Hosmer tiand intră în acţiune
Ar fi de prisos
Purdy, care istorisea în dreapta şi în stinea trista lui poveste, şi
resentimentul tinărului Melonald =: al asociaţilor săi de la Cchicago
General Compa: a evcat o atmosferă foarte încărcată, menită să ducă la
un deznodămint dramatice. Dintre toți, Hosmer Hand era, fără îndoială,
cel mai primejdios. Om extrem de bogat, directorul celor mai imporiante
societăţi comerciale gi bancare ale orașului și din această cauză în
măsură să-i facă lui Cowperwood molt rău în lumea financiară, Hand,
foarte îndră- gostit de tinăra lui soție, deşi fără multă experienţă în
materie de femei, a fost uluit şi furios de catezanta nezăbuită a lui
Cowperwood, care îi călcase în picioare demnitatea cu atîta ușurință.
În inima lai mocnca flacăra răzbunării.
Cei care cunosc cituși de puţin lumea finanţelor ca marile ei aventuri
ştiu ce mult înseamnă reputatia de om cinstit, solidar, de om care
respetă tradiţiile, ce stă la “baza guccesului iniţiativelor de
anvergură. Dacă oamenii nu sînt cinstiţi ei înşişi, nu pierd nădej- dea
să întilnească măcar această, cinste la ceilalţi. Nu există categorie
de indivizi care să se cunoască atit de bine unii pealţii, care să
plece urechea mai mult la zvonuri, fie ele oricit de neînsemnate, dar
putind influenţa în vreun fel situaţia financiară sau socială a unuia
sau altuia dintre ei, care să fie mai disereţi în privință propriilor
afaceri şi mai iscoditori în ceea ce priveşte pe cele ale vecinului.
Pină acum Cowperwood se bucurase de reputație bună, deoarece toţi
cunosteau situaţia excepţională pe care o avea în afacerea tramvaielor;
ştiau de asemeni că îşi plătea dobinzile la zi, că, își organizase un
grup care acum, sub conducerea lui, controla - Chicago Trust Company,
North and West Chicago Street Railwvays, şi că Lake City” Bank, al
cărui preşe- dinte mai era încă Addison, considera perfect sigure
garanţiile depuse de el. Şi totuşi, chiar înainte de
a se îi organizat această, opoziţie, se înfiripase un curent antagonist
în frunte cu Schryhart, Simms şi alţii — toţi figuri proeminente în
Douglas Trust; „ei nu pierduseră ni ă ocazia de a spune că acest
DĂ ”
Cowperwood cra un întrus, care a făcut carier. şinecherii, ca să nu
zicea escrocherii, tri Pi j atit în viaţa socială cit şi în cea
politică De Sehrhart, care impreună cu Huud, Arneel ș fusese director
al băncii Lake Cily National, 4 sionase şi își retrăsese toate
depunerile cu p înainte, pentru că, spunea el, Addison îl favor; cu
imprumuturi atit pe Cowperwood cit și Chica dusi Company, deşi nu era
necesar, iar pe = bancă nu prezenta nici un îel de avantaj serios. (
însă în vremea aceea nici Arnecl, nici Hand unui puteau reproşa nimie
lui Cowperwood, aceştia au considerat că protestul lui Sehryhart se
întemeia pe j un resentiment; personal, iar Addison a explicat că |
împrumuturile pe care le acordase lui Cowperwood nu erau nici exagerat
de mari şi nici disproporționate
faţă de cele acordate altora. Dealtfel, garanţiile depuse = de
Cowperwood erau mai mult decit suficienle. 3
— Nu vreau să mă cert .cu Schryhart, spusese atunci Addison, dar am
impresia că acuzaţia pe care asi - o aduce lui Cowperwood e
neintemeiată şi că incearcă
E e E să se răfuiască cu el prin Lake National. Atit proce- Ea i deul
cit și locul sînt prost alese. Zap e e ate Hand şi Arneel, amîndoi
oameni cumpăniţi, îuse-
U seră de acord ; îl stimau pe Addison și lucrurile răma- 4 î seră
baltă. Schryhart însă le atrăsese atenţia amin- i durora că Frank
Cowperwood nu făcea altceva decit să, consolideze Chicago Trust Company
pe spinarea băncii Lake City National, aștepind ca prima să devină
destul de tare ca să nu mai aibă nevoie de spri- ES USS jinul nimănui.
