CAPITOLUL XXX Un supeu

De cînd Cowperwood nu se mai ocupa de ca cu aceeaşi asiduitate ca în

trecut, Aileen îşi petrecea timpul in tovărăşia a doi prieteni devotați

şi atenți Taylor Lord şi Kent McKibben. Şi unul și altui ţineau la ea

şi o admirau pentru frumuseţea și vio- iciunea. ei. Fiind însă obligaţi

faţă de Cowperwood şi ştiind cit de mult o iubeşte, se arătaseră, mai

ales la inceput, extrem de rezervaţi în atitudinea lor faţă de Ailcen.

Mai tîrziu însă deveniră mai puţin circumspecţi.

Treptat, graţie lor, în timpul celei de-a doua pe rioade a prieteniei

dintre ei, Aileen începu să frec- venteze o societate .semimondenă, mai

puţin plicti- coasă. În orice mare oraş există o astfel de lume, un loc

de întîlnire al artiștilor, al oamenilor cu dei libere, al celor care

dispreţuiese convenționalismul, al spiritelor efervescente, locul unde

domnește o atmosferă în care nu se ţine seamă de prejudecățile

burgheze. Este eterna lume a boemei. În mijlocul ei, oameni cu 0

imazginaţie „trăsnit>”! a lumii trans- formă teatul, saloanele şi toate

şcolile de artă în manifestări originale sau ciudate. Dădeai de astfel

de cercuri în unele ateliere din Chicago, ca de pildă în cel al lui

Lane Cross şi Rhees Gricr. Acesta din urmă, de pildă, un fel de artist

de salon, cu teate itosaie, convenienţele şi spiritul de adaptabilitat

al. clanului, avea destul de mulți adepți. A E

290 . i e NI

PP

, Cowperwood să se ocupe de Ailcen în abser:ța de ʼTavlor Lord și Rent

MeKibben o duseră pe rind la i “uvul lui Grier şi în alte locri

similare. : „n vremea aceea, unul din prietenii acestor dui țineri eră

Un oarecare Polk Lynde, 0 personalitate mondenă interesantă, al cărui

tată era proprielanul nuci mari uzine de utilaje agricole. Poli nu avea

pici o ocupaţie şi-şi petrecea timpul la curse. in cluburi, la recepții

mondene — intr-un cuvint făcea, tot ce-i trecea prin minte. Era inalt,

brun, cu un corp de atlet; avea o mustață, mică, neagtă, ochi

căprui-închis, păr negru şi ondulat, şi un fel de a fi eleoant şi

semeţ. Era totdeauna bine îmbrăcat; extrem de afemeiat şi destul de

deştept ca să nu se laude cu succesele sale ; o simplă privire totuși a

unui om mai perspicace ar fi fost suficiență ca să-l dea de gol. Aileen

il întilni pentru prima oară în atelie- rul lui Rhees Grier unde,

întimplător, cineva i-l prezentă. Ea observă de îndată că avea, de-a.

face cu un om fascinant şi că o fisa cu căldură, avid. La început,

Aileen căută să-l ocolească pentru că-l socotea prea îndrăzneţ, deşi se

părea atrăgător. Ficea parte din lumea, bună, faţă de care aveg atita

adniraţie, dar care, acum ştia, pe ea nu o va accepta niciodată. În

afară de (ʼowperwood, acest om elegant și cutezâtur i se păru a îi

singurul bărbat a cărui curte — şi asta, bineinţeles, în limitele bunei

creşteri — ar putea-o măguli. Dacă vreodată va face o prostie, îşi

spunea, o va face cu un 6m ca el. Fiindeă un. asemenea bărbat va şti să

o ciştige, să o ilateze, rămînînd totodată un om tare, lotărit,

fermecător şi brutal, întocmai ca Frank al ei. Lynde măi avea şi o

anume trufie — ce-i lipsea fără doar şi poate lui Cowperwood — efect al

vieţii lui twin- dave, în huzur, care-i conferea un aer plin de supe-

rioritate, de tihnă, pe plan social, un fel de nepă- gare, de.

ducă-se-la-naia, faţă de toanele altora. Cina, după cîțiva vreme îl

înțilni din nou la o recepţie dată de soţii Courtney Tabor, prieteni

de-ai lui “Lord, Polk îi spuse:

. i . 291 * dom ae La PE Ir

—_ cu i

— Desigur, nu încape îndoială, dunu dvamua (ʼowperwood, pe care am

cunoscu citeva săptămini în atelierul“ lui Rhees € te-au putut uita. De

atunci am avut impr văd pretutindeni. Ți-am fost prezentat de Lori. Dar

ce frumoasă ești !

Se aplecă spre ea, glumeț, admirativ, sed) Aileen găsi că entuziasmul!

lui manifestat | Ş a 2ilei atit de nepotrivită şi într-un cere a:a era

cam excesiv. De fapt Lynde, dură o ă 3 | vizite tăcute în cursul

după-arhiezii, era puţin CPE EEE de băutură. Îi luceau ochii, era

congestinat, și it E ESS țios, cinic, dionisiac. Aceasta, o făcu pe

Ailecr

SES prudentă ; îi plăcea totuşi faţa lui aspră şi a i soare, gură bine

desenată şi buclele de zeu | Complimentele lui nu erau nccuviincioase.

deși cuchetă, încercă să-l evite.

