CAPITOLUL XXII.

Ni acum tramvaiele Printre direelorii Societăţii North Chicago City se

află şi Edwin L. Safirath, un tînăr entuziast Tatăl lui, mare acţionar

al acestei societăţi, murise de curind, lăsind toate acţiunile și

postul de director singurului său fiu. Tinărul Raffrath, deşi nu era un

expert în problema tramvaielor, avea convin- gerea că se putea descurca

perfect, la nevoie. Deţi- nea aproape opt sute din totalul de cinci mii

de acţiuni ale societăţii ; restul era impărţit la un număr foarte mare

de oameni așa că ii era greu să exercite nn control precis și eficace.

Totuşi, din ziua în care începuse să facă parte din conducerea

societăţii — — lueru care se întimplase cu mult înainte ca pro- blema

să-l fi interesat pe Cowperwood — fusese totdeauna pentru imbunătățiri

noi, prelungiri de linii, privilegii suplimentare, vagoane noi, cai

-mai buni, încălzirea vagoanelor iarna şi aşă mai departe, propuneri

care pentru colegii lui păreau o dovadă a unui spirit juvenil aventuros

și deci i se opuneau sistematic. d : — Dar vagoanele astea ce mai au?

intreba Albert SE ʼPhorsen, unul din directorii mai virstniei, în

timpul IE Ș unei sedinţe la care lua parle şi Baifrath, care p1o- a se

testa ca de obicei. După pirerea mea n-au IGi un 4 defect ; și eu merg

zilnic cu ele. P ʼThorsen era un om greoi, neingrijit, cu hainele pline

de fire de tutun, avea șaizeci şi şase de ani, „îngust la minte, dar

jovial. Făcea comerţ cu vop- sele, şi purta totdeauna un costum eri,

foarte des= chis, cu fundul pantalonilor și minecile mototo- lite. a i

în N „ — Poate că locmai ăsta-i defectul lor, interveni eț Solon

Kaempiaert, un amic al lui din Con- iliul de administraţie,

.--——

dintr-un material Prost iar geamurile zornâie atit de ingrozitor încît

nici nu poţi măcar să-ţi aduni gîndurile. Şinele sînt proaste, iar

paiele alea mur= dare, pe care le luăm în picioare iarna, sînt de-a

Greptul grețoase., Nu controlăm şi nici nu intreţi-

nem şinele cum trebuie, de aceea nu mă mir ci se

pling pasagerii ... Şi eu aş face la fel. j

— Nu cred că lucrurile stau chiar atit de riu, ânterveni preşedintele

Onias C. Skinner, care avea, niste favoriţi scurţi şi o faţă blindă şi

inexpresivă ca de divinitate chineză. Avea şaizeci şi opt de ani. N-or

fi ele cele mai bune vagoane din lume, dar sînt bune. Unele trebuie

revopsite şi lustruite, dar în orice caz mai pot încă s-o ducă aşa.

Tare mi-ar plăcea să cumpărăm cîteva vagoane noi, nu multe... dar asta

ar însemna o cheltuială prea mare. Prelun- girile liniilor şi

distanţele lungi, care-l costă pe călă- tor doar cinci cenți, nouă ne

mănîncă toţi banii.

Așa zisele „distanţ< lungi”, se limitau de fapt doar la două-trei mile,

care însă domnului Skinner î se păreau foarte lungi.

„— Bine, bine, dar ia uitaţi-vă puţin la Souih Side, stărui Kaitrath.

Nu înţeleg cum puteţi vorbi aşa. La Philadelphia s-a introdus sistemul

cablurilor, la San Francisco de asemenea. Din cite am auzit, cineva a

inventat un vagon care merge cu cureni! electric, iar noi ne mulţumim

cu nişte vagoane cu paie pe jos, care seamănă mai mult a hambare.:

Groaznic ! Găsese că a venit momentul să privim . lucrurile mai serios!

— De ce? întrebă domnul Skinner, am impresia, că ne-am descurcat destul

de bine cu societatea North Side... chiar foarte bine.

Solon Kaempiaert, Albert Thorsen, Isaac White, Anthony Ewer, Arnold C.

Benjamin şi Otto Matjes,

directorii societăţii, persoane solemne, tăceau şi priveau.

Totuşi nu exa uşor să-i închizi gura energicului domn Kaffrath. Repeta

aceleaşi observaţii de cite ori avea ocazia. lar faptul că presa

comenta, din cînd în cînd defavorabil activitatea societăţii de

195

ţi

tt i Sin

tramvaie dia Nort Side nu-i displăcea ciluşi da

puţin. Voate că tocmai asta ar îi făcut să urnească din loc proverbiala

broască ţestoasă, care se mișcă incet dar sigur.

Deocamdată insă, din cauza înlelegerii dinire Cowperwood şi MeKenty,

orice încercare a socie- tății Nori Side de a obţine privilegii noi

pentru stră- zile pe care nu treceau deocamdată tramvaie sau chiar de a

pune mina pe tunelul din La Salle Street, era zădărnicită. Kafirath

însă nu cunoştea aceste ;dedezubluri şi nici ceilalţi directori ai

societăţii. HIrist, dar adevărat! Pe de altă, parte, MeKenty, prin

consilierii municipali din North Side, totdeauna a ordinele lui,

începuse să stîrnească un nou val „de comentarii şi plingeri, în scopul

de a compro- mile actuala conducere a societăţii. La consiliul

“municipal se iscase un mare scandal stirnit de o “moţiune depusă de

cineva pentru a sili societatea "North Side să renunţe la vechile

vagoane și să pună şine noi şi mai solide. Aceste atacuri, curios, Nu

se îndreptau decit împotriva societăţii North Side gi nu şi împotriva

societăţilor din West și Soulh “Bide şi atlate în aceeaşi situaţie.

„Omul de pe stradă” care nu era la curent cu manevrele repetate ale

politicienilor de a trage spuza pe turta lor, cra mul- țumit de această

„revoltă generală”. E nu știa nimic de forțele puse în mișcare și nici:

de calculele care declanşaseră această afacere.

Într-o zi, Addison, pare-se cu totul întimplător, frămîntindu-se în

legătură cu cine din societatea North Side i-ar fi putut fi de folos

lui Cowperwood, ajunse în cele din urmă la tînărul Kaftrath, pe care-l

socoti omul cel mai nimerit şi căruia-i fusese cîndva prezentat la

clubul Vnzon.

— Am impresia că pe dumneavoastră, directorii societăţilor Worth şi

West Side vă aşteaptă cheltuieli serioase, spuse Addison, care găsise

prilejul să-i

atragă atenția. j

— Cum adică? întreb" tînărul Kafirath, curios. și dornic să afle orice

ar fi putut avea vreo legătură cu bunul mers al acestei societăţi" p

Păi, dacă nu mă înșei, foarte curind va. trebui Loţii să faceţi mari

cheltuieli pentru v totală, reno-

ve a liniilor... mă rog, cel puţin așa vorbeşte lumea... să introduceţi

un nou sistem de cabluri, mecanisme noi ca în South Side. Addison voia

să dea impresia că -Consiliul municipal, sau opinia publică sau

altcineva avea să silească societatea = Worth Ohicago să-si permită

luxul unor pertecţio- + nări masive şi costisitoare.

