„Consecințele acestei legături au foșt mai puţin insem- nate pentru
Cowperwood decit pentru Antoinette. Asculiind de impulsul firii lui
nestatornice, dezlăn- (miseun țămiînt pătimas, care însă în cazul de
faţă
ație deznădăjduită. Antoinette, oricît t din cauza lui Cowperwood, după
n ai târziu, n-ar fi făcut nicio-
dată ceva care să-i pricinuiască vreun rău. Și tota: fără să vrea, ca
se dovedi a fi cea care-i deschis EH a 3 Aileen culea binuiclilor și
care o convinse de Di
- nenta infidelitate a lui Cowperwood. i Micile îutimplări care
declanşară dezastrul au
a ss iost relativ banale. La început, nimie mai inult decit Ei bte= €
faptul că Ailcen surprinsese o conversaţie intimă între
ie E domnişoara Nowalk şi Cowperwood în biroul aces- î i tuia, într-o
după amiază în care toţi funcţionarii î E da i plecaseră, şi că la
sosirea lui Aileen tinăra secretară, A > fusese cam jenată. După citva
timp, Aileen avusese
impresia, desi nu era prea sigură — ca l-a văzut pe Cowperwood cu
Antoinette într-un cupeu pe State
Street, într-o zi ploioasă-de noiembrie, cînd de fapt
trebuia să fi fost plecat, din oraş. Ailecn ieşea din magazinul
Merrill, cînd tocmai zări trăsura trecind
pe liugză trotuar. Fără să fie sigură că văzuse bine,
se simți totuși impresionată. Să nu fi plecat oare
din oraş aşa cum îi spusese ci? Se repezi îndată pină
la biroul lui Cowperwood ca sări ducă bătrinului Laughlin o zgarădă de
toată frumuseţea, pe care o cumpărase pentru ciinele lui, Jennie; în
realitate
însă voia să afle dacă Antoinette era sau nu acolo —
nu-i venea să creadă că bărbatul ei putea să aibă Ceva
cu o stenografă. Faptul că la birou toţi pretindeau
că e plecat din oraş și că Antoinette nu cra acolo o
mai linişti paţin. Laughlin, naiv, o informă că dom- nişoara Nowalk se
dusese la o bibliotecă spre a culege material pentru niste referate.
Asta o făcu pe Aileen
să nu mai fie chiar atit de sigură de ceea ce văzute.
Nu știa ce să mai creadă. lericirea și aspiraţiile
* ei erau atit de strîns legate de dragostea, și de succe- sul lui
încît gindul că l-ar putea pierde o făcea să-și iasă, din fire. Chiar
şi el se întreba uncori, în tinp ce străbătea potecile întortocheate
ale vieţii lui senti- mentale, care ar îi reacţia lui Aileen dacă ar
afla de infidelitatea soul i. E drept, se certaseră de citeva ori —
certuri măr i nesemnnilicative — pe vre=. a scurtelor ] uri cu doamna
Kitiridge, y ll şi alte le. Din cînd în cind, după cum maginat: eneau
abseuţe scurte şi
fără importanță, pe care el le explica UȘOT, Bau alle lucruri
asemănătoare, Care erau mâi anevoie de explicat ; dar pentru Că in
toate aceste aventuri nu fusese niciodată vorba de dragoste, nu i-a
fost greu să aranjeze lucrurile cit se poate de bine. Î i
— De ce spui asta? o întrebă el atunci cînd Aileen îi pomeni de
călătoria în care n-au fost împreună, reproșindu-i că fusese cu altă
femeie. Știi foarte bine, că n-am fost cu altcineva. Dacă m-aș ţine
de-ata ceva, ai aflat imediat, și, în orice: caz, asta n-ar in- semna
că te înșel din punct de vedere morul.
— Daa, crezi? ! exclamă Aileen indignată. Puțin îmi pasă de fidelitarea
ta morală. Păstrează-ţi-o ! Pe mine n-ai să mă-mbeţi niciodată cu apă
chioară !
Cowperwood izbucnea în ris, ridea chiar şi Aileen, dar ştia că ca avea
dreptate, şi-i părea rău. Și apoi îi plăcea umorul ei tăios. Îşi dădea
seama că deo- camdată nu-l bănuia de infidelitate. Era clar că o iubea,
dar Aileen ştia precis că el are un farmec înnăs- cut care atrage
femeile și că existau destule: femei uşoare gata să-l tirască pe căi
greşite și să-i otră- vească zilele, iar el nu s-ar îi dat în lături să
le-fie victimă, !
Atracția fizică și roadele ei constituind o parte integrantă a
relaţiilor conjugale şi a oricăror relaţii fizice, femeia este
întotdeauna înclinată să studieze manifestările ei periodice, exact aşa
cum marinarul care se atlă la cheremul vremii, consultă barometrul.
