CAPITOLUL XVIII Îneăierareu

Rita Soblberg, prin firea ci deosebită, îndepărta orice bănuială sau,

mai bine zis, găsca totdeauna o portiţă de scăpare din orice

încurcătură, Deşi nOVICe în privința complicaţiilor vieţii

sentimentale, avea o pondere sufletească, un soi de naturalețe, de în-

drăzneală, care o lăsau inditerentʼ'şi stăpină pe Sine și în

împrejurările cele mai grele. Chiar dacă ar îi fost surprinsă într-o

situație compromiţătoare, felul ci de a se purta cra cit se poate de

obișnuit, plin de

moment nu avea sentimentul degradării morale — ca și cum nu i-ar fi

fost teamă de consecințele ce se puteau ivi dinir-o asemenea legătură,

nu se sinchi- sca de propria sa conştiinţă, de ideea păcatului, de gura

lumii.

O interesa foarte inult arla și viața — în fond era o nelegiuită — o

fiinţă bine înarmată pentru viaţă, insolentă. Iată deci în ce constă

calitatea, oamevilur tari — și asta nu implică o mare inteligență, şi

uici uu garantează o victorie strălucită. S-ar putea spune chiar că

privea cu o inconș ienţă naivă durerea altora la ananghie. | fel, chiar

cînd cra vorba de nea- junsurile ei pe le suporta aproape toidcuuna, cu

bărie - A aibă şi remușcări, firește,

dar nu prez des ai pentru că vanitacu și. certtu= dinea frumuseţii ei o

îndemnau să, caute ceva mai pun sau măcar deopotrivă cu ceea ce

pierduse.

Obişnuia să treacă aproape regulat pe la Ailcen — cu sau fără Iarold —

şi adesea se plimba în tră- sură cu soţii Cowperwood sau se întilnea cu

ei la teatru ori în altă parte. După ce se apropie mai mult de

Cowperwood, Rita hotări să-și reia cursurile de pictură, un perfect

alibi ori de cite ori voia să se întilnească cu el. Pe de altă parte,

de cînd începuse să aibă bani mai mulți, Harold devenise mai vesel, mai

amator de aventuri și de femei ; Cowperwood o sfătui pe Rita să

încurajeze anumite legături ale soţu- lui ei, cu care, dacă i-ar prinde

vreodată, să-i închidă gura.

— Lasă-l să se angreneze într-o legătură, îi spunea Cowperwood Ritei. O

să punem nişte detectivi pe urmele lui ca să avem toate dovezile Ja

îndemină, Și atunci n-o să-i mai ardă nici să cricnească.

— Nu cred că-i nevoie de aşa, ceva, se împotrivi ea, duice, cu

naivitate. Are și aşa destule necazuri. Mi-a și arătat nişte scrisori —

pronunţa „schisoʼi'! — pe care le-a primit.

— Da, dar nouă, ne trebuie martori. Tu să-mi spui numai cînd s-o

îndrăgosti din nou și de rest mă ocup eu!

— Păi, dacă vrei să ştii, rosti ca tirămănînd cuvintele, pe un ton

amuzat, chiar acum. I-am văzut deunăzi pe stradă cu una din elevele

lui... o fată îrumușică, zău. ALA |

Cowperwood era încintat. Dat fiind împrejurările, aproape că i-ar fi

plăcut — dar nu prea mult —ea Ailcen să-i cedeze lui Sohlberg, s-o

prindă în cursă, şi astfel să-și întărească el poziţia. Și totuşi,

gindin- du-se bine, nu toemai asta dorea. Ar fi suferit uu timp dacă

Aileen l-ar fi înşelat. Totuşi, puse detec- tivi pe urmele lui

Sohlberg, care deseoperiră noua

ă cu eleva aceea uşuratecă și dovediră, Ori ; această, probă, la care

se adău- trate de Rita, constituiau o do- să ca, să-i închidă,

violonistului

cb =

gura dacă vreodată i-ar îi trăsnit prin minte s: scandal. Şi astfel

liniştea lui Cowperwood și atacă

crau asigurate. Aileen însă, se gindea la Antoinette Nowal şi nu

mai putea, de curiozitate, de indoieli şi grijă. N-ar fi xrut să-i

pricinuiască necazuri lui Cowperwood, de nici un fel, după experiența

lui amară de la Phila= delphia — și totuși o înfuria la culme gindul că

ar înșela-o. Îi rănise atit vanitatea cit şi dragostea. Ce putea face

oare ca să-și verifice, sau, dimpotrivă, să-şi astimpere bănuielile?

Să-l urmărească? Era, prea, mîndră, prea vanitoasă ca să-l pîndească la

colp de stradă, la birou, în holuri de hotel. Niciodată t Să stîrnească

o ceartă fără să aibă probe? Ar îi fost o prostie, iar în cazul unci

explicaţii cu el, Cowper- wood, care era mult prea șiret, ar fi avut

grijă după - asta, ca ea să nu-i mai poată aduce nici o dovadă de

vinovăţie. Iar, la o adică va tăgădui pur și simplu. Tristă și

supărată, își reaminti cu durere că o dată, cam cu zece ani în urmă,

tatăl ei angajase nişte detec- tivi ca s-o urmărească, descoperind

astfel legătura ei cu Cowperwood şi locul unde se întilneau. Oricit de

penibilă, oricit de chinuitoare ar îi fost această amin- tire,

procedeul nu i se mai părea revoltător. Îşi zicea că, în fond, prima

dată povestea n-avusese conse- cințe prea grave pentru el — în orice

caz nu dezas= truoase — (aşa credea ea, dar nu ăsta era adevărul), și

că nici acum n-avea de ce să se teamă. (Și aici iar se îngela.) Dar

unei femei pasionate, impulsive, rănite ca Ailecn, trebuie să i se

ierte eventualele erori de judecată. Era hotărită să nu facă nimic

înainte de a ști precis ce anume îi putea reproşa iubitului cl bărbaţi.

Înţelegea foarte bine că pășea pe un tărîm primejdios şi asta o făcea

să dea inapoi, pindindu-se la eventualele urmări care s-ar ivi. S-ar îi

putut s-o părăsească dacă-l întărita prea mult. Dacă se va purta cu ea

așa cum s-a purtat cu prima lui nevastă? Un timp își studie domnul și

stăpinul cu o insige tență neobosită, întrebindu-se mereu daci e cu

putin- naţă ca Frank i inaţ, de ea micar cu gindul; așa cum se în

rezece ani în urmă

întreba dacă într-adevăr se In Lian i de vulgară ca Antoinette Novak 3?

