CAPITOLUL XXXVI Dragoste şi luptă

a) Pe id Da

iunea lui Cowperwood pentr si pa ; ow deveni una din cele mai serioase

ave

ʼciţe avusese el pină atunci. Ast e petre a bă “. ie! E roză j

„așa mai departe.

da în care Cowperxood Începune să se ocupe «e. tiunea reorganizării

tramvaielor din Chicago. |,” citeva intilniri secrete cu Stephanie

închiriate fiu vechiului lui sistem în asemenea situații, o g, Miel

nicră în centru, unde să se poată întilni nestingheri Avu tu ca mai

multe discuții care însă nu te do diră a fi atit de revelatoare cît ar

fi dorit e] di Stephanie — minunată în multe privinţe, un fa] de har

măiestrit căzut din cer În lumea plicticoasă a vestului — răminea

extrem de enigmatică, greu de cunoscut. Află repede, de-a lungul mai

multor die cuţii din timpul meselor luate împreună, că avea ambiția să

devină o mare actriţă şi simţea nevoia morală și profesională de a ști

pe cineva care £ă-i preţuiască talentul și a cărui încredere în ca să-i

dea curaj. Cowperwood află o mulţime de lucruri despre trupa Garricl:,

precum și despre familia şi prietenii lui Steyhanie, despre certurile

din ce în ce mai dese în cadrul trupei. Odată, pe cînd se aflau

împreună într-un loc discret și agreabil, pe care-l găsise Cox- perwocd

şi cînd relaţiile dintre ei erau conduse mai mat de instinct decît de

intelect, o întrebă dacă vreodată . ... RR

— O singură dată, mărturisi eă, timidă,

Asta a fost o mare lovitură pentru Cowperwood. Și-o închipuise pură și

nevinovată. Stephanie ii explică însă cît de neprevăzută fusese

întimplarea și cît de neştiutoare era ea pe atunci. Îi descrise aven-

tura pe un ton grav, cu sensibilitate şi patetism, făcuse o analiză

introspectivă atit de tristă, de melan.- colică înciţ fu uimit şi

întrucitva înduioșat. Ce păcai ! Și Stephanie recunoscu că era vorba de

Gardner Knowles. Dar nici el nu era prea vinovat. Aşa se întimplase. E

adevărat că Stephanie încercase să se

impotrivească, dar... Și nu era supărată< Ba da, dar nu voia să-i facă

niciun rău. Era un băiat atit de drăguţ, avea o mamă și o soră foarte

simpatice, şi

Lui Cowperwood i se părea uimitor. Ati în viaţă, in care lipsa de

virgini

i i a cine ştie.ce împortanță. Dar la tan. 9 RACI parale Atego) devenea

un lucra proape intolerabil. Se gîndea ce imbecili trebuie să fie

părinţii ei s-o lase să trăiască în mediul, ăsta artistic”. fără 8-0

supravegheze indeaproape. 1otaşi îşi dădea scama, din cite ştia, că

Stephanie era greu de supravegheat. Părea să aibă o inconștienţă înrâs-

cută, o fire distrată de artistă şi îm plua părea o ființă cu totul

lipsită de apărare. Cum putea oare ză ontinuie a fi prietenă cu

secătura aia? Si totuşi Stephanie protesta, pretinzind că după cele

îrtim- plate nu mai. existase nimic între ei. Luni Cowper- wood insă nu

prea-i venea să creadă. Probabil că minţea, dar lui îi plăcea și asa!

Felul romantic, inconștieut in care îi povestise toate astea îl uluise,

îl amuza, îl fascina chiar. p

— Bine, Stephanie, dar nu se poate ca lucrurile să se fi terminat aşa,

fără nici o urmare, spuse Cowper- woo 7, nedumerit. Ce s-a mai

întimplat ? Ce-ai făcut ?

— Nimic, zise şi scutură din cap.

Cow persrood nu se-putu -stăpini să nu zimbească.

— Dar. le rog. să nu mai vorbim despre asta, stărui ea. Nu mai vreau.

Mă, jigneşte. După aceea, n-a mai fost nimic. Asta-i tot.

Stephanie oftă, Cowperwood râmase dus pe gin- duri. Răul fusesc

săvirşit și cel mai nimerit lueru pe care-l putea face acum, dacă ţinea

cituşi de : puţin la ea — şi ţinea — era să uite tot. O privea î cu un

aer ciudat, nedumerit. Ce suflet minunat!

Ce naivă, ce visătoare! Si ce artistă! Ce talent! Cum să renunţe la

eat? :

Ar îi trebuit să ştie că-i periculos să ai de-a facecu o femeie ca

Stephanie, mai ales cînd această femeie ştia foarte bine ce înseamnă

păcatul, fără a fi fost stăpînită de o mare pasiune. În ultimii doi ani

St DEE . phanie fusese mult prea răsfăţată şi iubită ca să se lase

cuprinsă de simțăminte. Totuşi, pentru moment, = era fascinată de

importanţa lui Cowper d. Ce minunaţ; să fii iubiţă de un om de valoare

î1 considera mai mult un re a niul lui de activitate, “doei

- PI

ni PF;

phanic,

de care Frank îşi dădu Tepedo seama, şi îu 1; Sps e marea lui bucurie

era mai frumoasă ci li şi-o imchipuise. O femeie în care mocnea o ji

nică flacără interioară, o femeie a cărei patii Ti sumbră, rivaliza eu

a lui. Stephanie nu zen d nici una din femeile pe care le cunoscuse și

; cu indiferenţă tot ce-i oferea. Avea tot ati; ca Rita Sohlberg —

chiar mai mult — iar ţ ei era uneori aşa de extraordinară !

— Stephanie, spune ceva... La ce te pindestit Eşti visătoare ca o

băștinașă: din Africa.

