CAPITOLUL XVI Jocul destinului

Cowperwood era în al nouălea cer. Se duse într-un

suflet la întilnirea fisată şi descoperi că Rita depășea toate

așteptările. Era mai dulce, mai deosebită;

mai misterioasă decit toate femeile pe care le cunos- cuse pină atunci.

În apartamentul încintător din North Side, pe. care îl inchiriase de la

începutul „legăturii lor își petreceau adesea dimineţile,. serile

„sau după-amiezile, de îndată ce Cowperwood avea

_uu moment liber. O studiase cu un ochi cit se poate |

de critic, ajungind în cele din urmă la concluzia că

e aproape fără a calitatea neprețaită A anumită detaşare în

virea ci — și asta îl incinta pe Cotperwooa — ua aven nici o notă de

melancolie. Era, dimpotrivă cit se poate de sigură pe ea, ceea, ce o

făcea, să uite necazurile din trecut; şi să privească cu nepăsare

«reulăţile care s-ar fi putut ivi. Fără să fie cheltui- toare, îi

plăceau lucrunile frumoase, iar ceea ce-l încânta și-l făcea s-o

respecte era că nici o propunere de cheltuieli noi din partea lui,

oricit de mascată ar îi fost, nu părea s-o intereseze. Ştia precis de

ce avea nevoie, cheltuia cu socoteală, cumpăra lucruri de bun gust, iar

felul în care se gătea Rita, îi plăcea lui Cowperwood cum i-ar fi

plăcut o îtoare. Pornirile lui pentru această femeie ajunseseră atit de

mis imitoare, încît uneori ar fi vrut să n-o mai iubească — să înăbuşe,

să potolească atracţia irezistibilă pe care o simţea faţă de ea — dar

în zadar — far- mecul ci nu putea fi învins. Avea impresia că pasi-

unea lui o înviora, o făcea mai frumoasă, mai atră- giătoare.

hita își potrivi părul zbualit, se strimbă cu drăgă- lăsenie în

oglindă, cu gindul la o seamă de amintiri vagi și plăcute.

— Algernon, ţi-aduci aminte de pinza pe care am văzut-o împreună la

magazinul de tablouri? Se alinta şi-i spunea pe numele cel mic, pentru

că îi plăcea mai mult şi găsea că i se potriveşte mai bine cînd sint,

împreună. Cowperwood începuse prin a. protesta, dar Rita nu se lăsă

bătută. Ţi-aduei aminte ce frumos era albastrul de la haina bătrinului?

(Era vorba de Adoratia Magilor). Nu era îru-u-mo-o-s?

Tărăgănatul vocii ei şi mina pe care o lua strim- bindu-şi gura erau

atit de nostime şi de drăguţe incit nu se putea împiedica, să n-o

sărute,

— Eşti ca o ramură de cireş înflorit, eşti un vis, un porțelan de

Dresda.

_— Bi, abia mi-am aranjat părul. Ai de gind să-l ciuiuleşti din nou? ză

Glasul şi ochii ei aveau o nevinovăție veselă şi

ea neastimpărată, chiar aşa am hi a >

de desmierdări.

— Da, dar nu văd de ce-ar trebui să, mă ae. a a « Bu? pentr asta. Și

uite, aproape că mi-a dat sine cînd m-ai sărutat. ADgele Ce-ar fi să te

porți mai frumos? Ş

— Da, iubito, da, numai că-mi place g să suferi.

— Bine, dacă așa trebuie,

Ardoarea lui Cowperwood nu se potolea de loc, iar farmecul Ritei

continua să-l tulbure. I se părea un fluture cu aripi albe și galbene

sau albastre cu aur Și care ar zbura peste un gard viu de trandafiri

sălbateci.

Momentele de intimitate îl făcură pe Frank să-și dea repede seama ce

bine cunoaște Rita pulsul gi tendințele vieţii mondene, cu toațe că ea

nu făcea parte din nici un grup anume. Înțelesese imediat cum vede cl

lumea, observase ambițiile lui de colec- ţionar şi strădania de

perfecţionare în toate direc- țiile. Își dădea limpede seama că Frank

nu-și atin- sese încă idealul, că Aileen nu era nevastă care-i trebuia,

ea în schimb ar îi putut să fie. Începuse să vorbească de bărbatul ei —

de defectele și slăbi-

ciunile lui — cu o nşoari indulgență. Rita avea aerul că-l scuză; de

fapt era sătulă să trăiască ală- turi de un om care din punct de vedere

sentimental n-o mai satisfăcea, și ale cărui calități intelectuale n-o

mai interesau. Cowperwood îi propusese să-i găsească o locuință mai

încăpătoare, în care să 80 mute cu Harold. Să isprăveascʼ odată cu

econ0- miile meschine de care se tot izbea — şi să-i explice soţului că

acest confort suplimentar se datora gene- rozităţii părinţilor ei.

