CAPITOLUL XXXV

0 convenţie politică

Pe atunci, în prima și a- doua circumscripție din Chicago —

circumscripţii care cuprindeau cartierul comercial South Clark Street,

portul, digurile riului şi așa mai departe, existau doi oameni

importanți : Michael Tiernan (alias Mike Zimbăreţul) şi Patrik Kerrigan

(alias Pat Smaraldul) care, în ceea ce pri- veşte înfăţişarea plină de

pitoresc şi atmosiera sor- didă în care se simțeau ca la ei acasă,

n-aveau pereche în oraș, dacă nu cumva în toată America, Bike Tiernan,

„Zimbăreţul”, falnic proprietar a patru din cele mai mari şi mai

abjecte taverne din mahala, era, o matahală fălcoasă — de vreun metru

optzeci şi cinci înălţime, lat în ureri, cu un cap bovin, care, văzut

dintr-un anumit unghi, avea forma de ghia- lea, miîini păroase şi

zdravene şi niște picioare uriașe, Făcuse multe în viaţa lui, de la

săpător de şanţuri, la membru în Consiliul municipal, însărcinare

dobin- dită din partea iubitei sale circumscripții, pe care, pentru un

motiv sau altul, nu se dădea niciodată în lături de-a o trăda. În

momentul de față cea mai mare plăcere a lui era să stea după un grilaj

solid de mahon, Ja biroul lui din lemn de trandafir, intr-o încăpere

retrasă din imensul local de pe Clark Street, Luna de Argint. Aici își

făcea socoteala veniturilor ce-i reveneau de la toate proprietăţile —

baruri, tripouri, bordele — venituri pe care le încasa sub aripa

oblăduitoare a administraţiei locale şi tot aici asculta plingerile şi

cererile agenţilor şi chiriaşilor săi,

Donrul herigan, singurul lui rival serios in aces domeniu dificil și

abiect, se deoselea de Nike „Z:m- băreţul”” in multe privinţe. Mic de

statură, spilcuit, supt la față şi cu o mină puţin speriată, făcea

impre- sia unui cm sănătos. O mustață mare şi zbnrlită, părul negiu ca

rana corbului, bogat, despărţit irun:os “printr-o cărare intr-o parte,

„ochii de un cafeniu - închis cu o căutătură isteaţă și afabilă,

alcătuiau un $ „|

întineşti. Avea niște urechi mari și deslipite, ca

de liliac, iar adezea în ochii lui lucea un licăr E Jigenţă. Era un

afacerist mai iscusiţ, Și mai [ decit Tiernan. Nu depășise treizeci și

cinci de

în timp ce- domnul Tiernan avea patruzeci și

şi dacă ultimul era cineva în prima circumseri domnul Kerigan era

cineva în a doua și cor totodată un număr de alegători flotanţi, extrei

utili și tot pe atit de periculoși. Circiumile, bai gemeau de clienţi

majoritatea în trecere, pe cei mulţi aici îi puteai întilni — hamali în

port, mi tori ce cale ferată, docheri, vagabonzi, apaşi, h proxeneţi.

gură-cască, detectivi ete. Domnul Re gan era imufașs, se credea un

bărbat fn:mos, aşa frumos că ,.aureau”? femeile după el: Căsătorit,

area doi cații şi o nevastă tinără şi cuminte, dar şi ih nice pe care

le schimba de la an la an, iar print picături și alte fete. Se îmbrăca.

cu eleganță și se fer să poarte bijuterii, doar un smarald imens —

plăti cu paisprezece mii de dolari şi care era montat în ac de cravată

— purtat; la ocazii mari. Faima aces tei pietre minunate se răspindise

pe toată Dear- born Street, în consiliul municipal ; de aici i se

trăgea porecla de,; Pat Smaraldul”. La început îl năgulise, ca şi

medalia de aur cu briliante căpătată dela o fabrică de bere din

Chicago, pentru că izbutise să vindă în localurile sale cea mai mare

cantitate de butoaie cu bere consumată cîndva într-o circiumă sau bar

din localitate. În ultimul timp, deoarece jurnalele înce- puserii să

facă glume pe socoteala lui şi a domnului iernan, din pricina

succesului şi prosperității lor, porecla nu-i mai plăcu.

