CAPITOLUL XLIII

Planeta Marte

. A - d Dn Ostilitatea băncilor, care la început determi călătoriile

lui Cowperwood în K epitile ia şi în alt E parţi

o pării, atinse În sfirşit punctul culminant. ore

riva lui Cowperwood de a; stringe fonduri în. “I- ta tinuării unor

linii aeriene, Sosise momentul DI trodueereâ acestor noi căi de

comunicație. pr 2 Deta icului. Cowperwood c 0)

pinţă a publicului 0 pe € cunoștea linia side Auley, precum și linia

West Side Melropolit 7 acesta din urmă încă în stare de proiect Și,

amindouz) concepute Spre a pregăti terenul pentru crearea lin iilor

„eriene în general și, în același timp, de a comhate rezistența lui

impotriva unui privilegiu în alb acorda; „dversarilor săi. Își dădea

perfect de bine seama că dacă nu se va hotări el să le construiască vor

avea, grijă alții. Faptul că mijlocul de tracţiune ideal deve- pise

curentul electric nu conta, nici că toate liniile lui de tranvai vor

trebui complet transformate conform noilor condiţii, ori că avea nevoie

de mii și mii de dolari ca să poată înfrunta situaţia politică din ce

în ce mai amenințătoare. Pe deasupra mai era, silit să se bage în acest

nou domeniu și să obţină privilegii prin cele mai brutale şi mai

subtile metode de mituire politică,

Aspectul financiar al problemei era însă mult mai important ca cel

politie. Pentru orașul Chicago, cu suprafeţe întinse şi o densitate a

populației foarte redusă, liniile aeriene constituiau o problemă

serioasă. Preţul de cost al fierului, dreptul de trecere, materialul

rulant, construirea uzinelor. — totul necesita imensa sume de bani.

Cowperwood căruia nu-i plăcuse nici- odată, să investească banii săi

proprii cînd putea să emită şi să vîndă acţiuni asigurindu-și

conducerea şi controlul operaţiilor, nu știa încă de unde să facă rost

de milioanele necesare pentru investiţiile în materie de oțel de

construcţie, costul uzinelor metalurgice, mina, de lucru şi utilajul

înainte ca el să fi putut încasa măcar un dolar de la viitorii săi

călători.

Cu ocazia inaugurării Tirgelui Mondial din Chicago, „cedase, ca să aibă

linişte vilegiul pentru linia, „Li“ din South Side, iar a stă linie

devenise destul de prosperă — pe departe profitu-

rile realizato de deţinăto telor“ similare de la 3 e York. Noil să, ie

construite Al)

străbăteau cartiere şi mai puţin populate i. î secință, mai niult ca,

sigur vor aduce venii! reduse. Trebuiau găsiţi bani mulţi — o si

douăsprezece pină la cincisprezece milioane de di

şi asta pe simpla garanţie a acţiunilor unei socrii, pentru început

total neproductivă şi care, încă ani, avea să tot plătească la

dividende. Addison, statind că Chicago Trust Company era, prea îngle în

angarale, se adresă diferitelor bănci de mîna « dar. prospere, din

oraş, cerindu-le să accepte d investi ceva în emisiunea noilor acţiuni

(fiecari parte, fireşte). Fu mirat şi mîhnit descoperind că aceste

bănci refuzau să-şi dea concursul.

— Ascultă Judah, am să-ţi explic, spuse coriii țial un președinte de

bancă. Datorărm lui Tin Arneel cel puţin trei sute de mii de dolari

pentr: plătim doar trei la sută — e un împruiut trebuie însă restituit

la cerere. În afară de asta, cînd e vorba de tranzacţii urgente, ne

bazin ales pe banca Lake National unde el jeaci ui important. Am aflat

de la prieteni că nu.e în teii buni cu Cowperwood şi noi nu ne putem

pernniie : ofensăm pe Arneel. Mi-ar place să pot face ceea ce! ceri,

dar nu văd cum și. mai ales nu în moneni de faţă, E

— Să ştii, Simmons, rosti Addison, că indivizii ăştia îşi fură pur şi

simplu căciula, Știi mai bine ca oricine că această emisiune de acţiuni

este o foarte bună investiție. Campania de presă deşănțată impo- triva

lui Cowperwood nu are nici o importanţă. Este un om perfect solvabil.

Chicago se dezvoltă, vertiginos, iar valoarea liniilor lui de tramvaie

crește nc- contenit. |

— Stiu, ştiu, zise Simmons. Lar ce e cu povestea sistemului aerian

rival? Nu crezi că această concu- rență ar putea dăuna liniilor lui

Cowperwood, cel puţin deocamdată ?