Kaitrath ciuli urechile. Ce anume dorea să intre- prindă Consiliul

municipal? Asta ar îi vrut să știe şi discută cu Addison totul pînă în

cele mai mici amănunte — ce material trebuia pentru cabluri, cit va

costa construirea centralelor energetice şi iaptul că era nevoie de

şine noi, de poduri mai solide zau de un alt; mijloc de trecere pesteʼ

sau pe sub riu. Addison ţinea cu tot dinadinsul să sublinieze iaptul că

Chicago City sau Souih Side Railheay se bucurau de o situaţie mult, mai

bună faţă de celelalte două, societăţi, pentru că, în cazul lor nu se

punea pro- blema, trecerii peste apă. Apoi deplinse din nou situa- ţia

dificilă în care se afla societatea North Side.

— Am impresia că societatea dumitale va avea multă, bătaie de cap,

spuse el încă, o dată.

Kattrath era profund impresionat şi chiar depri-. mat; se gindea că din

pricina cheltuielilor masive pentru construirea unor tunele şi pentru

alte îmbu- nătăţiri, valoarea celor opt sute de acţiuni pe care le avea

va scade considerabil. Totuşi, se mingiia cu gindul că reamenajările de

care pomenise Addison vor face ca, în mare, liniile să devină mai

rentabile. Dar pină atunci cîte piedici mai are de trecut! Vechii

directori, îşi spuse, vor trebui să ia neîn- tîrziat măsuri. O dată cu

perfecționarea reţelelor din South Side vor trebui şi ei să pornească

la acţiu- ne. Dar va izbuti el, Kaifrath, să-i convingă că afa- cerea

era; rentabilă în timp, chiar dacă va îi nevoie să ipotecheze reţelele

ani de-a rindul? Se săturase de metodele astea învechite,

conservatoare, prudente, - Citeva săptămîni mai tîrziu, Addison, care

conti- nua să lucreze pentiu Cowperwood, avu o nouă între-

= -

197

ZE

„asi appantalaţ sh

vedere intre patru ochi cu Kalfrath, căruia n ES după ce îl rugă să nu

dezvăluie deocamdaţă sii din ceea ce area să audă, că de cînd nu-l mai

văzu aflase lucruri noi. Fusese vizitat, între timp, a sumedenie de

oameni care aveau o vastă experienij în problema tramvaielor din alte

oraşe. Aceşţi, umblaseră din oraş în oraş, căutînd un plasamen;, bun

pentru capitalurile lor și, în cele din urmă, S-a oprit la Chicago.

Studiaseră diierite reţele de aici şi ajunseseră la concluzia că Worth

Chicago City Railway prezenta posibilităţi care meritau să fie luate în

consideraţie. Apoi Addison începu să repro- ducă, dar cu mare prudenţă,

planul elaborat de Cowperwood. Kaffrath, la început sceptic, fu în cele

din urmă ciştigat. Prea de mult lupta el împo- triva metodelor ruginite

şi meschine ale vechii direcţii. Nu ştia cine sînt oamenii noi de

care-i vorbea Addison, dar în tot cazul planul pe care i-l prezentase

se potri- vea perfect cu ideile sale. Lucrările, după cum subli- nie

Addison, ar fi necesitat un capital de mai multe milioane de dolari şi

nu vedea, cum s-ar îi putut faco rost de o sumă atit de mare fără a

cere ajutor „din afară sau fără ipoteci serioase asupra reţelelor

socie- tăţii. Dacă aceşti necunoscuţi vor consimţi să plă- tească o

dobindă, serioasă pentru cincizeci ȘI unu “la sută din acţiuni pe o

perioadă de nouăzeci și nouă de ani şi-i vor garanta că poate realiza

profi- turi avantajoase cu toate acţiunile existente, şi dacă la toate

astea se mai adăuga și noile metode de lucru, de ce să nu accepte

oferta lor? Oricum, n-ar fimai rău decit ipotecile care ar distruge

vechea socie- tate cu tot inventarul, fără să mai vorbim de direcţie

care oricum era incompetentă. Kafirath nu-și dăd seama, că aceşti noi

acţionari aveau să cîştige averi imense datorită unor construcţii

suplimentare. și a unor fabrici de utilaj, finanţate de Cowperwood şi

că, după emiterea unui mare număr de acţiuni, ale liniilor vechi şi noi

și după, ce capitalul iniți ani grei” cum îi plăcea lui Cowpers . CE

Di!

d să spună), cesta nu va mai trebui să, scoată din buzunar. Cowperiood

ŞI

Ş

se puseseră de acord, intre tinip 1 daez |disol reuşeşte Vor înfiinţa

compania Cica A aucet“f aţă pe un capital de milioane cu ajuto i push

“5 poată manevra toate afacerile. Faftrath câr eaea, decit prilejul de

a obţine, personal pro- pu vai mari, pe baza acţiunilor sale, și 1 fiti

IE parte dintre membrii fondatori aj oii

a i

societăți: Je tot spun cu oamenilor ăstora de trei

i declară în cele din urmă lui Addison, măguliţ anis ţenţia pe care

acesta i-o acordase şi impresionaţ de “area lui influență — dar

niciodată, n-au vruţ de mă astulte. Felul în care au condus societ

aţea, Sr rth Side e pur i simplu o crimă. Pînă și un copil e fi reușit

mal bine. ca noi. Au făcut economii. la, aine şi la vagoane și în

schimb au pierdut pasageri, Noi ave nEvole de pasageri și cum îi putem

cistiga ? Numai oferindu-le tramvaie ca lumea. Si tocmai asta n-am

tăcut.

Puțin timp mai tîrziu, Cowperwood avu o scurtă convorbire cu Kaitrath,

cu care prilej îi făgădui pu numai şase sute de dolari pentru fiecare

din acţiu- pile în posesia lui, sau pentru cele pe care va consim- i să

le cedeze, ci și o primă în acţiuni noi, ca, răsplată entru sprijinul

acordat. Kaftrath se întoarse la North Side iubilind de cotitura, pe

care o luaseră lucrurile, atît pentru el cit; şi pentru societate. Şi

după oarecare chibzuinţă ajunse la concluzia că cel mai bun mod de a

sluji scopurilor lui Cowperwood cra Să găsească o persoană aparent

dezinteresată, care să intervină în mod subtil şi indirect. Drept care

îl trimise pe William Johnson, inginerul șef, să discute cu Albert

Thorsen, unul dintre directorii mai vulnerabili şi să-i spună că auzise

în mare secret cum că Isaac White, Arnold C. Benjamin şi Otto Matjes —

alţi trei directori care deţineau cele mai multe dintre acţiuni —

primiseră o ofertă foarte serioasă pentru acţiunile lor şi că aveau de

gind să accepte propunerea, lăsindu-i pe ceilalţi cu buzele umllate. ă

ʼPhorsen cra în culmea disperării.