Poziţia acestor doi oameni față de conjunctura de atunci avea un

caracter neobişnuit şi, după cum au dovedit, evenimențele ulterioare,

trebuia să consti- iuie punctul vulnerabil al can;paniei împotriva lui

Cowperwood și Melenty. În piimul rind ʼTiernan şi Renzan erau vecini și

buni prieteni ; lucrau 01 ni. atit în afaceri cit şi in politică,

uneori chia; tindu-și interesele, făcindu-şi avantaje unul Treburile in

care se virau eran rneschin

.

>

abjecte, asa că aveau nevoie să se sfătuiască și să se îmbăvbăteze. Ca

inteligenţă şi discernămint politie erau inferiori în multe privinţe

unui om ca McKenty ; pe măsură însă ce prosperau deveneau tot mai invi-

dioşi de situaţia deosebită a acestnia. Le era ciudă, pu vedeau cu ochi

buni fehil în care se ridicase MeRenty de cînd lucra împreună cu

Cowperwood. Acum, în multe cazuri izbutize să-și impună punctul lui de

vedere obligind poliţia să perceapă taxe și cerînd pentru alegeri mari

sume anuale de la fabrici şi industrii protejate de uzinele municipale

de gaz și apă. Într-adevăr, MeKenty, traficant înnăscut, știa totdeauna

de unde putea scoate, la mare nevoie, ionduri destinate unor scopuri

politice şi nu şovăia niciodată să profite ori de cite ori se ivea

prilejul. În politică, MeKenty se purtase întotdeanna corect cu Tiernan

şi Kerrigan ; însă ei nu făcuseră parte niciodată din grupul său

restrins unde se urzeau ati- tea comploturi. Cind i se întîmpla să aibă

drum prin centru, se oprea pe la, ei să le spună bună ziua, să se

intereseze cum merg treburile şi dacă-nu au nevoie de concursul său,

dar niciodată nu catadic- sise să le ccară o favoare sau să le promită

personal vreo recompensă. Asta făcea parte din atribuţiile agenţilor

săi, adică indivizi de teapa lui Dowling.

Evident, oameni de acţiune ca, Tiernan şi Kerrigan, îndărătnici,

primitivi, nemulţumiţi de rarele ocazii în care-și pntuseră arăta

talentele, abia așteptau să mai găsească o cale de a aʼliuea ceva la

veniturile și la gloria lor.

Cireumscripţiile lor însumau cel mai mare număr de voturi din oraș — nu

de la cetăţenii cu drept de vot, numărul acestora fiind prea redus, ci

de la indi-

vizii veniţi din provincie şi găzduiţi la Chicago pentru alegeri, de la

cei care votau de două ori, tau prin măsluirea fără ruşine a urnelor.

Odată, la o alegere de primar, cu un rezultat la început incert, în

prima, circumscripție, într-a doua, şi parţial in cea vecină s-a votat

ilegal (și după orele reglementare), iar reznltatul a fost.o | pleți-a

aspec-

aci

tului politie al oraşului prin numirea unor înalţi funcţionari în

posţurile cheie. De aceca, la fiecare alegere Kerrigan şi Tiernan

primeau sume mari de bani de la Comitetul democrat al Comitatului, cu

dreptul de a le întrebuința cum vor socoţi ci de cuviinţă. De obicei

trimiteau un calcul global al chel. tuielilor necesare, dar: totdeauna

primeau ceva mai mul decit ceruseră. Niciodată nu dădeau socoteali, de

banii primiţi şi nici nu fuseseră vreodată întrebaţi. Miernan primea

între cincisprezece şi optsprezece mii de dolari iar Kerrigan douăzeci,

douăzeci și cinci de mii, circumscripţia lui fiind cea care asigura

suc- cesul.

În ultimul timp McKenty începuse să-şi dea seama că aceşti doi trebuiau

luaţi mai în serios și asta pentru că influenţa lor creştea treptat.

