CAPITOLUL XXXVI Alegerile bat la ușă

După citeva zile, domnul Kerrigan trecu yc la domnul ʼTiernan, într-o

doară. Domnul Licivan îi întorsese vizita. Puțin mai apoi domnii

ʼliervan, Kerrigan şi Gilgan ţinură o conferinţă într-un nic hotel din

Miiwaukee (ca să nu fie văzuţi imprcură).

În cele din urmă domnii Tiernan, Edstrom, Kerii- gan şi Gilgan se

întruniră şi puseră la cale un plan de împărţire a profiturilor — mult

prea complicat spre a putea fi expus aici amănunţit. Inutil să mai

spunem că acest plan cuprindea şi controlul exercitat de fiecare din ei

asupra funcţionarilor, mituirea poli- ţiei, ce profituri proporţionale

trebuiau să incaseze fiecare de la tripouri, case de prostituție, de

la, socie- tatea de gaz aerian, de tramvaie şi de la alte intre-

prinderi. Acordul a fost pecetluit cu multe şi solemne făgăduieli.

Dacă, se va putea pune în aplicare, acesţ cvadrumvirat avea să

dăinuiască ani şi ani. Jude- cătorii, magistraţii, funcţionarii publici

de toate categoriile, şerifii, uzina de apă, percepţia, intrau în acest

program. Ce frumos vis politic, demn de toată stima și consideraţia !

La urma urmelor nu era decit un vis, dar chiar și aşa visătorii trăiau

totuşi clipe de înfrigurare.

Campania electorală era în toi. Vara şi toamna (septembrie și

octombrie) se perindau în ritmul. tantarelor partidelor republican şi

democrat şi al dis- cursurilor storăitoare rostite de poliţicieni, în

parcuri, la, răspiîntii, în 2igavamuri ! de lemn, în săli de teatru, în

corturi, în saloane de dans — oriunde puteau îi prinşi cu arcanul o

mină de oameni și făcuţi să stea în linişte prin cine știe ce

tertipuri. Presa urla, cum

dh +

r, a | zis popa

AL m DILĂ 4 Colibe ule picilor roşii. Coli e e + 2 ! i) Ă

+ dia

avea obiceiul acest apărător venal al „dreptăţii

x 0 - : i adevărului“. Cowperwood şi MeKenty crau Ocâriţ la fiecare

colţ de stradă. Tramvaie şi panouri pe r, zbirniiau pe străzile

oraşului cu afişe care Spuncau „Gata cu cirdăşia dintre societăţile de

tramvaie consilierii municipali !“, „Nu sau furat destule străzi ?*

„Vreţi ca Frank Cowperwood să pună m pe tot oraşul?!

Acelaşi Cowperwood, în fiecare dimineaţă, cînd se ducea în centru sau

seara cînd se întorcea acasă, vedea. toate acestea cu ochii lui. Vedea

afişele uria- şe, asculta discursurile deiăimătoare rostite împoiriva

lu: şi zimbea. Acum ştia perfect de unde venea ze astă puternică

ofensivă. Hand era în spatele acestei ea:npanii — lucrul fusese

descoperit imediat de Mchenty şi Addison — și cu Hand mai erau

Sehryhart, Arneel, Merrill, Douglas Trust Company, proprie- tarii de

ziare, tînărul Truman Leslie MacDonald, vechea, gaşcă a gazului aerian,

Chicago General Con- pany — toţi laolaltă. El îi suspecta pe anumiţi

con- silieri municipali, care se băteau cu pumnii-n piept că-i sint

credincioşi, că s-ar putea să se îi lăsat cum- păraţi de adversari.

MeKenty, Addison, Videra, el însuși, își organizau apărarea punct cu

punct, cit mai prudent şi mai eficient posibil. Cowperwood își dădea

perfect seama de consecinţele unei înfringeri în aceste alegeri. Pentru

prima oară va avea loc o luptă cu adevărat crincenă ; dar n-ar fi

consimțit să-şi facă singe rău inainte de vreme.

De altfel, îi rămînea oricum, posibilitatea, să con- vingă tribunalul

eu bani, consiliul municipal prin promisiuni de avansare, cu ajutorul

primarului și al procurorului oraşului. „Am eu ac de cojocul lor”, era

una din expresiile sale favorite, care îi oglindea pertect curajul. Și

totuşi. n-ar fi vrut nici în ruptul capului să piardă.

Una din trăsăturile hazlii ale acestei campanii era că oratorii lui

MeKenty erau instruiți si, vocife- reze Ja fel de vehement, cerind

unele reforme. ca şi republicanii, dar în loe să-l ia cu asalt pe

Cowper= wnod sau MeKenty, scoteau în evidenţă, capacitatea

ina

33U

cago Cily Raiheay, în îrunte cu Schry. au în vileag faptul că acesta

urzea un

țăţii : + “gi dăde [2-a part Be ca, să capele un privilegiu pentru

anexarea com. care deocamdată nu fuseseră luate nici de

su ie

străzi -00d, nici de tagma Schryhart-Hand-Arnce), Co*P ontă polemică.