Între timp Addison avea să deimi- = STEI : sioneze, iar Lake Cily să
fie lăsată pe picioare proprii. «d Deşi Hand n-a fost niciodată
influențat de previziu- IE yrʼ nile lui Schryhart, ele au rămas totuși
întipărite i în mintea sa. i pat Numai după ce aventura cu doamna Hand
a eşit la iveală, poziţia lui Cowperwood, în general, dz mi ales în ce
curile financiare, începu să
86 M a
urt: timp după necazul pe care-l avize e Sehryhart şi-i spuse :
ini
Ştii, Norman, acum cîțiva ani Cind rm; it de Cowperwood am crezut că o
făceai din ş vi- die... invidia rivalului nemulțumit în afaceri. În
ultimul timp însă mi-au ajuns la urechi anur ite
lueruri care m-au făcut si gîndesc altfel. Acum este limpede pentru
mine că acest om e putred — din creştet pină-n tălpi. E păcat ca un
individ de teapa lui să trăiască printre noi.
— Ah, Hosmer, va Bă zică ai începul să-ţi dai seama ? exclamă
Schryhart. De cînd te-am făcut atent. Poate că acum ai să fii de acord
eu mine cînd spun că cetăţenii conștienți din Chicago ar trebui să ia
măsuri.
and, trist şi deprimat, îl privi în tăcere.
— sînt gata să fac orice, zise, numai să mi se spună ce şi cum.
Scurt timp după aceea Schrşhart află de la Duane Kingsland adevărata
cauză a miniei lui Hand şi se grăbi să pună la curent cu această
picanterie pe Merrill, Simms și alţii. Merrill — deşi Cowperwood
refuzase să prelungească linia auxiliară din La Salle Sireet pînă la
State Street care trecea prin fața magazinului său — într-un fel îl
găsea simpatie, îi adnirase de la distanţă curajul și spiritul de aven-
tură ; acum însă era profund indignat.
— E clar, Anson, remarcă Schryhart, omul ăsta e un nemernic. E
sentimental ca o hienă şi milos ca un păianjen. Presupun că ştii cum
e-a "purtat cu Hand?
„— No, habar n-am.
— Ei bine, uite ce-am aflat, Schryhart se apie case către urechea lui
Merrill şi îi impărtăşea, în
goaptă, ştirea, senzaţională. i ma Acesta ridică din PL Calgă Rit —
Zăău?
„— Dar stai să vezi. crai intiuito; adăugă Schryhart, scirbit. Mai sita
-a dus Ja Hand să-i împrumute două s i de mii de dolari, “ga antind cu
„ai ni « : d Micago Sizeei Rail
Du Di ta a au ai 3 u It e Ţ U
-sTIFFTE; Cevenea un luptător hotiărit şi ca: „neTaI ra Vătălia,
politică ce trebuia să „d& îin Iocțiitor ager își aduse ami
tcay. Întrebi dacă Hosmer e supărat? Cred ai cuvint nu-i nici pe
departe destul do
— Nu mai spune! rosti Merrill, sec, deși în găsea incidentul extrem de
interesant Și chiar nant., Doamna Hand îi plăcuse totdeauns D Ş foarte
mult. Nu mă miră, i
Își aducea aminte că și nevasta lui stăruise T să-l invite pe
Cowperwood la ei.