Dar cum să facă? Ca oameni, fără să mai vorbim de reputaţia,

circumscripţiilor lor și de metodele pe. care le între- buinţau, nu

prea, inspirau mare încredere. În acelaşi timp, dezvoltarea într-un

ritm extrem de accelerat, a oraşului, amploarea luată, de afacerile lor

personale, voturi duble, măsluirile de urne la ordinea zilei etc., îi

făceau să fie tot timpul ca pe jăratee. Cum de nu erau numiţi în

posturi înalte? se întrebau mereu. Tiernan, de pildă, ar fi fost

încintat să ajungă şerii sau tezaurier al oraşului. Cine ar fi fost mai

nimerit ca el? Kerrigan, la ultima adunare a Consiliului municipal,

insistase pe lingă Dowling să fie numit împuternicițul oraşului pentru

drumuri și canale — post care îl interesa în mod deosebit pentru marile

profituri pe care le oferea ; anul acesta însă, ca nici- odată, fiindcă

se cereau candidaţi cu oreputaţieirepro- şabilă pentru a se putea ţine

piept înverşunateʼ opoziții a partidului republican, o astfel de

candida- tură era cu neputinţă. Asta ar îi stirnit indignarea

cetăţenilor onorabili din oraș. În consecinţă, amin- doi, Tiernan și

Kerrigan, recapitulind numeroasele

„ servicii aduse de ei în trecut, fără să mai vorbim de tot ce Ii se va

mai cere în viitor, erau foarte dezamă,

| 3 i giți. Aveau o minte prea redusă ca să înțeleagă cât

ds

==

322 „=,

de periculoşi puteau fi în anumite privințe, pentru orice parlid care

le-ar încuviinţa candidatura.

în urma consfătuirii pe care o avusese cu Fand,

Gilgan, bătind străzile orașului şi promiţind bani

în dreapta şi în stinga, reuşise să stirnească mare

vilvă pentru cauza partidului republican. În cir-

cumscripţiile şi în sectoarele în care asa-zişii „cetă-

ţeni respectabili“* formau majoritatea se astepta ca, datorită

campanici de o înaltă ţinută morală declan- şată de presă, 8ă se ridice

glasuri, de data asta aproape unanime, împotriva lui Cowperwood. În

circumserip- ţiile mai sărace avea să fie mai greu. Desigur, era

posibil ca în shimbul. unei serioase sume de bani să găseşti un

mardeiaș, pe care să-l împingi să-şi omoare pînă şi fratele, dar nu te

puteai bizui pe asta. Gil- gan, care auzise de la unul şi de la altul

cît de nemul- țumiţi eran Kerrigan şi Tiernan, îşi dădea seama că el,

deși republican, era mai aproape de ei decit de MeKenty sau Dowling.

Hotări deci să facă o vizită acestor aventurieri simpatici şi să vadă

cum ar putea, să-i înstrăineze de actualii lor stăpini.

După o matură gindire îl căută mai întîi pe Kenri- gan, „Pat

Smaraldult, pe care îl cunoştea personal, dar cu Care nu prea avea

contigenţe politice, şi-l găsi la barul său Emporium din Dearbom

Street. Acest, local, centrul unde se desfăşura viaţa poli- tică de

atunci, era foarte spaţios şi, în afara mobilie- rului luxos, mai avea

şi un bar circular din lemn de cireş cu un diametru de douăsprezece

picioare, care se înălța, treptat culminind într-un strălucitor etalaj

al paharelor de rigoare — simple şi colorate — sticle, etichete și

oglinzi. Pardoseala o alcătuia un dalaj din bucăţi mărunte de marmură

în combinaţii de verde şi roşu stins, iar tavanul, o smingăleală de

nuduri roz, durdulii, plutind pe niște nori diafani. Pereţii erau

acoperiţi cu panele de furnir din leinn de trandafir, roşii şi maron,

alternativ.

Domnul Kerrigan, cînd nu avea obligații urgente de îndeplinit, putea fi

găsit stind la taifas cu prie-

“tenii şi urmărind totdată desfăşurarea erandiosului săn comerţ de

băuturi spirtoase. foarte înfloritor. (ind

323 00 A ÎN EDEN

domnul Gilean veni să-l vadă, domnul Ier ea de-o eleganţă

impresionantă, într-un ce, cafeniu închis, în dungi roşii, abia

vizibile, p

de piele de Cordova, o cravată bordo împodobi faimosul smarald şi o

pălărie de paie monun tală, dintr-o împletitură cu totul nouă. În lo

vestă, briu de mătase, una din ultimele excenti tăți ale modei. Domnul

Gilgan, care tocmai drepta căire el — roșu la față, încălzit şi asud

într-un costum de tweed subţire si uşor de culoar deschisă, bătător la

ochi, o pălărie de paie şi pantofi galbeni — era în contrast flagrant.