Dar ea se mulțumea să zimbească misterios, schi. țindu-i mai departe

portretul sau modelindu-i chipul, Era mereu cu creional în mină; nu-l

lăsa jos deciţ cind, turburată de febra pasiunii, îl privea în tăcere

Eau rimînea pe ginduri cu ochii plecaţi. Atunci, întindea spre ea

miinile lui înfrizurate și Stephanie goptea : A

— Da, dragul meu, au. >

Minunate erau zilele acelea cu btephanit.

Cowperwood îi chemă pe Adison şi pe MeKenty ca să, se stătmiască cu ei

în legătură cu cererea tinărului Mac- Donald, privind compensaţia de

cincizeci de mii de dolari in acţiuni şi atitudinea, celorlalți

directori de ziare — Hyssop, Braston, Rickett ete. — care se arătaseră

oarecum ostili.

— E ʼan bătbat ce viitor, comentă MeKenty, suo- cint, cînd auzi cum se

purtase tinărul MacDonald, O să reușească mai bine decit taică-su zss

Cel puţin într-o antunită privință. Are să cîştige probabil mai mulţi

bani. ră

MeKenty îl văzuse pe bătrinul genera dată şi îi plăcuse. j j

— Tare aş vrea să ştiu ce-ar spune genera

toate astea, interveni Addison, care avea; multă a a pentru bătrinul

director, Mă tem că n

Ne. Dă

zi i îs Yreau mai spun ceva, rosti Co 4 ăsta, are să preia, într-o

uirer și am impresia i

uşor, cin IAN Ziinbeg sardonie. MeRenis şi is zimbeau ŞI el. pia ce-o

îi ! eselariă Addison, deocamdată nu-i încă . director. E RE Nekenty,

care nu vorbea pe faţă decit cu Coy- perwood, aşteptă să rămină singur

cu el ca să-i spună : — Eh, şi ce-ar putea face? Cererea dumitale e

rezonabilă. .Nu văd de ce orașul nu ţi-ar acorda tunelul. Asa cum e

acum, tot nu serveşte nimănui la nimic și derivații ca cea pe care o

propui dumneata există şi pe alte străzi. Cred că cei care ţi

se-mpotri- vesc sînt de îapt filfizonii din State Street, societa- tea

Chicago City Raibway sau oamenii amestecați în afacerile cu gazul.

aerian. Îi ştiu eu ce le poate

pielea. Dă-le ce cer şi cauza devine numaidecit mo-

rală şi frumoasă. Cum încerci-să lucrezi cu alţii îţi și caută nod în

papură. Numai că eu nu prea-i iau în seamă. Consiliul e de partea

noastră. Lasă-l să aprobe privilegiul. Cine poate dovedi că n-au

făcut-o de bună voie? Primarul -e un om cu cap şi o să iscă- lească..

Lasă-l pe tînărul MacDonald să trăncănească dacă vrea:-Pină la un

punct... dacă merge prea departe, vorbeşti cu taică-su. Cit despre

Hyssop, e o babă. Niciodată nu l-am auzit susținind vreo mă- sură de

imbunătăţire în folosul oraşului... doar dacă-i cerea Schryhart,

Merrill, Arneel sau altci- neva din grupul lor, Îi ştiu eu cite parale

fac. Păre- rea mea, e să-ţi vezi de treabă şi să nu te sinchiseşti de

ei. Dă-i dracului ! Lucrurile or să meargă atunci cînd vei fi tot atit

de puternic ea şi ei. De acum încolo n-au să mai capete nimic fără

plată. Şi aşa n-au tăcut niciodată mare lucru ca să mă ajute cînd

doream: ceva. E

Totuşi Cowperwood rămase rece şi muncit de ginduri. Se întreba dacă să

nu-i plătească pină la urmă tinărului MacDonald. Addison nu prea vedea

cine, din lumea pe care o cunoştea, ar putea să-l influențeze. În

sfirșit, după multă chibzuinţă, Cow- perwodd hotări să facă așa cum

plănuise. Drept care, ziariștii care mișunau în jurul primăriei și

sălii Con-

i

MU A vă RU siliului municipal, mână-n mină cu consilierul Tho- ” - + d

- +

A

“ i j

mas Dowling, omul lui MeKenty în cadrul ci

liului, precum şi ziariştii ocazionali — deși ver destul de regulat la

birourile companiei ANorth “cp cago Street Railway — adică la birourile

noi şi e d fortabile pe care şi le instalase Cowyrerwood în Norii Side,

tură informaţi că în curind Consiliul va, pei două decrete spre

aprobare. Unul din decretele acordă folosirea necondiționată şi pe timp

nelimitat a tine. = lului din Strada La Salle (sub forma unui dar, da

iîapt), iar al doilea, garanta dreptul de, trecere in „= străzile La

Salle, Munroe, Dearborn şi -handclph j pentru derivaţia propusă de

Cowperwood. Acesta = 4 din armă acordă presei un interviu foarte

aninun.

țit, esplicînd cu mare entuziasm tot ce făcuse Com-

pania Xorth Chicago precum şi tot ce-şi propunea să

facă în viitor și arătind că prin aceste măsuri vor

asigura o dezvoliăre extraordinară cartierului North zi Side și

centrului comerciâl.

