CAPITOLUL XV O nouă dragoste

Dragostea dinire Cowperwood şi Rita Sohlbere & înflorit, fiind

incurajată din intimplare de Aileen, care începuse să aibă pentru

Harold o simpatie absurdă şi cu totul lipsită de semnificaţie. Îi

plăcea pentru că atunci cînd era vorba de femei — de femei îrumoase —

Harold devenea atent, curtenitor și sensibil la culme. Aileen ge

gindise că ar putea să-i trimită cîțiva elevi şi, în orice caz, o

distra să-i viziteze odaia de lucru. Viaţa ei mondenă era, ori- cum,

destul de politicqasă. Aşa că se ducea pe la ei, iar Cowperwood, mereu

cu gîndul la Rita, venea şi el. Cu o şiretenie care pină la urmă îi va

fi fatală, încuraja interesul lui Aileen pentru Harold. Îi pro- puse

să-i cheme pe soţii Sohliberg la masă, să dea o serață muzicală la care

Harold urma să cînte în schimbul unei sume de bani. Apoi... loji la

teatru, bilete la, concerte, invitaţii la plimbare cu trăsura,.

Iată, că mecanismul intim al vieţii putea să fie Ja, cheremul unei

situaţii de acest soi. De îndată ce ajunse o obsesie pentru Cowperwood,

Rita, la rindul ei, începu să se gindească intens la el —i se părea pe

zi ce trece tot mai seducător —un om straniu, care o captiva.

Copleşită, de sentimentele lui, cons-

tiinţa o făcea să sutere chinurile iadului. Nu-i făcuşe încă nici o >

de

claraţie, dar punea incetul cu incetul stăpînire pe fiinţa ei, o

cucerea şi-i tăia orice posi- ilitate sc: pare. Într-o joi după-amiază,

cînd C vperwood nu fuseseră liberi să de soţii Sohlberg, Rita primi

trandafiri Jacqueminot, cu

o carte de vizită pe care seria : „Pentru cele maj tainice colțuri din

casa dumilale”, Ştia, precis ri. le trimisese şi cit cosiaseră — nici

un ban mai „TR de cincizeci de dolari. Erau simbolul unei lumi bogate.

din care nu făcuse niciodată parte. Vedea, zilnic în ziare numele

băncii şi agenţiei lui Cowperwood. Odată, pe la prinz, îl întilni la

magazinul Merrill si cl e invilă să ia masa împreună, dar ea se simţi

obligată să refuze. Cind se uita la ea avea o privire directă și

autoritară și asta, işi zicea Rita, era deter- minată numai și numai de

frumuseţea ci. Gindurile-i alergau impotriva voinţei spre un viitor în

care, poate, acest om plin de vitalitate şi de farmec se va ocupa de ca

intr-un fel în care Harold nici nu visase, Cu toate asica iși continua

viaţa de pină atunci exersind la pian, făcînd cumpărături, vizite,

citind, meâitind cu tristeţe asupra incapacității totale a lui Harold,

dar oprindu-si uneori gindurile asupra miinilor puternice şi frumoase

ale lui Cowperwood, care puseseră stăpinire pe ființa ei. Ce miini

aYco, gi ce ochi pătrunzători, tandri şi plini de dirzenie !

Puritanismul din Wichita (modiiicat oarecum de așa-zisa viaţă artistică

din Chicago) dădea o luptă aprigă impotriva manevrelor subtile ale

bărbatului, reprezentat în cazul acesta de Cowperwood. — Ştii ceva,

ești o femeie insesizabilă, îi spuse €l într-o seară la teatru, în

pauză, cînd rămăseseră singuri în lojă, în timp ce Aileen cu Harold se

plim- bau prin foaier. Zgomotul asurzitor al conversa țiilor dimprejur

-permitea, fără riscul dea fi auzit, Să gpună orice. Doamuva Sohlberg

puria în seara aceea o rochie de dantelă, care o făcea exirem de

atrăgăr toare. — Ba nu, se impotrivi- Riia amuzată și măgulită de

curtea lui, simţindu-i intens farmecul prezenței fizice. Încetul cu

incetul căzuse în mrejele lui, vibrind e a fiecare vorbă pe care o

spunea. Sint, dimpotrivă, ja ie de solidă de și bstanţială. DO vea

braţul rotund și catifelat rotund şi catifelat. Cowperrood, i zică a,

tiherei femei, la. carg onalităţii ei, mult mai

2

4

bogală decit cea a lui Aileen, era extrem de emotio- nat, Senzatia,

răscolitoare care-l cuprinteze rin poate fi exprimată în cuvinte (sau

rareori numai); ze zirn= ţea atras de emoţiile ei — ca niște adieri

u:onre de zefir — de toanele, de capriciile ei. Avea, voluptatea lui

Aileen, dar mai delicată, mai dulce, cu un fond sufletesc mai

desăvirsit. Sau, ge întreba, m-am eă- turat pur şi simplu de Aileen.