199

sei Cind ai aflat toate astea ? il întrebă e] pe John.

Johnson ii spuse cind, dar deocamdută refuză să dezvăluie sursa

informaţiilor. Thorsen alergă repede la prietenul său, Solon

Kaempfacrt, care la rîndul lui se duse să-l consulte pe Kaifrath.

— Parcă am auzit şi cu ceva, îi spuse acestu, dar precis nu ştia nimic.

Rezultatul fu că atit Thorsen cit şi Kdempfaerţ își închipuiră că și

haffrath făcea parte din conspi- raţia menită să lichideze acţiunile şi

să-i lase pe ei în aer. Tragică situaţie !

între timp, Cowpersood, sfătuit de Kaftrath, intră

7 în legătură directă cu Isaac White, Arnold C. Ben- jamin şi Otto

Matjes — discutind cu ei ca şi cum ar fi E : îost singurii cu care voia

să aibă de-a face. Apoi, Le . puţin mai tîrziu, se duse în acelaşi scop

la Thorscn şi la Kaempfaert, cei doi consimţind, terorizaţi, să

lichideze sau mai degrabă să cedeze toate acţiunile la preţul avantajos

oferit de Cowperwood, cu con- diţia să-i convingă și pe ceilalţi

directori să procedeze la fel. Toate aceste discuţii ii aduseră

simpatia una- nimă a Consiliului de administraţie. În cele din urmă, la

una din şedinţele Consiliului, Isaac White declară că i se făcuse o

propunere foarte interesantă şi o comunică celor de faţă. — Drept să vă

spun, eu nu prea știu ce să cred, spuse, dar Consiliul, dacă doreşte

poate s-o examineze

i cu atenţie. p Si j Declarația lui White îi convinse atit pe Thorsen |

cit şi pe Kaempfaert că tot ce spusese inginerul

Johnson fusese adevărat. Pină la urmă, hotăriră, cu toţii să-l invite

pe Cowperwood să espună Consi liului proiectele sale. Cowperwood veni

şi le ad inţă totul, amabil și zîmbitor, intr-o lut

ă clar că reţelele lor trebuiau r

urmiitorii douăzeci-treizeci de ani. In concluzie, hovăriră că ar fi

bine să încerce planul propus de Cowperwood, eu o condiție; dacă nu

reusea si plăe tească la timp dobinda făgăduită, reţeaua din North Side

devenea iarăși proprietatea lor, aşa ce! puţin credeau ei, și că el îşi

asuma toate angaralele — im- pozite, taxe in legătură cu riul Chicago,

datorii vechi, citeva, pensii. Voată povestea avea mai de grabă un

aspect. idilic.

— Ei bine, băieţi, cred c-am făcut o treabi bună, spuse Anthony Ewer,

bătindu-l pe Albert Thorsen prictenește pe umăr. Am convingerea că sint

in asentimentul tuturor, urind domnului Cowperwood succes. Domnul Ewer

era evident in culmea îcri- cirii. Acţiunile lui, şapte sute

cincisprezece la număr, în valoare de şaptezeci și unu de mii cinci

sute de dolari, se ridicaseră la valoarea de patru sute două- zeci şi

nouă de mii de dolari.

— Ai dreptate | exclamă ʼThorsen, care se despir- ea de patru sute

optzeci de acţiuni dintr-un total de şapte sute nouăzeci şi care vedea

cum se urcau de la două sute la şase sute de dolari fiecare. E un om

interesant. Sper să reușească.

Cind a doua zi dimineața, Cowperwood se trezi în camera lui Aileen —

venise tîrziu acasă căci fusese în oraş cu MeKenty, Addison, Videra şi

alţii — se întoarse către nevasta lui care mai dormea și o mingiie,

spunindu-i:

— Ei bine, fetiţa mes, ieri după masă am încheiat afacerea cu Vorih

Chicago Sireei Railuay. sînt pre- şedintele societăţii North Side de

indată ce voi orga- niza noul Consiliu de administraţie. Într-un an sau

doi o să fim în sfîrşit cineva în tirgul ăsta,

Spera că acest fapt, împreună cu altele, va reuşi s-o îmbuneze pe

Aileen faţă de cl, În ultima vreme, după încăierarea îngrozitoare cu

Rita, fusese îngro- zitor de posomofită, rece, plictisită.

— Da, spuse, cu un zimbet indiferent, frecindu-și ochii pe jumătate

închişi. Purta o cămaşă de noapte vaporoasă, roz cu alb. Asta-i bine.

Nu-i așa tf

Cowperwood se propli într-un cot, se uită 1, i începu să-i mingiie

braţele goale şi rotunde. “ care totdeauna i le admira. Bogăția părului

ei si) b did continua să-l farmece.

— Asta înseamnă că într-un an-doi voi putea, ae la fel şi cu

Chicago-West Division Company, reluă Frank, Numai că povestea va stiri

probabil multe comentarii și asta nu prea-mi convine, deocamdată, Pină

la urmă însă o să iasă bine. Parcă-i văa Pe Schryhart, pe Merrill şi pe

alţi priotoni de-ai lor trecînd repede la represalii. Au pierdut

partida, în două dintre cele mai mari afaceri pe care le-a cunos- cut

vreodată oraşul Chicago — gazul și tramvaiele,

— Bravo, Frank! Mă bucur peniru line, zise Aileen, cam tristă. Deși

amărită de purtarea lui, nu se putea împiedica să nu-i pară bine de

prosperi- tatea. și succesele lui. Ai să reuşeșt" totdeauna.

— Aş vrea să nu mai fii necăjită, Aileen, spuse el pe un ton afectuos.

N-ai vrea, să-ncerci să fii fericită alături de mine? Tot ce fac, fac

în egală măsură pentru tine. Îţi vei putea, plăti toate poliţele, chiar

mai bine ca mine. Frank zîmbi cît se poate de cuceri- tor.

— Da... Aileen avea, ceva dojenitor în glas, dar şi afecţiune, chiar

dacă tonul ei era puţin cam trist... mult bine îmi mai fac mie banii|

De dragostea ta am avut nevoie...

— Dar asta o ai, stărui Frak. Ţi-am repetat de-o mie de ori şi-ţi repet

: n-am încetat niciodată să te iubesc. Și ştii bine că aşa el!

— Da... stiu, spuee, în timp ce Frank o stringea în braţe. Ştiu eu cum

iubeşti tu. Dar asta n-o îmapie- dica să răspundă eu căldură la

sărutările lui, căci. dincolo de toate :protestele ei întăritate se

zbătea dorinţa .de a-i păstra iubirea intactă sau cel puțin de a

redobindi pr afecţiune, care cindva crezuse

a a 4

i v ʼ &pleu.

OAPILOLUL XXIII

Puterea presei

în ciuda eforturilor lui Cowperwoud și ale prie-

tonilor sili de a păsa transferul secret, după îvarte

puţin timp ziarele „de dimineaţă îură pline de aluzii

1, o schimbare importantă în societatea North Qhicago. Frank Algernon

Cowperwood, al cărui nume pină atunci nu fusese pormenit niciodată în

jegătură “cu tramvaiele din Chicago, era acum luat drept succesorul

probabil al preşedintelui Onias C, Skinner, iar Edwin Li. Kaltrath,

unul din vechii directori, ca viitorul vicepresedinte. Oamenii aflaţi

în spatele acestei, alaceri cruu menţionaţi de ziare ca Liind „nişte

capitalişti din list”.