E Îndată după aceea, Schryhart, Merrill şi alți ciţiva

oameni de afaceri, legaţi de West Chicago Division

Company, începură să se plingă pe la cluburi sau

| pe la redacţiile ziarelor lui Ricketts, Braston, Uină-

rului 3faeDonald și altor directori de ziare. Toaii

| accastă invidie și ură fusese de fapt stirnite de ascen-

1 iunea meteorică a lui Cowperwood. N-are nici o

! importanţă, subliniase Cowperwood ironic, că toate

” celelalte societăți care aveau oarecare importanţi

în Chicago ceruseri și căpătaseră avantaje similare,

fără „lată şi fără condiţii. Era clar că succesul pe

care-l obținuse in afacerea cu gazul aerian, efortu-

rile lui îndrăzneţe dar zadarnice de a pătrunde în

“lumea bună, trecutul lui la Philadelphia, pe care de

altfel nu-l tăgăduia, îngroziseră cohortele ultra-sen-

- _sibile ale grupului extremist conservator. În ziarul

lui Sehryhart, Zhe Chronicle, apăra un articol inti-

“tulaţ: Se propune acapararea unui tunel « oraş,

“Tonul articolului era cit se poate de agresi asta

„ÎL irită pe Cowperwood. Tie Press însă, ( II lui

> Haguenin) se arăta a fi de acord cu ideea înii

deriva în același timp declara, că n te

drept să se acorde tunelul E y

n, tiyssop găsea că e norrrial ca. Soci ca să “ca în schimbul tunelului

o compensație care + nu fie doar nominală şi să introducă în contactul

pri- vind derivaţia nişte clauze prin care să se spcifice * obligaţia

companiei North Chioago de a menţine =tri- ile prin care va trece

derivaţia în perfectă stare și bine luminate. Ziarul Inquirer, condus

de domiul MacDonald junior şi de domnul Du Bois, tuna şi uluera. Sintem

împolriza tumnelelor gratuite, striga iarul. Sîntem împotriva unor

decrete privind priti- legiile pentru centrul comercial. E adevărat ci

des- pre Cowperwood personal nu spunea nimic. The labe, ziarul domnului

Braxton, afirma cu convin- nu trebuie acordate drepuuri asupra

tunelului și că s-ar putea găsi un traseu mult mai bun pentru ivalii —

mai spaţios și mai la îndemina cetățe- nilor, care să includă State

Street sau Wabath Avenue sau chiu pe amindouă și care ar trece prin

faţa nnagazinului domnului Merrill. Mai urmară și - alte articole sin

care reieşea, clar locul ocupat de interesele obiiati în noianul

“ințereselor personale. Cowperwrood, om cu o fire independentă, sigur

pe el, absolut indiferent faţă, de orice fel de opoziţie, cra puțin

mihnit de fclui în care fuseseră primite pro- puncrile lui, dar avea

convingerea- totuși că cea mai bună soluţie ca să scapa de aceste

plictiseli ar fi fost să urnieze sfatul lui MeKenty şi să facă mai

întîi pregătirile necesare. După ce se vor instala cablurile, vor intra

în circuit noile vagoane, se va reconstitui tunelul şi se va lumina cum

treluie, după ce în sfir- şit se va reduce aglomeraţia de pe pod, lumea

îşi . 2 va de seama ce mare schimbare în bine se petre : cuse şi-l va

sprijini. iz În cele din urmă totul tu gata şi decretele aceep- tate de

Consiliu în unanimitate. MeKenş care se cam îndoise de succesul final,

ceruse să i se aducă - un: fotoliu-balansoar care să răntină în sala de

con- siliu tot timpul cit vor ţine şedinţelv. „So instalase în acest

jilj, în aparență ca. spectator curios, dar de fapt ca, un stăpin, care

dieta, Selud cum trebuia "decurgă lucrările. Nici “Cao Be a . A id E

sii Ap

-

8 = > PP Z E % E 3 ==

Să | i

fuseseră puşi la curent cu acţiunea lui Melcni+ nu ailaseră de ea decit

atunci cînd nu Se mui ] 4 face nimic. Citind comentariile

batjocoritoare 4 ziare, Addison și Videra ridicară întii din spi înce

“d apoi se încruntară,. i. — Am impresia că MeKenty exagerează, sp

Î, Addison. Credeam că are mai mult tact. Astea.a rămăşiţele educaţiei

irlandeze pe care a, Primii-g

de mic. Alesander hambaud, admiratorul şi discipolu - lui Cowperwood,

se întreba dacă nu cumva ʼziarcle mințeau, dacă era cu putinţă să

existe o întelegere g politică între Cowperwood şi MeKenty,. care si-i

"ar

permită să calce în picioare opinia publică. Ranibaud

= găsea propunerile lui Cowperwood atit de rezona-

Se = bile, de sănătoase, încît nu înţelegea de ce-ar exista = e o

rezistență serioasă sau de ce Cowperwood și cu McKenty ar fi fost

siliți să recurgă la asemenea me-

- tode. ʼTotuşi, în ciuda impotrivirilor, dreptul de acces

pe străzile respective fu acordat, iar tunelul închiria; pe nouăzeci şi

nonă de ani, contra, unei chirii nomi- nale de cinci mii de dolari

anual. Se subințelegea i că podurile de pe străzile State, Dearborn şi

Clark vor fi reparate sau demolate. Exista însă o clauză, un amănunt,

stipulat într-altă parte, care anula 4 acest lucru. Urmară o serie de

proteste furlunoase j în coloanele ziarelor Chronicle, Inguirer. Și

Globe, j pe care Cowperwood citindu-le se mulțumi doar să r. zimbească.

„,Lasă-ʼ să miriie”, își spunea el. „Eu le-am i făcut o propunere cit

se poate de judicioasă. De ce . s-ar plinge? Eu. fac acum mai mult

decit Chicago City haihoay. sînt invidioşi! Asta e! Dacă toate astea

le-ar fi cerut Schryhart sau Merrill, nimeni n-ar

fi cricnit.” Aa

__ Bună treabă, bună treabă ! zise Cowgerwood încîntat. Tot scandalul o

£ă se potolească. Asa e întoi- dezuna cînd ceri ceva. Atmosfera o să se

însenit.eze, Cind or vedea ce bine va merge totul uită ci .. -i ce

pucuroşi vor fi că ne-au dat tunelul :

În dimineaţa după puʼ carea deretului :c titi, o scrie de comentarii :

-iuvorabile în anumite cer- curi importanțe ale or: ului. Domnul Norman

Schry- heart, care în coloanele ziarului său tunase și îulgeru:e

apărindu-se împotriva lui Cowperwood, întilnindu-l pe domnul Ricketis

il privi cu un aer grâv.