Nu, Du, își zicea, nici vorbă. Rita Sohlberg era cea mai adorabilă

femeie pe care o cunoscuse vreodată, cu mult mai presus decit toate

celelalte...

— Da, sigur, dar totuși ești insesizabilă, continuă Yrank, aplecindu-e

spre ea. Îmi aminteşti de ceva pentru care nu găsesc cuvintul potrivit

— un strop de culoare, un parfum, o melodie... ceva fulgerător. Te

urmăresc mereu în gind. Mă interesează cunoștin- țele dumitale de artă.

Îmi place felul în care cinți la pian... seamănă cu dumneata. Mă faci

să mă gindesc la lucruri minunate, cu totul străine de viața mea de

toate zilele. Mă înţelegi?

— E foarte frumos ce spui — dacă, te înţeleg bine. Respiră adinc,

încetisșor, puţin teatral. Mă faci să mă cred. (Gura ei formă un „O!

incintător). M-ai descris foarte fnimos. 1 ge făcuse cald, obrajii ii

ardeau, îmbujoraţi de valul unei mari pafiuni.

— Aşa eşti, continuă el stăruitor. Asta e senti- mentul pe care mi-l

inspiri tot timpul. Ştii, adăugă, aplecîndu-se peste scaunul ci,

am.citeodată impresia că n-ai trăit niciodată cu adevărat. sînt atitea

lucruri care dacă le-ai cunoaşte te-ar ajuta să atingi periec-

"“ţiunea. Aș vrea să te trimit în străinătate sau să

te iau cu mine... în orice caz trebuie să voiajezi. Pentru mine eşti

minunată. Spune-mi, crezi că e te-ag putea. interesa, cituşi de puţin?

— Da, dar tii — și aici se opri — mi-e frică de

, şi mi-e frică de dumneata. Gura, ei păstra

are îl atrăsese pe Cowperwood cînd

ima dată. Nu cred c-ar trebui

i? Harold e foarte gelos;

că ar afla. Ce crezi că ar

FA 3 ss Ţ AB

A

că

ai — Stiu, ştiu... dar cred că n-are nici un rost să na gindim la asta

acum ! Faptul că vorbese cu dum- neata nu are de cesăo jignească, Viaţa

trebuie trăită de oameni... noi doi avem foarte multe lacruri comune,

Nu-ţi dai seâma? Eşti infinit maj fermecătoare decit toate femeile pe

care le-am cunoa- cut vreodată şi aduci în viața mea ceva care nu a

existat niciodată pini acum. Nu-ţi dai seamaț Şi vreau să-mi spui ceva,

dar să fii sinceră. Uită-te la mine. Viaţa pe care o duci nu te face

fericită, nu-i așa Nu te face fericită cu adevărat ! — Nu. Şi-şi

mingiia cevantaiul cu degetele. — Esti măcar cit de cit fericită? _ E —

Am crezut cîndra că sint. Acum însă nu mai L cred, | j zi e — E foarte

clar de ce nu cești, rosli Cowperwood, $ Eşti minunată și viaţa pe care

o duci e mult prea limitată pentru tot ce-ai putea să faci. Eşti o per-

EM pia soană de sine stătătoare, nu un acolit care să poarte cădelnița.