La început, Rita refuză ; apoi, însă, Cowperwood; uzind de mult tact, o

făcu să cedeze. După un timp îi propuse să-l convingă pe Harold să

plece în Europa va pretexta un nou acces de generozitate din parteg

familiei. Și după un adevărat torent de stăruințe,

şi argumente convingătoare, Cow

ACU [ ri Oamna “Sohlberg să-i accepte eroasă — să se plece la toate

hoti nise câ 0 [ pică răsfăţată Profita

ă le fac

perwood o ins E

cu circumspecţie de nărinirnia lui, pe caro o folo- soa în modul cel

mai iscusit.

Legătura dintre Cowperwood şi Rita ţinea de mai bine de un an şi nici

Sohlberg, nici Aileen nu aveau nici cea mai mică bănuială. Pe Sohlberz

de altfel, eră uşor să-l inseli. Făcu o curtă vizită în Danemarca, apoi

plecă în Germania pentru studii. Anul următor, doamna Sohlberg îl

însoţi pe Cow- perwood în Europa. Ailcen nu-și dădu seama că la Aix les

Bains, la Biarritz, la Paris, sau chiar la Londra mai exista și o altă

femeie în umbră. Rita îl învățase pe Cowperwood să adopte un punct de

vedere mult mai rafinat. Îl făcuse să guste o muzică mai bună, să

aprecieze în alt mod, superior, cărţile şi chiar faptele de viaţă.

Încuraja tendința lui de acolecţiona maeștrii picturii clasice şi il

ruga să fie mai atent în alegerea celor moderni. Cowper- wood era în

culmea fericirii. .

Dezavantajul in această situaţie, ca de altmin- teri în oricare alta

similară, în care aventurierul are de înfruntat o seamă de complicaţii

amoroase, este că oricînd se poate stirni o furtună datorită, pe de o

parte, unei încrederi neiîntemeiate în femei şi, pe de alta, moralei

create de noi, privind drep- tul de proprietate asupra femeilor. În

orice caz, pentru Cowperwood, care se conducea numai după un cod creat

de el şi pentru uzul său :personal — şi care nu se supunea nici unei

alte legi în afară de

cazul în care lipsa lui de abilitate îl obliga s-o accepte —

perspectiva unor încurcături, supărări, furii sau dureri nu-l abătea

nicidecum din eale, perspectivă care, de altfel, era foarte puţin

probabilă. |

În timp:ce un om obişnuit ar găsi chiar şi o sin- gură legătură în

afara căsătoriei drept un lucru căruia anevoie i-ar face faţă,

Cowperwood, după cum am văzut, intrase aproape simultan în mai multe

aventuri de genul ăsta, ultima dintre ele trăind-o cu o pasiune şi cu

un entuziasm de care nu

iusese niciodată în stare, pină atunci. Avusese, în cel mai 2, doar

nişte legături scurte, niște ele n-aveau ce căuta.

ent 4.

A

143

i Apariția doamnei SohIberg însă adusese o mare bare. Constituia, cel

puţin deocamdată, toţu) alim tru el. Dar atracţia pe care femeile o

exercita, L1+, lui, admiraţia lui Cowperwood, chiar dacă Pur,

implicaţii sentimentale; cel puţin de orâin «(ii îață de frumuseţea

femeii și de misterul în cap ic, învăluie, îl împinseră într-o altă

aventură, de, * dată, însă, fără consecinţe prea fericite.

„O angajase pe Antoinette Nowal ca stenodaer; grafă şi secretari,

particulară de cum, își termina studiile la un liceu din West Side şi

la un Institut de comerț din Chicago. Această fată, ca mulţi eg,;;

americani din părinți străini, eră excepţional de reușită. Aproape

nu-ți Venea Să Crezi Că Putea ș; fiica. unor polonezi nevoiaşi, 0

fetiţă Cu un corp

| atit de suplu și de frumos, cu un gust atit de sigur în felul de a se

îmbrăca, cu un asemenea talent de Ş 13 stenografă, contabilă și

secretară. Tatăl ei Municise ză mai întîi într-o uzină de laminate,

apoi ajunsese a | proprietarul unci prăvălii de mină â cincea — cu

papetărie, ziare și ţigări — care de fapt se Menţinea, datorită

traficului de cărţi de joc şi & unei camere lăturalnice, un fel de

tripou. Pe Antoinette, la drept vorbind nu o chema Antoinette, ci Minka

(numele de Antoinette îl luase dintr-un ziar de duminică, din Chicago);

era brună, frumoasă, visătoare, ambi- țioasă şi eu speranţe în viitor.