— Ei bine, spuse magnatul care avea impresia că interesele lui de la

Chicago City Street Raihcay erau amenințate, văd că prietenul nostru,

domnul Cowperwood, a reușit să-şi impună punctul de vedere în Consiliul

municipal. sînt convins că face uz de bani ca, să-și atingă scopurile

cu aceeaşi uşurinţă cu care pompierii se slujesc de apă. Îţi scapă

printre degete ca un ţipar. Tare mi-ar plăcea, să putem dovedi că

există intereșe comune între el și politicienii de la Consiliul

municipal, sau între el şi domnul MeKenty. sînt convins că şi-a pus în

cap să conducă orașul atit din punct de vedere politic, cit şi din

punct de vedere financiar, așa că trebuie să fim tot timpul cu ochii în

patru. Dacă reuşim să ridicăm opinia publică împotriva lui, scăpăm de

el cu timpul. S-ar putea să nu se mai simtă bine la, Chicago. Îl cunosc

per- sonal pe domnul McRenty, dar nu este genul de om cu care mi-ar

jilăcea să fac afacer:

Domnul Schryhart folosea în negocierile lui cu poli- ticienii din

Consiliul municipal nişte avocaţi de la societatea South Side, care,

deşi renum ţi, nu prea erau descurcăreţi, căci nu fuseseră în stare să

ajunsă măcar pînă la MeKenty. Ricketts adoptă cu cnt:- ziasm punctul de

vedere al lui Sehryhart.

— Ai mare dreptate, spuse el cu un aer înţelept şi mulţumit de sine,

aranjindu-şi un nasture de la vestă, care abiă se mai ţinea și

privindu-și mante- cai

"În materie de politică e rege. Trebuie, într-aic- Ai stăm la pîndă

dacă vrem sărl prindem

A De fapt, ticketts ar fi fost incinta să tre . ( partea lui

Cowperwood, dar prea era îndatora + NI E) de Schryhart. Nu că ar fi

avut cine ştie ce air li pentru Cowperwood, dar vedea în el un om de

vii “i Da

Tinărul MacDonald, discutind cu Cliftora ăi

a Bois la ziarul Inqusrer şi gindindu-se cit de .,

să Ţ ciștigase de pe urma convorbirii telefonice Bord Ţ

ui pe care o avusese cu Cowperwood, era foarte iri!

J şi ironic, |

In i -— S-ar părea că prietenul nostru Cowperwood n.

prea ţinut; seama de sfaturile noastre. N-ar fi excel,

să reuşească, dar ziarul nostru, Inquirer, nu Și-a

încheiat incă socotelile cu el. Să mai poftească el sş ceară şi alte

lucruri de la oraş!

= Cliftord Du Bois contempla mirat; expresia acră ş ş tinărului său

șef. Nu ştia că MacDonald Yorbise în particular cu Cowperwood la

telefon, dar știa în schimb cum ar fi tratat el cu acest financiar abil

dacă ar fi fost în locul lui MacDonald. — Da, Cowpervood ştie

într-adevăr să tragă slo. rile, comentă el. Pritchard, care răspunde de

rubrica politică, susţine că cei de la Consiliul municipal de sus pină

jos, cu primar cu îot Și cu MeKenty, au fost mituiţi şi că acest domn

CowperwWood, orice-ar cere, i se pune totul pe tavă. Tom Dovwling îi

faco ali pantofii ... înţelegi. ce vreau să spun. Bătrinul gene-

ral Van Sickle lucrează şi cl într-un fel sau altul pen- tru

Cowperwood. Totdeauna pehlivanul ăsta bătrin dă tircoale ca o pasăre de

pradă cînd simte mortă- ciuni pe undeva.

-— Mare șmecher, întări MacDonald. Dar lui Cow- perwood n-o să-i meargă

mult timp aşa. S-a cam întrecut cu gluma. Nu prea-şi cunoaște lungul

na- sului ! ZI

Domnul Du Bois zânbi în sinea, lui, ÎI amuza, felul în care Cowperwood

trecuse peste MacDonald toate sugestiile acestuia și se dispensase

moment de serviciile ziarului Inquirer. Du

ins bătrinul general ar ţi $

3 i rai

Opt luni după ce pusese mina pe tunelul dinu La Salle Street şi

obținuse patru dinire străzile cen- trale, pentru derivați lui,

Cowperwood trecu la realizarea, părţii a doua a planului — și anume pre

juarea tunelului din Washington Street și agoi a companiei Chicago.

West Division, care continua să folosească vagoane vechi, trase de cai.

Iarăşi vechea poveste. Acţionarii de un anumit tip — de care ce fapt se

lovea la, tot pasul — sînt extrem de timoraţi, sensibili, fricoși. Sint

ca scoiciie care, la cea mai mică primejdie, se inchid în carapace și

încetează orice aetivitate. Percepția financiară a orașului începu prin

a urmări compania Chicago West Ditrisiun, somind-o să plătească

diferite impozite pe tram- vaie, care pină atunci fuseseră sistematic

neglijate. Secţia de întreţinere a şoselelor îi aducea mereu învinuiri

că nu execută repararea străzilor. Departa- mentul în sarcina, căruia,

cădea, problema, alimentării

oraşului cu apă reușise, prin manevre abile, să des-

copere că numita companie fură apă. Pe de altă parte, reprezentanţii

lui Cowperwood: Kaffrati,

Addison, Videra și alţii se prezentau plini de amabi- „litate la toţi

directorii şi acţionarii companiei, unul

după altul, descriindu-le perspectivele strălucite pe care le-ar avea

compania Chicago West Division dacă ar consimţ să dea cu chirie

cincizeci și unu la sută din acţiunile ei — cincizei şi unu la sută din

o mie donă sute cinzeci de acţiuni fixate, cînd fuseseră emise, la două

sute dolari bucata — și pentru care le ofereau acum suma ispititoare de

şase sute dajari bucata, plus dobinda de treizeci la sută pentru restul

acţiunilor disponibile.