— Vino-neoa” Polk, uite o veche prietenă a ta.., Sadie Boutwell... vrea

să-ți vorbească! îi stii cireva, luindu-l de braț. ţ L

— Lasă-mă-n pace ! exclamă Polk, binevoitor, 4 puțin înciudat — ciuda

confuză a omului ameţit este intrerupt în toiul unei conversații. Ne-i

fi v! să umblu iar prin tot Chicago cu gitdul la femeia | care am

văzut-o o dată, undeva ... acul după ce-am găsit-o, în sfirşit. Stai,

întii să schimb două vorbe

—_ - La 5 d)

. N)

„cu va. . Alieen „rise. — E foarte drăguţ din partea dumitale, dar o :i

= ne mai întilnim, poate. De altfel, iată cineva...

lord, plin de tact, îi- îndreptă atenţia către o tiniră doamnă care

dorea să-i vorbească. hhees Guier și Me-XKibben, aflindu-se de față, îi

veniră în ajutor. Prin efortul lor unit Aileen a fost slavată, - iar

Lynde îndrumat, cu diplomaţie, în altă direcţie, Această nouă intilnire

nu a rămas ultima. Lynde, și mai aprins, se hotărise să facă un ultim

efort ca să se apropie de ea. Fără îndoială, alte femei erau mai

tinere, poate chiar mai frumoase, € întruchipa genul care îi plăcea lui

în ace corpulent, voluptuos şi senzual. S-ar f

oate că doamna Cowperkood nu fice lumea lui, dar ce importanţă avea

asta? £ unui mare îinauciar, care odinioară; fusese p puna societate,

iar ea, personal, avusese, fără î Jă, un trecut zbuciumat. De asta, era

sigur. Pute cucerească, dacă voia. De alifel, cu tot ce știa ea și

despre trecutul ei avea să-i fie lesne.

În consecință, cîteva zile mai tîrziu, Lyndc încumetă s-o invite la

teatru şi apoi la un sureu, împreună cu Lord, MeKibben, soţii lhees

Grier :i o tinără destul de nostimă, domnișoara Chrystobel Lamman,

prietenă cu doamna Grier. Planul era :ă vadă mai intii, la Hooley, o

comedie de care se vorbea mult, apoi să supeze la Richelieu şi să sfir-

șească seara într-un club foarte select şi foarte la modă din cartierul

South Side — locul de intil- nire al actorilor, al jucătorilor de

cărți> al celor mondeni ete. Acolo, într-un cadru extrem de rafinat se

putea juca atit ruletă cît şi trente-ei-quaraule, bacara, poker (acest

joe nevinovat), fără să mai menţionăm alte distracţii de același soi.

Grupul era foarte bine dispus și veselia crescu mai cu seamă după ce

ajunseră la Richeliu, unde erau așteptați eu tot felul de buntăţi ca:

omari, pui tripți ete. şi şampanie la gheață. După supeu, la cunoscutul

club Alcoli, Lynde decise ea Aileen să fie inițiată în jocul de Dacâra,

poker și altele care ar putea s-o tenteze.

— Nu ai decit să le uiţi la mine, doamnă Cuwțier- wooti, îi spuse

jovial Polk, în timpul mesei — €l

fiind gazda, o asezase pe Aileen între el şi MeKiLben

în tot cazul eu am să „te învăţ cum să nu pieri și 0 nu poate să o

facă, oricine, adăugă el. cu insutie- țire, uitindu-se la eKibbe cars,

(-0 Seară pete cută cu prieteni la un club cu multă lilera- “litate

niste stățubi care se « ʼă foarte proaste,

| Ai cochetă, : e si îndrumă i

i bej zin: bi

ileen, vreau să joc cu banii mei, altfel mi s-a pe ʼam dreptul la

cîgtig. ! i

hirtii. Aileen tocinai SC08

în realitate însă cred că nu siut. Pol şi cîştigă tot timpul. Nu-i așa,

Polk? Ai face te iei după cl. i

i nde zîmbi acru, deoarece, în anumite c faptul că pierdea citeodată

pină la zece sau sprezece mii de dolari într-o singură, scară, «

notorietate publică. De asemenea, se mai stia i el ci o dată ciîștivase

intr-o zi și o noapte doi şiciuei de mii de dolari, pe care pină la

unui ji pici duse.

i+nde nu încetase să se uite la Ailecn stăruitor și

cu suvbinţeles, în tot cursul serii. Iar ea nu ii pute ocoli privirile,

şi de altfel nici nu ar fi vrut. lia asa de driruț, la teatru îi

vorbise fără să aibă aerul căi se adresează sau că este măcar conștient

de prezența ei. Aileen își dădea pertect de bine seama ce cra în capul

lui. Uneori, ca în timpul îndepărtat cînd îl eunoscuse pe Cowperwood,

simţea din nou că-i clo- coteşte sîngele, fără voia ei. Ochii i se

aprinseseri, Deşi nu ar fi tost bine, totuși se putea îndrăgosti de un

astfel de om. Ar fi trebuit să-l învețe minte pe Frank, pentru că prea

o neglija. Chiar și acun, umbra lui Cowperwood mai stăruia asupla ei;

car simțea nevoia unei iubiri depline.

În sala de joe se strinsese o droaie de lume cle- ganti și amatoare de

asemenea distracţii — actori, actrițe, stilpii cluburilor, două-trei

femei foarte eman- cipate care făceau parte din înalta societate locali

şi cîțiva tineri jucători de cărţi, mai mult sau mai puţin onorabili.

Loră, şi MeKibben începură să pro- pună protejatelor lor cifre

cîştigătoare pentru primele lovituri la, ruletă, în timp ce Lynde se

apleca, cuceri- tor peste umerii pudraţi ai lui Aileen.

— Lasă-mă să mizez pentru dumneata pe primele patru numere, propuse el

și aruncă pe masă o monedă de aur în valoare de douăzeci de dolari.