— Ce mai faci, Kerrigan? il întrebă el, amabil între ei nu fuseseră

niciodată conflicte politice. Ce face circumscripția întiia? Cum merg

treburile? Văd că tot n-ai pierdut smaraldul ăla ! | |

— Nu, nici o grijă. Ah, treburile merg bine. Cir- cumscripţia şi ea. Ce

mai face domnul Gilgant KRerrigan îi întinse mina, prietenos.

— Aş vrea, să-ţi spun o vorbă. Ai un moment

- liber?

Ca răspuns, domnul Kerrigan il conduse intr-o odaie retrasă. În oraș se

şi vorbea de o puternici, ofensivă, republicană la viitoarele alegeri.

Domnul Gilgan se aşeză, 3 — E vorba de ce o să se întimple toamna asta,

și

zîmbi. Noi doi avem aerul că sintem în două par- tide vrăjmașe şi pînă

acum așa a și fost. Totuşi mă întreb dacă de astă dată e bine să

răminem pe pozi- țiile noastre. -* Ă n

Domnul Kerrigan, şiret, aparent candid, îl îixă cu bunăvoință.

— La ce te gindeşti? sînt totdeauna dispus să ascult o propunere

interesantă.

— Ei bine, începu domnul Gilgan prudent, uite despre ce-i vorba.

Dumneata ești in fruntea unei mari si frumoase circumscripţii pe care o

ai la buzunarul vestei, asta ştie toată lumea ; același lucru se

întimplă şi cu Tiernan în circumscripţia lui. Mai ştiu şi că fără voi

doi la alegeri n-ar ieşi totdeauna un primar din partidul democrat. Ei,

după ce-am cîntărit bine luc

324

—

rile îmi dau Beama că nici dumneata, nici Tiernan n-aţi fost răsplătiți

asa cum meritaţi pentru tot ce-aţi făcut.

Domnul Kerrigan avea prea multă experienţă ca să facă vreo observaţie

la cele auzite, deși domnul Gilgan se opri o clipă.

— Așaa... cum Spun, eu am un plan pe care poţi să-l iei sau să-l

respingi. Faci cum crezi şi asta, fără supărare. Părerea mea e că

toamna asta, cu sau fără MeKenty, alegerile sînt ciştigate de partidul

repu- blican, fie că avem, fie că n-avem de partea noastră prima, a

doua sau a treia circumscripție. Matrapaz- licurile ăluia mare — vorbea

de McReuty — împre- ună cu individul acela din North Clark Street —

domnului Gilgan îi plăcea să fie uneori puţin miste- rios — au ajuns la

urechile lumii întregi. Ai aflat din presă. Am auzit întîmplător că

niște financiari cu bani mulţi au de gind să cheltuiască sume grase

pentru că nu-l inghit pe regele ăsta al tramvaielor. Eu cred că

întregul La Salle Street şi Dearborn Street își dau mîna împotriva lui.

De ce? Habar n-am — dar asta-i situaţia. Poate că dumneata, eşti mai

bine informat ca mine. În tot cazul asta, este. Dacă, mai pui la

socoteală şi faptul că de pe acum Bint opt circumscripţii republicane

sigure și alte zece unde am putea, cîştiga voturi, cred că începi să.

vezi unde vreau s-ajung. Totuși, hai să nu ne bizuim încă pe ultimele

zece, să ne mărginim la cele opt sigure. Mai rămin încă, douăzeci şi

trei de circumscripții pe care noi, republicanii, totdeauna vi le-am

cedat! Dar dacă putem să vă luăm treisprezece din ele impreună cu cele

opt despre care ţi-am vorbit, avem majoritatea în consiliu și —

plesnind” din degete, adăugă — v-am scos pe dumneata, pe MeKenty, pe

Cowperwood și pe toţi prietenii voştri. După care, s-a, zis cu

privilegiile, contractele cu pavajul străzilor sau combinaţiile cu

gazul aerian. Nimic... oricum, pentru cel puţin doi ani, dacă nu mai

mult. Dacă cîştigăm, punem mîna pe slujbe și pe afaceri grașe... . Se

opri, îl privi pe Kerrigan vesel şi provocator, „apoi. urmă după o

scurtă pauză: r

— Am umblat prin tot orașul, am intrat în (oata circumscripțiile, în

toate sectoarele electorale, ; că ştiu ce spun. Dispunem de bani și de

oameni cu câre să începem lupta pe tot frontul. Toamna asta ciștigăim.