Mai tîrziu, Hand îi destăinui lui Arneel că pea. Cowperwood refuzase,
într-o anumită afacere, respecte cuvintul. Arneel fu mihnit și
surprins, Da alttel, pentru el conta foarte mult faptul că Tang fusese
așa de crunt, ofensat. Amîndoi hotăriră si. înştiințeze şi pe Addison,
președintele. băncii Ie City, că de aici înainte orice relaţii cu
Cowperwood și cu Chicago Trust Company trebuiau să înceteze, În
consecinţă, şi destul de repede, Addison, amubil şi conciliant,
consimţi să-l anunţe pe Cowperwood că trebuie să restituie toate
împrumuturile. Şaple luni mai tîrziu Addison demisionă şi fu ales
preşe- dinte al Companiei Chicago Trust. Această, dezertare creă mare
vilvă, uimind chiar pe cei care o aşteptau, Ziarele nu mai vorbeau
decit despre asta.
— Ei, lasă-l să plece, spuse Arneel lui Hund, pe un ton acru, în ziua
în care Addison aduse la cunoș- tință consiliului de administrație al
băncii Lake City, hotărirea sa de a demisiona. Dacă dorește să
părăsească o bancă de importanța instituţiei noastre numai ca să se
asocieze cu un astfel de individ, îl priveşte. Va veni ziua cînd are
să-i pară rău!
Tot cam pe atunci, la Chicago se pregăteau noi alegeri. Hand, împreună
cu Schryhart și Arneel — care se asociaseră din prietenie pentru Hand —
luară hotărîrea să lupte împotriva lui Cowperwood în cadrul acestor
alegeri. E Taia
THrosmer Hand simțind pe umerii săi povara unei
Vista, nu înţelegea să tărăgăneze. Totdeauna, oda. pa
tare! -
a
care, de o bucată de „i i
politice din Chicago — un oarecare Patrik Gilgan, același Patrick
Gilgan din războiul gazului aerian dus de Cowperwood la Hyde Park, cu
ani în urmă. Acest domn ajunsese un cetățean destul de prosper. Foarte
abil în relaţiile cu oamenii, discret, total lipsit de înţelegere și
deci de conștiință în acţiunile de mare importanță cetăţenească (în
legătură cu așa-zisele drepturi ale maselor populare) — omul făcut să
reuşească în politică — era proprietarul celui mai frumos bar din
Wentworth Avenue. Lumina orbi- toare a noilor lămpi incandescente se
reflecta în oglinzile cu multe faţețe. Cireumscripţia sa era alcă- uită
din case joase, bătute de ploi şi vinturi, îngră- mădite în străzi încă
desfundate. Patrick Gilgan ajunsese să fie unul dintre senatorii
statului Illinois, viitor candidat în alegerile pentru Conores şi un
even- tual urmaș al lui John J. MeKenty, guvernatorul oraşului,
bineînţeles, dacă partidul republican va fi „la putere, (Mahalaua Hyde
Park, înainte de a îi anexată orașului, făcuse o politică republicană,
iar de atunci, deşi majoritatea locuitorilor votau cu democraţii, lui
Gilgan îi fusese greu să se înroleze în al partid.) Din toate
discuţiile politice care avură loc înaintea alegerilor reieşea, clar că
Gilgan era, cel mai important elector din South Side și, în conse-
cinţă, Hand trimise după el. Personal, în politică, Hand avea mult mai
puţină simpatie pentru stră- duinţele cuviineioase şi moralizatoare ale
unor oameni ca” Haguenin, Hystop sau alţii, care se mul- țumeau să
predice morala şi să se bizuie în alegeri pe elorturile cetăţenilor
cumsecade, decit avea
pentru oameni reci şi de o mare logică, tip Cowper=
wood. Daca acesta, prin MeKenty, putea ajunge la
un trium final, atunci şi e], Hand, va-ti în stareʼsă
găsească pe cineva, pe care o să-l facă la, fel de puler-
nic ca Mekenty.