— O, lasă-mă să joc cu banii mei, se împotrivi

— Perfect, dar acum nu 8

7

e poate, nu se din geantă un :

pamenote noi. Am si ină due să le schimb în aur și îmi vei plăti

atunci. In tot cazul acum jocurile sînt făcute. Gata, a strigat.

Aşteaptă. Poate că ai să ciș- țigi. Urmărea, atent bila care, în mersul

ei circular, avea, să se oprească la un moment dat. . |

— Stai să văd. Cit mi s-ar cuveni dacă ies primele atru? Aileen încerca

să-şi aducă aminte de cazinou- rile la care fusese în străinătate.

— De zece ori miza, răspunse Iynde. Dar de data asta ai pierdut. Hai să

mai încercium o dată aceleaşi numere... poate o să avem _noroc. Sint

numere care ies foarte des — o dată la zece tau douăsprezece lovituri.

Deseori au ieşit chiar de la început. De cînd nu au mai ieşit primele

patru? întrebă I/ynde pe un cunoscut care şedea lingă el.

— Cred că de şapte ori — de șase sau de şapte ori. Cum îți merge, Polk?

-

— Aşa și-așa. Se intoarse din nou căire Aileen. Acum o să iasă repede.

Sistemul meu este să dublez miza de ficeare dată și asta, pînă la urmă,

te face să Teciştigi tot ce-ai pierdut. Puse două monede a treizeci de

dolari pe fiecare număr.

— Doamne! Dar înseamnă trei sute de dolari. Uitasem.

„Crupierul anunţă că jocurile sînt făcute și Aileen fixă eu atenţie

bila care se învirtea ameţitor şi se opri brusc.

— Iar am pierdut ! exclamă I.şnde. Acum punem optzeci de dolari, şi

aruncă pe masă patru piese. Ne vom mai încerca norocul şi pe numerele

treizeci şi şase, treisprezece și nouă. Împinse cu dezinvoltură cite o

sută de dolari aur pe fiecare din ele.

Lui Aileen îi plăcea felul lui de a fi. Semăna mult cu Frank. lLonde

avea singele rece al aventurie- rului. ʼFatăl lui, ştiind ce-i putea

pielea, îi fixase o

sumă mare pe care o primea anual. Aileen recunoş- -

tea, în el spiritul curajos al lui Cowperwood, cu sin-

deosebire că se manifesta în alt domeniu...

Era foarte posibil ca extravaganțele lui Lynde să-l ducă la un sfirşit

senzaţional, dar ce importanţă avea asta? ra un om de lume, cu o

s0hiiăii nai

, gi aţă iai

La

în societate, şi, în fond, la asta, în taină şi cu trist rivnise

totdeauna Aileen. Visul ei nu se îmi fe, încă şi se putea ca nici in

viitor să nu se îm plinea d

— Vai, ce emoție am! strigă ca. veselă 4] | tă din palme ca pe vremea

cînd era doar o fetiţă A pot ciștiga dacă aş ciştiga ? Gestul ei atrase

atey;i jucătorilor. Bila se opri. 8

— Bravo. De data asta ai cîştigat ? exlamă Lynq care urmărea crupierul.

Opt sute, două cute, , A sute. Număra incet. Dar pierdem numărul

treispreg zece. Perfect. Asta înseamnă o mie de dolari cistin, dacă

scoatem mizele. Frumos început, ce zici ? Acum! dacă vrei să m-asculți,

un timp să nu mai joci Da primele patru. C-ar fi să dublezi suma de pe

numi. ul treisprezece — pe care ai pierdut chiar acum adică să joci

după sistemul lui Bates. Am si; explice cum se procedează,

Binecunoscuta îndrăzneală a lui Lynde alrăsese un mic grup în spatele

său, iar Alileen, fascinată și încă neiniţiată în complicațiile

jocurilor de noroc, se mulțumea să-l urmărească din priviri. La un

moment dat Lynde se aplecă spre ea şi, văzind că zîmbeșşte, îi şopti :

— Ai un păr și nişte ochi minunaţi ! Semeni cu un superb trandafir

întlorit, care radiază o lumină splendidă.

— Vai, domnule Lynde, cum poţi vorbi aşa ? Cind joci; totdeauna eşti

așa?

— Nu, ce ţi-am spus e perfect adevărat ! O fixa cu insistență în țimp

ce ea se uita în oclii lui. Con-

- tinuînd să joace tot pentru Aileen, conform siste-

mului său, dublă miza şi ajuuse la o mie de dolari aur. Aileen încercă

să-l convingă să continue pe contul lui, iar pe ea s-o lase să se uite

doar. — Voi miza ceva ici și colo, pe numere fără soț,

iar dumneata poţi juca după cum dorești. Vrei?

— Nu... de loc, spuse el, cu sinceritate. Îmi porți noroc, cu dumneata

vreau să joc. Păstrează te rog aurul in geantă. Dacă am să ciștig îți

fae un cadou splendid. Dacă însă pierd, pierd banii mei

_ Pie şi aşa. Nu cunose jocul destul de bine ca să

t juca. Dacă ai să Go McapăL Sigur Cadopi ?

_ Sigur, fie că pierd sau cîştig, îi şopti. Și acum dumneata trebuie

să, mizezi pe numerele mele — dvuăzeci pe sapte. Optzeci po

treisprezece. Optzeci „ irvizeci. Douăzeci pe nouă. Cincizeci pe

douăzeci si patru. Acum juca după un sistera al lui, iar Aileen,

docilă, întinse braţul ei alb şi plin spre numerele indicate de Polk

csilalţi se opriseră, văzind că ei doi jucau pe sume mai mari decit

alţii. Lys nde umbla după efecte care să stirnească admiraţia galeriei.