3 creadă — Speriată, dar totuşi îndirjită, fă cut? Dacă Frank ar mai

iubit-o încă pat- ni cr de fi pierdută. . - Dar vai! ! Ce n-a săptămîni

de încordare şi frămintări sei "După cele din urmă agenţiei de

detectivi, unul Î gresă fe instrumente incomode, la care mulți nu ge

fin 00 uri de a recurge cînd rămine singurul miiloe dau În i yţiona,

anumite probleme incurcate privina do a Bote rănite sau interese în

pericol. Aileen, fiind sontiie pogată, & fost jegmănită fără, pic de

rusine; ovilent icjie cerute fură prestate cu mare compe- da? sere

citeva săptămini de cercetări, spre marea ten ice, durere Și chiar

disperare, află că soţul ei ci ui eg legături nu numai cu Antoinette

Nowak intreți) ea oricum o bănuia ci şi cu doamna, Sohlberg, pe Ci mea,

în acelaşi timp. Afind această veste atit ză A eașteptatăs rămase

înmărmurită, pur și simplu i se tăie respirația. Ă = a pegătura Cu Rita

Sohlberg i se păru lui Ailien atunei mult mai gravă decit cu oricare

altă femeie e care o cunoscuse Cowperwood sau avea s-o cu- noască

vreodată. Dintre toate fiinţele vii femeile se tem cel mai mult de

femei şi mai ales cînd e vorba de o femeie frumoasă şi deşteaptă. Rita

Sohlberg devenise încetul cu încetul o persoană importantă entru

Aileen, şi asta pentru că în ultimul an starea materială a Ritei părea,

să se fi îmbunătățit în mod simţitor, ceea ce sublinia uimitor

frumusețea și far- mecul ei. O dată Aileen o întţilnise pe. Rita într-o

cabrioletă nouă şi foarte elegantă. Comentase în- timplarea cu bărbatul

ei, care-i spusese : ze — Taică-su a pus mina pe bani. Sohlberg n-ar fi

in-stare niciodată să-i ofere acest lux. Aillen îl aprecia pe Harold ca

artist, dar îşi dădea seama, că Cowperwood are dreptate. Altă dată, la

teatru, o uimi luxul rafinat al rochiei doamnei. Sohlberg, jocul

pliseurilor de mătase, des- chisă la, culoare, farmecul desăvîrşit al

broderiilor şi

panglicilor — infinit de multe, mici şi în formă de = 00 4 159

rozelă — dovezi indiscuiabile ale eforturilor de o mare croitoreasă,

— Ce rochie încintătoare, îi spuse Ailecn hitei.

— Da, răspunse Rita cu indiierență. De fapt, 13, un moment: dat

picrdusem orice nădejde c-o să mai fie vreodâtă. gata.

Costase nici mai mult nici mai puţin decit două sute douăzeci de

dolari, iar Frank îu fericit să achite nota. ăi a

Aileen se întorsese acasă gindindu-se la lita, Ja, bunul ei gust şi la

felul armonios în care-și adapiase rochia personalităţii ei. Fusese

într-adevăr fermecă- toare. |

Dar acum, cînd descoperea că farmecul hitei avea, asupra |ui Cowperwood

acelaşi efec ca și asupra ei, admiraţia i se transformă într-o ură

cumplită, aproape animalică. Rita Sohlberg ! Ha ! Grozay 0 să se bucure

cînd o afla — și asta destul de repede — că impăr- țea amorul lui Frank

cu Antoinette Novak, O biată stenografă. Şi ce încîntată va fi

Antoinette, parvenila. asta ordinară, când va, afla, — și nu putea să

nu afle — că amorul lui Frank pentru ca cra atit de puţin Serios încît

o întilnea la un hotel de nina a doua sau la un bordel, în timp c=

peniru Rita Sohlberg închirase un apartament luos. |

Cu toate că simţea o satisiacție sălbatică, gindurile i se îndrepiau

chinuitor către soarta ei, la situaţia nefericită în care se afla

acuni, și asta o tortura. Ce mincinos ! Ce făţarnic ! Ce lichea! Îi era

groază cînd își amintea de toate declaraţiile de dragoste pe care

depuse

i le făcuse; apoi o cuprinse o furie cumplită, care

creștea din ce în ce. În cele din urmă văzu clar cit devtrabie se

transformase situaţia ei. Orice s-ar spune

pentru o femeie ca, Aileen, Bă-i furi dragostea unui om ca Frank era că

şi cum ai fi scos un pește din ă Pi 4, pr

elementul lui şi l-ai at pe RiSip, însemna sări, aproz e. Simţea că

toata odată se uăruiali

Pentru Aileen gloria sat E irea, de a, îi nevasta, lui Frank Algerno

ierduse etrdlucireăi ș i = nad

Era în după-amiaza zilei în care primise raportul detectivilor. Stătea

în camera ei, avea o privire obo- gită,, iar în colţul buzelor ei

frumoase apăruseră pri- mele zbircituri — trecutul şi viitorul i se

învirteau dureros şi nedesluşit în minte. Brusc se ridici, în picioare

şi văzu fotografia lui Cowperwood pe scrin; Ochii lui o fixau cu acea

căutătură pătrunzătoare, O apucă şi o aruncă pe jos — începu să calce

fața lui frumoasă în picioare ; piciorul ei grațios zdrobea fotografia,

în sufletu-i rănit clocotind o ură inver- unată,. Ciinele ! Bestia ! O

chinuia imaginea braţelor albe ale Ritei în jurul gîtului lui şi buzele

lor impre- unate. O obsedau rochiile ei vaporoase şi ispititoare, Nu

admitea să-l cedeze pe Frank Ritei. Nu, această femeie nu trebuia să

aibă nimic de-a face cu el, nici ea și nici Antoinette Nowak, o

nemernică, o parvenită, o întreţinută !