— Domnule Gilgan, i se adresă Hand, cînd ivlan- dezul apiru în biroul
său, nu știu dacă mă cunoşti . . . Gilean era un om de statură
mijlocie, spătos, cu ochii cenușii, vioi şi iscoditori, cu nişte miini
păroase.
— Am auzit vorbindu-se dee Gilgan. Avea agreabiluj accenţ e dun, de
vorbă gi fără să fi făcuţ i and,
— Foarte bine, zise Hand Wnostinţă,. cu am auzit de dumneata, așa fa
întins vrea să examinăm împreună. îi Putem ; Chicago. Eu personal nu
fac Eiatia Poliţie rămine indiferent la ce se el că, dar interegează să
știu cum vezi i rc JUrul me vor avea loc aici, în Chicago şi la, ca
alegerile că se va îjunge.. : e Tezullaj
Gilgan nu înţelegea să-și dezvăluie +... tice unui om pe care bi î E
uie 9 iclile intenţii nu fuseseră clar formulate, de ale Că țumi .să
răspundă : E
— Cred că republicanii au multe șanse. Viu căi presa îi susţine afară.
de unul sau două ziare N ga mai mult decit ce citesc și aud
vorbindu-se, îi
Domnul Hand știa că Gilgan, deocamdui mulțumeșie să tatoneze. îi păru
bine că omul care-l aleșese era prudent şi perspicace.
— După cum îţi închipui, domnule Gilgan, su te-am poftit aici ca să
discutăm despre politică. în general. Vreau să pun în discuţie un caz
anume, Cunoşti, întimplător, pe domnul Mckenty sau pe domnul Cowperwood
?
— Personal nu cunosc nici pe unul nici pe celălalt, Pe domnul MceKenty
îl ştiu din vedere, iar pe dom- nul Cowperwood l-am văzut o singură
dată. Apoi tăcu. i — Ei bine, spuse domnul Hand, Fă, presupunem că un
grup de oameni influenţi din Chicago s-ar uui şi ar procura fondurile
necesare peniru o campanie care să cuprindă tot orașul, iar dumneata ai
dispune de
sprijinul total al presei și al partidului rari
se mau.
Re
te-ai face atunci forte să organizezi aici o opoziţie
care să cîştige alegerile de toamnă împotri rti-
dului demoecraţ? Nu mă refer numai la primar
funcţionarii importanţi ai administraţiei, ci și
silicrii municipali. Vreau să fim siguri
MeKenty-Cowperwood nu va putea i
pici unul din ei în dauna interezelor noastre. Vreau ca perlidul
democrat Să IAS complet la pârmint cin nleaezi, sau în așa Înl încil să
nu mai existe om pentru ere acest lucru să nu îie evident. Țe apizur că
vei di:nune de fondurile necesare, dacă imi poţi dovedi mie sau mai
bine zis oamenilor la care mă refer, că asta ar fi posibil, Ș
Domnul Gilgan, grav, clipi din ochi. Îsi frecă genunchii, puse degetele
în răscroiala, vestei, apui coase o ţigară de foi, o aprinse şi
contemplă tavanul cuo privire de poet. Se pindea și se tot gindea,
Cuno:- tea fourte bine puterea domnilor MeKenty şi Cow- perwood. Pină
acum izbutise, în circumscripția lui și în citeva altele vecine, precum
şi în Districtul Senatorial numărul optaprezece, reprezentat tot de el,
să ţină piept grupului MeKenty. Dar ca să i se ceară Bă-l infringă în
tot orașul Chicago, asta era altevea, Totuși, perspectiva atît a unor
mari sume de bani minuite de el precum şi posibilitatea de a-l debarca
pe MeKenty din poziţia sa de lider in Chi- cago, cu sprijinul aşa
numitelor forțe morale ale ora- şului, nu i se părea de lepădat. Domnul
Gilgan era un politician foarte iscusit. Îi plăceau uneltirile,
comploturile, combinaţiile şi asta, înainte de toate, pentru că îl
amuzau. Luă o expresie gravă, care in realitate masca buna lui
dispoziţie.