Picrdu intr-o singură lovitură o mie cincizeci de dolari.

— Vai, păcat de atiţia bani! strigă Aileen, ps un ton melodramatie, în

timp ce crupierul strincea ciştiaul de pe masă.

— N-are a face, îi luăm noi înapoi spuse Lone, zvirlind casierului alte

două hirtii de o mie de dolari. Schimbă-i în aur!

Acesta, îi dădu doi pumni de aur, pe care Lynde îi irase în dreptul

braţelor albe ale Îni Aileen.

— O sută pe doi. O sută pe patru. O sută pe șase, o sută pe opt.

Monedele erau de cinci dolari aur fiecare, iar Aileen le rinduia în

grămezi mici, galbene, pe care le impingea pe numere. Publicul se opri

iar din jot ca să se uite la acest cuplu excentric. Aileen — cu părul

roșuwauriu, cu obrajii imbujoraţi, cu ochii . languroşi, en trupul

acoperit de mătăsuri somp- tuoase şi dantele — şi Lynde drept, eu

plastronul cămășii alb ca zăpada, cu tenul arămiu, cu ochii şi părul

negru — alcătuiau, desigur, o pereche bine potrivită, care atrăgea

atenţia. 4

= Ce se întîmplă aici? Ce e asta? întrebă Grier, apropiindu-se. Cine

joacă asa nebunește? Dumneata, doamnă Cowperwood?

— Ba nu-i nici o nebunie, replică Lynde, indite- renţ. Jucăm după un

sistem... doamna Cowper- wood şi cu mine jucăm impreună. |

Aileen zinibea. În sfirșit era în elementul ei. Avea

" gueces, Atrăgea atenţia lumii.

po

ia

-O sută pe doisprezece. O sută he opl O sută pe douăzeci şi şase.

— Ihunnezeule, ce-i cu tine Lynde? stie părăsind-o pe doamna Rhees şi

apropriindlu-sc, na Rhees se luă după el.. În jurul mesei sc sii multă

lume — jocul era in toi. Se făcuse dou ncaţa și toate sălile erau

pline.

— Ce interesant! remarcă domnişoară Iana de la celălalt capăt al mesei.

Nu mai juca și privea fascinată. Mekibben, lingă ea, sc oprise și cl.

E.o adevărată nebunie, uite ce de bani! Doamuc, eg femeie impunătoare

1... iar €]...? Miinile suberbe ale lui Aileen treceau, cu graţie, să

le tot fi privit, de la un număr la altul.

— Și, uite, cîte hirtii schimbă! Lynde tocmai scosese un teanc nou de

banenote galbene, pe care le transformă în aur. Fac o pereche cum rar

întilneșii, nu-i aşa?

Masa, de joc cra aproape în întregime acoperită cu aurul lui Lynde,

aranjat frumos în teancuri. Lynde juca acum după sistemul Mazarin, care

putea ti-i dea, cinci la unu şi posibilitatea de a face să sară banca.

Mulțimea se îmbulzea în jurul mesei, oameni cu feţe lucînd în lumina

lămpilor.

— Ce îndrăzneală! Ce nebunie! Se auzeau cxclamaţii din toate părţile.

Lynde părea extrem de calm i te ţinea drept, cu o privire meditativă,

cu dinţii strinși pe o ţigară care nu ardea. Aileen era îericită ca un

copil, încînțaţă că din nou devenise centrul atenţiei, Lord se uita la

ea înduioșat. Îi plăcea. Găsea că era drept să se distreze şi ea din

cînd în cînd. Dar ce prostie din partea lui Lynde să se dea în

spectacol şi să rişte atiţia bani!

— Nimic nu mai merge ! anunţ< crupierul şi ime- diat bila începu să se

învîrtească, urmărită de ochii jucătorilor. Continua să se rotească,

iar Aileen era la fel de absorbită ca și ceilalţi. Îi ardeau obrajii și

ochii-i ptrăluceain. j

— Dacă pierdem și de data asta, 8 aubiizaco, Mltiso oră pi da aa a DA

Gila oprim. Pierduse aproape trei mii de dolari,

Am.

«d dim.

——

Da, sigur ! Cred însă că am face mai bine să, n€ oprim acuni. Dacă nu

cîştigăm acum, mai pier- dem alte două mii de dolari. Nu crezi că

ajunge? Nu-ţi aduce prea mult noroc, ce zici ?

— Ba, da, îi şopti. Pentru mine eşti tot norocul din lume. Mai încercăm

o dată. Stai lingă mine pentru ultima încercare. Nu vrei? Dacă o să

ciştigăm ne opriri.

Bila se opri, o dată cu încuviințarea, ei din cap, iar crupierul, după

ce achită citeva mici pariuri ici şi colo, «rav, strinse toate mizele

în timp ce se auzeau de pretutindeni murmure de dezaprobare şi

simpatie.

— Cit, exact, au mizat acum? întrebă mirată domnişoara Lanman pe

McKibben. Cred că destul de mult, nu? , i

— O, vreo două mii de dolari. Aici însă nu înseamnă aşa de mult. Unii

ajung pină la opt sau zece-mii de culari.Depinde. MeRibben era înclinat

să mini- malizeze excentricităţile lui Lynde.

— Da, cred, dar totuși nu în mod obișnuit...!

— Pentru dumnezeu, Polk! strigă Rhecs Grier aproțiindu-se de el și

trăgindu-l de minecă. Dacă, nu ai ce face cu banii dă-mi-i mai bine

mie. Pot să-i ridic cu acecaşi iscusinţă ca şi crupierul şi angajez un

camion ca să-i duc acasă, unde vor fi bineveniţi. Felul in care joci

este absolut inadmisibil.