Domnul Sollberg e fără îndoială un tip interesant, dar nu te poate face

fericită. Mă Surprin- de că nu ţi-ai dat seama de asta pină acum. => —

De unde ştii? răspunse Rita cu puţină tristețe în glas, poate că mi-am

dat... O privi atent; pe ea o trecu un fior. Nu cred că avem dreplul să

Vor- bim aşa, ar fi mai bine si.,, . __ Cowperwood puse mina pe spatele

scaunului, atingind-o aproape pe umăr, ci — Rita, zise, chemind-o pe

numele cel mic, esti minunată ! — O! şopti ea. poa Cowperwood n-o mai

văzuse pe doamna Sobhl- bere de mai bine de o săptămină — de zece zile

precis. Asia fusese într-o după-amiază cînd Aileen se duse, într-o

aprigi et de ultimul tip, să-l ia de E la birou, după ce trecuse înţii

pe la soții Sohlberg. => i Stătea în faţă cu Harold, iar în spate era

loc pen- ESI SI ru Cowp erwood lin Rita, ileen n-avea nici cea = “ UA

mai mică | ială cît de mult îi plicta Rita băr- batului ei. -Frank te

bine să se prefacă, Fps îşi în le două Ea cea

106

mai bine, cea mai frumoasă, cea mai elepantă şi deci cea mai

seducătoare, Habar n-avea cită atrace ție exercita această femeie

asupra lui Cowper= wood — un om aţit de activ, de dinamic, aparent atit

de puţin sentimental, dar care totuşi ascundea, sub masca unor

trăsături exterioare viguroase, un tem- perament înflăcărat și

romantic.

— Ce plăcut, spuse el, așezindu-se lingă Rita. Ce noapte minunată ! Ce

frumoasă pălărie de pai, ce frumoși trandafiri și ce frumoasă rochie de

olandă ! Trandafirii erau roșii, rochia albă, străbătut<� ici- -colo de

panglicuţe verzi. Rita, era, perfect conștientă de motivele

entuziasmului său. Ce puţin semăna cu. Harold ! Ce sănătos, ce spontan,

ce iscusit era! Harold fusese în ziua aceea nervos, tunase și ful-

gerase împotriva. soartei, a vieţii, și a lipsei lui de succes.

— În locul tău, nu m-aș mai văita atita, ii spusese Rita cu amărăciune.

Mai bine-ai lucra mai mult şi te-ai înfuria mai puţin.

Discuţia degenerase într-o ceartă de care scă- pase numai ieşind să ia

aer. Cind s-a întors, tocmai sosise Aileen cu o propunere pe care o

acceptă cu bucurie şi se duse imediat să se schimbe, ceea ce făcu: şi

Sohiberg. Surizători şi fericiţi în aparenţă porniseră cu toţii...

Acum, cînd vorbea Cowper- wood, Rita se uita în jur mulţumită. „Sint

frumoasă și mă iubeşte. Ce minunat ar fi dacă am avea cura- jul”, îşi

zicea. Cu voce tare, însă< spuse! -

— Nu sînt chiar atit de drăguță, Nu crezi că ziua e îramoasă şi nu eu?

Rochia mea e foarte simplă, “şi astă seară nu prea sînt în apele mele.

— Dar ce s-a întimplat? întrebă el, aproape stri- gind. Zgomotul

trăsurilor le acoperea vocea. Se aplecă spre ea, dornic să înlăture

orice piedică s-ar afla în calea ei, pregătit s-o cucerească prin

amabili- iate. Nu crezi că te pot ajuta cu ceva? Uite, acum

facem o plimbar oră pinăla pavilionul din Jackson,

„Park, şi apoi, după e pă e întoarcem pe clar de lună. Nu-ţi face pl .

re: Hai, zîmbește puţin și ii vede ca de 0] - ni

îii vesel: U văd ici un „motiv care

„ peluzele îng1 ir

să te împiedice să îii fericită, Am să fac tot ce-ţi doreşte inima, tot

ce-i omeneşte cu putinţă. îti dau tot ce vrei, tot ce pot să-ţi dau. Ce

s-a intim. plat? Știi bino cit de mult mă gindesc la dumneata. Dacă-mi

laşi în grijă treburile dumitale, n-ai să mai ai niciodată nici un fel

de necazuri.

— O, dar nu-i vorba de cera care depinde de dumneata... în orice caz nu

pentră moment. Tre- butile mele! Ei da! Ce fel de treburi? Tʼrebunt

simple, foarte simple, toate.

Rita ştia să creeze în jurul ci o atmosferă incîn- tătoare de mister şi

pe Cowperwood îl fermeca.

— Dar pentru mine nu eşti simplă, Rita, îi şopti Cowperwood. Și nici

treburile care te privesc nu sint. Mă interesează foarte mult. Pentru

mine insemni foarte mult... ţi-am mai spus-o. Nu vezi ce adevă- rat e?

În ochii mei eşti o fiinţă stranie și complexă, . . minunată. Sint

nebun după dumneata, De cînd. te-am intilnit altima dată m-am gîndit şi

mn-arn tot gindit. Dacă ai necazuri, împarte-le cu mine. Eşti tot ce am

mai scump pe lume... unica mea preo-

cupare. Aș putea să-ţi ofer o viaţă cit se poate de ușoară, leag-o de a

mea. Am nevoie de durnneata și dumneata de miue. Î — Da, ştiu, apoi se

opri. N-a lost cine știe Ce, cuntinuă ea. Ne-am certat puţin... — Din

ce cauză? — De fapt, din cauza mea, Gura ci era delicioasă. Nu pot să

fac pe acolitul, cum ai spus şi dumneata.