Cine rezistă la o asemenea ofertă! Dacă cineva bate un cîine şi îl lasă

nemîncat și pe urmă vine alt- cineva, şi-l miîngiie, îl răsfață și-i

bagă carne sub nas, e clar că acesta din urmă îl va putea dresa Cupă

plac. Cowperwood ştia toate astea, Emisarii lui, atât cei care

promiteau, cit și cei care amenințau, crau

cago. West Division capitulară; Şi apoi Vinete !

a. i , zi it a ză 2

x ți. La stirşit — și n-a fost prea, mult de astep- directorii si

acţionarii principali ai companiei

„.. > i! 1 2 „Ls -

Socielalea Chicago West Division să-și închirieze toate bunurile comp

€. hu! cay» Street Raiheay, care, la ring Anici Xa 1 şul lui Chicago

City Passenger Rail dea că țată de Cowperwood ca să preia, tai 9 linie

“hi i Washington. Cum reuşise oare să Ul din iniiit astea? Iată o

întrebare care se afla, în alizeze Lea rui bancher din Chicago. Cine

erau oamoazdle 4 YI nizaţia care dispunea de o sumă atit qe i Sau, să

poată plăti șase sute de dolari pentru âre, cele şase sute cincizeci de

acţiuni din ioca, «tit sute cincizeci cîte aparținuseră vechii societ

lopă Division și care să poată oferi şi o dobindx, tă i pă treizeci la

sută pentru tot restul? Şi de Ana dă scoate banii pentru a instala

cabluri pe atitea Cv Dacă se gîndeau mai bine ar îi găsit răspuns, A

diat. Cowperwood era un capitalist care in! pur și simplu bani în

viitor. CE Leg Înuînt< ca ziarele sau publicul să fi putut prog. în

consecinţă, sute de oameni începuseră, să juc, 2 zi și noapte în

centrul orașului, care, din priciua, »,- motului puternic al ciocanelor

şi luminii orbitoar,, a torțelor, devenise un infern. Instalau

cablurile primei derivații mari și refăceau tunelul din La, Salle

Street. Acelaşi lucru se petrecea şi în nordul şi ves. tul oraşulni,

unde se instalau conducte de beton se inontau vagoane, motoare ji

TemMortci, se constru. iau noi depouri pentru tramvaie i se ridicau

uzine electrice mari și strălucitoare, Orașul, de-atita, amar de vreme

cu vechile vagoane neîncălzite (cu podelele acoperite cu paie), trase

de cai, vagoane care săreau de pe linie şi care făceau halte nesfirzite

la poduri, astepta, eu nerăbdare să vadă cît de bun va fi noul sistem.

Tunelul din La Salle Street, străluci curind în lumina becurilor

electrice, care luminau zidurile proaspăt tencuite. Pe străzile și

bulevardele lungi din partea de nord a orașului se instalară condutie

de beton şi şine solide. Construirea, uzinelor electrice fu terminaţʼ

şi noul sistem începu să funcţioneze, în timp ce negocierile

contractelor privind schimbările în partea de vest a orașului îşi urmau

cursul i

a dial „i

+ si asociaţii lui erau uimiţi de rapidita-

pirhată A asocia şi de modul fontasti., ame» a în care decurseseră

operațiile financiare. "Toţi oamenii de afaceri conservatori,

interesaţi în pro- plema, transporturilor din orașul Chicago, începură

să se întrebe dacă, acest tînăr titan venit din est avea eumva de gînd

să acapareze tot oraşul. Compania Ohicago Trust, înfiinţată de

Cowperwood, Addison, MeKenty şi alţii, cu scopul de a organiza emiterea

acţiunilor locale și condusă, după spueele unora, de Cowperwood, era,

înfloritoare. Cowperwood, pare-se, putea iscăli la ora aceea cecuri de

milioane de dolari fără si aibă nici o obligaţie faţă de miliardarii

din Chicago, mai bătrini şi mai conservatori. Cel mai gupărător în

toată, povestea era că acest Cowperxood — un arivist, un pușcărias, un

venetie, pe care se sirăduiseră să-l ruineze şi să-l ostracizeze din

înalta societate — devenise acum o figură atrăgătoare, chiar

fascinantă, în ochii publicului. Părerile și ideile lui, aproape în

orice domeniu, erau acum pretutin- deni citate, Ziarele, chiar și cele

mai ostile, nu îndrăz- neau totuşi să nu-l pomeneaacă. Toţi directorii

zia- relor se convingeseră, în sfîrşit că în Inmea, financiară

apăruse o nouă personalitate cu care nu era așa Bor să te măsoni.