Lynde ştia să piardă cu surisul pe buze.

— Acum sau dublăm miza şi ciştigăm sau picr- dem şi ne ducem jos să

luăm nişte sandvişuri cu brinză şi să bem șampanie. Ce cadou ţi-ar

place mai mult? Dar n-are a face. Ştiu eu ceva, care ar fi potrivit în

amintirea acestei nopți.

zîmbi şi mai schimbă alţi bani. Aillen,.nu fără remuşcări, aşeză

monezile în grămăjoare. Nu era întrutotul de acord cu îelul nelmnesc

învoare:țuca, Polk şi totuşi nu-i displăcea. Erastensibilă la, spiritul

de aventură. Într-o clipă aceleaşi: grămăjoare, de data asta însă

dublate, fură mizate pe aceleaşi com- binaţii de numere — în total

patru mii de dolari. Orupierul anunţă că jocurile erau făcute, bila, se

p

învirţi şi căzu. Cu singura, excepţie a unei trei sute de dolari, tot

restul de bani tu. i

— Ei bine, acum hâi la masă! exclami, calm, întorcindu-se către Lord

care zimbea, + chibrit? Tot timpul am avut ghinion. aj

Lynde, în fond, nu era complet indiferent, pont că avusese de gînd, eu

o parte din ciştig, să-i cut pere un colier sau alţă bijuterie lui

Aileen. Acum va tzețui. să scoată alţi bani. Totuși era mulțumit că

diduig impresia unui om care ştie să piardă sume mari e indiferenţă, Îi

oferi braţul lui Aileen.

— Ei bine, doamnă, n-am cîștigat ; dar în tot cazu] cred că a fost

amuzant. Dacă sistemul meu ar ţi reuşit, acum am fi fost în posesia

unei sume frunu. şele. O să avem noroc data viitoare, nu crezi?

zîmbi fără afectare. ,

— Da, desigur, numai că trebuia să-ţi port noroc şi cînd colo, vai de

lume!... i

— Pentru mine eşti întruehiparea norocului, dacă bineînțeles accepţi să

fii. Hai să dejunăm miine la Richelieu, vrei $ , ?

— Stai să mă gîndesc, spuse Aileen, care, în faţa unui entuziasm atit

de stăruitor începea să cam govăie. În cele din urmă rosti: Aa, nu pot,

nu fint liberă.

— Dar marţi ? -

Aileen nevrind să pară că făcea prea mult caz de un lucru pe care ar fi

trebuit să-l ia mult mai ușurel, răspunse fără ezitare: SL,

— Perfect, atunei marţi ! Dar dă-mi în tot cazul un telefon. S-ar putea

să fiu obligată să merg în altă parte sau să nu-mi convină ora. zîmbi

priete- noasă,

În puţinele ceasuri care urmară Lynde nu mai rămase, singur cu Ailcen.

Cind insă îşi luă rămas bun îi strînse brațul semnificativ. Asta îi

dădu un fel de fior şi o făcu Să-i spună că fusese vina ei dacă lucru-

rile ajunseseră pină aici și asta din pricina dorului ei de viaţă și de

răzbunare și că deci trebuia să ia o

hotărire. Oare îi făcea într-adevăr plăcere să meargă

„înainte 1 Aceasta, era o intrebare esenţială, şi 4 11

i Lypa “4

-

1 ar fi periculos să-și amine hotărirea. Dar, ca in “le cazuri

asemănătoare, împrejurările trebuiau ! letermine aiitudinea ei şi era

evident conştientă ie usta. Taylor Lord, curtenitor. o conduse acasă.

ut «

UAPLITOLUL XAAILII

Domuul Î.ynde sare in ajutor

Apariţia, tocmai atunci, a lui Polk Lynde în viața lui Aileen a fost o

intervenţie gratuită a soartei, nu lipsită de umor, determinată de

imbinarea miste- rioasă a fenomenelor despre care, pină acum, nu ştim

incă nimie. Într-o parte, 4ileen sumbră, meui- tind ia destinul ei și

la toată nedreptatea care i se făcuse; dincolo Polk Lynde, răstățatul

iemei:or, interesant şi plin de energie, care se potrivea cu Ailcen mai

bine ea oricare alt bărbat. cu exceptia lui tʼowperwood, bineințelea.

in multe privinţe Lynde era un om icrmecător. Relativ tinăr — avea doar

cîțiva ani mai mult decit ea — tără o prea, vastă cultură, deși fusese

format in una din cele mai bune universităţi din Statele Unite, cu un

gust desăvirșit în materie de imbrăcăminte, prieteni şi modul de viaţă

pe care și-l alesese — dar un :tesfrinat pînă-n măduva oaselor. Din

adolescenţă şi » ună atunei îi plăcuseră jocurile de noroc. Mai era şi

beţiv înveterat, fără a ti însă un alcoolie. Şi asta,

pentru că avea o constituţie de tier și putea consuma

orice cantitate de băuturi tari fără să se resimtă.