— Din cîte ştiu eu de la Cowjerwood, preciză Addison categoric, nu

poate fi vorba de vreo linie aeriană concurentă. E drept că au obținut

din partea

linie în South Side, regiune care, in tot cazul, nu intră in cimpul lui

de acţiune ; cit despre celălalt privilegiu acordat, societăţii Chicago

General Company, acela nu înseamnă nimic. Vor țrece mulţi ani pină ce

va da un cît de mic profit, iar cînd va sosi momenţul Cowperwood are

să-l preia dacă va crede de cuviință. Peste doi ani se vor face noi

alegeri şi atunci adminis- traţia oraşului poate o să-i fie mai puţin

ostilă. De altfel, nici de astă dată n-au fost în stare, ca tot aju-

torul dat de Consiliu, să-l lovească așa cum speraseră.

— Adevărat, totuşi Cowperwood a pierdut alege- rile.

— Da, dar asta nu înseamnă că va pierde şi urmă- toarele, sau cele care

vor mai fi de acum înainte.

— Oricum, sînt informat de existența unei con- spiraţii, replică

Simmons, misterios, al cărei scop este să-l facă să plece: Schryhart,

Hand, Merrill, Arneel sînt oamenii cei mai puternici din oraș. Știu că

Hand a declarat că privilegiile lui Cowperwood nu vor fi prelungite

decit în: condiţii dezastruoase pentru liniile lui. Dacă zvonul se

confirmă, asta o să decianșeze aici o catastrofă. Domnul Simmons cra

grav $i avea aerul unui om informat. s

„— Niei vorbă de âşa ceva, se împotrivi Addison disprețuitor. Hand nu

reprezintă oraşul Chicago, nici Schryhart şi nici Arneel. Cowperwood

este un om extrem de inteligent. Nu poate fi răpus atit de uşor. Nu

știu dacă ai auzit de unde s-a iscat toată lupta asta

— Da, am auzit ceva, zise Simmons.

— Şi crezi ce se spune?

— Oh, ştia şi eu... Habar nu am. Ba da, cred. Dar nici aşa nu văd ce

legătură poate să aibă cu liniile. Dorinţa, de cîştig pecuniar este

suficientă ca să deter. mine pe oricine să sară la luptă. Hand e un om

foarte puteraic.

Scurt timp după ce avu loc această conversație, . Co s periood, trecind

pe la biroul preşedintelui Chicago Trust Con pwny, întrebi 3

_ Ta, spune-mi, Judah, ce-i cu obligaţiile liniilor [. Norihmvestera? A

RE i

— Am să-ţi explic ce se.petrece aici | Hacckelheimer, la care se dusese

Ada... heimer, preşedinte&& băncii internaţionale Ir mer, Gotlieb &

Co., era un om mic de statu şi prudent. Pe aici circulă tot-soiul de

70, despre activitatea domnului Cowperwood. Unii spun că este perfect

solvabil, alți ci | are citeva privilegii excelente care cuprina

suprafaţă a orașului, dar aceste.privilegii ș litate doar pe douăzeci

de ani, adică pini tîrziu în 1903. După cîte am înţeles, Cowye stirnit

animozităţi în rindul oamenilor celor ; portanţi din oraș — unii dintre

ei foarte put aşa că va, avea, mult de furcă atunci cînd va tr şi le

prelungească. Eu, evident, nu trăiesc la Cli nu cunosc problema în

amănunt, dar corespon nostru de acolo m-a prevenit că asta ar fi

situaţi aflat că domnul Cowperwood este un om foarte j, ceput, dar

oricit de priceput ar fi, dacă se loveș toți oamenii influenți din

oraș, ei îi pot pricinui nu neplăceri. Ştii, e foarte usor să-ți ridici

în cap op publică.

— “Domnule Iaeciselheimer, eşti fuarte nedre) un om care, într-adevăr,

se întîmplă să fie cxtreiu « priceput, susținu Addison. Aproape nu

existi « care, realizind ceva valoros, inteligent, să nu sii nească

fatal ura și invidia celorlalți. Cît despre oamei influenţi la; care

faci aluzie, ei iau oraşul drepi moșia lor şi îşi închipuie că pot face

ce vor cu el. De îni, ei sînt creaţia oraşului și nicidecum orașul

creaţia lor.