Cum era cu putinţă ca un om ca Frank să se înjo- sească în halul ăsta

cu o funcţionară! Nu. Nu va mai admite să aibă secretare femei. Era

dator s-o iubească după tot ce făcuse pentru el. Laşul! Era dator să nu

se mai ţină după altele. I se iînvirteau în minte tot felul de ginduri

năstruşnice. Era ca nebună şi atit de furioasă încit nu putea face

decit lucruri necugetate, absurde şi violente. Se îmbrăcă repede, din

ce în ce mai enervată şi dădu ordin să vină tră- sura închisăʼ spunind

vizitiului s-o ducă la New Arts Pualding. O să-i arate ea acestei miţe

impopo- țonate, acestei neruşinate veșnic zîmbitoare, acestui drac cu

chip de femeie că nu-l poate ademeni pe Frank. În trăsură începu să se

gindească la toate astea. Să nu creadă c-o să accepte cu resemnare ca

Rita să-i fure bărbatul, aşa cum acceptase prima doamnă Cowperwood

purtarea:ci:! Niciodată !-Qpea n-o săi meargă ! Mai bine moartea! Sau

mai bine o s-o omoare pe Rita Sohlberg, pe Antoinette Nowak, pe

Cowperwood şi la urmă se va omori şi ea, Mai bine aşa decit să piardă

dragostea, lui Frank. O, da, de o mie de ori mai bine!

Din fericire, la New Arts Building n-o găsi nici pe Rita, nici pe

Sohlberg, se aflau la o recepție, așa

Ia 468 161

că nu putea da de ea nici la apartamentul din North Side, unde Rita se

întilnea din cînd în cînd cu Cow- perwooă sub numele fals de doamna

Jacobs (infor. maâţie pe care o aflase de la detectivi). Aileen şovăi o

clipă nefiind sigură dacă e bine să aştepte, apoi îi spuse vizitiului

s-o ducă la biroul soţului ei. Se făcuse aproape cinci. Antoineţte şi

Cowperwood tocmai plecase. Dar Ailecn n-avea să ştie asta. Se răzgindi

înainte de a ajunge la birou, Voia mai înţii s-o vadă, pe Rita — şi de

aceea porunci din nou vizitiului s-o ducă la Soblberg. Dar nici acum nu

găsi pe nimeni acolo. Furioasă şi fără nici un scop precis, se întoarse

acasă tot gindindu-se cum să facă s-o găsească întii pe Rita Sohlberg

singură. Spre marea ei satisfacţie, văzu, cu un sentiment de triumf

sălbatice, cum îi cade prada în mină. Pe la, șase, soţii Sohiberg, în

drum spre casă de la, o recepţie care avusese loc tot pe Michigan

Avenue, se opriră, la dorinţa lui Harold, să stea puţin de vorbă cu

Aileen. Rita era incintătoare într-o rochie albastru deschis de

culoarea, levenţicăi, cu aplicaţii, ici, colo, din fireturi de argint.

Mănușile și pantofii aveau ceva romantic, iar pălăria, cu o linie

graţioasă, eră un Vis. Cînd o văzu, Aileen, care se afla în hol şi care

des- chisese singură ușa de la intrare, abia, se putu abține să n-o

plesnească şi să n-o stringă de gît, se stăpini , totuși şi-i pofii

înăuntru. Axea încă destulă voinţă ca, să-şi ascundă miînia, și să

poată, închide uşa, Harold, revoltător de încrezut şi de stupid în

redingotă Şi joben,- aşa cum se purta pe aţunci, stătea lingă Rita, şi

o împiedica pe Aileen să-și dea friu liber furiei, Se înclină zîmbind.

— Oh! Acest sunet nu era propriu zis nici „oh? giagici ah”, ci un soi

de inflexiune daneză, un „0uu% care deobicei îi plăcea, lui Aileen. Ce

mai faci, mʼam Cowperwood? Îmi face lăcere să te văd... cun, sia Nu

vreţi să in 7 Moment în salon? spuse Aileen cu vocea Jin și eu îndată,

Mă due a — i si-ar îi adus aminte: pe Rita: A, doamnă .

golhberg, nu vrei să vii puţin cu mine? As dori să-ţi arăt CORR

imediat. Se simţea întotdeauna da- toare să fie drăguță cu Aileen. auz

ORĂ — Nu stăm decît o clipă, zise ea amabilă şi ră fățindu-se, apoi

ieşi în hol, dar totuşi vin sus.

Ailcen o lăsă Bă treacă întâi, apoi repede, cu pas sigur, intră după ea

și închise uşa. Cu un curaj şi o furie de animal disperat, răsuci cheia

în broască ; apoi se repezi la ea, palidă, cu o privire de ură săl-

batică şi cu degete crispate. ,

— Aşa, ! începu privind-o pe Rita și înaintind spre ea furioasă, Va să

zică vrei să-mi furi bărbatul? Te întilnești cu el într-un apartament

secret ! Şi pe urmă vii aici la mine zîmbind și minţind! Bestie! Neru-

şinato ! Stricato ! Am să te învăţ eu minte, bestie cu cilți in cap!

Acum ştiu ce-ţi poate pielea! Am să-ți arăt eu, o dată pentru totdeauna

! Na, na, na!

Şi vrind să ilustreze cuvintele cu gesturi se năpus- ti asupra Ritei ca

o îurtună, ca un animal dezlăn- țuit, lovind-o, zgiriind-o,- încercînd

s-o stringă de git, zmulgindu-i pălăria de pe cap, rupindu-i dan- tela.

de pe lingă git, pălmuind-o, trăgind-o zdravăn de păr şi vrind s-o

sugrume şi 8-0 sluţească,. Își ieşise din minţi de minie.

Atacul acesta brusc, neprevăzut, o. paraliză pe Rita Sohlberg. Totul se

întimplase atit de repede, atit de groaznic, încît Rita nu-şi dădu

seama despre ce e vorba,decit abia după declansarea furtunii. Nu mai

avu timp să spună nimic în apărarea ei, nu izbuti să facă nimic.

Îngrozită, în culmea umilinţei, te prăe buși frintă, copleşită, de

această ofensivă filgeră- toare. Văzind că Aileen începe s-o bată, Rita

ʼcămtă în zadar să se apere, scoţind niste ţipete stridente care se

puteau auzi de la un capăt la altul al casei; un zbieret ascuţit,

ciudat, de fiară rănită de moarte. “Îşi pierdu complet ţinuta aceea

elegantă, de femeie pînă în cele mai mici amănunte. Din >ţiei, delicată

şi dulceagă, atit de ispi-

— cu amabilităţi rostite din virful

cu poze şi schimonoseli conven-

163

ționale, să tot stai să le priveşti — căzure decodut:

în această, siare de animalitate sordidă, de care Eu

cuprins în clipele de groază. Ochii ei aveau expresia vietimei

hăiluite, buzele livide, fața albă şi trasă

Se ferea potienindu-se, oferind astfel un spectacol

hid și ridicol. Țipa cit o ţinea gura, zvircolindu-se,

rbătindu-se în milinile puternice ale minioasei Aileen. Cowperwood

intrase în holul de jos puţin înainte ca Rita să fi început să țipe.

