh, nimic ucosebit, replică Aileen, enervată, Să nu mai vorbim despre

asta. Ai mincat?

— Da, ne-au adus de mincare la birou. Se recrea la McKenty, la Adison

și la el, iar afirmaţia era ade- vărastă. Fiind de astădată într-o

situaţie onorabilă se Bimţi obligat să se justifice puţin. N-am avut

încotro. Îmi pare rău că afacerile astea îmi iau atîta timp, dar într-o

zi, scap eu de ele. Curind |! Lucru- rile sînt pe cale să se

potolească. i

Aileen se desprinse din braţele lui şi se îndreptă spre masa de

toaletă. O privire în oglindă îi arătă că se ciufulise puţin, așa că-şi

potrivi părul la, loc; Se uită la bărbie, apoi se întoarse la cartea ei

— „cam îmbufnată”, se gindi Cowperwood. ,

— Ce s-a-ntimplat Aileen ? o întrebă. Nu-ţi pare bine că sînt aici cu

tine Ştiu că în ultimul timp nu prea, ţi-a fost uşor ; dar nu vrei să

uiţi ce-a fost și să ai puţină încredere în viitor?

— Viitor | Xiitor ! Nu-mi vorbi de viitor. Ce-mi rezervă mie viitorul?

Cowperwood simţea că nu mai era mult pînă să se dezlănţuie furtuna, dar

se bizuia pe puterea lui de convingere şi pe faptul că tot mai ţinea la

el, pentru a o potoli. .

— De ce vorbeşti așa, iubito? Ştii bine că te-am iubit şi te voi iubi

totdeauna. Recunosc, sînt o snme». denie de fleacuri care deocamdată mă

împiedică

să stau acasă cît aș dori; dar nu înseamnă că senţii mentele mele s-au

schimbat. Credeam că-ţi dai seama

- de asta,

> =

| _. Sentimentele tale | izbucni Ailcen, cu ironie, Da, las-că ştiu cu

ce gentirmente ai. Destule ca ră beri altor femei garnituri de jad,

bijuterii, și să alergi | după orice fetişcană care îţi iese în cale.

Nu-i nevoie să vii acasă la zece pretinzind că vii de dragul meu, cind

ştiu foarte bine că o faci pentru că nu ţi-a mera alt aranjament.

Las-că gtiu eu cit mă iubesti. Lasă |

Se trinti minioasă pe fotoliu gi deschise cartea. Cowperwood o privi cu

gravitate ; aluzia pe care o făcute la Stephanie era o revelaţia.

Problemele astea în legătură cu femeile puteau uneori 8ă devină de-a

dreptul exasperante.

— Dar ce mai e și asta? întrebă mirat, însă pru- dent şi cu o

nevinovăție perfect simulată. N-am dat nimănui bijuterii şi jaluri şi

nici n-am alergat după „fetişeane”, cum le numeşti tu. Nu ştiu ce vrei

să spui, Aileen |

— Vai, Frank ! exclamă Ailcen obosită și ncincre- zătoare, tare mai

minți! Cum poţi minţi: în halul ăsta? M-am săturat de toate astea

Servitorii ştiu ei ceva cînd pălăvrăgesc pe la colţuri... pînă nu îaci

foc nu iese fum ! Eu am pus-o pe doamna Pla- tow să mă întrebe de ce

i-ai dăruit fiică-si parura de jad? Nu ştiu ce rost are să minţi ! Ca

să-mi închizi gura, să nu fac scandal | ʼTe temi să nu mă duc să

vorbesc cu domnul Haguenin, sau cu domnul Cochrane, sau cu domnnul

Platow, sau cu toţi trei deodată. Ri bine, fii liniştit. N-am să mă

due. Mi-e silă de tine şi de minciunile tale. Auzi, Stephanie

Platow ! O prăjini deşirată ! Cecily Haguenin — o îlcașcă ! şi Florence

Cochrane — aia care seamănă cu un pește mort! (Ailcen avea citeodată

talent la caracterizări). Dacă nu m-aş fi purtat atit de rău cu familia

mea din Phiiadelphia, dacă nu m-aş Leme de gura Lumii şi do răul pe

care ţi l-ar pricinui in ataceri, pumaidecii aş trece la acţiune !