Domnul Haeckelheimer ridică din sprincenc. Își aşeză mîinile sale,

îngrijite, erăsuţe şi cn desele scurte, pe partea de jos a- vestei sale

proeminente, în dreptul ultimilor nasturi.

— Poate, dar în toate aceste mamitestări, concursul opiniei publice

rămîne fără îndoială factorul esențial, oită el. După cum știi, o bună

parte din capitalul unui om de afaceri îl constituie talentul lui de a

nu stirni opoziţie. Se prea poate ca domnul Cowperwocd să fie destul de

tare ca să învingă toate ast i Fu, personal, nici nu-l cunosc. Îți spun

e

+ i Yi

4 -

motmal de asta mi-a fost teamă, ar, -. Turise Addison, molcom, Va

trebui să ci Tarile, “ra mn altă parte, oriunde în afară oras. rii

Pupo. E clar că Hand, Arneel și toţi prieteni; |. hi "E de ceva, Ban

hotărit să se unească îm ? noastră: Poate că i-o fi supărat și demiiia

roate băncile, nu mai incape îndoială, în cat, Guvint de spus refuză

sistemaţic Să ns ajute mă conving că așa stau lucrurile m-am adresaţ :i

ănci Third „National din Lake View şi bi ʼOharlie WWallin, Drovers and

Traders, de pe tony "Seventh Street. Cind eram incă la Zale Nationai

Wallin mă aştepia mereu.la ușa din dos și se ru ʼmine să-l sfătuiesc

pentru investiţii oricît de mod pumai ză fie sigure. Acum îmi spune că

a primit ordin de la Consiliul de administraţie să nu se amestece în.

pici o afacere propusă de noi. Și peste tot la fel; nu mai au curaj.

L-am rugat pe Wallin să-mi spunii de ca "Consiliul se înverșnnează,

impotriva băncii Chicago “Trust şi a dumitale. La inceput mi-a răspuns

că nu ştie. Pe urmă însă mi-a promis că o să vină să mă ia “ge la birou

să luim masa împreună. N-am văzut în viața mea o politică de struţ mai

stupidă, ca, asta. Își $nchipuie că dacă ne împiedică să obţinem bani

aici, 1a (Chicago, înseamnă că n-o să-i putem găsi nici în “altă parte

! N-au decit să-şi păstreze băncile lor amă- rite, să so joace cu ele

ca nişte copii care construiesc case din cuburi de lemn! Dacări neroie,

aş putea oricînd să mă duc la New York şi să string în troizeci şi şase

de ore douizeci de milioane de dolari. Addison se infierbintase. Pentru

el era, o experienţʼ nvuă. Cowperwood se mulțumi să-şi răsucească mus-

tața şi să zimbească ironic. — Nu-i nimic... Te duci dumneata la New

York sau mă duceu? an în cele din urmă

. “Ș pcostl

»

LU

Ta concluzia că ar fi mai bine să plece Ad însă acesta constată, spre

marea, lui , da terivase i po 7 = hi aco fată di -0

D 5 T

jorită unor cauze Mis- Par, A 0% perwooi

Neticenţele bancherului ini rercurile liuanciare. Haeckelhei) de bogat.

Firma J/a-clciheimer, G majoritatea acţiunilor cîtorva din tate

întreprinderi de căi ferate şi America. Concursul lor nu trebuia

Era limpede că zvonurile care cir împotriva lui Cowperwood, afară ni

dezminţite de evenimente favorabil Chicago, ar putea atrage, cel puţin

în care, respingerea oricărei emisiuni de a de aici înainte de

Cowperwood. Mai pu şi refuzul unor bănci mai mici precum și deținători

particulari de capitaluri de a i în afacerile lui.

Cowperwood se întristă cînd Addison îl curent cu tot ce se petrecea.

Putem spune ci fusese indignat. În toate acestea vedea maşinajiile ||

Sehryhart, Hand şi alţii care se străduiau în tel ; chip să-l

discrediteze. DP.

— Lasă-i să spună ce vor, declară, plictisit, în | cazul tramvaiele

sînt ale mele . .. n-am să-i las să n dea afară din Chicago. Dacă va îi

nevoie vol vin acţiuni şi obligaţii direct publicului. sînt suie c

oameni bucuroși să-şi plaseze banii în felul ăsta. |

Si tocmai atunci planeta Marte şi Universitatea veniră în ajutor.