Pe iingă asta mai avea şi ceea ce Gibbon numea „cel

mai delicat dintre viciile noastre”, şi anume 6 mare

pasiune pentru femei. Singurul moștenitor al unei imense fabrici de

maşini agricole intțemeiaţă de tatii său cy multă rivnă, singe rece,

tfudind din greu ani şi ami, această afacere îl interesa pe Lynde în

aceeași măsură -în care îl interesau misterele și drepturile sacre ale

vechilor caldceni. Și totuși era, deplin con- ştient e ica în sine cra

ceva splendid, Îi plăcea din cînd în cînd să-și e de ea şi de terenul

dimprejur, de clădirile ei sobre din cărin de caşurile înalte şi de

sirenele striden

te; Ie,

îi displăcea profund era să fie DEEstect Să

puţin, în rutina banală a administrării. | de Pentru Aileen, propria-i

vanitate şi egocer

constituiau în momentul acela cea mai marc dq cul

tate. Rar a existat femeie mai vanitoasă şi mai ol,

dată-pe plan sentimental. De ce, se întreba, tr bule să. stea acasă,

părăsită zile şi zile în şir, făci du-si singe rău din cauza lui

Cowperwood; el îi minca sufletul cu felul lui de a trece uşor prin

viaţă, aving după plăceri... De ce să nu-şi ofere frumutețea intactă

altor bărbaţi, pentru care ea putea îi g împlinire şi o încîntare? Nu

era drept? Și totu chiar şi acum, după tot ce suferise, Cowperwood

însemna încă atît de mult pentru ea şi râmiscee, orice ar fi făcut,

omul minunat pe care nu sc putea hotărʼ' să-l înșele. În clipele lui

bune ştia să fic așa de drăguţ și de fermecător ! Începuse prin a reluz

insistentele invitaţii la dejun ale lui Lynde și lucrurile ar fi rămas

așa dacă situaţia nu s-ar fi schi: Fapi este că, tocmai atunci şi

aproape con: ini, Aileen se lovea de noi dovezi ale infidelităţii

soțului! ci: De pildă, într-o zi, pornise să facă o vizită doamn

Haguenin, cu care dorea să rămînă în relaţii de prie tenie — cel puţin

aparente, măcar atit timp cit adevărul nu va ieşi la iveală — şi i se

spuse e „doamna nu este aeasă”. Nu mult după aceea, ziarul Press, care

pînă atunci fusese favorabil lui Cowper- wood şi pe care Ailcen il

citea regulat tocmai din această cauză îşi schimbă bruse atitudinea şi

începu să-l atace, mai întii făcînd vagi aluzii la faptul că politica

şi intenţiile lui Cowperwood nu ar fi în deplin acord cu interesele

orașului. Apoi Haguenin scrise nişte articole de fond despre

Cowperwood, articole în care nu se sfia să-l înfăţişeze ca pe un

„bandit”, un „aventurier! din Philadelphia”, un „om de afaceri fără

scrupule” şi asa mai departe. Aileen ghici in diat cauzele acestei

campanii, dar fiind pre cupată de cele ce se petreceau cu ea, îns de a

face vreun co mentariu. Imposibi

sau să Eoluționeze amenințările proferate de potriy- | picii inv:d:0oși

al «ul Cowperwood, după cun: i iei de greu ii era să se desource în

propriile ei proLitrue, intr-o zi, din întîmplare, găsi ia rubrica

moLuun:: a săptăminalului Saturday Recieu din Ohicasc, o informaţie

care putea fi pentiu Cowperwoou .0vi- jura de graţie. Ve o bucaiă de

creme în înalta -octe- tate a orașului se comentează legăturile de

dragoste ale unui anumit individ, ezirem de bogat și ct o pseudozro-

eminen/ă montenă care, odinioară, 8-a sirădui să fie accegial în lumea

bună, Nu este cazul să dăm numele aoesiui donin, deoarece toți cei care

sînt la cureni cu evenimeniele din Chicago tor ști despre cine=: vorba,

Ultimele 2ronuri în legătură cu reputapia sa, desi de proastă, se

referă la două femes — dimire care una este fiica, sar cea de a doua

soha — ale unor cciăjeni respeclatih și împoșianți din Chicago, Aceste

ultime atenturi tor acea, Jără înuotală, consecinic grate peniru - el

și asta Jiindcă îşi ridică îmzoirice sa tori oamenii înjluenii — atât

dim lumea finanțelor ei șa dani eer- curile sus-puse ale orașului,

1aiăl în primu cai şi șoțul în ai ucilea sânt personalităji e vază,

oanient cu greuiaie, Au o daiă opinia publică din Chacago a DTopus să

se pună capăl meioaelor bandileşii imiroduse de el altii în Jinanţe cil

și în societate, pînă acum: insă nu s-a luai nici o măsură ac a ji

expulzat din oraș. Si, culmea, soha sa, venilă din est — după cum st

tor- bește, ar fi făcut în mod scandalos sacrificiul propriei sale

repulaţii precuui şi al feracurit şi al căminului unei alte femei ca să

obțină fatoarea de a trăi cu ei — com tinuă să rămînă alături de acesi

individ Jâri onoare, Aiieen înţelese pericet la ce tăcea aluzie ziarul.

plată”? menţionat in articoi era desigur Hagutnin sau Cochrase car mai

demabă Haguenin, „Soţul”— , cine putea îi soţul ? Xu auzise despre nici

un scandal in legătură cu nevasta, cuiva, Nu pgtea îi votha.,de Rita

Sohiberg şi de bărbatul ei — ppvestea. asta se petrecuse prea de multă

vreme, Trebuia să fie ceva recent despre care ea nu aliase incă nimic

și gindu- durile o năpădiră, căi ac jo leul Acum, işi e 2 Para 4 yude o

va invita o să accepte. = i | ka a Ard.)