Zece, zile după ce intrase în serviciul lui Cowperwood il admira și-l

sorbea din ochi cu pasiune, - „Felul îndrăzneţ în care patronul ei

traia afacerile

i se părea ceva cu totul minunat. Să fii soţia unui

astfel de om, se gindea ea — să-i trezesti măcar

„” interesul, dacă nu afecțiunea — trebuie să fie ceva

extraordinar. După oamenii plicticoşi în mijlocul „cărora, trăise pină

atunci — și care păreau pliclicoși

“mai ales în comparaţie cu atmosfera rafinată din

mpărăția lui Cowperwood — după oamenii medio-

i cu care lucrase la agenţia de vînzări imobiliare,

legan aerul lui distant, cu manie- atinsese coarda cea maj

O zărise odată şi pe

Li Li

ast

n care coborise din trăsură şi intrase, mindră Alec Ce Ș k: , ? in

birou. Purta o etolă călduroasă de blană maron, nete frumos lustruite

şi un. costum cafeniu din rips de lină, iar po cap avea o căciuliță de

blană pusă în Valoare de o pană lungă, roșu-inchis, care se înălța ca

un pumnal. Antoinette simți că o urăște "2 prăseă că ar fi mai bine ca

ea, s3u în orice caz, Lot atit de bine. De ce era oare viaţa atit de

nedreaptă ? Şi, de fapt, ce fel de om era Cowperwood? Într-o seară,

după ce îi dictase o autobiografie veridică dar incompletă, pe care o

expediase la cererea lui

alresa ziarelor din Chicago, puţin timp de la deschiderea agenţiei lui

de schimb, Antoinette plecă acasă Și visă la tot ce-i spusese patronul,

bineințeles insă, transformat, aşa cum se întimplă în vis. 1 se părea

că Frank Cowperwood se afla lingă ea, în biroul lui frumos din La Salle

Street şi că o în- treabă :

pântoineite, ce părere ai despre mine?” Nu-i venea să creadă, dar nu-și

pierdu cumpătul. În visul ci Cow perwood o atrăgea foarte tare.

„Vai, îmi pare foarte rău, dar nu știu”, răspunse ca. După care

Cowperwood o minsiie pe mină, apoi pe obraz, dar se trezi. Apoi începu

să se gindească : ce păcat, ce nedreptate că un om ca el a stat în

închisoare. Era atit de frumos. A fost însurat de două ori, prima lui

nevastă fusese banală sau mes- chină. Continua să se gindească la toate

astea, a doua zi, cînd se duse la birou. Dar Cowperwood, preocupat, de

afacerile lui, nuʼ se uiti la ea. Deocam- dată făcea planuri în

legătură cu problema pasio- nantă a gazului aerian, iar Ailden, cînd a

zărit-o din întîmplare, î-a dat exact atenţia pe care o dai unui

subaltern. Funcţionarele femei erau la epoca aceea un lucru atit de

neobişnuit încît treceau drept nişte declasate. De fapt, Aileen abia

observase pre- zenţa ei. Cam la un an şi ceva după ce Cowperwood şi

doamna Sohlberg începuseră să se intilnească într- ascuns, relaţiile

dintre el şi Antoinette Nowak, : CI

i , pînă atunci strict profesionale, luară o intorsătură a p a sui Ma

23 =! TO

” Ma. 145

mai intimă. De ce? Să se îi plictisit oare d

mă i e doamna

d. Sohiberg? Nicidecum. Era mai îndrăgostit de ea

« ca oricind. Sau pentru că nu l-ar mai fi interesaţ L i Aileen, pe

care o înșelase într-atita? Da de unde |

Ailcen era pentru el uncori chiar mai seducătoare ca la început — poate

pentru că el încălcase în mod atît de grosolan drepturile ei de soţie,

drepturi io care pentrn ea însemnau atît de mult. Îi părea rău, dar își

găsea o justiticare cînd se gindea la faptul că celelalte legături ale

lui — cu excepţia doamnei Sohlberg — erau trecătoare. Poate că s-ar fi

insurat

cu doamna Sohlberg dacă ar fi fost posibil. Ceva,

mai mult, se gindise de multe ori Ja șansele pe care

le-ar avea, de a o convinge pe Aileen să divorțeze,

dar astea erau doar ipoteze gratuite. De fapt, își

i spunea, că e mai mult ca sigur că nu se vor despărţi niciodată, mai

cu seamă că nu era o problemă s-o

i Ea înșele. Cit despre o fetişcană ca Antoinette Nowak,.