Aceasta din urmă, care ani dea rîndul fusese o modestă instituţie

culturală a bap tiştilor, se transformă brusc, eu ajutorul unui multi

milionar de la Standard Oil, într-o mare universitati care atrăsese

interesul lumii culturale din toaic statele Americii. Edificiile ei

deveniră una din frumu- seţile oraşului. Se cheltuiau neîncetat

milioane de dolari şi aproape în fiecare lună se construiau noi și

splendide clădiri. Un om remarcabil, de un profund dinamism, fusese

adus din Est şi numit în postul de rector. Lucrările nu se terminaseră

încă. Mai erau în proiect dormitoare, tot felul de laboratoare, o

enormă bibliotecă ; şi, în sfirşit, un telescop uriaș, care, cu o

lentilă de o putere pînă atunci neatinsă 4

400

Joreze cerul şi săi smulgă fain SI tru ochii şi mintea omului piuă la

Rolta cerească, precum Si metodeli „atematicii şi fizicii folosite

pentru cu 1 pasionaseri totdeauna pe Cowperwoo ea. tocmai atunci,

planeta Marte — plan 1uf, roşie ca focul, să fie vizibilă in ap

uperticial și amator de tot ce este se! publicului se stirni în

legătură cu faimos canalelor de pe Marte. Ideea construirii unui msi

nare decit cele existente atunci pe pămin gr fi putut aduce noi

dezvăluiri în această mister roblemă pasiona ata i pai pe locuitorii

din Chi ci lumea, întreagă. Odată, către seară, Cowperwood rivind

intinderea terenurilor din faţa noii sale cen. ţrale energetice din

West Madison Street fu izbit de aspectul planetei, care lucea așa, de

aproape de cerul înserării — caldă și strălucitoare, ca o portocală,

minusculă în imensitatea unui ocean de argint. Cow- erwood stătu

locului și o privi. Era oare cu putință să existe acolo canale şi

oameni? “Viaţa răminea încă ceva, inexplicabil. Într-o zi, nu după mult

timp, Alexander Rambaud fl chemă la telefon şi-i spuse, glumind : E:

“Ascultă, Cowperwood, să știi că nu m-am purtat & Mos pui ineatai L-am

încredințat pe doctorul ooper, de la Universitate, care a fost la mine

ca să mă roage să fac parte dintr-un comitet de zece per- goane

doritoare să contribuie la, cumpărarea unei lonțile pentru telescopul

de care pretinde că are nevoie pi a aia de şcoală pe care o conduce, că

această A ANS ar putea să te intereseze și pe dumneata. a găsească pe

cineva să-i dea, patruzeci de mii E 0 ari ori Vreo opt sau zece

persoane care să con- i e, ec i] (ile, Boiu pină la, cinci mii de

dolari. L umneata pentru că te-am auzit vor- bind de astronomie. E cca

n

răspunse Cowperwcod, care mai prejos decit alţii. în acte contribuția

sa avea

şanse să ajungă la urechea unor para

sferele cele mai înalte. |

Scurtă vreme după această convorbire - Hooper se înfiinţă ; era un om

mic și ETas, n cu nişte ochi rotunzi, care selipeau pătrunz ochelarii

cu lentile groase, montate în rame Perfectă onorabilitate, imaginaţie

bogată şi cr un mare optimism, deşi deseori dezamăgit, a

caracteristicile sale principale. Cei doi bărb; minară atent; unul cu

vastul şi pătrunzăi spirit critic, pentru care chiar universităţile «

mere în continua transformare a lumii ; iar ce încredere în balanţa

dreptăţii, slujindu-se ch marile personalităţi, ca de pildă magnații

fii desăvirșirea unui ideal înalt.

— Povestea mea, domnule Cowperwooc lungă, începu doctorul. Cercetările

noastre nomie sînt în momentul de față handicapate ( că n-avem nici un

fel de instrumente, de apa care să le putem numi telescop. Ambijia mea

Universitatea să se distingă prin lucrări „ori şi de anvergură în acest

domeniu, ori, după p: mea nu se pot ebţine succese adevărate decit d

şind ceea ce s-a tăcut pînă acum. Nu ești de acori mine ? și zimbetul

lui scoase în evidenţă albeaţa pitoare a dinţilor.

Cowperwood zîimbi amabil.

— Dumneata, consideri că un telescop cu o lentilă de patruzeci de mii

de dolari ar fi cea mai pună care s-ar putea găsi ? întrebă el.

..— Da, cu condiţia să fie executată de casa Apple man Brothers, din

Dorchester, răspunse rectorul. i iată de ce, domnule Cowperwood.