Citeva zile mai tîrziu Aileen și Lynde în sala deaura restaurantului

Richelieu. ID) ar putea părea curios din partea unci femei | să se

arate indiferentă. Aileen nu neglijase detaliu al toaletei sale, care

ar fi putut cont facă irezistibilă. Fiind in luna februarie cra şi pe

jos clipea zăpada îngheţată. Ailecn Purta g, rochie pe care o îmbrăca

pentru prima: oară în zi, o rochie de stofă fină, verde închis,

încheiat -nasturi din lapis lazuli, care formau un „Y”. -, piept. Un

turban de lutru cu o pană de culoarea smaraldului se asorta cu o

somptuoasă haină to de lutru, închisă cu nasturi mari de argint.

Pantoţi de culoarea bronzului. Nişte cercei de lapis lazuli în formă de

floare şi o brățară de aur, simplă și grea, desăvirşeau ansamblul.

Lynde se apropie cu expre. sia unui cunoscător încintat de ce vede

întipăriti pe chipul lui-frumos şi bronzat. !

— Îngăduie-mi să-ţi spun ce minunat arăţi ! Și se așeză tihnit pe

scaunul din faţa ei. Dai dovadă de un perfect bun gust în potrivirea

culorilor, iar cerceii se armonizează atit de frumos cu părul dumilale.

Deşi lui Aileen îi era puţin frică de firea lui exce- givă, se simţea

totuşi atrasă de acest animal viguros şi zvelt care, sub masca omului

de lume, ascundea o tărie de fier. Miinile lui de artist, cu degete

lunei, arse de soare, puternice, sugerau o forţă latentă care la nevoie

putea fi folosită. Dinţii şi bărbia se potri- veau cu aceste milini.

— Va să zică ai venit ! şi o privi cu insistenţă, în timp ce ea, după

ce la început îi înfruntase privirea, lăsă ochii în jos puţin

stinjenită.

Lynde examina cu atenţie bărbia, gura şi năsucul impertinent. Obrajii

rumeni, umerii şi braţele-i puternice, care se ghiceau sub rochia bine

croită, trădau acea vigoare sănătoasă care-i plăcea, la, femei; Întîi

comandă un cocktail cu whisky, după moda veche, insistînd să ia și ea

unul. Ailcen ri . Apoi

Lynde scoase din buzunar o cutie mică, 1 Li

i

. 9

Ea

—

— În aseara cînd am jacat rămăsese hotărit să accepţi o amintire, nu-i

așa? Un fel de euvenir.., ghiceşti ce e? " i pă

Aileen puţin nedumerită, se uita la cutia în care desigur că se afla o

bijuterie. E j Si

— Vai, dar nu trebuia... protestă ea. Numai dacă am fi cîştigat, așa

ne-am înţeles. Dumneata insă ai pierdut şi invoiala noastră a căzut. De

fapt ar fi îost drept să împărţim pierderea. Nici pină azi nu te-am

iertat că n-ai fost de acord cu asta.

— Oh, ce meschin ar fi fost din partea mea dacă, aş fi acceptat!

Zimbea, iucindu-se cu cutia de lac, lungă şi îngustă. Sper că nu vrei

să fiu meschin. ʼTe rog fii asa cum ştiu că eşti și acceptă regulile

jocului. Întii ghiceşte ce e înăuntru și pe urmă iţi aparţine. |

La această rugăminte stăruitoare, Aileen strinse din buze.

— O, not să şi ghicesc dacă vrei, spuse, cu un aer de superioritate,

dar asta nu înseamnă că am să primese darul dumitale. Ar putea fi o

broșă, sau poate nişte cercei, ori o brățară.ʼ>

Lynde tăcea; deschise eutia, şi scoase un colier de aur ! un vrej de

viţă de vie cu frunze artistic cize- late, formind -un pandantiv în

mijloc cu un opal negru ce lucea îmbietor. Lynde ştia foarte bine că

Aileen se pricepea la bijuterii şi-că nu-i plăceau decit podoabele

spumpe şi frumos lucrate, care i se potri- veau. Urmiărea expresia

figurii ei în timp ce examina „colierul în amănunt.

— Vui, e încîntător ! se entuziasmă ea. Ce frumos opai şi ce model

original ! Se uită atent la ficeare îrunză. Nu trebuia să faci asta. Nu

pot să-l accept. Şi aşa am prea multe bijuterii şi, afară de asta... Se

întreba ce i-ar putea răspunde lui Corpervood dacă ar întreba-o de unde

îl are. Frank avea atîta intuiţie. PO

— Asta-i tot? o întrebă Lynde. i

— Da, răspunse, nu-l pot primi, — Nu vrei să-l rimeşti ca a iti chiar

dacă... acordul rostiv, ştii DI -:

Ri

*

ru 7 = c. 463 4

— Chiar dacă ce? întrebă ea, _— Chiar dacă după asta nu ar mai urma

nimic A. fi doar o amintire. Înţelegiţ iad

Îi prinse degetele în miinile lui viguroase.

Cu un an sau chiar cu șase lui înainte, Ailcen ar ţi zîmbit şi şi-ar fi

tras mina înajoi, acum insă ezit; Ce sens ar fi avut acest exces de

pudoare, cînd Cos. perwood se purta atit de.urit cu eaţ

— Vreau să te intreb ceva, rosti Lynde, căruia nu-i scăpase ezitarea

lui Ailcen şi care continua si-i stringă mina uşor dar ferm, spune-mi

adevărat, ţii la mine măcar un pic?

— Da, sigur, îmi placi, car asta-i tot.

Fără să vrea se inroşise.

Lynde se n:ulţun-ea să o privească fix, cu ochii lui arzători, aprigi.