Venise de la birou, aproape

imediat după sosirea soţilor Sohlberg şi, aruucînd o

privire în salon, îl zări pe Harold zîmbitor, radios,

avind aerul omului de lume de o amabilitate, com-

plezenţă și un soi de servilism meșteșugit. Purta o

redingotă lungă, bine ajustată și ţinea încă în. mină

jobenul de mătase. N

— Ouu, bună seara, dom! Cowperwood, începuse el, dînd prietenos din

capul numai zulufi, sînt foarte fericit să te revăd, cind... dar cine

ar putea reda în scris strigătul de groază? Nu există cuvinte, 2uci

măcar simboluri pentru acele sunete primitive care exprimă spaima și

durerea. Vuia holul de ţipetele ei, biblioteca, salonul, pină și în

bucătărie și la sub- sol se auzeau, ”

Cowperwood întotdeauna un om de acţiune, Stă-

pin pe nervi şi netimorat, tresări ca un resort.

— Pentru Dumnezeu, ce o fi fostţ... Ce țipăt disperat ! Sohlberg,

artistul, ca un cameleon Care se adaptează la diferitele faze

emoţionale ale vieţii, înce- puse să respire sacadat, alb ca varul la

faţă, picrzin- du-şi treptat cumpătul.

— Doamne, strigă el, ridicînd braţele, asta-i Rita ! Bʼsus în odaia

nevestei dumitale. Trebuie să se îi întimplat ceva. Ouu... Începuse să

tremure, îngro- zit; aproape complet pierdut. Cowperwood, dimpo-

trivă, fără să mai şoyăie, îşi aruncă haina cit colo şi se repezi pe

scară, urmat; de Sohlberg. Ce putea să fie? Unde era Aileen ? Pe cind

urca scara în goană avu sentimentul unui dezastru abătut asupra lui.

Era

itor, î.se fă eață. Sus ţipetele continuau: — Mă omoz ră ! Ah, Dumneze

el Ajutor, ajulor |

un strigăt, care de data asta semăna cu un vaict de groază lung,

șlişietor, , Pa. , 2%

Sohlberg, de frică, era cit pe-aci să facă, o criză cardiacă, Devenise

cenușiu la faţă, Cowpei wood dădu buzna, cu Min pe clanţă, apăsă, dar

văzind că ușa e iîneniată, începu să bată violent, cu pumnul.

Aileen ! zbieră el. Aileen ! Ce se întimplă acolo? Deschide ușa !

Ah, Doamne Dumnezeule! Ah! Ajutor, aju- tor! Fie-ţi milă... vai, vai,

vaaai... gemea ltita.

- ʼȚi-arăt eu ţie, blestemato ! o auzi strigind pe Aileen. ʼPe-nvăţ, eu

minte, nemernico ! Miţă sulimne- nită ! Tirfă. Na! Na! Na!

— Aileen ! strigă Frank, răguşit, Aileen ! Țipetele continuau, dar

Aileen nu răspundea nimic. Atunci Cowperwood se întoarse furios.

— Dă-te la o parte, strigă el la Sohlberg care gemea, incapabil să

facă, ceva. Adu-mi un gcaun, o masă, orice! Majordomul plecă repede să

îndeplinească ordinul, dar, fără să mai aștepte să se întoarcă, Cow-

perwood găsi ce-i trebuia. Am găsit ! spuse, apucînd un scaun greu de

stejar sculptat, îngust și înalt, care se afla, pe palier, la, căpătul

scării. Îl învirti cu forță deasupra capului și... trose ! zgomotul

acoperi toafe ţipetele care veneau din odaie.

Trose ! Scaunul scîrţii, cît pe-aci să se fărime, dar ușă nu cedă.

Trose ! Scaunul se făcu bucăţi şi uşa se deschise, zburind în lături.

Broasca ieşise din lemn și Cowperwood sări în odaie unde Aileen, în

genunchi pe podea, o lovea, gata-gata s-o stringă de git pe Rita, care

aproape-și pierduse cunoştinţa. Cowperwood se nă- pusti asupra

nevești-si ea o fiară sălbatică,

— Ailllen urmă el, cu o voce răgușită, sinisiră, proasto, tîmpito...

dă-i drumul! Ce naiba te-a apucat? Ce vrei să faci? Ai innebunit de-a

binelea? ,.. Timpito !... Nebuno! .

“Îi apucă miinile puternice, descleștindu-i-le. O trase binişor înapoi,

sucind-o și, aproape aruncind-o pe genunchii lui, îi desprinse mniinile

din Aga Dar Aileen, ieșită n minţi dp furie tot mai lupta, oi lu u03

Li. 4 de Aa +

e E FA! pei Sith 5 A 1 Mosetti

sirigîn. — Lasă-mă-n pace, lăsă-mă-n pace! O-nvăţ «

minte! Dă-mi drumul, javră afurisită, ţi-arăt eu A ţie, nemernicule,

ah... i

— Ridicaţi femeia asta ! strigă Cowperwood căjr Sohlberg şi majordom,

care intraseră în cameră. Scoateţi-o repede de-aici ! Nevastă-mea a

luat cim. pii. Luaţi-o de aici ! Nu s-ande? Nu mai ştia, ce face,

Luaţi-o şi chemaţi un doctor. Ce dracu o mai fi şi cu încmerarea asta?

|

— Vai! gemea Rita, cu rochia ruplă și aproape lesinată de spaimă. ă

— Am s-o omor! striga Aileen. Am s-o omor! ʼTe omor şi pe tine, javră !

