CAPITOLUL XVII i Preludiul unui coniliet

„Consecințele acestei legături au foșt mai puţin insem- nate pentru

Cowperwood decit pentru Antoinette. Asculiind de impulsul firii lui

nestatornice, dezlăn- (miseun țămiînt pătimas, care însă în cazul de

faţă

ație deznădăjduită. Antoinette, oricît t din cauza lui Cowperwood, după

n ai târziu, n-ar fi făcut nicio-

dată ceva care să-i pricinuiască vreun rău. Și tota: fără să vrea, ca

se dovedi a fi cea care-i deschis EH a 3 Aileen culea binuiclilor și

care o convinse de Di

- nenta infidelitate a lui Cowperwood. i Micile îutimplări care

declanşară dezastrul au

a ss iost relativ banale. La început, nimie mai inult decit Ei bte= €

faptul că Ailcen surprinsese o conversaţie intimă între

ie E domnişoara Nowalk şi Cowperwood în biroul aces- î i tuia, într-o

după amiază în care toţi funcţionarii î E da i plecaseră, şi că la

sosirea lui Aileen tinăra secretară, A > fusese cam jenată. După citva

timp, Aileen avusese

impresia, desi nu era prea sigură — ca l-a văzut pe Cowperwood cu

Antoinette într-un cupeu pe State

Street, într-o zi ploioasă-de noiembrie, cînd de fapt

trebuia să fi fost plecat, din oraş. Ailecn ieşea din magazinul

Merrill, cînd tocmai zări trăsura trecind

pe liugză trotuar. Fără să fie sigură că văzuse bine,

se simți totuși impresionată. Să nu fi plecat oare

din oraş aşa cum îi spusese ci? Se repezi îndată pină

la biroul lui Cowperwood ca sări ducă bătrinului Laughlin o zgarădă de

toată frumuseţea, pe care o cumpărase pentru ciinele lui, Jennie; în

realitate

însă voia să afle dacă Antoinette era sau nu acolo —

nu-i venea să creadă că bărbatul ei putea să aibă Ceva

cu o stenografă. Faptul că la birou toţi pretindeau

că e plecat din oraş și că Antoinette nu cra acolo o

mai linişti paţin. Laughlin, naiv, o informă că dom- nişoara Nowalk se

dusese la o bibliotecă spre a culege material pentru niste referate.

Asta o făcu pe Aileen

să nu mai fie chiar atit de sigură de ceea ce văzute.

Nu știa ce să mai creadă. lericirea și aspiraţiile

* ei erau atit de strîns legate de dragostea, și de succe- sul lui

încît gindul că l-ar putea pierde o făcea să-și iasă, din fire. Chiar

şi el se întreba uncori, în tinp ce străbătea potecile întortocheate

ale vieţii lui senti- mentale, care ar îi reacţia lui Aileen dacă ar

afla de infidelitatea soul i. E drept, se certaseră de citeva ori —

certuri măr i nesemnnilicative — pe vre=. a scurtelor ] uri cu doamna

Kitiridge, y ll şi alte le. Din cînd în cind, după cum maginat: eneau

abseuţe scurte şi

fără importanță, pe care el le explica UȘOT, Bau alle lucruri

asemănătoare, Care erau mâi anevoie de explicat ; dar pentru Că in

toate aceste aventuri nu fusese niciodată vorba de dragoste, nu i-a

fost greu să aranjeze lucrurile cit se poate de bine. Î i

— De ce spui asta? o întrebă el atunci cînd Aileen îi pomeni de

călătoria în care n-au fost împreună, reproșindu-i că fusese cu altă

femeie. Știi foarte bine, că n-am fost cu altcineva. Dacă m-aș ţine

de-ata ceva, ai aflat imediat, și, în orice: caz, asta n-ar in- semna

că te înșel din punct de vedere morul.

— Daa, crezi? ! exclamă Aileen indignată. Puțin îmi pasă de fidelitarea

ta morală. Păstrează-ţi-o ! Pe mine n-ai să mă-mbeţi niciodată cu apă

chioară !

Cowperwood izbucnea în ris, ridea chiar şi Aileen, dar ştia că ca avea

dreptate, şi-i părea rău. Și apoi îi plăcea umorul ei tăios. Îşi dădea

seama că deo- camdată nu-l bănuia de infidelitate. Era clar că o iubea,

dar Aileen ştia precis că el are un farmec înnăs- cut care atrage

femeile și că existau destule: femei uşoare gata să-l tirască pe căi

greşite și să-i otră- vească zilele, iar el nu s-ar îi dat în lături să

le-fie victimă, !

Atracția fizică și roadele ei constituind o parte integrantă a

relaţiilor conjugale şi a oricăror relaţii fizice, femeia este

întotdeauna înclinată să studieze manifestările ei periodice, exact aşa

cum marinarul care se atlă la cheremul vremii, consultă barometrul.

