CAPITOLUL XLIV Obţinerea privilegiului

Banii necesari pentru construirea liniilor aeriene fură astfel obţinuţi

într-un mod deosebit de specia culos. Căpătarea privilegiilor însă

răminea deocam- dată o problemă nerezolvată și care implica, între

altele, îmblinzirea lui Chaitfee Thayer. Sluss, care nu

ştia nimic de dovezile strinse de Cowperwood împo- 3 -

i i Ei 405 —<� =“

«a. Stuss protesta cu înverșunare ori de « 4rivă "* contidenţial — din

diferite cercuri politice pure înaintase O AGE IG pentru obţinerea Unui

nas că £i ărui beneficiar trebuia să !

) 1 privilegiu A8G Je Cowper w00t Nu cumva să aprobi aşa ceva, domnule

Si E dea, atenţia domnul Hand, care, în vederea unei a Pituriri îl

invitase la masă pe primar, omul său de

000. Nu-i lăsa să aprobe, de dumneata depinde pa reședinte al

Consiliului municipal cuvintul juj sjuss avea mare greutate în materie

de proceduri | si dacă vor să treacă peste capul dumitale, nu te dă

Dătut. Viitorul politie iți este in joc — Teputaţia dumitale, aici, la

Chicago. Presa, personalitățile de vază din finanţe şi din societate

iți vor da tot con- cursul. Altminteri, dacă Frank Cowperwood capătă

privilegiul, toată lumea are să-ți= întoarcă spatele. jTalal, au să

zică, oamenii care au fost aleși și au depus jurămîntul de a indeplini

anumite servicii se întorc

acum împotriva susținătorilor lor și-i trădeazʼ !

Hand spumega de minic.

Domnul Sluss purta o haină de postav negru fin și o „cămaşă de un alb

imaculat. Nu se indoia nici un | moment de succesul cu care va

îndeplini punct cu

53, i

punct ordinele domnului Hand. Ya şti să combată violent cererea,

înaintată ; se va opune cu hotărire | în Consiliu şi în toate etapele

prin care va trece cererea. | -— Voi fi necruţător, declară domnul

Sluss, cu | emfază,. Știu eu după ce umblă, iar ei ştiu că eu ştiu.

Domnul Sluss îl privi pe donmul Hand întocmai cum un apărător al

dreptăţii s-ar îi uitat la un alt apărător tot aşa de convins ca cl,

iar bogatul om de afaceri plecă, liniștit că frinele conducerii se

găseau în miini sigure. Numaidecit după această intrevedere domnul

Sluss dădu un interviu prin care-i informa pe toţi consilierii

municipali că nu va iscăli niciodată un decret de acest fel. - În

aceeaşi dimineaţă în care apăruse interviul, pe la zece şi jumătate,

oră la care domnul Sluss venea de obicei la birou — acesta auzi soneria

telefonului Rău par ieular. Un secretar îl întrebă cacă ar fi dispus =

Mm a pr

să vorbească cu domnul Frank. A. Cowperwood. Pri- marul, care anticipa

laurii unor noi victorii, mulțumiţ de apariția declaraţiilor sale pe

prima pagină a, zia- relor de dimineaţă, era cuprins de o mindrie

civică, Plin de gravitate ceru asistentului său să-i dea legă- “tura&

— Domnule Siuss, începu Cowperwood, aici Frank Algernon Cowperwood,

— Da. Ce pot face pentru dumnenia, domnule Cowperwood?

— Am citit declaraţiile dumitale din ziarele de dimineaţă, în legătură

cu refuzul de a lua în conside- rație orice fel do decret prin care mi

S-ar acorda un privilegiu pentru vreo linie aeriană în North sau West

Side.

— B perfect adevărat, răspunse domnul Sluss, semeţ. Nu voi aproba

niciodată... . i

— Nu crezi, domnule Sluss, că împotrivirea, dumi- tale e cam prematură?

E vorba de un lucru care pentru moment nu-i decit un zvon- (Cowperwood,

care tot timpul zîmbea în bărbie, cra ca 0 pisică în fața unui șoricel

încolţit.) Aş dori, înainte ca dum- neata, să fi luat o poziţie

definitivă, să discutăm în această privinţă. N-ar fi exclus ca după ce

îţi voi expune punctul meu de vedere să incetezi de a te mai arăta un

adversar atit de intransigent. Din cînd în cînd am trimis cite un

pricten de-al meu la dumneata, dar pare-se n-ai găsit de cuviinţă să-l

primeşti.