OAPILOLUL XXVII

Financiarul vrăjit

E interesant de constatat cum un om atât de înzes- trat ca Frank

Cowperwood şi atit de prins în pro- ble nu tramvaielor — problemă,

vastă care incer.use Să uuureneze mii de oameni — putea, găsi atita

liniste i mulţumire în prezenţa Stephaniei Platow. ! vate că n-ar fi o

exagerare spunind că Frank regăsea în această femeie firea și

caracterul Ritei Sohibereg. lia înșă nu se gindise niciodată că i-ar

putea îi necredin- cioasi — nici măcar nu-i trecuse priu mânte să-l

însele atîta timp cit Cowperwood continua s-o iubească, aşa cum nu-l

înșelase nici pe Sohlbers ulii vreme

după escapadele lui cu alte femei, schimb, avea convingerea ciudată +,

ra neapărat sinonimă cu fidolit i table era neapărat Sin atoa, fi zicy

AL foarte bine să țină la Cowperwooq şi î I, Bi pula, să-l înșele —

teorie care se bază pe fa, tajuCEla id dată nu nutrea sentimente

profunde Pont CĂ dag a) şi nu-l iubea. Atitudinea față de Cow cl și ta

explica neapărât prin firea CL Senzuală, «, pot hu n asta avea o

oarecare legătură ; se identiție,0 ale „i grabă cu o generozitate

atfectuoasă, neliime aj A venea, greu s-o rupă definitiv cu Gardner Rl

Li cu Lane Cross, după ce fuseseră atit de Arăg o le Gardner Knowles o

lăuda ici, colo, pe un i ţi ud se străduia să-i facă reclamă Printre

try pui A sioniste, care veneau la Chicago, s-o ia Pe Sta tota în

mijlocul lor și s-o promoveze drept un ele td de valoare, Lane Cross

era mort după ea, dar se “ine testa într-un fel care inspira „milă, şi

de aceo,ltiti venea uşor Stephaniei s-o rupă cu el; îşi dădea ai seama

că la un moment dat va trebui totuşi Bio nd Dar mai era şi un al

treilea bărbat — un tinăy și dramaturg, numit Forbes Gurney — înalt,

blog pasionat — unul care apăruse recent pe Ting și-i til curte, sau

mai bine zis ea îi iăcea, lui, din cînd în « ind. căci Stephanie

dispunea de timpul ei cum voia, Ret: zase, din pricina firii ei de .

artistă, de boem;, i meargă, la școală, ca sora ei, şi-şi pierdea

Yrete, cultivindu-și — după cum spunea ea — talentu] artistic. |

Cowperwood, firește, aflase multe despre viaţa, ei de actriţă. La

început luă toate palavrele auzite socoteala Stephaâniei cu humor,

manifestarea, unei naturi pasionate, îndrăgostită de viaţa, ușurateci,

romanţioasă a lumii teatrului, Treptat, treptat Însă libertatea

comportării ei sau ușurința cu care se ducea, cînd într-un loc cînd

intr-altul îl cam îngrijorau — ba se ducea la atelierul lui Lane Cross,

ba la garso- niera lui Bliss Bridge, care se pare că obișnuia, să-și

primească des prietenii din trupa Garrick, ba

; „ba era în casa domnului Gardner Knowles din Pui, Side,

nde apă spectacol se dădeau mereu pet. . Lui

wood i se părea, Că să spunem 252, că, Stepha- “ duce o viaţă cam

liberă, cam superficială. Și totuşi n oct viaţă era imaginea perfectă a

sufletului ei, Pe perirood însă începu să ge cam îndoiască de ea i

să-si pună anumite întrebări. Ă , * Undeai fost ieri, Stephanie? o

intreba el cînd se întilneau la prinz sau scara devreme, sau cînd venea

Ja noile lui birouri din North Side să-l ia la plimbare, pe jos sau cu

trisura. ă ,

Oh, ieri dimineaţă am fost la atelierul lui Lane Cross să încere nişte

șaluri şi văluri. Are o mulţime — unele din ele minunate - portocalii,

albastre. Ar irebui să vezi cum îmi stă cu ele. Tare aș vrea !

- Ai fost singură?

- Puțin timp. Credeam c-o să fie și Bthel Tuc- kerman $i Bliss Bridge

acolo, dar au venit mai tîrziu. Lane Cross e tare drăguţ;. E adevărat

că-i cam prostuţ uneori, dar mie-mi place. Portretele lui sînt atit de

bizare ...

Și Stephanie se lansa, în deserierea. operelor lui pre- tențioase, dar

fără nici o valoare.

Cowperwood se minuna, dar nu de şalurile lui Lane Cross, ci de lumea

asta în care trăia și se învirtea “tephanie, lume pe care el n-o prea

înţelegea. Nu

dşise niciodată s-o facă pe Stephanie să-i explice clar sensul

legăturii ei cu Gardner Knowies, o legătură care, după spusele ei, se

terminase atît de brusc. Dar, pentru că aşa era firea lui, începu să se

îndoiasc> de Stephanie. Era totuşi atit de drăguță> de copilăroasă,

atit de contradictorie, încât nu ştia, ce să mai creadă . . . era ca o

adiere imperceptibilă, ca o floare palidă.

Oamenii cu înclinații artistice nu sînt niciodată tentaţi să se certe

cu un buchet fermecător de îlori. X se părea divină, cînd venea uneori

la el, cu o privire nevinovată, şi îi ceda ca într-un vis frumos de

vară. Îi recita totdeauna citeva versuri despre furtuni, despre vînt,

despre norii de praf, despre cerul acoperit, despre fum, despre forma

clădirilor, despre lacuri şi ma; ales despre teatru. Se ghemuia în

brațele lui Şi-i recita pasagii lungi din Jomeo şi Julicia, Paolo și

ancesca, Inelul şi cariea, ari din Ajunul Sfintei

Cupe

Agnes de Keats. Îi era groază Să se cei, că Stephanie era Că un

trandafir salba h întruchipare artistică din natură, Caiopu.ic, era

veşnic plin de lucruri noi, Ascunde ei manşon, sau vară in șalul

vaporos de m; tal u acoperea umeri, O sculptură pe care o e n care i-0

întindea lui Frank, cu expresia sfios, şi dacă lui îi plăcea şi voia

s-o Păstreze uuuj Cowperwood răminea pe ginduri, neștiind ea o ai

Atmosfera, astă de indoială şi suspiciune +, nu putea, scăpa, începu CU

timpul să-l dej pe e . înfurie chiar. E adevărat, cînd rău împreuy:

phanie se purta afectuos, in schimb în linag + Sa extrem de veselă,

fericită. Spre deosebire Ra tra aventuri ale sale, Cowperwood se trezi

de au, a 2 puţin după începutul legăturii lui cu &ie întrebind-o dacă-

i î 3 și Piiay:?