=> i ănea, : mii ia întortocheată a BD această făcea parie din simfonia

înto

atracției erotice, întrucitva, corolarul formulei geo- . metrice a,

frumueeţii care conduce lumea. Eră o brunetă încintătoare, cu nişte

ochi în care ardea o flacără veşnică. Cowperwood, care la început abia,

observase prezenţa ei, devenise din ce în ce mai atent, mirat de forţa

uluitoare de transformare & “omului în mediul american, =" SN __—

Părinţii dumitale sînt de origină “engleză; Antoinette? o întrebă

într-o zi Cowperwood cu acea familiaritate simplă, obişnuită la el, ori

de cite ori se adresa unui subaltern sau unui om cu o inteligenţă

mediocră — atitudine nejignitoare, si îndeobşte luată drept un omagiu.

„Antoinette, îngrijită şi cochetă, într-o bluză albă și fustă neagră,

cu o panglicuță de catifea în jurul i pă ei negru, lung și bogat,

împletit, prins cu un pieptene de celuloid rivire ce irăda, veselie şi

TECUnOŞ- atunci de-a face cu oameni aie, „cu „Cowperwood — i, iuți la

minie, din are lieau şi injurau,

mereu în grevă, participind la Inarșuri, de protest pi mergind la

slujbele catolice; apoi cei din lumea afacerilor, ahțiaţi după bani, pe

care ni-i interesa nimic în afară de viaţa din Chicago şi de posibili-

tăţile de moment. Bătând scrisori la maşină în biroul lui Cowperwood şi

ascultind schimbul de cuvinte, pe un ton vesel şi grăbit, dintre

patronul ei şi bătri- nul Laughlin, Sippens sau alţii, învățase o

sumedenie de lucruri despre viaţă, mai multe decit îsi închipuise că ar

exista pe lume. Fusese ca o fereastră larg deschisă în faţa unei

privelişti aproape nețărmurite.

— Nu, domnule, răspunse, lăsind să-i cadă pe carnet mina fermă, subţire

și albă, în care ţinea un creion negru. zîmbi cu nevinovăție, pentru că

între- barea, îi făcuse plăcere.

— N-as fi crezut, spuse el, și totuşi eşti destul de, americană,

— Nu ştiu de ce, reluă ea, solemn, Am un frate tot atit de american ca

mine, Nici el, nici eunu semănăm cu părinţii noştri,

— Cu ce se ocupă fratele dumitale? întrebă Cow- perwood într-o doară.

— Lucrează la Arneel & Comp., la cîntare. Speră să devină, director.

zîmbi;

Cowperwood se uită la ea iscoditor, iar fata, după o privire iute ca

răspuns, lăsă ochii în jos. Pe nesim- țite și fără voia ei, îi apăru o

roșeaţă indiseretă în OLLâsi, "a de obicei cînd se uita Cowperwood la

ea.

Ta le rog, scrisoarea asta generalului Van Si- Chip, ai ::xe el, Că 8-0

scoată din încurcături. pei

n clieva clipe mai tîrziu fata îşi recăpătă stăpi- nirea de sine.

Votuşi cînd găsea mai mult timp lingă Cow perwood o cuprindea o emoție

ne care nu izbuiea să si-o ascundă, O fascina şi simţea in Loata unui

e: un ioc ce arde mocnit. Se întreba de multe ori dacă putea să însemne

ceva pentru un om atit; de rezona- bl. - LD

ințeresul (in ce «n ce inăa mare pe care Cowţer- woou ii arăta

Antoinettei se soldă, prin capitularea acesteia, Am putea descrie toată

ruină muncii coti- diene : rezolvarea corespondenţei, primirea

ordinelor

şi îndeplinirea obligaţiilor ci profesionale cu ÎL; ferenţă şi răceală

și cu iscusința unei secretare 3% fecte ; dar la ce bun? De fapt, fără

ca munca să Bu. fere citaşi de puţin, Antoinette nu-şi mai putea lua

gindul de la bărbatul din biroul de alături — stă, pinul enigmatic care

îşi primea subalternii şi un mare număr de oameni de afaceri serioşi

ce-şi prezentau cartea de vizită înainte de a îi lăsaţi să intre, Ec

an- gajau în discuţii interminabile, şi apoi plecau. ʼToc- mai aceştia,

cn care aveau discuţiile cele mai lungi, o interesau mai ales.