Te-aş părăsi — asta “aş face ! Şi cînd te gindeşii că am fost în stare

cindva Și cred că mă iubeşti sau că ai putea iubi o femeie şi “Ei fii

credincios ! Prostii ! Dar puţin îmi pasă, Dă-i = nainte! Însă ua lucru

să știi ! Să nu crezi că am do

gind să ai inghit tot ce am înghiţit pină acum. Nu, E B D |

nici prin minte nu-mi trece! N-o să mă neji la infinit, pentru că nu

mai rabd. Nu-g 2! 4 trînă, Există destui bărbaţi care s-ar da în vi, »

mine, dacă ta n-o faci. i-am mai spus odai: și « mă îngeli, te înșel gi

eu. Las-că te învăţ euy Am să umblu și eu cu alţii. Da, da! Îţi jur!

gi: Aileen, o rugă el, in şoaptă, dindu-şi Bcama, că în cazul de faţă

era inutil să mai spună minciuni Nu vrei să mă ierți de data asta?

Îndură-te dc mine Uneori, aproape că nu înţeleg nici eu ce-i cu mii Ru

nu-s co, alţi bărbaţi. Sintem de mult impreuu De ce nu vrei Bă aștepți

puţin ? Să mai incerci o da Bă, vezi dacă nu mă schimb. Aş putea să mă

schimb,

— Da, sigur, să aştept ! Să te schimbi ! Ai putea să te Bchimbi| Dar

n-am tot aşteptat? Nu m-am Învirtit eu nopţi întregi prin cameră, ca o

nebună cînd nu erai acasă? Să mă îndur de tine — da, da! Dar de mine

cine se îndură cînd sufăr î Ah, doamne. adăugă ea cu violenţă şi

pasiune. Ce nenorocită sînt | Ce nenorocită ! Mă doare inima ! Mă

doare!

Cu mina la piept ieși iute din cameră, CU pasul ei hotărît care-i

plăcuse cîndva lui Frank atit de mult şi care nici acum nu-l lăsa

indiferent. Ce păcat ! Se Bimțea mișcat, dar ca de un lucru care făcea

parte intr-o lume schimbătoare și crudă. Ieși imediat și se duse după

ea (ca în ziua incidentului cu Rita Bohlberg). Îi cuprinse talia cu

braţul, dar ea se trase înapoi, furioasă.

— Nu, nu, lasă-mă în pace, strigă. M-am săturat de toate astea.

— Eşti foarte nedreaptă cu mine, Aileen, îi 6puse el, făcînd o

demonstraţie de sinceritate şi de căl- dură. Te lași orbită de o simplă

aventură care a inter- venit între noi... Îţi dau cuvîntul meu de

:onoare că nu te-am înșelaʼ nici cu Stephanie Platoy, nici

cu alta. Se poate să le fi făcut puţină curte, dar asta

nu înseamnă nimic. De ce nu vrei să. înţelegi ? Nu

hiar atit de păcătos cum mă-vezi tu. sînt băs

"În nişte afaceri importante ca:

starea, şi viitorul tă 1, 8d

deci puțin, i

Urmă o lungă discuţie — plină de acuzaţi i justificările obișnuite. În

cele din urmă, însă, din cauza oboselii ei, a miîngiierilor lui, a

faptului că vu exista nici o soluție rezonabilă, Aileen capit

entru moment îi dădu voie lui Frank s-o cenvi că că in sufletul lui mai

rămăsese încă o urmă de dra- goste pentru ea, O durea inima. Chiar și

el, încer- cînd s-o liniştească, își dădu foarte clar seama că pentru a

o convinge de sinceritatea dragostei lui va trebui să facă eforturi

mult mai mari pentru a-i da, curaj şi a o distra şi că în starea, lui

actuală și cu în- clinaţia pe care o avea pentru femei, asta, era

absolut, imposibil. Deocamdată s-ar fi putut stabili între ei o

înțelegere, dar avind în vedere ceea, ce aștepta de la, el şi punind la

socoteală pasiunea, și egoismul ei, n-ar fi durat mult. Cowperwood era

sortit să-și ur- meze destinul — iar ea să-l părăsească, dacă va fi

nevoie. El însă nu se mai putea, opri și nici nu mai putea da înapoi.

Era prea pasionat, prea strălucitor, prea egoist şi prea complex ca să

aparţină doar unei singure femei.