] iubeşte, în loc să fie, ca de ian

el cel întrebat. și Îsi inchipuia C

dădeau puterea să r

N e

I

ă banii, situaţia și viitorul |; .. ețină orice femeie, atras; farmecul

personalităţi" lui. Dar Stephanie era n. tînără, o fire prea, poetică

pentru a se lăsa impresi,. nată de banii sau de faima cuiva ȘI nici nu

era de: de prinsă de farmecul lui. Îl iubea în felul ei ciudaţ dar o

mai interesa și un nou venit — Forbes Gurney. Acest tinăr înalt,

melancolic, CU ochi căprui și pir castaniu, era foarte sărac. Venea din

Minnesota de sud și nu prea ştia ce vrea să facă, şovăind între ziaris-

tică, poezie sau artă dramatică. Deocamdată lucru 14 o societate de

mobile, unde era incasator de rate lunare și de unde scăpa de obicei la

ora trei după amiază. Încerca fără prea mare succes, să facă parte din

lumea de ziarişti a orașului și fusese descoperit de Gardner Enowles. m

Stephanie îl întilnise pe la actorii trupei Garrich. Observase de la

început faţa lui lunguiaţă cu o cunună de păr ondulat și mătăsos, gura

mare dar frumos ʼcon- rată „ochii adinci şi expresivi, nasul drept, şi

fusese ă de aerul visător sau mai bine zis de setea lui dner Knowles

adusese într-o z zie y pe care o luase de la el, o

4

Stephanici, lui Ethel Tuckerman, Lane Cross și Irma Otley, aflaţi

tocmai atunci împreună.

_ “la ascultați, spuse brusc Knowles, rcoțind hirtia din buzunar. .

Ira vorba de o grădină a lunii, cu miresmele unor flori palide, de un

lac magic, de nişte figuri niticecare simbolizau bucuria, de-o muzică

lucidiană, venind

d: departe. Un flaul [ermeca!, un ritm măsurat Și ccarda in sirdină şi

tobe au suna.

Stephanie Plalow ascultase în tăcere, mişcată de această poezie atît de

inrudită cu ale ei. Apoi oceru ca s-o poată citi în tihnă.

— Mie mi se pare încîntătoare, spuse ea.

De atunci apărea mereu în preajma lui Forbes Garney. De ce, nici ea nu

ştia prea bine. N-o făcea din cochetărie, Stătea, cu el şi vorbea

despre roluri, despre piesele în care juca, şi despre aspiraţiile ei

doar atit. Îi făcu portretul, aşa, cum îl făcuse şi pe al lui

Cowperwood şi al altora. -

intr-o zi, Cowperwood găsi în carnetul ei trei schiţe care-l

reprezentau pe Forbes Gurney, făcute în mod idilic, cu o intensă notă

romantică.

— Cine-i ăsta?

— Un tinăr poet care vine pe la teatrul nostru ..; Forbes Gurney. Are

farmec, e atit de palid şi de visător.

„ Cowperwood se uită la schiţe cu curiozitate, dar imediat simţi cum i

se întunecă privirea. ʼ

— O nouă victimă a, domnişoarei Stephanie? o tachină el. Am impresia:

că m-am alăturat unui cor- tegiu cam lung ; Gardner Knowles, Lane

Cross, Bliss Bridge, Forbes Gurney. i

Stephanio tăcea îmbufnată. - - cară

— Vai, cum vorbeşti ! Bliss Bridge, Gardner Kno- les. Recunosc, îmi

plac toţi , dar atit * sînt drăguţi şi simpatici. Dacă l-ai cunoaşte pe

Lane Cross şi ție ți-ar plăcea. E un papasal prostuţ ! Cit despre

Forbes Gurney, vine doar din cină în cînd. Face şi el parte din grupul

nostru, dar nu Prea. CUnOSA,

Za Aa

-- Exael! exclamă Cowperwood cu ai, - şi totusi ai avut cînd să-i faci

portretul.

Cowperwood se cam îndoia de vorbele Step De iapt era convins că nimic

din tot ce spune adevărat şi nici nu avea încredere în ea. Şi (o, iubea

eu patimă, poate tocmai din pricina asta.

— Spune drept, Stephanie, i se adresă el într. zi stăruitor, dar cu

multă diplomaţie, trecutul tal nu mă interesează, Sintem destul de

apropiaţi ca, . fi ajuns la o înţelegere perfectă. Dar nu-i așa că p,,

mi-ai spus chiar tot ce a fost între tine şi Knowles) Spune-mi

adevărul, nu mă supăr. Îmi închipui perte cum s-a întimplat şi,

crede-mă, asta n-o să modifice cituși de puţin sentimentele mele faţă

de tinc.

Pentru prima oară Stephanie fu impruden N-avea, nici un chef de luptă.

Diferitele ei legiituri o nelinişteau uneori, căci i-ar fi plăcut să

apară în ochii a lui Cowperwood sau în ai oricărei alte persoane ia

care ținea, în cea mai bună lumină. În comparație cu Cowperwood şi cu

afacerile lui, Cross şi Knowles erau nimica toată și totuşi Knowles o

înteresa. În coni- paraţie cu Cowperwood, Forbes Gurney era un cer- i

șetor în zdrenţe şi totuși avea ceva care-i lipsea lui Cowperwood — un

farmee poetic și trist, care trezea în Stephanie toată simpatia. Bietul

băiat, era atit de singur ! Cowperwood era atit de puternic, atit de +

strălucitor, atit de cuceritor !

Poate din dorinţa de a şti exact ce se petrece cu ea, în general,

mărturisi :

— De îapt, nu ţi-am spus tot adevărul. Mi-a fost puţin ruşine.