— sînt informat, continuă Hand, că ai alcătuit; în districtul şi în
circumscripţia dumitale o serioasă organizaţie. i 1
— Fac și cu ce pot ca să mă menţin pe poziţie, adlici, infringerea
întregii opoziții din orar, asta-i cu totul altă poveste. La alegerile
din toamnă vor participa treizeci şi unu de circumseripţii şi toate, în
* afară de opt, sînt oarecum democrate. Cunosc majo- ritatea actualilor
titulari şi să ştii că pe mulţi dintre ei uu-i poţi păcăli ușor. Pe
consilierul Dowling, de pildă, și asta ţi-o spun eu, e greu să-l tragi
pe sfoară. Apoi, mai sînt şi Duvanicki şi Ungerich şi Tiernan şi
Kerrigan — toţi oameni întiia. Indicase patru con-, silieri municipali,
cei mai influenţi şi ce mai mari escroci din oraş. Vezi, domnule Hand,
aşa cum stau
LA d i zi n
ep
lucrurile acum, partidul democrat deţine i
turile importante şi este deci iu măsură ;
un mare număr de funcţionari în slujbe mici. A lucrurile îşi au de la
început asiguraţi sin] politici. Afară de asia, se mai bucură şi de
avan
de a stringe banii cu care tot ei să fie aleji mare avantaj. zîmbi.
Apoi, acest domn Cowperwooq are ca salariaţi în momentul de faţă cel
puţin z mii de oameni şi fiecare șef electoral al circumscrin- ţici,
care este omul său, îi poate trimite un șomer pe care el îl va angaja
imediat. Asta contează fo-aa-rte mult cînd vrei să ciştigi voturi, fără
să mai vor)im de fondurile cu care oamenii de soiul lui Cowper- wood
contribuie în momentul alegerilor. Orice s-ar spune, domnule Hand, să
ştii că hirtiile de doi, cinci, şi zece dolari împărţite în ultimul
moment la cir- ciumi sau chiar în faţa urnelor hotărăs> succesul. Bani
să am... şi, la această nobilă cugetare, dom- nul Gilgan se îndreptă
din mijloc, marţial, și ciocni pumnii între ei; scutură scrumul
ţigării, îumati pe jumătate, ţinind-o aşa ca să nu-și ardă mina... — şi
atunci răspund de toate circumscripțiile din Chicago, pînă la ultima.
Dar să am bani desini, repetă Gilgan, subliniind ultimele cuvinte. Apoi
lui din nou ţigara în gură, clipi sfidător și se lăsă con- fortabil in
fotoliu. j
— Perfect, încuviinţă, scurt, domnul Hand, la cit s-ar ridica suma de
care ai nevoie?
— Ei, asta-i altă chestie. zise Gilean, îndreptin- du-se iar din
mijloc, sînt c reumseripţii in care tre- buie cheltuit mai mult. Lisi
de o parie cele cpt care sînt la ora asta republicane, ne mai trebuie
încă optspreze ca să avem majoritatea în consiliu. Cu mai puţin de zece
pină la cincispreze mii de doluri de circumscripție nu prea văi ce am
putea obțiiie. Si zicem trei sute de mii de. dolari, deși m: sînt de
loc sigur că are să ajungă,
Domnul Gilgan luă iarăși ţigara, apoi se jisă în fotoliu, eu ochii din
nou în tavan.