Stînd în “camera lui Aileen şi răsfoind ziarele de dimineaţă,

Cowperwood ajunse la concluzia că incă în ziua aceea va ÎL vizitat de

gazetari care-i vor core părerea şi noi amimunte în legătură cu această

problemă. Se gindea să le ceară un: răeaz de cîtâva, zile, în care timp

să poată vorbi cu redac- torii ziarelor respective — să le cîştige

încrederea, — şi abia atunci să-şi expună politica generală. Asta

sigur, va fi pe placul oraşului — şi mai ales pe pla- cul locuitorilor

din North Side. Pe de altă parte, n-ar îi vrut să făgăduiască lucruri

care să-i fie greu să le imdeplinească şi care nu i-ar îi adus nici un

profit. Dorea să aibă reputaţie bună şi să fie celebru şi, mai presus

de toate, dorea să facă avere; era hotărit să nu renunţe nici la una,

nici la alta.

Pentru un om care lucrase în lumea finanţelor atîta vreme pe un tărim

minor — căci așa considera Cowperwood ceea ce făcuse înainte — acest

pas neasteptat într-un domeniu remarcabil al marii finanțe era un

stimulent. Se zbătuse atîta timp la periferia marii finanţe,

pregătindu-şi drumul prin ore nesfirşite de meditaţie, proiecte,

discuţii, încit acut, cînd îşi atinsese, în stirşit, scopul, abia-i

venea să, creadă că-i adevărat. Chicago cra, un oraş minu- naţ ! Se

dezvolta atit de repede, oferea atitea: posi-

= 203

is: i

= E CET fe

piităţi de succes! Toţi oamenii aceia, ʼcare rani ţaseră prosteşte la,

nişte acțiuni pe care le put n- acţiune pe timp nelimitat, habar

n-aveau ce cai J Afacerea asta a tramvaielor din Chicago, E dată ce o

va avea bine în mînă, va deveni o sursă de ariaşe profituri. Va putea

să mai atragă alte socie. tăţi, alte capitaluri. Existan multe linii

secundare valorind milioane, pe care va putea pune mîna, pe nimica

toată, cu ajutorul lui MeEenty, şi îi vor aparține în întregime, fără

să mai rămină obligaţ directorilor vechii societăţi de la North Chicago

pentru ajutorul dat indirect. Încetul cu incetul, an de an, și pe

măsură ce se va dezvolta oraşul, liniile care se mai aflau sub

controlul vechii Bocie- tăţi, proprietatea lui de fapt, aveau să fie

doar un grăunte de nisip, nucleul în jurul căruia, va construi o reţea

de linii noi, cu mult mai întinsă> Pe urmă * liniile din West Side saw

chiar cele din South Side... dar de ce toate xisurile astea? De ce n-ar

ajunge şi e] într-o bună zi, stăpinul suprem al tram- vaielor din

Chicago? Cea mai proeminentă, figură a luimii finanţelor din oraș, unul

din cei mai puter-

nici magnaţi financiari din Statele Unite! Cowperwood ştia, că în orice

iniţiativă publică unde era. nevoie de încuviințarea oamenilor și unde

trebuia să, se ţină seama de drepturile lor, ziarele jucau un rol

important. Acum, cînd privirile lacome ale lui Cowperwood se îndreptau

către cele două tunele — unul pus de o parte pentru o eventuală anexare

a companiei Chicago West Division, Celă- lalt destinat tramvaielor din

Norih Chicago Sireel Railway — reorganizate acum de el — nu se putea

-8ă nu se împrietenească cu directorii ziarelor impor:

tante din localitate. Dar cum să facă? 4 i

„În ultima, vreme, datorită unzi afluenţe masive de populaţie venită

din provincie sau din alte țări

4

(mii și mii de-oameui de toate felurile și categoriile SS: , în căutare

de lucru în acest oraș, care, dez

a mult) și din cauza unor idei e Oameni cu principii upări străine, și

anu

cialistie comunişti, locuitorii din Chicago s0C d

să capete conştiinţă cet: ţe:cas În ului în care Cowperwood se

străduia, vuerurile aşa cum îi convenca “lui. [a

De ze o mare piaţă publică din West Side. la i 1 a] Ca şir întreg de

mitinguri muncitoreșţi, mul din dă inarhiste din cauza principiilor

anumitor LU sideră pvusese loc o demonstraţie naţională ţur- pitori: 2

de un fanatic aruncase o bombă care

Li

iupoasb " nutilase și omorise cîțiva sergeţi de

esp“ iar pe alții îi rănise u$or. Această întimlare polii“ » e tapet o

dată pentru totdeauna, cu strălu- pdus0% ui fulger, întreaga problemă a

masclor

cireă ta, îm otriva claselor privilegiate, Și îi dăduse în Lup lcare,

şi O torță care pînă atunci n-ar îi fost o a ţinind seama de starea -de

spirit optimistă, osi Piz are, chiar inconsecveniă a amerjcanului nepiă

Acest atentat, cu toate consecinţele lui, Cusese ca erupția unui

vulcan: schimbase radical aspectul vieţii comerciale, iar oamenii

începură să se gîndească mal CU luare aminte la problemele naţionale și

cetăţeneşti. Ce era oare anarhismul ? Dar socialismul ? Ce drepturi

avea omul de pe stradă la conducerea politică şi economică a, țării?

Între- pări interesante şi, după explozia bombei — care avu efectul

unui pietroi aruncat în apă — stirniseră unde de gindire în cercuri din

ce în ce mai largi, înă cînd cuprinseră domenii socotite foarte înde-

părtate şi greu de cucerit, ca de pildă redacţiile, băncile şi

instituţiile financiare în general şi locurile frecventate de

demnitari. i Dar toate astea nu-l tulburau ciluşi de puţin e

Cowperwood. El nu credea nici în puterea maselor, nigi în drepturile

absolute, cu toate că avea simpatie faţă de indivizi Şi era convins că

oamenii ca el fuse- seră trimişi pe pămînt ca să perfecţioneze mecanis-

mul socicțăţii şi condiţiile de viaţă ale omului. Deseori, în aceste

zile dinaintea “schimbărilo& ce se prevedeau, se uita la mulţimea de

muncitori adu- naji cu caii lor lingă depozitele companiei, întrebin-:

du-se ce-or fi vrind. Erau atiţia proşti printre ei!

205

Semănau a animale, pasivi, sluţi, deznăaăiaiii: Se givdeae la

locuinţele îi e iezi aaicuiu nesfirşite de muncă, la leafa lor

mizerabilă, şi ajuns la concluzia că dacă ceva s-ar putea face pentru

ei ar fi să li se plătească, salarii omeneşti, şi asta, avea de gînd să

şi facă — asta şi nimic mai muli, Ar fi fost absurd să le ceară să-i

înţeleagă visurile și aspiraţiile — sau să-i împărtășească dorința mit-

tuitoare de măreție și dominație socială.