Eu, împreună cu grangurii din La Salle Street şi cu toţi republicanii,

democraţii, probhibi- ționiştii sau oricine se hotărăşte să meargă cu

noi. Ai înțeles ? O să dăm cea mai mare luptă politică, care a avut

vreodată loc la Chicago. Nu spun nici un nume încă, dar cînd va sosi

ziua ai să vezi cu ochii dumitale. Acuma, uite ce vreau să-ţi cer,

şi-ţi spun deschis, fără înconjur. i-ar conveni, după alegeri, ca

împreună cu mine, cu domnul Tiernan şi Eds- trom să luăm timp de doi

ani conducerea oraşului şi să-l reorganizăm ? Dacă eşti de acord,

atunci partida e ca şi ciştigată. Împărţim frăţeşte — poliţia, gazul

-acrian, apa, soselele, tramvaiele, absolut tot — și dacă, zici, facem

împărţeala, din capul locului, negru pe alb. Ştiu că dumneata şi

Tiernan lucraţi împreună, altfel nici nu mai deschideam gura. Suedezii

se duc și-n foc pentru Edstrom — el e sigur pe cel puţin douăzeci de

mii de votanţi, toamna asta. Mai e şi Ungerich cu toţi nemţii lui; unul

din noi o să facă trampa cu el mai tîrziu, să-i dea toate slujbele de

care are nevoie. Dacă de data asta cîştigăm, putem rămîne la putere pe

puţin şase sau opt ani — mai mult ca, sigur. Apoi... . eh, dar ce rost

are să ne ducem cu gindul prea departe... Oricum, avind majori- tatea

în Consiliu înseamn< că şi primarul e-al nostru.

— Dacă... remarcă, sec, domnul Kerrigan. -

— Dacă, repetă domnul Gilgan, răspicat, ai per- fectă dreptate.

Recunosc, există un mare „dacă/. Prima, şi a doua circumscripție, a

dumitale şi a lui Tiernan, o dată ciştigate de partidul republican fac

cît patru sau cinci din celelalte. E

— Adevărat, dar, ca să reuşim, ele trebuie“să fie cîștigate de

republicani. Şi tocmai asta nu se poate, Dar ce mai tura-vura, ce vrei

de la mine? Vrei să-mi pierd locul în Consiliu și să fiu dat afară din

panti- dul democrat ? Ce urmăreşti ? Nu curovac i Sălaj

i

că sînt nebun de legat? g

326

— Vai de nume, dar cine-a, spus vreodalii așa ceva despre Pat

Smaraldul, rosti Gilgan, micros. Fu unul, oricum, nu. Nimeni nu cere

să-ţi pierzi locul din Consiliu şi să fii dat afară din partidul

democrat. Cine o să te împiedice să te alegi şi pe urmă să-i lași cu

buza umflată pe democrați ? Era cit, pe ce să spună să-i lovească pe la

spate.

Domnul Kerrigan zîmbi. Deși nemulțumit de îclul în care partidul

democrat nesocotise serviciile sale, totuși nu s-ar fi așteptat la

propunerea pe care i-o făcea domnul Gilgan. Ideea în sine era

interesantă. „Lovise pe la spate“ destul pină atunci. Mai fuseseră

candidați nedoriți care trebuiau „lucraţi“. Dacă partidul democrat cra,

într-adevăr în primejdie să piardă și dacă Gilgan era într-adevăr

cinstit cînd îi propunea, să împartă cu el toate avantajele sucec-

sului, parcă n-ar fi fost chiar aşa de rău ... Niciovati Kerrigan nu

trăsese vreun profit de pe urma lui Cox- perwood, MeKenty sau Dowling.