Oh ! şi începu să-l lovească, Te-nvăţ eu minte să mai umbli cu alte

muieri, Javră ! Bestie ! | la

Cowperwood o apucă bine de miini, 7gilțiind-o cu putere. ] LL

— Ce dracu te-a apucat? Eşti nebună? strigă el furios, în timp ce Rita

era scoasă din odaie. Ce ţi-a venit? Auzi — s-o omoare ! Ce, vrei să

vină poliția? Nu mai ţipa şi stăpineşte-te sau îţi bag o batistă în

gură! Hai, isprăveste! Destul! N-auzi? Ajunge, nebuno ! Îi astupă

violent gura cu mina, trăgind-o spre el. O zgilţii din nou turios și

brutal. Avea multă putere. Ai de gind să taci odată? repetă el, Său

Vrei să te string de gît? Poate așa ai să taci ! Ţi-ai iesit din minţi.

Isprăveşte, îţi spun. Aha, va să zică aşa; te porţi, cînd ceva nu-ţi

merge cum vrei tu? Aileen, în timpul ăsta, plingea, se zbătea, gemea

şi, din cînd in cînd, ţipa, scoasă din minţi. __— Eşti nebună de legat!

mai strigă el învirtin- d-o şi, trăgind cu greu o batistă din buzunar,

Îi aco- peri obrazul şi-i astupă gura. Poftim:! Acum ai Să taci ! O

ţinea în miini, ca într-un cleşte. Olăsăsăse zbată, să se zvircolească,

gata s-o strineă de st dacă mai continua. i

_Stăpin pe situație, era hotărit să. n-o iai slăbească

din stri soare ghemuit pe un genunchi, lingă Aileen, o ascul i ri,

Pasiunea lui Ailecn avea o forţ intr-un anumiţ, punct

sh

de vedere n-o putea condamna. Dragostea ei pentru el era mare și tot

atit de mare fusese şi provocarea = determinase această catastrofă.

Cowperwood o cunoştea destul de bine ca să se fi asteptat la un ast-

fel de deznodămiînt. Totuşi scandalul acesta ruși- nos, absurd, îl

stinjenea în morga, lui obișnuită. Cum era eu putinţă ca cineva să cadă

pradă unei astfel do ieșiri vijelioase? ʼPoemai Aileen ! Cum o îi putut

s-o malirateze pe Rita în halul ăsta? Dacă era grav rănită...

desfigurată pentru totdeauna?... lar dacă a omorit-o? Ce grozăvie !

Cine stie ce balamue mai urmează ! Proces ! Cariera lui distrusă

dintr-un acces năprasnie de furie, moarte... năpastă... Doamne

Dumnezeule !

Făcu semn majordomului să vină, tocmai cînd acesta, care o scosese pe

Rita de acolo, se întorcea grăbit.

Cum se simte? întrebă el, disperat. E rănită grav ?

— Nu, domnule, cxed că nu, A fost pur şi simplu an Jeșin. În curînd o

să-și revină. Pot să vă ajut cu ceva, domnule?

În altă împrejurare, Cowperwood ar fi zîmbit. De data asta, însă, era

rece şi serios.

— leocomdată, nu, răspunse, oarecum uşura, contiuuind s-o ţină strîns

pe Aileen. Poţi pleca şi te rog închide uşa, Chemă un doctor. Aşteaptă

în hol. Şi cum vine, anunţă-mă. i

Aileen, văzind că lumea se ocupă de Rita şi căi se arată ceea, ce, după

părerea ei, era prea multă sim- patie, dădu să se scoale şi să ţipe din

nou: dar nu reuşi — domnul şi stăpinul ei o împiedică, să se ridice,

tinind-o strîns de tot. Cowperwood aşteptă să se închidʼ uşa, apoi

repetă: :

— Si acum, Ailecn, ai de gind să incetezi? Vrei să mă laşi să mă ridie

şi să discutăm liniştit sau pre- feri să răminem aşa toată noaptea?

Doreşti să mă

despart definitiv de tine? Înţeleg ce s-a întimplat, dar sînt stăpîn pe

situaţie şi rămin siăpin. Dacă „nu-ţi vii în fire te porţi așa cum

trebuie, tepă

r Alaaca a lot Sua onul era ho

€ « y

E 3] să te dai în spectacol ;: să nui faci de râs şi po ini şi casa

noastră, să ajungi şi tu şi eu de ocara, Fa

torilor, a vecinilor, a intregului oraş? Trumoas.

Frumoas.

reprezentaţie ai dat astăzi, Dumnezeule ! i n-am ce zice | Auzi,

scandal în casa asta, cu bătaie | — Credeam că ai mai multă minte;;:

mai multă dem. nitate, zău, aşa credeam.:;; Mi-ai primejduit toate

şansele de succes în oraşul ăsta | Ai rănit grav tan poate mortal o

femeie, ceea ce te poate duce chiar

a : E mie - şi la spinzurătoare ! Auzi ce-ţi spun? — N-au decit să mă

spînzure, gemu Aileen, și asa

vreau să mor.

Luă mîna de pe gura lui Ailcen, dădu druimnul bra- ului ei şi o lăsă să

se scoale în picioare. Dar Aileen Lă nu se calmase ; clocotea încă de

furie ca înainte, gata 1 să-i arance în obraz injurii numai că acum, In

picioare, se viizu în fața unui om rece, autoritar, care o fixa cu o

privire dușmănoasă, avea o expresie pe care n-o ! mai văzuse niciodată

în ochii lui — aspră, glacială, : pe care nu i-o cunoșteau decit

potrivnicii în afaceri

şi chiar şi ei, destul de rar. i N, — Și acum, gata | strigă el, să nu

mai aud nici o

1 d vorbă ! Nici una! Auzi?

A . . Aileen şovăi, se feri, şi apoi cedă. Toată [uria din E i i

sufletul ei clocotitor se potoli cum se potoleşte marea cînd n-o mai

bintuie furtuna. Avea pe buze, în su- flet, o seamă de cuvinte de ocară

pe care ar fi vrut să i le arunce în obraz : „bestie, ciine !” frînturi

de gin- duri îngrozitoare, dar la ce bun? În faţa acestui om = cu inimă

de piatră, în faţa privirii lui amenințătoare, vorbele i-au murit pe

buze... O clipă îl privi nedu- - merită, apoi se întoarse şi se trînti

pe pat. Îşi acoperi . 1 chipul ca miinile, gura, ochii și zdrobită de

durere se zbătea în hohote de plins. = — O, Doamne, l)umnezeule !. Ce

inimă! Ce viaţă! Nu mai vreau să trăiesc ! Vreau să mor! ] Cowperwood

stătea lingă ca în picioare și o privea, Brusc, îşi dădu se 4 cit de

rănite erau sufletul, y

ma,

sc simţi mișcat. opiindu-se după citeva clipe n, nu mai plinge. Sint

aici.

cu tine. N-am plecat. Viaţa ta nu e complet distrusă. Nu mai plinge. E

adevărat, toată povestea asta-i urită, dar poate că se aranjează. Hai,

linișteste-te!