Tehnicienii acestei firme sînt foarte abili. Pentru o lentilă de

dimensiune mare trebuie ales cristalul potrivit. După cum pro- bavil

ştii, e foarte greu să descoperi un cristal mare şi în acelaşi timp

fără cusur. Totuși, recent domnul Appleman l-a găsit, De asemenea,

sinţ; neces i patru, cinci ani pentru şlefuirea și lustruirea lentilei

i dacă eşti informat, lustruirea se f. ce, în cu mîna — se netezeşte cu

degetul a

LI L)

|. Atară de asta mai avem neroi i udeminarea unui optician experţ î te,

toate acestea costă scump, deși | muncitorul nu e niciodată bine

plătit,

sa cred eu... Făcu un gest in aer cu i

iti, albă Și erăsuţă .... iar patruzeci de sînt o sumă destul de

redusă. Ar fi o de:

ntru Universitate dacă ar putea, intr felei mai mari lentile din lume,

dar toto mai puternică și, prin urmare, mai utilă. că această glorie se

va răsfringe şi asupra ci “or contribui la achiziţionarea ei,

Lui Cowperwood ii plăcu firea acestui om in artist şi profesor în

același timp : desigur, dor Hoopef era inteligent, sensibil, talentat;

și plin de elan pe tărim ştiinţific. Îi făcu o imensă plăcere să inti]-

nească un om atit de capabil şi serios față de sinc si de ceilalţi. |

ate j

— Şi crezi că patruzeci de mii de dolari vor ajunge? întrebă

Cowperwood. > 3

— Da, domnule, suma asta ne va asigura in orice caz lentila.

— Dar ce faceţi cu lentila dacă nu aveţi terenul, clădirile și suportul

pentru telescop î Sau le şi aveţi *

— Încă nu, dar deoarece șlefuirea, va, dura cel puţin patru ani vom

avea tot timpul să ne ocupăm de detalii, pînă cînd lentila, va fi

aproape gata. În tot cazul am ales locul unde o să amplasăm telescopul

—la Lake Geneva — şi, firește, n-o să refuzăm nici țerenul şi nici

celelalte accesorii de care avem nevoie, numai să ştim de unde le putem

căpăta.

Iarăşi apărură, dinţii sclipitori şi regulaţi, iar ochii scrutători

sfredeleau parcă sticlele ochelarilor.

Cowperwood avu viziunea unui plan măreț. In- trebă la cît s-ar ridica

cheltuielile pentru întregul prgieot, Doctorul Hooper socotea că trei

sute de mii

e dolari ar acoperi totul cu prisosinţă — lentilă, tele- scop, teren,

aparataj, clădire — ar fi ceva nemaivăzut ! = ȘI ave! ile, față din

costul in-

— Plătibili cînd şi cum?

— În sate — cite zece mii de dolari în tiu patru ani, adică exact

timpul necesar ci. să-şi dosăvirscască lucrarea. A

Cowperwood căzu pe ginduri. O ratia anului mii de dolari timp de patru

ani — n-ar fi deci valentul unui salariu — cît despre restul sum

convins că-l va putea procura uşor. Va, fi atune om mult nai bogat

decît era acum, iar planurile cu mult mai aproape de realizare. Prin

faima pe o va dobindi (datorită ideii de a pune la disp: suma de trei

sute de mii de dolari pentru un tele ce, evident, îi va purta numele),

va găsi desigur cr dite la Londra, New York şi aiurea pentru proiectele

lui din Chicago. Într-o singură zi va deveni cunoscul în lumea

întreagă. Se opri; dar ochii săi cnigimalici păstrau taina viziunii

măreţe care pusese stăpinire ] mintea lui. În sfîrşit ! În sfirşit !

— Domnule Hooper, spuse Cowperwood, amabil, ce-ar fi dacă în loc de

zece oameni care să dea fiecar patru mii de dolari, după cum te-ai

gindit, ai găsi un singur om care să-ţi acorde totalul sumei de

patruzeci - mii dolari în rate anuale de zece mii de dolari? Crezi că

ți-ar conveni ?

— Dragă domnule Cowperwood ! exclamă, luminin- du-se la faţă, rectorul

entuziasmat. Vrei să spui ci dumneata eşti dispus să donezi singur

întreaga sumi, pentru cumpărarea lentilei ?

— S-ar puiea. Dar aş vrea să-şi iei mai îutii un angajament faţă de

mine.