În cele din urmă hotări c-ar fi mai bine Bă ia personal legătură cu

directorii ziarelor şi să discute cu ei situaţia. Dar cînd ceru părerea

lui Addison, acesta se arătă, destul de sceptic. Nu prea avea încre-

dere în gazetari. Îi prinsese cu atitea matrapazlicuri politice, îi

văzuse lăsîndu-se duşi de dușmănii şi răzbunări personale, uneori

vînzindu-și conștiința „pentru un blid de linte.

— Uite cum stau lucrurile, Frank, îi spuse o dată

* Addison. Va, trebui să procedezi eu multă prudenţă. Stii că vechile

socictăţi de gaz aerian tot DU te-au iertat, cu toate că acum ești unul

din acţionarii lor cei mai importanţi. Schryhart nu te-nghite. de loc:

şi ziarul Chronicle este ca și proprietatea lui. Ricketts va, scrie

exact ceca ce-i va dicta el. Hyssop de la Mail şi de la Transcript

este-un om independent, ar e presbiterian, deci un moralist rece şi

îngimiat, Ziarul lui Braxton, The Globe îi aparţine de fapt lui

Merrill, deși Braston, personal, e băiat de treabă, Bătrinul general

MacDonald, de la Inguirer, rămine bătriînul general MacDonald. Totul

depinde de cum se scoală dimineaţa. Dacă ai norocul să-i fii simpatic,

te susţine pină-n pînzele albe, într-un el sau altul, numai să nu-l

calci pe coadă. E un pezevenchi bătrin; Mie-mi place. Nimeni — nici

Sehryhart, nici Merrill nu pot scoate o iotă de la el dacă nu vrea să

vorbească; Din păcate s-ar putea să nu mai aibă mulţi ani de trăit și

n-am nici o incredere în fiu-săn. Haguenin, de la Press, e un On la

locul lui și după cite ştiu te i că te susţine cînd e vorba de E d CI

partea dumitale. Nu cere tunelul din T.a Salle Street imediat. Lasă să

pară că-i ceva la care te-ai gindiţ mai tîrziu — numai ca să vii în

ajutorul obstii. Importânt e să faci în așa fel încit 8ă eviţi ca

celelalte societăţi să-ţi declare război. Poţi fi sigur că Schry- hart

n-o să aibă alt gînd de acum înainţe decit cum să ţi-o coacă. Cit

despre Merrill, eh, ăstuia de-ai putea, să-i arăţi calea, de-a stoarce

şi el ceva pentru magazinul lui, cred că va fi omul dumitale...

În viaţă, un lucru cît se poate de fascinant, dar în același timp

sinistru, este că niciodată nu stii de unde bate vintul, ce face să

înainteze corabia pe apă — boarea aceea binecuvîntată care umilă au

pleoşteşte pînzeie vasului nostru. Mereu purcm cite ceva la cale, dar

poate oare cineva doar cu forţa gindului să adauge o părticică cît, de

mică la propria lui statură? Cine-ar putea să înfringă Providența

atunci cînd îi bate ceasul?

Cowperwood făcea acum primii paşi pe drumul unei mari cariere publice

şi: diferiți redactori şi personalităţi din oraș începuseră să-l

urmărească cu interes. Augustus M. Haguenin, proprietarul independent,

şi totuşi neindependent, al ziarului Press, chinuit cum era de

necesitatea de a avea un ziar rentabil, îl privea pe Cowperwood cu mare

interes. Lipsindu-i spiriţul omalui autoritar gen MacDonald era, însă

cinstit, de bună credință, pru- dent și rezonabil. Cariera lui

Cowperwood începuse să-l intereseze încă de la încheierea acordului

pri- vitor la problema, gazului aerian. După părerea sa, Cowperwood

avea să ajungă om mare.

Forţa primitivă, strălucitoare, izvorită dia mackia- velismul

necruţător al naturii (dacă se poate numi machiavelism) pare să

exercite o atracţie irezistibilă asupra oamenilor adînc ancoraţi în

prejudecățile Li sociale. Cetăţeanul prudent, cu mijloace materiale sa

modeste, contemplă fără a înțelege o lume iluzorie şi adesea p imul

dispus să ierte sau să justifice pu

nsecinţele sinistre și criminale ale teoriilor prin

ridică cei puternici. Haguenin, urmărindul perwood, ajun la, concluzia

că are de- pi

A î *

4. face cu un om care pe plan moral nu rămăse £ nui dator, un om

totdeauna corect cu pri dn un om pe care te puteai bizui la ananghie. Î

ENA plarea făcea, ca soții Hagueuin să fie vecini cp | ! perwood şi

încă din zilele în care soţii Cowprr+ zadarnice încercaseră să pătrundă

în lumea bun l > orașului, aceștia, îi primiseră de la, început, iar (

| perwood şi Aileen continuau să-i vadă ca pe 4; cei care le arătaseră

oarecare prietenie. re Şi astiel, cînd într-o zi Cowperwood apăru, pe =

“SĂ viscol năprasnie la redacţia ziarului Press — c

BC n

Chiar în preajma Crăciunului — Haguenin, di,

cu ochii de el, se bucură. — Asta-i iarnă, nu glumă, ce zici î spuse el

voiv

7 Cum mai merg afacerile cu- Worih Chicago Sireei i 1 Railway $ De luni

de zile, atit el cit și ceilalţi direc- Să tori de ziare își dăduseră

seama, că reţeaua tramvaie lor din North Side se va transforma, că Se

vor iniro- duce linii îrnmoase cu cabluri, se Yor construi cen- trale

energetice şi vagoane elegante ; începuse chiar să se vorbească despre

niște amenajări perfecţio- A Date, care să permită pasagerilor Să,

ajungă maj uşor în centru.

— Domnule Haguenin, rosti CowperW0od, zim- bind — purta o haină

îmblănită, cu guler de biber, şi avea niște mănuși din piele groasă. În

chestiunea tramvaielor din North Side am ajuns la un punct în care avem

nevoie de ajutorul presei, sau cel puţin de sprijinul ei amical.