— Și cum anume te-ai gindit să înnarii lunii ? întrebă domnul Hand. ă
"Dodi
316
— Eh, cerost are să despicăm acum firul în patru: 4 exclimă domnul
Gilgan, gigur pe sine. În politică nu trebuie să te uiţi la fiecare
dolar. Există şeti de circumscripție, directori, sefi de străzi,
lucrători pe tărimnul ăsta... Toţi au nevoie de bani ca să ciztige !
simpatia alegătorilor... ar fi o greşeală să punem
prea multe întrebări. Banii ge cheltuiese la circiurai,
pe cărbuni pentru o băirinică, pe nişte ţoale noi
pentru nea cutare, cînd şi cînd... Apoi, mai e şi retra- | gerea cu
torţe... dar cluburile... dar slujbele noi după care se umblă... Nici o
grijă, avem ce face cu banii. Trebuie aduși oameni din. alte părţi și
ţinuţi o săptămină, zece zile, pe masă și casă... Aici iicu gestul
omului care personal nu are nici o vină.
Domnul Hand, care pină atunci ionorase aceste E amănunie, păru oarecum
mirat. Ideea colonizării i se părea cam costisitoăre.
— Dar cine va împărţi banii? mai întrebă, în -cele din urmă.
— În teorie Comitetul republican al districtului, dacă, i se
încredinţează această misiune, în realitate omul sau oamenii care de
fapt conduc lupta. În pirtidul democrat este — şi nu frebuie să uiţi
asta, —
John J. MeKenty, iar în sectorul meu sînt eu și nimeni aliul.
Domnul Hand, un om masiv, care uneori înțelegea meu, se incruntă şi
căzu pe ginduri, Făcuse intot- deauna, parte dintr-o lume mai mult sau
mai puţin rafinată, care nu cunoştea, brutalitatea politicii prac-
ticată în camerele dosnice ale circiumilor ; toți însă bănuiau că
urnele erau măsluite, că veneau alegători străini, găzduiți în
circumscripţii pentru seopuri „precise. Toţi ştiau (adică toţi cei care
îşi dădeau sema. cit de cit de mersul lucrurilor în lumea asta)
„că în politică banii erau strinşi de la cei care umblau
„după slujbe, de la cei care deţineau slujbe, dela bene-
" ficiari de tot soiul ai regimului, OC i,
3 duse şi el iesea pentru
7 LS d la parti- spade: Mar
= Fu „au
dul republican. În calitatea sa de mare om q ceri, nu prea-i venea să
critice aceste obiceiuri sute de mii de dolari însă reprezentau desigur
o considerabilă şi nu avea de gind să fie cl și care să subscrie.
Nădăjduia să o stringă de la care vor avea, încredere în sfaturile și
exemplul Se întreba însă dacă o să poată acest Gilpan | piept lui
Cowperwood? Se uită bine la el și ho! eîntărindu-l din priviri — că o
să poată şi, în co cinţă, tirgul se încheie pe loc. i
Gilgan, membru în comitetul central al partidu- lui republican, cu
perspective de a ajunge chiar presedintele acestui comitet, trebuia să
se ducă pe rind în fiecare circumscripție, să stabilească legături cu
toate organizaţiile republicane, să desemneze can- didaţi
reprezentativi şi eficienţi care să neutralizeze puterea iui Cowperwood
și apoi să se străduiască din răsputeri ca să le asigure succesul în
aleceri, iar Hand trebuia să mobilizeze financiarii simpati- zanţi şi
să strîngă fondurile necesare. Banii urmau săi
anti
„fie predaţi lui Gilgan, în mînă. Membrii imporii!i
ai partidului republican erau obigaţi să-i acoruc, chiar dacă nu pe
faţă, sprijinul lor necondiţionat. Gilean era dator să câștige
alegerile, oricit de mulți bani ar fi costat. Ca răsplată, în alegerile
pentru Conares, se va bucura de sprijinul republicanilor și în tot
cazul va lua conducerea de facto a partidului republican din oraș și
din comitat.
„În tot cazul, își spuse Hand, după plecarea com- nului Gilgan, pe
viitor, domnului Cowperwood n-are să-i mai meargă )a fel de bine ca
piuă acum, iar cînd va veni timpul ca să-şi prelungească privilegiile,
v
miriit înciudat. Se simţea cuprins de o - a . a SE, DE ură împotriva
omulu e
el, drago