această privinţă Aileen nu făcea o excepţie. Era aţit de frumoasă, iar

din punct de vedere fizic însem- nase atit de mult pentru Cowperwood,

încît ea îi | urmărise manifestările pasiunii cu cel mai mare interes,

luind reîntoarcerile lui sentimentale drept o dovadă a farmecului ei

irezistibil. Dar, încetul cu încetul — şi asta cu mult înainte să fi

apărut doanna Sohlberge, sau vreo altă femeie — flacăra pasiunii de

odinioară începu să scadă, nu atit de vizibil, însă ngrijorător. Aileen

se tot frămiînta, cercetări. Da, se temea, din pricina datoria eșecului

pe plan mon-

153

Odală cu apariţia doaunei Soblberg, apoi a Bta nettei Nowak, ca

clemente noi în relaţiile dintre ej - A gluma se cam îngroșase. Deşi

dorea Bă fie bun cu E

- — fiindcă Ailcen îi era dragă ca om, fiindcă o ireal

lase de-atitea ori şi fiindcă ea îl iubea aşa: de mulţ

totuşi, Cowperwood se cam înstrăinase. Se depărta

de ea in funcţie de stadiul aventurilor lui, pe sfir-

şite sau în plină ascensiune, fără ca, evident, să-şi

neglijeze cituşi de puţin afacerile, lucru de care Aileen

își dădea foarte bine semna. Era îngrijorată, dar,

în același timp, atit de sigură de frumuseţea ei înciţ

nu-i venea să creadă că Frank ar putea rămîne multă

vreme indiferent. Interesul ci faţă de viitorul și

necazurile lui Sohlberg îi întunecaseră, o clipă, rațio-

Ş nameutul ; în cele din urmă însă, începu să simtă incotro bate

vintul. “Tragicul unor astfel de situaţii e

că devin atit de repede ceva banal, străin, fals. Aileen își dădu seama

de asta şi incercă să protesteze. — Nu mă mai săruţi ca înainte... Și

puţin mai tîrziu ; Aproape nu te-ai uitat la mine de patru zile,

Ce-i cu tine? _. h

— Nu ştiu, răspundea Cowperwood, liniştit. Lu cred că te iubesc la fel

ca înainte. Nu mi se pare Că m-am schimbat, O lua în braţe, o alinta, o

MingUă;

Aileen însă rimiînea bănuitoare şi continua Să se

frămînte.

Psihologia acestui animal care se cheamă om, Câre are de înfruntat

asemenea complicaţii, asemenea zvîrcoliri stişietoare ale inimii, nu

ţine seama de așa- zisa rațiune sau logică. Este uimitor să vezi cum

toate schemele şi teoriile după care ne conducem cad în faţa atectului,

a pasiunii, în faţa vicisitudinilor vieţii.

Aileen, de exemplu — la epoca în care dăduse buzna în viaţa primei

doamne Cowperwood — ţinea dis-

cursuri pline de curaj despre nevoia imperioasă a „iubitului ei Frank”

de a-și găsi o nevastă pe măsură gusturilor şi calităţilor lui, acium

însă cînd

urcau din nou și se punea problema, poate,

nevoilor, ițele i se î de

putea fi — nu mai judecă la fel. De astă dată beleaua căzuse pe capul

ei. L

„Nu cumya-și găsise o femeic pe care o dorea mai mult ca pe ea? Doamne

! Ce grozăvie ar fi! Ce-o să so facă” se întreba îngîndurată. Într-o

după amiază se amări atit de tare încît o podidiră lacrimile, fără să

ştie de ce. Altă dată îi trecură prin minte cite și mai cîte gînduri

îngrozitoare, la ce-ar fi nevoită să recurgă ... cite zile fripte i-ar

face femeii ce-ar în- drăzni să-i strice casa !... Deocamdată nu știa

încă nimic precis. Dar dacă va descoperi o altă femeie în viaţa lui

Cowperwood, cra oare gata să lupte? Pină 12 urmă, ştia că așa ceva se

va întimpla, deși tot așa de bine ştia că dacă declară război —

Cowperwood fiind serios îndrăgostit, și în același timp complet străin

de ea — tot n-ar sluji la nimic. Groaznic... dar ce ar putea face ca

să-l reciștige? Asta era pro- blema, importantă. Întrebările și

atitudinea ei bănui- toare îl făceau automat pe Cowperwood să devină

mai prudent. Îşi ascundea cît putea noua lui stare de spirit —

entuziasmul pentru doamna, Sohlberg, sau interesul faţă de domişoara

Nowak — și asta i-a prins bine.

În cele din urmă, însă, schimbarea, lui deveni evidentă. Pentru prima

oară Aileen începu să-și dea, seama, ce se petrece. Asta se întîmpla,

cam un an după ce s-au întors din Europa. La epoca aceea Sol- berg încă

o mai interesa, dar în chip inofensiv, un Mirt oarecare. Se gindea că

poate i-ar fi plăcut ca amant, dar în comparaţie cu Cowperwood?... Ni-

ciodată | Cînd constată o schimbare în atitudinea lui Frank, se retrase

numaidecit, iar după incidentul cu Antoinette şi cu trăsura, Sohiberg

îşi pierdu și ultima șansă de succes. Aileen se gîndea ce îngrozitor ar

fi fost să-l piardă pe Cowperwood, mai ales acum cînd poziţia ei în

societate era atit de precară. Poate că de asta o şi neglija acum. Tot

ce se poate. Nu-i ve- nea să creadă, totuşi, că după toate declarațiile

pe care i le făcuse el la Philadelphia, după tot devota- mentul ei în

epoca întunecată în care stătuse degra-

dat în închisoare, ar fi putut să se poarte atit de uk Mi? 24 73 SEI

i Ce m: Au

” naturaleţe şi de candoare şi asta pentru că nici Un

arit cu ca. Nu, răceala lui nu pulea fi decit treci. toare ; dar

dacă-ar protesta cu destulă tărie, sau dacă i-ar face o scenă,

Cowperwood, va şovăi poate — şi-ar aduce aminte de trecut şi o va iubi,

din nou îi va fi devotat. Ia început, după ce-l văzu în trăsură, sau i

se păru că l-a văzut, avusese de gînd să-l întrebe ; apoi însă, se

hotiri să aştepte şi să-l urmărească mai îndeaproape. Poate începuse să

umble cu alte femei;

Noroc că erau multe la număr. Se simţea rănită în

orgoliul ei, pînă în adincul inimii, dar nu se va da

bătută,