Greutatea principală la ora actuală e că toate liniile noastre cînd

ajung in oraş se opresc în Lale Street — exact de partea

asta a podurilor. Asta înseamnă că pasagerii iăe- buie să meargă foarte

mult pe jos ca să ajungă la

străzile situate: la sud, și, după cum cred că s-au făcut enorm de

mulie reclamaţii în acest st În plus, traficul pe riu a ajuns o

adevărată ca ate. Niciod ată nu s-au luat măsuri de reglementare um,

fiind ati „de intens, mă întreb dacă 7

zreodată

af uaisten atizat. De fapt, cel m 1 Să 80 construiască un tunel pe Eu

de mult incit în situați

în care ne aflăm, nu ne putem deocarndată permite aşa ceva. Circulaţia

din North Side nu poate justi= fica o cheltuială ca asta și nici

refacerea celor trej poduri din State Street, Dearborn Street și Clark

Street; dacă am introduce sistemul cablurilor, aşa cum intenţionăm,

aceste poduri vor trebui refă= cute. După părerea mea, această, lucrare

are aprcape tot atîta importanţă pentru public cit are și pen- tra noi;

de aceea ar fi drept ca şi orașul să cortri- buie la această operă de

reconstrucţie. Toate tere- nurile din jurul acestor linii şi

proprietăţile deser- vite de ele vor spori ca valoare, iar veniturile

de pe urma impozitelor comunale vor creşte fantastic. Am vorbit cu mai

mulţi financiari de aici din Chicago şi sînt de acord cu mine; dar,

după cum e și firesc în asemenea situaţii, am descoperit că unii

politicieni sînt împotriva mea. De cînd mă ocup personal de societatea

Porth Chicago, unul sau două ziare s-au cam arătat a-mi fi ostile.

(Ziarul lui Schryhart Chronicle făcuse unele aluzii la faptul că s-ar

putea ca acum, cînd Cowperwood și prietenii lui au ajuns la conducere,

vechea tactică strigătoare la cer, mane- vrată la Lake View, Hyde Park

și la celelalte socie- tăţi de gaz aerian, să se repete. Braxton,

redactorul- -şei al ziarului Globe, proprietatea, domnului Merrill, un

ziar cu o atitudine mai mult sau mai puţin neutră, se mulţumi să

exprime speranţe că nu se vor mai întrebuințʼ acele metode). Poate ai

auzit, continuă Cowperwood, că avem de gind să facem mari re- forme,

bineinţeles dacă ne vom putea bucura de o opinie publică favorabilă şi

de sprijin adevărat. După care scoase din buzunar nişte hărţi şi

proiec- te întocmite cu pricepere şi pregătite anume pentru această

ocazie, pe care se puteau vedea principalele Jinii cu cablu din

străzile North Clak, La Salle şi Wells. Toate aceste linii, care duceau

în centiul oraşului, se întilneau în străzile Illinois și La Salle din

North Side — şi, deși Frank nu pomeni de asta 00 “ele erau indicate pe

hartă cu roșu,

can peste sau pe tub riu, în ande pentru moment nu

exista nici un pod, şi apoi de acolo continuau pe o linie de derivație

de-a lungul străzii La Salle spre Monroe, Dearborn și Randolph şi

înapoi, în tunel: Inainte de expunere, Cowperwood îi dădu răgaz lui

Haguenin să se dumirească ce însemna acestă hartă pentru circulaţia

orașului.

— Pe hartă, domnule Haguenin, am însemnat an plan, care, dacă vom reuși

să obţinem avizul favorabil al orașului, va curma orice dispută în

legătură cu cheltnielile mari pe care le necesită refacerea podurilor

şi va duce la valorificarea unui teren care deocamdată nu reprezintă

nici o valoare pentru oraş, dar ar putea căpăta o vastă utilitate

publică. Mă refer, după cum vezi, Cowperwood indică cu degetul un punct

de pe haria din faţa lui Haguenin, la vechiul tunel din strada La

Salle, care acum e închis şi nu mai serveşte nimănui. A fost construit,

pare-se, fără a se ţine seama de panta pe care o poate urca un vagon cu

incărcătură medie. Cind au văzut că tunelul nu poate fi utilizat cu

folos, L-au vîndut oraşului şi basta. Cine a trecut pe acolo ştie în ce

hal se află. Inginerii mei mi-au spus Că pereţii s-au Ccoşcovit de

igrasie şi că dacă nu se iau Măsuri urgente sînt in mare pericol să se

prăbușească.

Mi s-a spus, de asemenea, că e nevoie de reparaţii

ni de vreo patru sute de mii de dolari, pentru Că tunelul să poată fi

utilizat. Eu cred că dacă societatea Aʼo7th

Ohicago Sireet Railway ar fi dispusă să facă aceste

cheltuieli ca să rezolve problema aglomerației de

pe poduri, oferind astfel locuitorilor din North Side un mijloe

perinanent şi comod de a ajunge în centrul comercial al orașului,

municipalitatea ar trebui, deocamdată, să ne pună acest tunel la

dispoziţie în mod gratuit sau în orice caz să semneze un COn- tract pe

termen lung, cu o chirie pur nominală,

Cowperwood se opri să vadă ce va spune Haguei in, Acesta dinu mă

examina harta cu multă atenţie, întrebindu-se dacă e cinstit din partea

lui Cowp wood să fac 5 i nea propunere, dacă mun.

palitat edeze tunelul fără comp y |iei pe poduri e ch

Bație, |

aţit de serioasă cit pretinde el, şi, în concluzie, daci toată

combinaţia nu e cumya o manevră abilă pentru a se obţine ceva în mod

gratuit,

Dar asta ce mai e? întrebă Haguenin, indicînd pe bartă linia, de

derivație, despre care s-a pomenit.

Asta, răspunse Cowperwood, e singura metodă pe care am găsit-o pentru

deserviree centrului comercial şi a cartierului Worth Sade și pentru

rezol- varea problemei podului. Dacă obţinem tunelul şi sper că-l vom

obţine, toate vagoanele liniilor din North Side vor ieşi pe aici — şi

arătă străzile la Salle și Randolph — apoi se vor întoarce in cerc...

bineînțeles dacă ne va da Consiliul muni- cipal drept de trecere. Nu

văd de ce n-ar putea şi cetăţenii din North Side să ajungă în centrul

coner- cial, la fel de comod ca și cei din West sau South Side?

— Nici eu, fu nevoit să admită domnul Haguenin. Dar crezi totuşi că e

normal ca Consiliul municipal să aprobe cedarea unei străzi pentru

construirea unei linii auxiliare fără să ceară nici un fel de com-

pensație în schimb ?

— De ce nu? rosti Cowperwood, pe un ton oare- cum jignit. Cind s-au

propus îmbunătăţiri edilitare pe care să le suporte oraşul n-a fost

niciodată vorba de compensaţii. Societatea South Side a avut drep- tul

să construiască o derivație în jurul străzilor State şi Wabash, iar

Societatea, Chicago City Passen- ger Raihoay are o derivație pe

străzile Adams și Washington. E

— Da, e adevărat, încuviinţă Haguvenin cu oarecari reticenţe, Aşa e.

Dar tunelul ăsta... Crezi că ar trebui să fie inclus în aceeaşi

categorie de bunuri publice ?

În acelaşi timp nu putea să nu se gîndească, uitin- du-se la derivaţia

indicată pe hartă, că noua linie cu șirul ei de vagoane şi remorci va

conferi centrului comercial un pronunțat aspect de metropolă şi o mare

înlesnire cetăţenilor din North Side. Străzile

j minunate artere comerciale, clădiri eu cinei pină la şayte

STP —..