—- Este perfect adevărat, replică domnul Sluss, la fel de semeţ, da: nu

uita, domnule Cowperwood, că sînt foarte ocupat şi, în aʼară de asta,

nu văd în ce măsură aş putea să te ajut. Dumneata servești o caʼ1ză pe

cate eu, ca cetățean și din punct de vedere moral, o combat, luptind la

rindul meu pentru o ca 1:ă diametral opusă. Nu avem un teren comun în

felul nostru de a vedea lucrurile și mai ales nu știu cum aş putea să

te ajut.

— Un moment, domnule primar, şpuse Cowper- wood, cu aceeaşi blindeţe și

temindu-se ca domnul Sluss, dat fiind tonul său sujeriur, să nu închidă

ieledonul, S-ar putea totuşi să existe un teren comun

p

408 IN

între noi, de care dumneata să nu Ştii. Nu vrei să luăm masa împreună

la mine atati sau si mă pri- esti la dumneata? Aș putea să trec pe la

biroul dumitale să stăm de vorbă. Ar fi din partea dumitale o atitudine

rezonabilă și politicoasă în același timp. — Mi-e imposibil să iau azi

mara cu dumneata, și nici nu pot să te primesc la birou. sînt o serie

de pro- bleme de care trebuie să mă ocup urgent. De altfel, sînt nevoit

să aʼaug ca nu pot avea întrevederi secrete cu dumueataă sau cu

emisarii dumitale. lar dacă vii aici trebuie să accepţi ca discuţia

noastră Bă aibă loc şi în prezenţa altor perscane.

— Perfect, domnule Sluss, răspunse Cowperwood jovial. Renunţ să vin la

dumneata la birou. În schimb dacă astăzi înainte de ora cinei nu te

prezinți la, biroul meu, atunci miine la amiază vei fi dat în judecată

pentru că ţi-ai călcat promisiunea de căsătorie, 1 iar scrisorile

dumitale către doamna Brandon vor îi date publicităţii. Îţi amintesc,

de asemenea, Că vor avea loe noi alegeri şi că oraşul nostru doreşte să

aibă un primar de o moralitate perfectă atit în viaţa oficială, cit şi

în particular. Bună ziua.

Domnul Cowperwood închise telefonul brusc, iar domnul Sluss, palid la,

față, încremenise. Dcamua Brandon ! Încintătoarea, adorabila, disereta

dramnă Brandon, care-l părăsise cu atîta nepăsare ! Ce putea s-o facă

să-l dea, în judecată pentru călcarea unei promisiuni de căsătorie şi

cum de ajunsese scrisoarea în -miîna lui Cowperwood? Dcamne Dumnezeule

— scrisorile acelea, sentimentale şi stupide ! Nevasta lui ! Copiii !

Biserica, și pastorul plin de ifose morali- zatoare ! Chicazo ! Oraşul

cu atmosfera convențională etică şi religioasă ! La drept vorbind,

doamna, Bran- don nu-i scrisese niciodată, nici măcar un bilet ... nu

ştia, mare lucru despre ea.

Își aduse aminte de doamna Siuss cu ochii ei albaş- tri, reci și-severi

— și se sculă în picioare, năucit, trecindu-şi mina prin păr, privind

neliniștit în podea.

1 În Staʼeʼe Liniʼe ule Americii există o lege care ineriminer.ză

încălcarea promisiunii de tuure în căsilorie.

409

Se îndreptă către fereastră, plesnind enervat, din degete, se gindea,

că centrala telefonică, se găsea, afară, linssă uşa Diroului său şi se

întreba, dacă secretara lui! o tânără, nostimă, aparţinind sectei

presbiteriene,: nu ascultase convorbirea, ca de obicei. Vai, ce tristă

ce îngrozitor de tristă e viaţa ! Dacă toate acestea se: vor afla în

North Side, Hand, ziarele, tînărul Mac- Donald vor face oare ceva

pentru el ? Cu siomranță că, nu. Va mai fi propus din nou ca primar?

Niciodată, ! Cum ar putea opinia publică să-i mai susțină can-.

didatura, cînd biserica va tuna şi fuleera împotriva, Sa acu;

ipocriziei şi sacrilepiului ? Ah, Doamne ! Doamne ! Toţi se purtau

atent cu el, fusese un om respectat de toată lumea — cu atit mai rău

acum! Cowperwood acest demon înspăimintător se năpus- lise asupra lui

și asta tocmai acum cînd se credea invulnerabil. Tar el nici măcar nu

vorbise politicos cu Cowperwood. Ce-o să se facă dacă va căuta să se

răzbune?