La sfirşitul spovedaniei, care se limita; doar la legă- tura ei cu

Enowles (dar şi asta incompletă), Cowper- wood fierbea. de miînie, De

ce să-și piardă vremea cu o pnoslicaată stinsă Era clar că Stephanie,

la douăzeci și unu de ani, era o adeptă inconștientă a amorului liber.

Şi totuși, fata asta stranie, generoa fascinantă, era, în felul ei atit

de frumoasă, încît h Cowperwood i se părea cu neputinţ< să renunte la

ea.

Li

a el în mul păi vinie.

LE

— “Tare mai eşti ciudată, Stephanie, spuse Cow- porwood, încercînd

să-şi înfringă dorința, imperioasă , po care o aved de a-i face

reproșuri, de a insulta și de a o da afară. De ce nu mi-ai spus toate

astea de la inceput? Și doar te-am tot întrebat! Nu curva vrei să

pretinzi că ţii la mine?

— Cum poţi pune asemenea intrebare. osti Stephanie pe un ton dojenitor,

dindu-şi seama că făcuse o prostie și că n-ar fi trebuit să-i

mărturisească nimic. Risca să-l piardă şi nu voia asta pentru nimic în

lume. Ochii lui străluceau plini de gelozie :i de asptime, ceea ce o

făcu să izbucnească în plins. O, ce bine ar îi fost să nu-ţi fi spus

nimic! Tot nu sînt lucruri care să aibă vreo importanță. Şi de altfel

nici nu voiam să-ţi spun.

Cowperwood era descumpănit. Cunoştea foarte bine firea, oamenilor şi

mai ales a femeilor. Bunul simț îi spunea să n-aibă incredere în

Stephanie şi totusi se simţea atras de ea. Poate că nu minţea şi că

lacrimile ei erau sincere.

— Si ești sigură că asta tut ... că n-a mai existat vimeni nici

înaintea lui, nici după?

Stephanie îşi șterse ochii. Se, găseau în garsoniera lui Cowperwood din

Randolph Street, pe care acesta avusese grijă s-o păstreze: incă un loc

unde să-şi primească prietenele.

—— Cred că nu ţii cituși de puţin la mine, îi reproşă Stepanie, tristă.

Nu cred că mă înţelegi. Nu ştiu dacă mă crezi .,. cînd încere să-ţʼ

spun cum stau lucrurile, nu înţelegi< Eu nu mint. Nu pot minţi. Dacă ai

atitea îndoieli ar fi poate mai bine să nu ne mai vedem. Eu vreau să

fiu sinceră, dar dacă nu mă laşi...

Se opri, tristă, posomorită, indurerată, Cow] erwood privea cu un fel

de pasiune. Femeia asta îl atrăgea într-un mod, inexplicabil ! Nu

credea nimic din ce-i spunea, dar îi eră ct neputinţă să n-0 marvadă.

— Nu ştiu ce să mai cred! exclamă el, mohorit. N-am de gind să mă cert

cu tine că mi-ai spus aderă- rul. ʼTe rog insă să nu mă minţi, Eşti o

fată deosebită, Aş putea face multe pentru tine dacă ai vrea. Ar trebui

-ți dai seama de asta. E Day

BD

— Dar nu mint, repetă Stephanie, oboi | că ai observat !

— Fie, rosti Cowperwood, incercînd si |, gească. Dar duci o viaţă atit

de liberă, de lipsită , judecăţi ... “De

„Ah ! se gindi Stephanie, poate că vorbe mult”. Pre

— Îmi eşti foarte dragă. Îmi placi foarte mul, iubesc, într-adevăr. Te

rog, nu mă minţi. Nu „le umbla, cu toţi neisprăviţii ăştia. Crede-mă,

nu dial demni de tine. Într-o zi, nu va trece mult, am ș; gi eu divorța

şi atunci aş fi fericit să mă însor cu ti,,

— Dar nu umblu cu ei aşa cum crezi tu. Pen mine nu-s decit o distracţie

nevinovată. Îmi si, simpatiei, firește. Lane Cross e foarte drăguţ în

ici, lui, şi Gardner Knowles de asemenea. Toţi s-au puriaţ

„ foarte frumos cu mine, |

Cowperwood simţi că i se face greață auzind că Stephanie îl găseşte pe

Lane Cross drăguţ. Era furios, dar își ina totuşi cumpătul.

— Îmi dai cuvintul tău că niciodată n-are să fie ceva între tine şi

vreunul din acești bărbaţi atit timp cit vom fi împreună? întrebă pe un

ton aproape im- plorator — un rol cu care nu era obişnuit, Nu vreau să

te împart cu nimeni, Nu accept. Nu mă interesează ce ai făcut în

trecut, dar de-acum încolo vreau să-mi fi credincioasă.

— Ce idee! Sigur că am să fiu credincioasă ! Dar dacă nu vrei să mă

crezi... Ah, doamne!...

Stephanie oftă din adincul inimii, Cowperwood se intunecă la, față,

încercînd să-și ascundă neincrederea și gelozia.

— Uite, Stephanie : acum te cred. Am să te cred pe cuvînt. Dar dacă mă

înșeli și descopăr asta, te pără- sesc chiăr în ziua aceea. Nu admiţi

să mai existe alt bărbat în viaţa-a. În orice caz nu pot înțelege —

dacă

mă iubeşti — cum de te preocupă toate aceste povești. Nu cred c-o faci

din pasiune pentru teatru ! y

— Oh, ai de gind să te mai cerţi mult cu mine? în-

trebă Stephanie, cu candoare. De ce nu vrei să m crezi cînd îţi spun că

te iubesc? Poate că,.. şi

intentul ci dramatic îi veni în ajutor și încerm pă plingă în hohote. o

Cowperwood o luă în braţe._ — Lasă, nu te negcăji, o mingiie el. Te

cred, gi sînt convins că mă iubeşti. Numai că aş vrea ză nt fii chiar

atit de uşuratecă ! =

Şi astfel, rana se vindecă, vremelnic,