Instrucţiunile pe care le primea eraău întotdeauna lapidare. Cowperwood

conta po inteligența ci ca să completeze ordinele abia suge- rate. _ --

Înţeleai ce vreau să spun, nu-i aşa? era formula obisnuită. — Da,

răspundea ea, invariabil. A ă Avea sentimentul că aici e de o sută de

ori măi utilă decit fusese vreodată intr-altă parte. Biroul în care

lucra era ordonat, sever Şi luminos, exact ca şi el. Soarele de

dimineaţă pătrundea, prin fațada dinspre răsărit, aproape toată de

sticlă. Feres- trele, umbrite de nişte jaluzele verzi deschis, Creau o

atmosferă aproape romantică, Ca şi la Philadelphia, biroul lui

Cowperwood semăna cu o cutie Mare Și solidi de lemn de cireș, în care

el se putea face nevă- _zat și unde nu pătrundea nici un zaomot. Cind

închi- dea uşa, odaia devenea sacrosanctă. Avea însă bunul obicei s-o

lase deschisă, cît mai mult, chiar și cînd își dicta corespondenţa —

citeodată insă nu. [ Intimitatea dintre Cowperwood și domnișoariă Nowak

se stabili tocmai in timpu! acelor jumătăţi de oră cînd îi dicta, şi

ușa răminea deschisă, deoarece nu făcea prea mare caz de asta. După

luni de zile, şi pentru că pină atunci fusese esclusiv ocupat cu

cealaltă femeie dică cu ltita, despre care Antoi- neite nu aflase imie,

intra uneori la Cowperwood emoționată, alteori sfioasă ea o fetiţă& Nu

voia să recunoască de „L-ar îi fost frică să | admită că e pa i totuși

nu exista, nici „cel mai U nţa, lui care să nui se fi intip lotul o

fermeca, la e] k li»

IS Cai GOLEa.

) 149

__ părul castaniu şi des, despărţit intotdeauna, im- pecabil, printr-o

cărare, ochii Mari cu 0 privire directă dar de nepătruns, roîinile

îngrijite şi atit de frunivase, hainele e egante, distinse ŞI dintr-o

țesătură origi- nală. De obicei avea față de ea o atitudine rezervată,

afară de cazurile cînd îi cerea să facă ceva, iar atunci — iueru destul

de curios — devenea extrem de apro- piut, aproape fauniliar,

imr-o 7i, după un lung schimb de priviii — ule

ei. : lotdeauna mai sfioase — în timp ce-i dicta o ger! cure,

Cowperwood se ridică și închise ușa. Asta n-o miră cituşi de puţin,

căci se mai intimplace și altă dată — dar în zina şi în momentul acela

şi din cauza unei anumite priviri a lui, privire, în care nu cra nici

afecţiune, nici voioşie, Antoinette simţi că se va întîmpla ceva

neobisnuit. O treceau toate căl- durile. Avea un trup frumos, chiar mai

frumos decit, credea, cu braţe, picioare şi sini bine modelaţi, un

profil de puritatea unei monede greceşti — purta părul impletit într-un

coc, ea în sculpturile antice. Cowperwood nu era străin de toate

acestea. Se in- toarse şi, fără să. se aşeze, se apropie de ea şi îi

luă mîna cu căldură.

— Antoinette, îi spuse, trăgind-o încet către el,

Antoinette îl privi, apoi se sculă, atrasă aproape irezistibil spre el,

cu respiraţia tăiată, palidă, fără vagă ; se simţea moale, înertă.

Încercă să scape, îşi rase mina, apoi uitindu-se la el, îi întilni

privirea dirză, avidă. Era ameţită — în ochi i se putea citi tot

sbuciumul din suflet.

—. Antoinette !

— Da, murmură ea.

„— Mă iubeşti, nu-i asa?