Dacă prin el aceștia vor pierde alegerile şi totuși el va rămîne la

pulere, atunci va putea pune el condiţii. Dacă nu risca să fie dai

afară atunei ce-l putea împiedica să se dea cu dușmanii? În tot cazul

propunerea, merita să fie luată în consideraţie.

— Toate-s bune, însă . . . spuse Kerigan, rece, după o lungă meditaţie,

cine-mi garantează mie că nu-mi tragi clapa? (Domnul Gilgan păru

supărat auzind aceste cuvinte). Dave Morrissey a venit la mine acum

patru ani şi m-a rugat să-l ajut şi după aia mi-a dat de m-am pricopsit

... Kerrigan făcea, aluzie la unul pe care-l ajutase să obţină un post

în comitat şi care i-a întors spatele cînd a fost vorba să-i dea şi el,

în schimb, o mină de ajutor ca să devină contro- lorul şoselelor.

Morrissey ajunsese politician de vază.

— Așa o fi, dar nu-i cazul cu mine, răspunse Gil- gan, iritat.

Întreabă-i pe toţi din sectorul meu. Întreabă-i pe cei care mă cunosc.

sînt gata să mă învoiesc în scris, negru pe alb, dar să faci și

dumneata la fel. Dacă nu mă ţin de cuvînt, să ină faci de bată după

aia. Te duc la oameni care pun mina-n foc „pentru mine. Li banii Pe

nai: „De data asta am ş

4 a 74

Bi 2327

- J

berechet. Și, mă rog, ce pierzi î N-au Să te dea aș că nu i-ai susținut

în alegeri, Ce dovezi ar e Aducem şi poliţia ca să pară totul cinstit,

Pun bătaie ciţi bani vor, numai să iasă circumseripţ, dumitale, ba,

chiar şi în plus, Ă Domnul Kerigan se dumiri deodată că asta ar pute:

îi o lovitură. Mai întii, după expresia, lui, o Să stoare de la

democrați douăzeci pină la douăzeci și cinei d; mii de dolari cu care

să-i lucreze în interesul parti: dului republican. Situaţia, fiind atât

de critică, Gil- gan îl va umple şi el de bani, Poate că ar îi nevoic a

cincisprezece sau optsprezece mii de dolari, atit de la democrați cit

şi de la republicani, iar în ultimul moment, înainte de a măslui

urnele, se va, vedea, din.- cotro bate vintul. Dacă republicanii vor

avea șanse mari, atunci îi va fi uşor să dea democraţilor lovitura de

graţie, plingindu-se că asistenții săi au fost mituiţi. Dacă balanţa se

va apleca, de partea democraţilor, atunci îl va lăsa pe Gilgan să.cadă

şi-şi va Însuși banii lui. În ambele cazuri va realiza un: ciștig de

douăzeci şi cinci pînă la ireizeci de mii de dolari și totodată, îşi va

păstra locul în Consiliul municipal. — Bine, bine! exclamă Rerrigan, cu

nepăsare. Dar asta:i o afacere foarte delicată. Nu ştiu de fac bine că

mă amestec, chiar dacă avem şanse de ciştig. E-adevărat, oamenii de la

primărie nu prea cont. ă în ochii mei, sectorul însă este al

democraţi-cr +: cu sînt democrat. Dacă află vreodată că le-am îiicu

figura, cu alegerile, atunci m-em 218. . — Cuvintul meu e sfint,

declară domnul Gilgan, cu îngimiare şi se ridică de pe scaun. N-am tras

pe sfoară pe nimeni de cînd mă ştiu şi nici nu mi-am călcat vreodată

cuvintul. Întreabă-i pe cei din cir- cumseripţia optsprezece. Ai auzit

spunîndu-se, cit îi negru sub unghie, ceva rău pe socoteala mea? — Nu,

asta nu, răspunse Xerrigan, împăciuitor, dar ce-mi propui dumneata

domnule Gilgan, nu-i lucru de șagă. N-aş vrea, să iau o hotărire

pripită, Crowmscripția asta e considerată, democrată si nu poate să

treacă așa, hodorone trone, la republicani,

328 :

Mai bine ai vedea ce spune domnul Ticrnan, pe urmă mai stăm de vorbă,

dar nu acum... nu acum. Domnul Gilgan părăsi barul sprinten şi bine

dispus.