Aileen nu răspunse nimic: continua doar să ce 7bată şi să geamă, nu se

putea stăpini.

Îngrijorat de soarta Ritei, Cowperwood ieși în hol. ʼPrebuia să aibă o

atitudine demnă, măcar de ochii lumii. “Trebuia să se ocupe de Rita și

să-i dea lui Sohl- berg o explicaţie, cit de cit. |

— Vino-ncoace, strigă el unui servitor, inchide ușa asta şi păzeşte-o.

Dacă doamna Cowperwood iese din cameră, să mă chemi numaidecit.

CAPITOLUI, XIX

Nici chiar furiile iadului,

Rita, nici vorbă să fi murit — era, însă numai vină- tii, zgiriată și

pe jumătate strangulată. Avea o serijelitură, în creştet, căci Aileen o

dăduse de citeva ori cu capul de parchet şi asta ar fi putut să-i fie

fatal, dacă Frank n-ar fi apărut la timp. La început, Soh- lberg

crezuse că Aileen şi-a pierdut minţile — că avea un acces de nebunie.

Ocările sfruntate pe care i le adresase nevesti-si nu se puteau explica

decit aşa. “Totuşi, vorbele pe care le auzise începură să-l urmărească.

Era, şi el într-o stare destul de proastă, încit n-ar fi stricat să fie

văzut de un doctor. Buzele - i se invineţiseră, era alb ca varul la

faţă. Rita fusese transportată într-o cameră de musafiri şi întinsă, pe

pat; 1—se adusese acolo apă rece, pomadă și un antiseptic. Cind veni

Cowperwood, îşi revenise din Jeșin şi se simţea mai bine. Dar era

totuşi vlăguită, şi suferea, fizic şi moral, de pe urma rănilor. Doc-

torului i se spusese că doamna venise în vizită şi căzuse pe scară, iar

cînd intră Cowperwood în odaie, medicul tocmai o pansa.

După plecarea acestuia, Cowperwood se adresă scrvitoarei care o

îngrijea:

— Adu-mi puţină apă fierbinte. Rămași șinguri, se Ă , j 169 iei B .

m ma A Nm

ma a ab ia “

aplecă asupra Ritei şi-i sărulă buzele rănite, dar îi făcu semn în

acelaşi timp să fio prudentă.

— Rita, spuse încet, ţi-ai revenit complet?

Rita dădu din cap, fără putere.

— Atunci, ascultă, continuă el, aplecindu-se din nou şi vorbindu-i

răspicat. Fii foarte atentă. Trebuie să inţelegi tot ce-ţi spun,

fiecare cuvint şi să faci exact ce-ţi cer. Nu ești rănită grav. Ai să

te faci bine. Toată povestea asta o să ireacă. Am vorbit cu alt doctor

care va veni să te vadă acasă ln tine. Harold s-a dus si-ți aducă altă

îmbrăcăminte, Se-ntoarce repede. Cind o să te simţi mai bine te vei

duce acasă cu trăsura mean. Să nu te necăjeşti. Lucrurile au să se

aranjeze. Dar trebuie să negi tot, ai auzit ? “Tot ! Ai să spui sus şi

tare că doamna Cow- perwood e nebună. Miine vorbese cu bărbatul Liu

şi-ţi trimit o soră care să te inerijească. Între limp

fii atentă ce spui şi cum vorbeşti. Fii calmă. Nu-ţi

face idei. Aici eşti in siguranţ> şi vei îi in siguranţă şi acasă la

tine. Doamna Cowperwood n-o să-ţi mai facă nimic. De asta am cu grijă.

Îmi pare foarte rău te iubesc atit de mult. Am să mă gindesc tot timpul

la tine. N-aş vrea ca ceea ce s-a intimplat aici să schimbe ceva între

noi. Pe Aileen n-ai s-o mai vezi.

Şi totuși știa bine că ceva se schimbase.

Liniștit de starea in care se afla Rita, se intoarse la Aileen ca s-o

convingă să-și bage mințile-n cap— să fie cuminte. O găsi in picioare

îmbricindu-se, minată de o hotărire nouă și precisă. Starea ei de

Spirit era alta decit atunci cînd se trintise pe pat, gemind şi

plingind. Începuse să creadă că dacă nu

putea să-l domine pe Frank şi să-l facă să regrete faptele lui, era mai

bine să plece. „Su mă mai iu- bește, işi zicea ea, se vede cit de

colo”, asa se explica pasiunea cu care sărise în ajutorul Ritei şi

brutalitatea cu care iniervenise în favoarea ei. Și totuși nu-i venea

să creadă că ăsta-i adevărul. Iși amintea ce mulţ o iubise şi ce drăguţ

fusese cu ea pe vrenmri, Nu nu-și „pierduse cu totul nădejdea. Pină la

urmă (Dă ieși victorioasă din lupta imporiva lui Frank și a

tuturor. fe n

entru un timp eră bine să se despartă de el — nu- i aşa va putea să-l

aducă la realitate. Sc va scula, „a va îmbrăca şi se vă muta la un

hotel în centru. si Irank n-are s-o mai vadă decit dacă va veni după

ca. Li părea bine că cel puţin deocamdată povestea cu pita Sohlberg se

terminase, cit despre Antoineite Novak, va vedea mai tîrziu ce-i de

făcut. Gindurile aoncau nebunește, o durea inima. Nu mai putea plinge

și trecu treptat de lu indignare la vu mihnire adincă. Încerea, cu

degetele tremurinde, să-şi aran- jeze părul şi ehipul în dreptul

oglinzii şi să-și pună un taior. Cawperwood intră și rămase uimit și

tul- burat în faţa atitudinii neaşteptate a lui Aileen.

— Aileen, spuse el în cele din urmă, apropiindu-se de ea, vrei să

discutăm liniştit? Nu cumva ai de gind să faci un lucru de care să-ţi

pară rău! N-a vrea. Și mie mi-arʼpărea rău atunci. Sper că nu-ţi

inchipui că nu te mai iubesc, nu-i aşa? Știi prea bine că te iubesc.