Partidul democrat afirna că inter dovedi cu mindrie felul uniform şi

liberal in PU candidaţii săi interpretau legile. vexatorii in (oare,

legi Prin care administraţia, republicană și VE riştii încercau să

oprească pe bravul muncitor Fi bea tihnit, duminica, paharul sau halba

lui de bere. Pe de altă parte, politicienii republicani susţi- peau că

puteau Ușor demonstra că, în fond, McRenty cra mirşavul proprietar al

unor „spelunci abjecteʼ, adevărate lăcaşuri ale pierzaniei, şi că numai

sub cîrmuirea profund respectabilă a candidatului repu- plican, în

postul de primar, s-ar putea zdrobi cirdă- şia dintre administraţia

Graşului şi viciu și crimă.

— Dacă voi fi ales, spunea venerabilul domn Chafiee Thayer Sluss,

candidatul republican, nici Frank Cowperwood, nici John MeKenty nu vor

mai îndrăzni să pună piciorul în primărie, decît cu inima curată şi în

scopuri cinstite.

— Uraaa! zbiera mulţimea.

— Îl cunosc pe dobitocul care a scris asta, ! strigă Addison, citind

ziarul Zranscript. Era funcţionar la Douglas Trust Company. În ultima

vreme a făcut; ceva, parale in afacerea aceea, cu hirtia. Este o simplă

unealtă, în mîinile lui Schrybart și ale lui Arncel. N-are curaj nici

cit un vierme.

MeKenty cînd văzu şi el articolul spuse: i

— sînt destule căi de-a ajunge la primărie şi fără să te duci personal.

Conta cel puţin pe majoritatea în Consiliu. i E

În toată hărmălaia aceasta, deplasările de colo pină colo ale lui

Gilgan, Edstrom, Kerrigan şi Tiernan treceau aproape neobservate. Cine

a mai pomenii doi oameni aţit de versaţi în potlogării ca aceștia din

urmă ! În timp ce dădeau mina într-ascuns cu Gilgan

și Edstrom, ticluind pas cu pas prouramul lor. poli- tic, în acelaşi

timp tratau şi e DoNngA anicki y 5 k „ -

[i i,

și cmar cu McKenty în persoană. Acesta, în puse să aibă senzaţia, fără

să poată spune de rezultatul alegerilor devenea foarte nesigur aceea îi

chemă pe amindoi la e]. Primind &cri lui MeKenty, domnul Tiernan trecu

pe la du; Kerrigan să vadă dacă și el căpătase un mesaj.

— Da” mai e vorbă, te cred ! îl întimpini, voiv, domnul Kerrigan.

Iat-o, e-n buzunarul pardetiu. lui. Scumpe domʼle Kerrigan, citi el,

n-ai vrea să-mi faci plăcerea de a trece mîine seară pe la mine să lim

masa împreună? Domni Ungerich, Duvanichi şi alte cîleca persoane tor

teni certa mai târziu... L-am pofii! și pe domnul Tiernan să tină la

aceeasi oră. Al dunit- tale, John J. MeKenty. Uite, aşa mi-a scris, ce

ţi-am citit, adăugă domnul Kerrigan. j

Luă scrisoarea, o sărută în batjocură și o puse îna- poi în buzunar. :

— Sigur, şi mie mi-a scris taman la fel, aproape cu aceleași vorbe,

spuse domnul Tiernan, mieros, Ce zici? A cam început; să se trezească,

eh? Micu- ţele noastre circumscripţii, prima și a doua. au cres- cut

binișor, nu crezi?

— Hm ! exclamă sardonie domnul herrigan. Afa- cerea asta nu putea dura

în veci. Nu-și mai încăpeau în piele, ăsta-i adevărul ! Ehe, multe o să

mai vedem noi! ... Și acum, bai, e timpul să plecăm, ce zici?

— Ai dreptate, incuviință domnul Tiernan, afec- tat. Multe o să mai

vedem ! Circumscripţiile noas- tre-s cele mai babane din tot orașul,

cine nu știe asta. Și dacă-n ultimul moment le trazem clapa — să, vedem

pe unde-și scot cămașa. e

Puse un deget dolofan pe spinarea nasului său borcănat, stacojiu, și se

uită chioriș la domnul Rerri- gan. > d !

— AL uraculu «le bine le mai potrivești ! i vesel scundul politician. 3

7

Se duseră la MeKenty separat, ca să nu. presia că s-au înţeles și se

salutară ca doi oan

r

care de mult nu se mai văzuseră. , - a

— Ah, aşa fasa, Pat. Da! dumneata cum o mai duci? î Asa ȘI a$a. Î

_ Și circumscripția ? Crezi c-o să mearg; - în

noiembrie ?