Domnul Sluss reveni la jilţul său, dar era prea agi- tat ca să poată

sta; jos. Se duse la cuier, îşi luă haina, o atirnă înapoi, iar o luă,

apoi anunţă la, telefon că timp de citeva ore nu va primi pe nimeni și

părăsi clădirea pe o uşă tăinuită< Deprimat, se trezi pe North Clark

Street, făcîndu-şi loc prin forioia siră- zii, se uita, la riul murdar

Și aglomerat, la cer, la. fum, la "clădirile cenușii. Ce să facă?

Oamenii erau unc- ori atit de aspri şi cruzi ! Nevasta lui, copiii,

cariera lui politică! Cu neputinţă să semneze deerete în favoarea lui

Cowperwood ! Ar fi imoral, necinstit, o insultă adusă societăţii&

Domnul Cow perw o0d tră- dase interesele cetăţenilor, toată lumea ştia.

Pe de altă parte nu putea nici să-l refuze, pentru că doanină: Brandon,

fiinţa fermecătoare şi lipsită de serupule, fusese un instrument în

miinile lui Cowperwood! Dacă ar putea-o găsi, s-o roage, s-o implore...

Dar de unde s-o ia? Nu o mai văzuse de luni de zile. N-ar: fi oare mai

bine să se ducă la Hand și să-i mărturi- sească tot ? Hand însă era și

el un om rece, sever și cu prejudecăţi. Vai, Doamne, Doamne ! Se

intreba, se

„gîndea, ofia, reflecta — dar în zadar.

10,

Tiie-vă milă de bietul muritor prins în mrejele principiilor morale.

Poate că în altă ţară, în altă epocă, în alt moment, într-o situaţie

similară s-ar fi putut găsi o soluție nai. puțin dezastruoasă pen- tra

Sluss şi nu prea favorabilă pentru un om ca Cowperwood. Atunci însă, în

Statele Unite, la Chi- cago, Sluss ştia prea bine că, principiile etice

se vor ridica împotriva lui. Știa prea bine ce aveau să zică despre el

Lake View, pastorul, domnul Hand și toţi - prietenii săi incoruptibili.

Vai, ce groaznică, pedeapsă pentru ofensa pe care o adusese virtuţii. |

Se făcuse ora patruʼfix. Domnul Sluaa rătăcise ore întregi în frig şi

zăpadă, scuzindu-se de ticăloșie şi imbecilitate, iar Cowperwood şedea

la biroul său și iscălea hirtii, privind flăcările focului care ardea

în cămin şi întrebiîndu-se dacă primarul va găsi de cuviință să-i facă

o vizită. O tinără stenografă, îngri- jit îmbrăcată< deschise ușa

biroului şi anunță pe domnul Chafiee TPhayer Sluss. Acesta intră,

trist, abătut, gîrbovit, învins, nu nui semăna deloc cu oinul trufaș

care-i vorbise la telefon cu vreo cinti ceasuri în urmă, Vremea sumbră,

frigul pătrunză- ior de afară şi îndelungata chibzuire a unor fapte

care păreau de neimpăcat — toate acestea l-au făcut să se simtă

deznădăjduit. Era palid şi nervos. Depri- marea slăbeşte, îl

încrincenează pe om. Domnul Sluss cra parcă mai scund, mai puţin robust

acum. Cow- perwood îl văzuse de citeva ori la diferite întruniri

politice, dar nu-l cunoștea personal. Cînd bietul pri- mar întră în

birou, Cowperwood se sculă și îl potti, cu un gest amabil, să ia loc. i

c

— Stai jos, domnule Sluss, îl încemnă politicos. “Ce vreme urită, nu-i

aşa? Ai venit, cred, să punem. la punct cele discutate azi dimineaţă la

telefon, nu? “Cordialitatea lui Cowperwood nu era lipsită de

sinceritate. Om subtil, căruia-i plăceau şicanele, cl avea totuşi acea

însușire înnăscută ce-l fiucea, să nu profite cu brutalitate de

îniringerea unui adversar. În ceasul victoriei se arăta totdeauna

politicos, ama bil, binevoitor, chiar compătimitor; de aceea şi de astă

dată se comporta la fel și eră sincer,

Primarul Sluss puse pe masă pălăria în forină q capătină de zahăr şi

rosti cu emiază, după cum Ohis muia chiar în momentele cele mai

critice; t

-- Ei bine, iată, sînt aici, domnule Cow perwood Ce anume vrei de la

mine?