Lucrurile sînt mai puţin urite decit par. Mă aşteptam să ai mai multă

înţelegere pentru mine după tot ce am suferit împreună. N-ai nici un

motiv care să justifice iesirea ta! :

— Aa, zău?... strigă Aileen şi se depărtă de oglinda în fața căreia,

tristă şi cu amărăciune, işi aranja părul de aur roșcat. Avea faţa

aprinsă şi ochii plinşi. Şi deodată i se păru lui Frank la fel de

îramoasă ca în ziua memorabilă, în care, cu ani de zile în urmă o

văzuse pentru prima oară la Phila- delphia — o fată de șaisprezece ani,

într-o pelerină roşie — urcînd în goană treptele casei părintești& Ce

minunată era! Începu s-o privească înduioşat.

— Asta s-o crezi tu, mincinosule! Habar n-ai ce mi-au auzit urechile.

N-am pus eu degeaba detectivi pe urmele tale, săptămini de-a rindul.

Mi-e şi scîrbă! Încerci să te dai pe lîngă mine ca să afli ʼce ştiu. -

Bi bine, dă-mi voie să-ți spun, ştiu multe. De acum înainte n-ai să mă

mai prosteşti cu femei “ea Rita Sohlberg sau Antoinette Nowak... cu

aparta- mentele şi bordelurile tale. Te cunose eu, nemer-

picule! Şi asta, după toate declaraţiile de amor pe care mi 18 făceai !

Uh! V

mă

„d

"aia de Rita Sohlberg, din odaia de alături... miţa

se întoarse furioasă spre oglindă, în timp Cowperwood o fixa, mişcat de

forţa pasiunii ai € această făptură dramaţică cra grandioasă, îi

-adevăr demnă de el, în multe privinţe. At

— Aileen, îi şopti, fără să piardă speranța ex încetul cu încetul o va

convinge. Te rog, nu fii ati de rea cu mine. Parcă n-ai şti cum e viaţa

! Nici pie de înţelegere n-ai ! Te credeam mai generoasă, maj

sensibilă. Nu-s chiar atît de ticălos.

Se uita la ea ginditor, tandru, sperind că dragostea pentru el o va

face să cedeze.

— Înţelegere ! Înţelegere ! ÎL privea din uqu fu- rioasă. Ce bine ie

pricepi tu la înţelegere ! Pesemne n-am fost înţelegătoare cînd erai 12

penitenciarul din Philadelphia ! Și dac-am fost la ce mi-a servit? În.

țelegere ! Bravo ! Înţelegere ca să vii la Chicago şi să te-nhăitezi cu

tot felul de tirfe. .. de funcționare pirlite și neveste de muzicânţi !

Ce să-ţi spun, multă înţelegere mi-ai mai arătat tu... cu femeia

culcată în camera de alturi !... Frumoasă dovadă!

Îşi netezi talia suplă şi dădu să-și pună pălăria și o pelerină. Dar se

hotări să nu ia nimic și s-o trimită pe Fadette să-i aducă lucrurile

mai tîrziu. .

— Aileen, se rugă Frank. încercînd din răsputeri s-o înduplece, faci o

mare prostie. Crede-mă. N-ai nici un motiv să faci tot scandalul

ăsta,.. absolut nici unul. Țipi de nu mai poţi, că se stringe toată

mahalaua, ie baţi şi acum vrei să pleci. Colae peste pupăză ! Nu te las

să faci una ca asta. Tot mă mai iubeşti, nu-i așa? Șiii foarte bine că

mă iubeşti, sînt sigur că nu crezi o iotă din ce spui. Nu, nu poți

crede că nu te iubesc, cu neputinţă, nu-i aşu Aileen? __— Iubire !

izbucni Aileen. Parcă tu ştii ce-nsea- mnă iubirea ! Ai iubit ţu

vreodată pe cineva, ne- mernicule ?. Știu eu ce numeşti tu dragoste!

Într-o vreme credeam că mă iubeşți. Huk ! Acum am văzut cum

măriubești.., aşa cum ai mai iubit și alte cincizeci de femei, aşa cum

o iubeşti pe stirpitură

asta jigărită !..; scirba!... Sau cum o iubeşti pe 1 O pirlită de

dactilogrată ! Ah! in dravoste pi

Antoinette Nowak ! | Habar n-ai ce în C i

72

imansformase într-un suspin amar, iar, ochii i-se

juseră de lacrimi fierbinţi, lacrimi de furie pl usturau, Cowperwood

văzu ʼcum plinge şi; “apropie de ea cu, gindul că va putea face ceva *

să şi-o apropie. începuse să-i pară într-adevăe cau — şi ar fi vrut s-o

facă din nou să-l iubească; "— Aileen, te rog, nu mai fi rea cu mine,

fii înțe- jegătoare. Nu sînt chiar. atit de, ticălos. Nu vrei să şi

cuminte? Încercă s-o mingiie, dar ea. se trase repede înapoi, ă | :

— Nu te apropia de mine, nemernicule !. strigă, furioasă. Ia mîna de pe

mine ! Nu vreau să te mai văd. Plec, nu vreau să mai stau sub. acelaşi

acoperiş cu tine şi cu amantele tale. Du-te dacă vrei şi stai în North

Side cu iubita şi scumpa ta Rita. Mie nu-mi pasă. Cred că ai fost

alături s-o consolezi. Scirnăvia !. Îmi pare rău că nu i-am sucit

gitul. Dumnezeule! Și, vrînd să încheie un nasture, trase cu un ses

furios de gulerul bluzei.

Cowperwood era uluiţ. Nu fusese niciodaţă mar- torul unei scene atît de

violente gi n-ar fi crezut-o. niciodată pe Aileen capabilă de o ieşire

ca asta. Nu putea să n-o admire și totuşi nu putea admite nici

brutalitatea. atacului împotriva Ritei şi împotriva atitudinii lui

reprobabile ; se trezi exprimind toate astea printr-o remareă

nefericită :

„_— Bu, în locul tău, Aileen, aş fi mai indulgent cu iewmeile, încerc<

el s-o îmbuneze. Credeam că propria ta experienţă te-a...