— Si anume? i

— Să.mi se acorde favoarea de a furniza toi eu terenul și -clădirea —

într-un cuvînt telescopul și intreaga instalaţie. Presupun că

propunerea mea n-o să fie divulgată pînă ce nu va fi acceptată în mod

oficial, adaugă Cowperwood,cu prudenţă şi diplomatic.

Noul rector, un om foarte ocupat; muncea mult; wind sarcini multiple şi

deci era totdeauna, - ind cineva îi venea în ajutor; seulindu-s m multă

admirație şi recunoştinţă. la, Ce

_— Dacă a$ avea căderea 8-0 fac, dor Cowrer- vood, 23 aecepta pe loc în

numele Univeritsţii liaş ulţumni din toată inima. sînt obligat însă,

mâca: de formă, 8ă Bupun propunerea dumitale în consiliul Uni-

versității ; dai nu am nici o îndoială de felul în care va, îi

întimpinată. sînt sigur că va, fi primită cu reca- noştinţă Și

entuziasm. Dă-mi voie să-ţi 1nai rnulţumeee o dată.

Îni Btringeră Iniinile cu căldură, apoi profezvrul, acest om integru,

plecă grăbit. Cowperwood te lăsă liniştit în fotoliu. Apăsă cu putere

virfurile degetelor unele de altele şi pentru un scurt timp îşi ingădui

să viseze. După acest scurt răgaz sună stenograla și începu să-i

dicteze. Nu îndrăznea să-și mărturisea nici chiar lui însuș> ce imense

avantaje va putea trage din această inițiativă.

Citeva săptiumini mai iirziu, propunerea a lust oficial acceptată de

consiliul Universităţii și, cu asen- timentul lui Cowperwood, dată

publicităţii. Concursul fericit de împrejurări asupra cărora nu e

nevoie să mai revenim, conferea, acestei frumoase iniţiative o imensă

valoare publicitară, Reflectoare- și lentile uriase au mai fost donate

şi utilizate în multe alte ţări, dar niciodată de dimensiuni

comparabile cu cele la, care se gîndeau acum Cowperwood și profesorul

Hooper. Donajia, era suficient de importantă ca să facă, din Cowperwood

un Mecena al ştiinţei, îndeobște recu- noscut. Nu numai la Chicago, dar

şi la Londra, Paris, New York, adică în toate marile capitale ale

lumii, unde se întîlnesc intelectuali şi oameni de ştiinţă de vază,

această importantă donaţie, a unui american, probabil fabulos de bogat,

deveni obiectul unor înflă- cărate discuţii. Generosul donator atrăsese

în mod deo- gebit și atenţia bancherilor, iar ulterior, cînd emisarii

lui prezentindu-se la, întreprinderile bancare propu- geră ca

privilegiul de cincizeci de ani, ce urma să i se acorde pentru șosele

aeriene, să constituie o bază, pent m împrumut garantat prin ipoteci şi

prin acţiuni e el, Cowperwood, le va, emite, aceştia

îur

să ofere trei sute de mii de dolari pentru tel

și asta într-un moment de mari dificultăţi trebuia să aibă cu siguranţă

o avere solidă și considerabile. După unele discuţii prelimii prilejul

scurtei vizite pe care Cowperwood o Threandneedle Street la Londra și

în Wail sţ New York, ajunse la o înţelegere cu o societat cară

angloamericană, care consimţea să preia ritatea acțiunilor emise în

vederea viitoarelor proiecte de şosele şi să le vindă în Europa sau ai

în schimbul lor Cowperwood obținea toţi banii sari pentru începerea

lucrărilor. Cu iuţeala fulg restul de acțiuni ale vechilor sale linii

se ridicar tiginos, iar toţi eei.care uneltiseră împotriv sperind să-l

distrugă, serișneau din dinţi, nevc Chiar şi firma, Haeckelheimer & Co.

era acum i sată.

Anson Merrill, care doar cu citeva săptămi urmă oferise Universităţii

un vast teren pentru turi, făcea feţe feţe văzîndu-şi gloria atit de

neaștey eclipsată. Hosmer Hand, donatorul unui labora de chimie, şi

Schryhart, care oferise un dorii pentru studenţi, erau amindoi amăriţi

că un dar « o valoare mai redusă putuse stirni, numai pentru ci slujea

unei idei frumoase, o vîlvă cu mult mai mare, Întimplarea a fost o nouă

manifestare a extraordi- narului noroc care părea că nu-l părăseşte

niciodată pe Cowperwood — a stelei care veghea asupra lui in

ciuda planurilor vrăjmase.