Încercă, să-şi vină în fire, să împrumute expresiei ei ceva din

rigiditatea. principiilor în care fusese cres- cută şi de care credea

că va fi veșnic legată. Dar acum

o părăsiseră. Dinaintea ochilor îi apăru mahalara

îndepărtată , din Blue Island Avenue unde se năs-

“cuse — cu cocioabele acelea cafenii — în contrast

| impunător şi elegant al acestui om cu o

W uternici E „venea dintr-o a i

Li H+ -

CT

une minunată — parcă îi clocotea singelo în .. Era cuprinsă de o

Imorțeală plăcată, ameţitoapY ine. fericire ! 2 Ca -— Antoinette. ; 4 —

Vai, nu ştia ce-i cu mine ! Abia putea Tespi = Dar — totuşi, știa, știa

| ra, E ȘI, ȘtID, 3 : i = — Îmi place numele tău, spuse el simplu.

Antor Se nette ! Apoi o trase mai aproape Și-şi petrecu braţ SE = pe

după mijlocul ei. | A LE .. Fra speriată, ameţită, şi brusc, nu atit de

ruşine cip de emoție, ochii i se umplură de lacrimi. Se în. toarse şi

ae propti cu miinile de masă, plecă capul şi izbucni în hohote de

plins. _ _ = — Ce-i cu tine, Antoinette? o întrebă el, înduio- șat,

uplecindu-se spre ca. Se poate să cunoşti atiţ = de puţin viaţa? Am

crezut că mă iubeşti. Vrei să Ş uit ce s-a întimplat acum și să fiu

iarăşi ca, înainte $ i Dacă, vrei și poţi, atunci, binenţeles, voi

putea şi cu, E Îsi dădea foarte bine seama că îl iubeşte, că-l do-

reste. ʼPremura din tot corpul, dar auzea perfect cuvin-

Se E. a tele pe care le rostea Cowperwood. d 33 a — ... Vrei, da? o

întrebă după ce lăsă să treacă ae E un timp ca să-și revină. .

7 do „— Ah, lasă-mă să pling, spuse ca, găsind destulă 408 forţă să

răspundă aproape violent. Nu știu de ce E pling. Cred că mi-e frică. Te

rom să ină ierţi, ] îi — Antoinette, îi repetă el numncle, uită-te la

mine |

E Nu mai plinge. ir )- | — Nu, nu acum nu pot. Mă ustură ochii.

A >�> Antoinette, hai uită-te la mine. O luă de băr- . bie. Crede-mă,

nu sînt chiar atit de rău! i — Vai ! exclamă ea, întilnindu-și

privirea. Eu... Și-și strînse milinile la pieptul lui, iar Frank i le

mîn- giia, ţinind-o lipită de el.

[| | d

— N jiu iar atit de rău, Antoinette. Și eu sînt „ca și tine -i așa că

mă iubeşti? — Da, d dal

dai Za e p plat ! Îşi ascunse faţa,

— Atunci, Sărută-iu - Aa

îşi lipi buzele de buzele lui și îl cuprinte cu bra- ile; el o ţinea

strîns, i

“ încercă, necăjind-o, 8-0 facă să-i spună de cc plinge, gindindu-se

tot timpul la, ce ar spune Rita tau Aileen dacă ar aila, La început

Antoinette n-a vrut și-i destăinuie de ce plinge ʼ pe urmă recunoscu că

avu- sese sentimentul că săvirşise un păcat. Și fără ză vrea se gindise

și la Aileen, care trece din cir! in cînd pe la biroul lui Cowperwood.

Acum inipirțea dragostea lui cu ea (doamna aceea arogantă, incre- zută,

si vanitoasă). Oricit de curios ar fi părut, intoi- nette privea acum

poziţia ei cu oarecare mindrie. Avea o părere mult rnai bună despre ea

însăşi și dec- pre succesul care-o aștepta în viaţă. Învăţasc acum maj

mult ca oricînd ce insemna, viața, pentru că aflase adevăratul sens al

dragostei şi al pasiunii. Viitorul îi suridea. Se întoarse la maşina de

scris cu acest gind. Ce o să iasă din povestea asta? se întreba spe-

riată. Nu se vedea că plinsese. În schimb, chipul oacheș i se

imbujorase, făcind-o să pară și mai fru- moasă. Gindul la Aileen n-o

mai tulbura, Antoinette făcea; parte din tînăra generaţie care începuse

în taină să-șʼ pună întrebări despre etica şi moravurile tradiționale.

Avea dreptul la viaţăʼ oricum şi ori- care ar fi fost consecinţele.

Simţea încă gustul buze- lor lui Cowperwood. Ce-o să-i aducă

viitorul?,.: Ce anume?