Se opri, dindu-şi seama că nu trebuia să spun"" asta. Aluzia la faptul

că în trecut fusese amanta lui îu hotăritoare. Nici mapucă Frank să

rostească bine cuvintele astea și Aileen se ridică în picioare, adine

îndurerată. air

— Va să zică asa vorbeşti tu cu mine? Ştiam eu mă aşteptam c-o să vină

şi asta! DO TR,

Se întoarse tătre scrinul inalt care-i ajiingea pină la piept şi care

era plin cu obiecte de argint, biju- terii, perii, piepteni; se rezemi

de el cu capul pe braţe şi începu să plingă. Cele spuse de Frank îu-

seseră lovitura, de graţie. Îi azvirlea în faţă dragostea „nelegitimă

din trecut, ca o injurie.

173

gi!

wi

A,

— Oh ! exclamă și izbucni în hohote de plins + culmea deznidejâii. ial

Ă

Cowptrwocd se apropie repede de ea, dispera: și plin -de remușcări.

i N-am vrut să spun asta, Aileen, încercă, el să; explice. Nici gind.

Dar, de fapt, tu ești de vină, tu mi-ai scos cuvintele din gură şi n-am

avut de loe intenția să-ţi tac un reproș. Ai fost într-adevăr amanta,

mea, dar, Dumnezeule, crezi că te-am iubit mai puţin din pricina asta?

— dimpotrivă, Și ştii bine că-i aşa. Trebuie să mă crezi, pentru că e

adevărul adevărat. Niciodată n-am socotit aventurile astea cera

important ... şi nici n-au fost...

Se uita descurajat la Aileen, care nu-l lăsa să se apropie ; era

disperat, nedumerit, îi părea foarte rău. Se-îndreptă din nou către

mijlocul odăii. Aileen se simţi năpădită de o îurie pe care nu putea

s-o mai stăvilească. Era prea mult.

— Va să zică, asta găseşti tu să-mi spui, după tot ce-am făcut pentru

tine? Îndrăzuești să-mi vorbeşti așa după ce te-am aşteptat și am plins

aproape doi ani cit ai stat în închisoare? Amanta ta! Aşa-mi trebuie :

Deodată privirea îi căzn pe casetele cu bijuterii şi, furioasă pe toate

ccdourile pe care Frank i le făcuse la Philadelphia, la Pazis, la Roma

şi alci In Chigago, deschise brusc capacul şi apucînd bijute- riile

începu să i le azvirle în cap. Aruncă una după alta toate aceste

mărturii ale iubirii adevărate: un colier şi o brățară de j:d verde

decchis, montate în aur și cu un fermoar de fildeș, un șirag de perle

identice ca mărime și culoare, care luceau la lumina, Serii; un pumn de

inele și de broșe cu briliante, rubine, opale şi ametiste; un colier de

smaralde şi o diademă „de briliante. Furioasă le arunca în el, se

împrăştiau pe parchet, îl loveau în față, pe git,

pe miini. Na! Na! Na! Ia-le! Nu mai vreau să am nimic de la tine şi

nici nu mai vreau să am de-a face

cu tine. Nu-mi ti eb Die din ce a, fost vreodaţă, al tău. sînt destul

de bogată, slavă domnului, și fără tine ! Te urăsc, ispreţuie C++. DU

vrea

j Odată! Ah ! i Nemaigăsind pe area în hol şi cobori scările în e el

rămase o clipă năucit, apoi

ma! s0 E (0 10 spus

LI IA timp C su. g000 după ce el. Aileen, vino inăpoi, nu pleca ! alere

aa din ce în ce mai repede, deschise | ileen BlerE? na ei şi se trezi

afară, în întuneric, pre printi n ți în lacrimi şi inima zdrobită. Iată

ua chii scăldat - vis de tinereţe, care incepuse atiţ cu 9 sfirgitul ae

i dera ca pe oricare alta — o simplă dec un EI Q runcase trecutul ei în

obraz, încercînd manti: 4 scuze pe celelalte. Să-i arate că nu-i mai

astiel 5 cje ! Asta fusese lovitura de graţie ! Umbla breaz, i: plins;

jurind că nu se vă mal intoarce inecat i că nu-l va mai vedea în viaţa

ei. piciodată “ul ăsta, Cowperwood venea alergind după În i: asa

nelegiuit cum era, ea cel puţin deo- ea, DOL TE despartă de Aileen. Se

giîndea că amdată ei jertiise pe altarul dragostei tot ce avu- il iubi

scump. Nu era. drept ca povestea lor să se s050 Aaa aşa. Trebuia s-o

convingă să rămînă, Pa urmă o ajunse, sub pomii care păreau “mai

Itunecaţi in bezna nopţii de noiembrie. Ă — Aileen, îi spuse, apucind-o

de braţ şi cuprin- zindu-i mijlocul. Aileen, iubito, e o nebunie ce

îaci. Curată nebunie. Ţi-ai ieşit din minţi. „Nu pleca! Nu mă părăsi!

Te iubesc! Tu ştii că te iubesc! Nu intelegi? Nu pleca aşa —te rog, nu

mai plinge, Ţ: iubesc... ştii foarte bine că-i adevărat şi că ie voi

iubi intotdeauna ... hai, întoarce-te. Sărută- mă. Am să mă îndrept,

vei vedea. Mai încearcă o dată. Aşteaptă şi ai să vezi. Hai, nu vrei ?

Fii drăguță, hai Aileen, fetiţa mea iubită. Te rog, vino! Te rog! Dar

Aileen continua să se zbată în timp ce Frank o ţinea strins,

mingiindu-i braţele, gitul, faţa n — Aileen, se ruga el. Rina ST Se

smuci; Frank o întoarse către el şi o luă în braţe. Aileen renunţă să

se mai zbată, dar continua să plingă, distrusă, deşi într-un fel se

simţea din nou fericită, Zei iai hi

— Nu vreau, protesti ca. Stiu că nu mă an: peşti. Dă-mi drumul. a în

Dar el o ţinea mai departe stins, stăruina si cînd în cele din urmă

Aileen puse ca pe „a capul de numărul lui Și spuse: i

— Nu mă sili să vin acum, Nu vreau. Nu mei Lasă-mă să plec. Poate că am

să mă întore.

— Atunci vin cu tine, îi spuse Frank, Molcor N-are nici un rost. Sint

atitea, Meruri pe care a, trebui să le fac acum ca să pun capăt unni

Scandia) îngrozitor, dar am să vin cu tine, i

Plecari împreună să ia tramvain).