— Ceva foarte rezonabil, domnule Sluss, te asizur Felul cum mi-ai

vorbit azi dimineaţă a fost cam ncaştepiat şi, pentru că demult voiam

să stim de vorbă serios, între patru ochi, am folosit această cale ! Aş

dori, din capul locului, să încetezi de a nai crede că am de gînd să

profit în mod abuziv de situa- Via în care te afli. Deocamdată n-am

intenţia sii dau publicităţii corespondenţa dumitale cu doamna Bran-

don. (În timp ce vorbea, scoase din sertar un pachel de scrisori pe

care domnul Sluss le recunoscu ime- diat ca fiind epistolele

înflăcărate pe care nu dle mult le scrisese frumoasei Claudia. Bietul

om gemu văzini aceste covirşitoare dovezi ale vinovăţiei sale.) N-am de

gînd, continuă Cowperwood, să-ţi zdrubesc cariera şi nici să te oblig

să faci ceva împotriva conștiinței dumitale. Această corespondenţă a

ajuns în miinile mele absolut accidental, aș spune. N-am făcut nici un

efort pentru asta. Dar fiindcă se află în posesia mea, cred că ar putea

constitui o bază serioasă de discuţie în vederea unui compromis. .

Cowperwood nu zimbea; se mulțumea să se uile gînditor la Sluss și, ca

să întărească adevărul celui spuse, lovea, uşor masa cu pachetul de

scrisori, indis- cutabil autentice. :

— Da, încuviinţă domnul Sluss, deprimat, Îuţe- leg... Și, întimp ce

Cowperwood, giseret, privea în altă parte, examină teancul de scrisori.

Își cercelă pantofii, parchetul, îşi îrccă mîinile, apoi genunchii.

Cowperwood observă cît de copleșit cra primarul, i se păru ridicol şi

vrednice de milă.

— Haide, domnule Sluss, zise Cowperwood, ania- Dil, Curaj ! Situaţia

nu-i chiar atil de, disperată eum crezi. Își dau cuvîntul meu că n-âm

să tac nimie pe

„care dumneata, stînd și judecind, l-ai putea socoti in- corect.

Dumneata eşti primarul orasului Chicago,

înt un simplu cetăţean şi nu doresc decit ca î me e. ii,

neala să te porţi leal cu mine. Tot ce-ţi cer este să-ţi dui euvîntel

de onoare că de aici înainie n-ai zi te mai amesteci în campania

dezlănțuită împotriva mea, şi care, de fapt nu-i altceva decit rezumtul

răutăţii și al invidiei omenești. Dar dacă conștiința dumitale nu-ţi

îngăduie să mă ajuţi de a obţire uoi privilegii, ceea ce este după

părerea mea o preteniie perfect legitimă, atunci te rog ca cel puţin să

nu ciiţi- prilejul de a mă ataca în mod public. Eu pun aceste scrisori

în casa mea de fier unde vor rămine piră Ja terminarea noii campanii

electorale, după care le scot și le distrug. Personal, n-am absolut

nimic im- potriva dumitale. Nu-ţi cer să iscăleşti un decret aprobat de

consiliu, care să-mi acorde drepturi pen- tru construirea liniilor

aeriene. Ce te rog acum este să te abţii de a ridica opinia publică

împotriva mea, mai ales în cazul în care Consiliul ar găsi de cuviinţă

să aprobe cererea mea peste capul dumitale. Esti de acord?

3 Dar bine, prietenii mei? Opinia publică? Par- tidul republican? Nu-ţi

dai seama că toţi îmi cer Să susțin campania împotriva dumitale ?

întrebă Sluss, sponiat.

— Nu, nu-mi dau seama deloc, răspunse scurt Cowperwood, şi în tot cazul

există multe feluri de a susține o campanie publică. Dacă vrei, dă-le

doar impresia, dar nu pune suflet. Şi, te mai rog, cînd vor veni să te

vadă, primeşte-i pe avocaţii mei ! Judecă- tornl Dickensheets e un om

cinstit şi talentat. Ta fel şi generalul Van Sickle. De ce n-ai discuta

cu ei, din cînd în cînd? Nu în public, bineînţeles, ci într-un loc mai

retras, unde să nu bată la ochi. Aisă vezi

ce oameni de nădejde sint!

Cowperwood zîmbi, binevoitor, vrînd să-l încura- jeze pe Sluss, dar

acesta, acum că speranţele sale politice se năruiau, stătea pironit

locului, medi ind Ja situaţia sa jalnică.

— Foarte bine, spuse în cele diu urmă, frecinii:-şi mîinile, febril.

Este exact la ce mă puteam aştevta, Ar îi trebuit să-mi dau scama. Nu

există altă solu- „. Onorabilul domn Sluss abia-şi putea ovri

lacrim e-i : i

in ile care-i ardeau pleoapele ; cu un ultim eforţ Su pălăria şi părăsi

odaia. Ar îi inutil să mai adău giii că după această întrevedere

diairibele sue | împotriva lui Cowperwood încetară definitiv,