Senzualitatea, care la atitea fenici se asociază cu sentin-entalien ul,

ee trezi in AilecL și o făcu, pentru moment, să-l uite cu desăvirşire

pe Cowperwood. Această uitare era o nouă experienţă, inedită,

răscolitoare. Sin.ţea că-i arde tot trupul, iar Lynde îi zimbea blind,

dindu-i ghes. -aj

— Iubita mea, de ce nu vrei să lim prieteni 7 Stiu că nu eşti

fericită... se vede. Nici eu nu sînt. Am o fire păcătoasă şi

neastin:părată, care mă impinge să fac tot soiul de prostii. Am nevoie

de cineța care să ţină la mine. De ce nu vrei? Ne potrivim atit de

bine. Eu simt asta. Îl iubeşti aşa de mult f se gindea la Cowpeiwood,

că nu poţi iubi pe nin:eni altul ?

— 0!... pe el! exclamă Aileen, iritată, aproape cu inverşurare. Nu nai

ţire ce loc la mine. Prea , puţin s-ar sinchisi. Nu din cauza lui.

— Dar atunci de cet Le ce nu vrei? Nu sînt genul de bărbat care să-ţi

placă? Nu-ţi plac? Nu vezi ce bine ne potrivim? Mina lui o căuta pe a

ei, delicat.

Aileen se lăsă mingiiată. i

— Nu-i vorba ce asta, spuse, cu en:oție, recapitu- lind în minte toată

viaţa ei cu Frank. Felul in care o iubise la început, declaraţiile lui

înilăcărate. Crez că viaţa lor va îi ceva atit de niinurat şi acum iz

într-un restaurant, flirtind și căutind să sti compătimirea unui om pe

care abia dacă îl e!

Po i pi | a Ă LR E

Brusc, simţi ca un cuţit În inimă, ochii i re umylură de lacrimi

fierbinţi, neașteptate, și nu mai putu rosti pici un cuvînt.

Lynde văzu lacrimile şi-i păru rău, deși frumu:cțea lai Ailecn îl

îndemna să profite de durerea i.

— La ce: bun să plingi, iubito, îi sopti, prisird obrajii îmbujoraţi şi

ochii de un albastru atit de intene. Eşti frumoasă, ești tînără,

încintătoare. EL nu e singurul bărbat din lume. De ce să-i rămii fidelă

cînd cl te înșeală ! Toată lumea vorbeşte de aveni::ra lui cu doamna

Hand. Cind găseşti un om care te iubeşte cu adevărat, ce sens are să-l

alungi? Dacă el nu te mai vrea, alţii în schimb te vor şi i-ai putea

face fericiţi,

Cind auzi numele doamnei Hand, Aileen iresări.

— Aventura cu doamna Hard? întrebă, curioasă. Ce mai e și asta?

— Cum, nu stiai? replică el mirat. Credeani că aflaseşi, altfel,

desigur, n-aş fi pomenit...

— O, ştiu despre ce-i vorba, zise Aileen, şireată şi puţin ironică. Au

fost așa de multe în genul ăsta. .. Cred că la asta făcea aluzie

Chicago Reriezw... Soţia marelui financiar. A avut o aventură cu doamna

Hand?

— Cam aşa ceva... totuși îmi pare rău că am vor- bit. Crede-mă.

Am:oroare de clevetiri.

— Solidari pînă la moarte, nu? îl tachină Aileen, veselă.

— O, nu-i chiar aşa.... Nu fii răutăcioasă, te rog. Nu sînt chiar aşa

cum crezi. E un principiu de-al meu. “Toţi avem slăbiciuni, --

— Da, sigur, spuse Aileen, cu gindul la Coamnna Hand. Va să zică, de ea

era vorba, ea era ultima. În tot cazul.,, începu să cocheteze — de data

asta a avut gust. Au fost insă atit de multe ! Încă una pe răboj, ss să

BMI

Lymde zinbi. Şi e găsea că Frank Cowperwood avusese gust, apoi încercă

ir e vorba.

Te TOo

Îi strînse mina. Vrei? şi ridică din sprince, "semi: de întrebare. N

— Ce să vreau $ întrebă Aileen, pe ginduri.

— Ştii bine. În primul rind colierul. Pe uri mine. Ochii lui zimbeau,

rugau, o implorau.

Aileen surise şi ea.

— Esti un copil obraznic, îi spuse, absentă. Ac. revelaţie în legătură

cu doamna Hand trez sufletul ei dorința unei răzbunări. Lasă-mă e

gindese puţin. Nu-mi cere să primesc azi colicrul, Mi-e cu neputinţă.

Tot nu as putea să-l port. S mai vedem, clacă vrei. Şi mina ei fumoasă

făcu un gest de incertitudine, iar el o prinse şi-o minpiie,

— Nu ţi-ar plăcea să vizitezi atelierul unui prie- ten de-al meu care

locuieşte aici, în turn? o întrebă în treacăt. Are o splendidă colecţie

de piesaje. Stiu că te pasionează pictura. Soţul dumitale are citeva

din cele mai frʼmoase pinze.

Aileen înţelese numaidecit ce xoia Lynde. Aşa zisul atelier nu era în

realitate decit o garsonieră,

— Azi, nu, îi spuse ea agitată şi chinuită de ginduri. Azi, nu... Altă

dată. Şi acum, trebuie să plec, dar o să ne mai vedein.

— Si cu el ce facem? o întrebă, luînd. colierul în mină.

— Păstrează-l pină data viitoare, s-ar putea să-l iau atunci.

Deveni mai calmă, bucuroasă că putea să plece liniştită ; dar

sentimentele ei pentru Lynde erau departe de a fi ostile, iar sufletul

i se destrăma ca norii împrăștiați de vint. Avea nevoie să ciștige timp

— nu mult — atîta tot. j

.