„ Remarca lui rămăsese întipărilă in mintea ei. Dar

acum s-a aranjat... Ce zi minunată! Nu găseşti f Mi-nu-na-tă !

Cowperwood o privea; scutură din cap. Îi eră

infinit de dragă — și avea o dispoziţie atit de nes- tatornică !

Aileen, care mîna și făcea conversaţie cu Harold, nu putea să-i vadă

sau să-i audă, Îi plăcea Sohlberg şi în plus aglomeraţia de vehicule

de pe Michigan Avenue îi absorbea toată atenţia, Așa e n tre epede pe

lingă pomii înmuguriţi, ile proaspete de îlori,

farmecul primă

verii — Cowperwood avea, impresia că începe 0 viață nouă. Puterea lui

de atracţie, dacă ar fi luat o formă vizibilă, l-ar fi învăluit într-o

aureulă, șeli- pitoare. Doamna Sohlberg începu să fie convinsă că va

petrece o seară minunată.

Luară masa afară, la pavilionul din Jackson Park — pui ă la Maryland,

cu biscuiţi și șampanie, la stirgit. Aileen, flatată de veselia lui

Sohlberg, sub- jugat de farmecul ei, se distra de minune, glumind,

bind, toastind, rizind şi umblind prin iarbă. Sohl- perg îi făcea, o

curte absurdă şi fără intenţii precise, întocmai ca mulţi alţi

admiratori ai ei; ea îl ținea la distanţă, glumind și spunindu-i

„papă-lapte” sau „taci din gură”. Era atit de sigură pe ea încit mai

tîrziu îi veni foarte uşor “să-i povestească lui Frank cit de emoţionat

fusese Sohlberg și cum iși bătuse joc de el — iar Cowperwood, convins

de fi- delitatea ei, făcea haz. Sohlberg era atit de năting şi în

acelaşi timp atît de comod ca soț.

— Nu-i băiat rău. Pot spune chiar că nu mi-e antipatie, cu toate că nu

cred să fie un violonist prea grozav.

După cină se plimbară cu irăsura de-a lungul lacului și ieşiră într-o

pajiște împrejmuită de copaci. De pe cerul senin luna își revărsa

lumina peste cîm= pii și peste lacul care căpătase reflexe arginiii.

Doamna Sohlberg fusese inoculată cu virusul Cow- perwood, iar efectul

putea fi fatal. Cu toată firea ei aparent apatică, era o fiinţ> care o

dată stirnită, cu greu se mai putea stăpini. hita era o ființă plină,

de dinamism și pasiune. Începuse să se simtă. cople- şită de

personalitatea lui Cowperwood. Ce minunat trebuia să fie să te iubească

un astfel de om! Viaţa cu un bărbat ca e! promitea să devină ceva

vibrant, plin de culoare. Perspectiva o speria, dar în același timp o

atrăgea ca o lumină în noapte...

Ca să-şi recapete echilibrul, începu să vorbească despre artă, despre

oameni, despre Paris și Italia, iar ispunde: acelaşi ton, și în tot

timpul ăsta

ali, în umbra unor copaci, e faţa spre el și o săru-

tă delicat pe obraz. Rila roși, tremură, se făcu pal; în tața acestei

stranii furtuni, dar reuşi totuşi sală stăpinească „Era minunat-divin.

Se terminase “A platitudinea vieţii ci de pină atunci, Li F —

Ascultă-mă, îi spuse el, cîntărindu-şi cuvintele yrei să ne întilnim

miine la trei lingă podul din Rusy, Street ? Vin să te iau numaidecit,

n-ai să aşlepţi nici o clipă. Ea tăcu, îngîndurată, visătoare, aproape

hipno- tizată de universul straniu al fanteziei lui: i — Vrei? o

întrebă Cowperwood cu nerăbdare, — Stai să văd, spuse ea incet, lasă-mă

să mă giîn- desc. Oare se cade? E Și iar tăcu, En NN — Da, zise în cele

din urmă, respirind adine. Da... ca şi cum ar fi pus ceva la cale şi ar

fi luat

ă y 4 i o hotărire. I . — Scumpa mea, șopti el, stringînd-o de braţ şi

admirindu-i profilul în lumina lunii. =F — Dar să știi că-mi vine

foarte greu, adăugă ea încet, palidă și cu respiraţia tăiată.