Cute adinci apărură pe fruntea grasă a dom: ʼTiernan.

— Încă nu știu.

Această conversaţie avea loc de hatirul domnului MeKenty, căruia nici

prin gind nu-i trecea ci cei doi puseseră la cale o infamie.

Mare scofală n-a ieşit din conferinţa, lor, atit doar că au discutat

despre circumscripţii, cumul de funcții, despre ce ar putea avea de

gind Zeigler să facă cu circumscripţia a douăsprezecea, dacă Pinski

avea șanse într-a, șasea, Schlumbohm într-a douăzecea și a:a mai

departe. Noii candidaţi republicani întunecan orizontul vechilor

circumscripţii democrate, pină atunci sigure.

— Şi ce se mai aude cu circumscripţia întiia, Berri- gan? întrebă

Ungerich, american, de origine ger- mană, un om viclean, deșirat și

taciturn. Ungerich izbutise să intre bine sub pielea lui MeKenty, mai

mult decit reușiseră vreodată Kerrigan sau Tiernan.

— O! circumscripţia întiia merge strună, răs- punse Kertigan, cu

şiretenie. Da” ce poţi ști dina- inte? Tipul ăla, Scully, cloceşte

ceva, dar nu cred c-o să facă mare lucru. Mai ales dacă avem, ca de

obicei, ajutorul poliţiei...

Ungerich era mulţumit; în circumscripţia lui trebuia să lupte impotriva

unui rival cu numele de

Glover. care arunca în stinga şi-n dreapta bani cu nemiluita. Aşa, că

de data asta, Ungerich avea nevoie de sume mult mai importante ca să

fie ales. La fel şi Duvanicki. ă

În cele din urmă, Mekenty se despărţi de gealaţii lui, Tiernan şi

Kerrigan, mai afectuos ca, niciodaţă. N-avea, incredere deplină în ei,

nu prea-i plăceau şi nici metodele lor — i simplu banditești — dar erau

nişte i si

— Mă bucur că peniru voi, Pat şi Mike lu par să meargă bine, spuse dînd

din cap către fi, în parte. O să avem nevoie de efortul neprecuj

tuturor. Mă bizui că o să fiţi la înălțime. Vr ieşiţi primii. De

altfel, noi o să avem în vedere a. cînd vom da fiecăruia răsplata ce i

se va cuveni

— O, mai e vorbă? poţi să te bizui pe mine zise domnul Kerrigan, cu

însufleţire. Anul e ceva mai greu, dar încă nu ne dăm bătuţi.

— Aşa zic şi eu, şeful! Asta e valabil și per niine, strigă domnul

Tiernan, cu o voce spartă. Cred c-am să fac ce-am făcut şi pînă acum.

— Bravo ţie, Mike ! îl încurajă Mclsenty, puuin- du-i binevoitor o mînă

pe umăr. Și ţie, Kerrigan. Ale voastre sînt circumscripțiile cheie și

noi știm asta. Mi-a părut totdeauna rău că şefii partidului democrat

n-au catadicsit să vă dea ceva mai ca lumea decit un loc în Consiliu ;

data viitoare, însă, puteţi fi siguri, îmi pun toată trecerea în joc.

Intră înapoi în casă şi închise ușa. ,

Afară, vintul rece de toamnă mătura frunzele și paiele de pe trotuar.

Kemigan și Tiernan, deși im- preună, mergeau fără să scoată un cuvint,

pină ce

ajunseră la o sută de metri de bulevardul Van Buren.

— Bun papagal, ce zici? începu domnul Tiernan, aruncînd o ocheadă către

domnul Rerrigan, la lumina

unui felinar

— Da, aşa le merge sura totdeauna cînd sint. la ananghie. Promit marea

cu sarea, hm !

— Şi asta după zece ani de trudă ! Cred c-am aştep- tat destul ! Mă mir

că nu s-a gîndit la asta in iunie, la congresul partidului democrat. i

— Pe dracu ! Măi, Mikey... și domnul Kenigan avu un zimbet sumbru. Ce

copil rău esti. Prea te îndeşi repede la plăcinte ! Xiai ai răbdare şi

tu doi- patru-șase ani, ca Paddy Kerrigan și toţi ceilalţi.

— Ei bine, eu unu! nu mai astept, mirii demuul Ti ran. S-aştept pînă mi

“-0* lungi wrechile?,..

— Și eu m-am săturat, îi ţ n : isonul domnul Kerri- gan. Ascultă, avem

noi un sistem care face m treaba aia la unu?. Ce zici? TI]

334

DE

— Exact! conchise domnul Tiernan. Şi se indreptară liniștiți spre casă.