1 chiar opt ctaje, din care se revărsa i Sammeni dornici să triiiască —

tineri, cai da : Dată fiind suprafața îngustă pe care tindea să se =

concentreze viața comorcială a orașului, aceste sa străzi și terenuri

aveau o mare valoare — printre j : cele mai mari din oraş. Hagucnin îşi

dădea seama, Sit ă + că realizind această derivație, vagoanele vor

trece n e î la întoarcere, pe strada Dearbora chiar prin faţa 7 i ă a

birourilor ziarului său, The Press, sporind astfel i şi valoarea

imobilului, proprietatea lui personală, - De asta sînt absolut sigur,

domnule Haguenin, spunse Cowperwood răspicat la întrebarea direc-

rului. Cred că municipalitatea va fi încîntată să ătească o sumă de

bani ca să pună puţină ordine E În circulația tramvaielor, mai ales

cînd există o 5 Bocietate care vine cu o propunere avantajoasă, la care

orașul n-are decit de cîştigat. Aplicarea, să facestui plan de

derivații așa cum vi l-am prezentat seu, va însemna de altfel și o

creştere de milioane a şralorii terenurilor din North Side și un cîştig

do milioane pentru centrul comercial. Cowperwood îi arătă din nou, cu

un aer îerm, arta pe care o adusese, iar Haguenin observă că . roiectul

constituia fără îndoială o afacere rentabilă ; sănăloasză. Ă . - Eu

unul, sînt ultimul care m-aş împotrivi, adiugă el, peniru că noua linie

trece pe dinaintea = așii birourilor mele. De altminteri, după cite

ştiu, f tunelul a costat în jur de opt sute de mii-un milion de dolari.

E o problemă delicată. Aş dori să CUNOSC i părerea celorlalţi redaciori

şefi de ziare şi poziţia »u siliului municipal. PD _Cowperwood

încuviință din cap.

-- Sigur, sigur. Cu plăcere. N-aş îi venit la dum= neutu dacă nu eram

sigur că propunerea mea e per-

zor justificată ... o propunere pe care presa ar tre= pui s-o spriji în

unanimitate. Cind o societate e „moustră trebuie să facă faţă unor

cheltuieli mari să. Ţ | in afară, e normal să in din De orice opoziţie

inuţil

si neintemeiată. Sper că putem conta pe emiiinal dumitale,

Și eu sper ; domhul Haguenin zîmbi, după, care se despărțită cei mal

buni prieteni din lume.

Ceilalţi directori de ziare apărători ai dreptu- rilor orașului — nu se

arătară chiar atit de entuziag- maţi ca Haguenin de propunerea lui

Cowperwood, Folosirea unui tunel şi a citorva dintre ccle mai

importante străzi din centrul oraşului ʼavea fără îndoială o importanţă

covirşitoare pentru realizarea planului lui Cowperwood, cu privire la

cartieruk North Side, dar obţinerea lor în mod gratuit era; cu totul

altă problemă. De fapt, Sehryhart, Merrill și alții discutaseră,

dinainte cu diferiţi editori şi diree- tori de ziare, cu scopul de a

afla ce părere au de această nouă acţiune și dacă-l vor susţine pe

Cow-. perwood sau nu. Schryhart, care nu-și revenise încă de pe urma

loviturilor primite în bătălia cu gazul aerian, privea bănuitor şi cu

invidie această nouă acţiune a lui Cowperwood. Pentru Schryhart, mulț)

mai mult decît pentru ceilalţi. Cowperwood însemnă un adversar nou şi

periculos în domeniul tramvaie- lor, deşi toţi fruntașii vieţii publice

din oraş se ară- tau a îi interesaţi în această problemă.

Într-o seară la Union League, stind de vorbă ca domnul Walter Melville

Hyssop, redactorul șef şi directorul ziarelor Transcript şi Erening

Mail, Sehryhart spuse: Î 5

— Am impresia că individul acela, Cowpe. sood, pregăteşte o lovitură în

afacerea cu tramvaiele. Să fi în stare ! Cred că dumneata, ca ziarist,

n-ar sir să urmăreşti firul legăturilor lui politice. că

Începuseră să circule zvonuri că MeKenty ar avut şi el un amestec în

noua societate. Hyssop un om chipeș, de talie mijlocie, co: i

“împărtășea, ideea.