această privinţă Aileen nu făcea o excepţie. Era aţit de frumoasă, iar
din punct de vedere fizic însem- nase atit de mult pentru Cowperwood,
încît ea îi | urmărise manifestările pasiunii cu cel mai mare interes,
luind reîntoarcerile lui sentimentale drept o dovadă a farmecului ei
irezistibil. Dar, încetul cu încetul — şi asta cu mult înainte să fi
apărut doanna Sohlberge, sau vreo altă femeie — flacăra pasiunii de
odinioară începu să scadă, nu atit de vizibil, însă ngrijorător. Aileen
se tot frămiînta, cercetări. Da, se temea, din pricina datoria eșecului
pe plan mon-
153
Odală cu apariţia doaunei Soblberg, apoi a Bta nettei Nowak, ca
clemente noi în relaţiile dintre ej - A gluma se cam îngroșase. Deşi
dorea Bă fie bun cu E
- — fiindcă Ailcen îi era dragă ca om, fiindcă o ireal
lase de-atitea ori şi fiindcă ea îl iubea aşa: de mulţ
totuşi, Cowperwood se cam înstrăinase. Se depărta
de ea in funcţie de stadiul aventurilor lui, pe sfir-
şite sau în plină ascensiune, fără ca, evident, să-şi
neglijeze cituşi de puţin afacerile, lucru de care Aileen
își dădea foarte bine semna. Era îngrijorată, dar,
în același timp, atit de sigură de frumuseţea ei înciţ
nu-i venea să creadă că Frank ar putea rămîne multă
vreme indiferent. Interesul ci faţă de viitorul și
necazurile lui Sohlberg îi întunecaseră, o clipă, rațio-
Ş nameutul ; în cele din urmă însă, începu să simtă incotro bate
vintul. “Tragicul unor astfel de situaţii e
că devin atit de repede ceva banal, străin, fals. Aileen își dădu seama
de asta şi incercă să protesteze. — Nu mă mai săruţi ca înainte... Și
puţin mai tîrziu ; Aproape nu te-ai uitat la mine de patru zile,
Ce-i cu tine? _. h
— Nu ştiu, răspundea Cowperwood, liniştit. Lu cred că te iubesc la fel
ca înainte. Nu mi se pare Că m-am schimbat, O lua în braţe, o alinta, o
MingUă;
Aileen însă rimiînea bănuitoare şi continua Să se
frămînte.
Psihologia acestui animal care se cheamă om, Câre are de înfruntat
asemenea complicaţii, asemenea zvîrcoliri stişietoare ale inimii, nu
ţine seama de așa- zisa rațiune sau logică. Este uimitor să vezi cum
toate schemele şi teoriile după care ne conducem cad în faţa atectului,
a pasiunii, în faţa vicisitudinilor vieţii.
Aileen, de exemplu — la epoca în care dăduse buzna în viaţa primei
doamne Cowperwood — ţinea dis-
cursuri pline de curaj despre nevoia imperioasă a „iubitului ei Frank”
de a-și găsi o nevastă pe măsură gusturilor şi calităţilor lui, acium
însă cînd
urcau din nou și se punea problema, poate,
nevoilor, ițele i se î de
putea fi — nu mai judecă la fel. De astă dată beleaua căzuse pe capul
ei. L
„Nu cumya-și găsise o femeic pe care o dorea mai mult ca pe ea? Doamne
! Ce grozăvie ar fi! Ce-o să so facă” se întreba îngîndurată. Într-o
după amiază se amări atit de tare încît o podidiră lacrimile, fără să
ştie de ce. Altă dată îi trecură prin minte cite și mai cîte gînduri
îngrozitoare, la ce-ar fi nevoită să recurgă ... cite zile fripte i-ar
face femeii ce-ar în- drăzni să-i strice casa !... Deocamdată nu știa
încă nimic precis. Dar dacă va descoperi o altă femeie în viaţa lui
Cowperwood, cra oare gata să lupte? Pină 12 urmă, ştia că așa ceva se
va întimpla, deși tot așa de bine ştia că dacă declară război —
Cowperwood fiind serios îndrăgostit, și în același timp complet străin
de ea — tot n-ar sluji la nimic. Groaznic... dar ce ar putea face ca
să-l reciștige? Asta era pro- blema, importantă. Întrebările și
atitudinea ei bănui- toare îl făceau automat pe Cowperwood să devină
mai prudent. Îşi ascundea cît putea noua lui stare de spirit —
entuziasmul pentru doamna, Sohlberg, sau interesul faţă de domişoara
Nowak — și asta i-a prins bine.
În cele din urmă, însă, schimbarea, lui deveni evidentă. Pentru prima
oară Aileen începu să-și dea, seama, ce se petrece. Asta se întîmpla,
cam un an după ce s-au întors din Europa. La epoca aceea Sol- berg încă
o mai interesa, dar în chip inofensiv, un Mirt oarecare. Se gindea că
poate i-ar fi plăcut ca amant, dar în comparaţie cu Cowperwood?... Ni-
ciodată | Cînd constată o schimbare în atitudinea lui Frank, se retrase
numaidecit, iar după incidentul cu Antoinette şi cu trăsura, Sohiberg
îşi pierdu și ultima șansă de succes. Aileen se gîndea ce îngrozitor ar
fi fost să-l piardă pe Cowperwood, mai ales acum cînd poziţia ei în
societate era atit de precară. Poate că de asta o şi neglija acum. Tot
ce se poate. Nu-i ve- nea să creadă, totuşi, că după toate declarațiile
pe care i le făcuse el la Philadelphia, după tot devota- mentul ei în
epoca întunecată în care stătuse degra-
dat în închisoare, ar fi putut să se poarte atit de uk Mi? 24 73 SEI
i Ce m: Au
” naturaleţe şi de candoare şi asta pentru că nici Un
arit cu ca. Nu, răceala lui nu pulea fi decit treci. toare ; dar
dacă-ar protesta cu destulă tărie, sau dacă i-ar face o scenă,
Cowperwood, va şovăi poate — şi-ar aduce aminte de trecut şi o va iubi,
din nou îi va fi devotat. Ia început, după ce-l văzu în trăsură, sau i
se păru că l-a văzut, avusese de gînd să-l întrebe ; apoi însă, se
hotiri să aştepte şi să-l urmărească mai îndeaproape. Poate începuse să
umble cu alte femei;
Noroc că erau multe la număr. Se simţea rănită în
orgoliul ei, pînă în adincul inimii, dar nu se va da
bătută,