Hyssop şi Sehryhart, Sehryhart şi Merrill fuge- seră buni prieteni şi

se frecventau de ani şi ani de zile, După vizita făcută domnului

Hagucnin, Cowper- wood, lăsîindu-se condus de mintea lui limpede, care

alegea în mod spontan ceea ce putea să-i fie uţil se duse la redacţia

ziarului Inquirer, proprietatea, bătrinului general Mac-Donald, unde

află că reuma- tismele şi clima aspră, nemiloasă, a orașului Chicago îl

siliseră pe bătrinul general să se imbarce, cu citeva zile în urmă,

spre Italia. În absenţa generalului, ziarul era condus de fiul lui, un

tinăr de treizeci şi doi de ani, agresiv şi cu spirit mercantil, şi de

un redactor şef, numit, Du Bois. Cowperwoord descoperi că linărul

Truman Leslie MacDonald, o personali- tate puternică,-era un om calm şi

pătrunzător, care, ca și el, considera viaţa exclusiv din punctul de

vedere al interesului lui personal și imediat. Ce mai putea el, Truman

Leslie MacDonald, să stoarcă de exemplu dintr-o situaţie dată și cum ar

putea să facă din ziarul Inguiver o afacere şi mai impor- tantă decit

fusese sub conducerea tatălui lui ? N-avea de gind să se lase dominat

de buna reputaţie a bătri- nului general. Totodată intenţiona să devină

impre- sionant de bogat. Membru de vază al unui grup foarte select de

tineri din North Side, călătorea, se plimba, cu trăsura, frecventa un

club sportiv nou şi accesibil doar elitei și dispreţuia oamenii de

rind, ca fiind total inoportuni în atmosfera rafinată la care aspira

el. Domnul Clifford Du Bois, redactorul şef, avea vreo patruzeci de

ani, era o secătură, un cinic, care făcea pe distinsul și care profita

în mod abil de ziarul lui MacDonald ea să-și facă interesele per-

sonale, fără rușine, chiar sub nasul bătrinului general. Era slab,

osos, avea părul spălăcit, ochi albaştri, un nas mare, formidabil,

bărbia pătrată. Clittord Du Bois avea to Dă un principiu: să nu Ş ie a

II) E -

eri, mai intii în birou biroul domnului M, multe desrre aci

vitatea lui Cowperwood. Oameni care avugeteră legătură cu „războiul

gazului aerian” — ca de pildă Jordan Jiie:, preşedintele vechii

companii de gaz aerian A ori iʼhicago, sau lludson Baker, președin-

tele vechii societăţi de gaz aerian West Chicago — sI învinuiseră încă

de mult c-ar fi un bandit care-i jefuise, făcindu-i să piardă nişte

sinecure foarte ren- tabile. Şi iată-l acum, învadind teritoriul

societăţii de tramvaie North Clicago și venind cu niste pro- puneri

uimitoare de reorganizare 2 liniilor din cen- tirul comercial, De ce să

nu cîștige şi orașul ceva în schimb, sau, şi mai bine, cei care

contribuiau la formularea opiniei publice, de o mare importanță în

reuşita planurilor lui Cowperwood? Truman Leslie MacDonald după cum s-a

spus, nu privea de loc viaţa cu ochii tatălui său. Intenţiona ca în

lipsa bătrinului să facă o afacere avantajoasă cu Cowper- E wood,

afacere de care niciodată generalul nu trebuia Bă alle. 10 — Înţeleg

ideea, dumitale, domnule Cuwperwood, pă îi spuse el lui Cowperwrood pe

un ton distant, dar | nu văd interesul oraşului. Înţeleg importanța

propu- nerii dumitale pentru locuitorii din North Side sau chiar pentru

negustorii şi proprietarii din centru ; dar, după cum se vede, totul

are pentru dumneata o importanţă de zece ori mai mare, Sigur, şi araşul

va beneficia, dar orașul se dezvoltă oricum și asta „ tot pe dumeata te

serveşte. Am susţinut intotdeauna că aceste privilegii au o valoare

mult mai mare decit aveau înainte. Am impresia că lumea nu-și dă incă

bine seama de acest lucru. Dar ce-i drept,e | drept : tunelul are azi

mai multă valoare decit avea cînii a fost construit şi chiar dacă

municipalitatea nu-! toloseşte, se va găsi cineva să-l folosească. i

Pieea, aluzie la concurenţa posibilă a unei alte A li, ve n (ewperwood

mţi că i se urcă sîngele la cap.

i y

— Foarte bine, spuse el, păstrind un calm apa- rent, atunci nu văd de

ce-ar fi unii mai îndreptăţiţi decit alţii? Societatea South Side are o

derivație pentru care n-a plătit nici o dată o lecţie, la îel i, aa *

Rue le,

rilor oferite societăţilor.

Chicago City Passenger Raihvay. Sociota e Side are de gind să facă

îmbunătăți piara oricare altă societate, așa că nu mi se pare corect ă

se ridice acum și numai în Bcest caz problema unor compensaţii sau a

unei taxe de privilegiu.

— Da, dar... totuşi s-ar putea să nu fie acecasi situaţie. Societatea

South Side de pildă, deţinea di multă vreme străzile acelea şi n-a

trebuit să faci decit legătura între ele. Tunelul însă... e cu totul

altceva. A fost cumpărat şi plătit de oraş, nu-i 2șaî

— Da, e adevărat... ca să fie ajutaţi niște oameni care își dăduseră

seama, că nu mai pot scoate nici măcar o para chioară de pe urma lui,

replică Coxw- perwood, acru. Oricum, orașul n-are ce face cu el, iar

dacă nu-l repară, în curind se prăbușește. Și apoi dacă n-ar fi decit

consimțămîntul proprietarilor de case de-a lungul derivației la care ră

gindesc și tot înseamnă că ar trebui să debnrsăm o mare sumă de bani..

Găsesc că publicul în loc să ne pună bețe în roate ar trebui să facă

tot ce-i stă în putinţă ca să ajute o lucrare de-o asemenea importanță,

Ea va da centrului comercial un aer de metropolă. Ar îi timpul ca

Chicago să iasă din scutecele lui de sugaci.

Domnul MacDonald junior sentură din cap. Înţe- legea perfect ce voia să

spună Cowperwood, dar îl pizmuia, şi era invidios pe succesul lui.

Acest privi-

legiu - precum și pretenţiile lui Cowperwood de a căpăta, tunelul în

mod sratuit reprezentau milioane. pentru cel care le-ar obţine. De ce

să n-aibă și el, MacDonald, un avantaj? Îl chemă pe domnul Du Bois şi

discută cu el propunerea lui Cowperwood. Du Bois ințelese toate

aspectele problemei din prima clipă.

— Propunerea mi se pare excelentă, spuse, dar nu văd de ce orașul n-ar

ciștiga și el ceva. La ora actuală opinia publică e mai degrabă

împotriva cadou=

dădu seama unde voia să aju

fi după părerea dumitale e aţă de oraș? întrebă el,

dent. Era curios să vadă dacă acest tinăr îndrăzneţ va, inerge atit de

departe încît să-și dea în petic. — Aa, păi nu știu, răspunse

MacDonald, cu on gest dezaprobator. N-aş putea spune... ar trebui să

fie în raport cu valoarea utilității lui actuale. Să mă mai gindesc...

N-as vrea ca orașul ză cezră un preţ care să nu fie rezonabil. Totuşi e

clar, privilegiul ăsta. are valoare... . . .

Cowperwood fierbea, Punctul lui slab, dacă avea vreunul, era că nu

suporta să fie contrazis in nici un fel. Tare i-ar mai fi plăcut lui

Cowperwood :ăl dea naibii pe acest tinăr arivist, tras la față, și ca

privirea, rece şi pătrunzătoare! Să-l dea naibii cu ziarul lui cu tot!

Plecă, sperind că va putea ciztiga sprijinul ziarului Inqutrer pe altă

cale, după întoar- cerea bătrinului general.

A doua zi, dimineaţa, pe cînd se afla în biroul lui din strada North

Clark, tresări auzind soneria telefonului — invenţie nouă la epoca

aceea. Apara- tul lui fusese instalat printre primele şi se afla pe

peretele din spatele biroului. După ce schimbă citeva cuvinte cu

secretara află că un domn de la Inguirer dorea să-i vorbească.

— Aici ziarul Inqusrer, spuse în receptor o voce care lui Cowperwood i

se păru a fi vocea tinărului Truman MacDonald, fiul generalului. Voiaţi

să ştiţi, conti- nuă vocea, care ar fi suma considerată drept o com-

pensaţie rezonabilă în chestiunea tunelului. Mă auziţi ?

— Da, răspunse Cowperwoord.

— N-aş vrea să vă influenţez în nici un fel, dar dacă mi s-ar cere

părerea aş spune că aproximativ cincizeci de mii de dolari în acţiuni

ale societăţii de

tramvaie Nori Ohicago ar îi suficient.

Vocea, era tinără, clară, tăioasă,. :

— Și cui, după părerea, dumitale, ar trebui să se

lătească aceşti bani? întrebă Cowperwood, încet şi cu amabilitate, Dina

îi die Asta, după m sată pe seama j “sănătoase,

„e o chestiune care ar trebui imneayoastră atit de

abilitate o afecţiune pe

po —

Vocea tăcu. Receptorul [usese pus în furcă

»Ei bine, la aşa ceva nu m-aş fi aşteptat !” exclar, ; Cow perwood,

privind, dus pe ginduri, în podea. | - zimbet. îi lumină toată faţa.

„N-am să mă las. > văd de ce-aş admite să mi se pună bețe în roate.

merită, cel puţin nu acum”, şi strinse din dinţi

Dar îl subestima pe domnul Leslie Truman Ma. Donald. Îl subestima în

primul rînd pentru ci ;, era antipatic şi apoi pentru că speră Că se va

întoare generalul şi-l va pune pe fiu-su cu botul pe lube. lar asta a

fost una din greșelile cele mai grave pe care Cowperwood le-a săvirşit

vreodată..