CAPITOLUL XXXVIIL

Răzbunarea lui Ailcen

Seducătorul domn Polk Lynde se sculă într-o dimineaţă hotărit să ducă

la bun sfirgit povestea ge amoroasă cu Aileen şi anume — își zise el —

asta țrebuie să se întîmple chiar azi, cel mai tîrziu miine. Wrecuse o

bună bucată de vreme de cînd luaseră masa impreună şi cu toate că mereu

încercase s-o vadă, Aileen, care-şi dădea seama, că era datoare să se

mai gindească înainte de a-şi pune în primejdie viitorul, îl ocolise.

Înţelesese acum, în faţa stăruin- elor lui Lynde, că nu mai putea

tergiversa, conti- nuind să adopte atitudinea unei femei cochete şi

indiferente. Dar marea personalitate a lui Cowper- wood, care pentru ca

avea o semnificaţie covîrşi- toare, continua, fără voia ei, să o

subjuge. Şi asta o tulbura, o zăpăcea, lăsînd-o pe ginduri. Altă femeie

în locul ei, dacă ar îi trecut-prin cite trecuse ea, nu ar îi şovăit o

clipă — mai ales acum, după ce aflase şi de povestea, cu doamna Hand.

Aileen însă nu se putea hotări; îşi aducea aminte de toate promisiu-

nile și declaraţiile de dragoste pe care şi le făcuseră, în tinereţe şi

tot nu putea renunţa la amăgirea atit de inconsistentă a unei posibile

reîntoarceri a lui Frank la ca. .

Pe de altă parte, nu-i era uşor să-l evite, să-l ducă cu vorba sau să-l

înlăture pe Polk Lynde, acest ai en- turier de salon, acest pirat al

dragostei. Lynde (ra un om hotărit și, în privinţa asta, semăna cu

Frank iar în materie de femei tactica lui era şi mai îndrăz- neaţă ca,

a acestuia. După o lungă experienţă învă- ţase că femeile sint

schimbătoare, că au o fire nesta-

tornică, chiar şi atunci cînd dorese ceva din toată inima. Ca, să le

cucereşti, trebuie să ai o mină de fier. sa!

ri . = FR 99

*

i

Da aici i se trăgea proasta lui reputaţie, In cînd dejunaseră impreună,

Aileen făcuse ac. descoperire. Ochii lui negri, gravi, aveau o a

inselătoare. Aileen simţea că înaintează pe un E la capătul căruia va

fi nevoită să cedeze în fața voinţ lui şi totuşi se dusese să ia masa

cu cl. |

Lynde, nemulţumit însă de veşnicele aminări a] lui Aileen, se hotărise

să obţină un răspuns definitiv câr: trebuia să-i fie favorabil. De

aceea, în acea zi la. ara zece dimineaţa îi telefonă şi, pe un ton glu-

m-ţ, îi reproşă sovăiala și capriciile. O întrebă dacă nu i-ar face

plăcere să admire o colecţie de tablouri aparţinind unui cunoscut al

său şi apoi să meargă împreună să danseze la o petrecere aranjată de

nişte prieteni neinsuraţi. La răspunsul lui Aileen că nu are nici un

chef, Lynde o rugă să se scuture puţin.

— Admiratorii dumitale au mult de suferit, o tachină el amabil.

Aileen îşi închipuia că procedase cu mult tact amînind puţin — dar

nicidecum definitiv — duelul cu Polk, cînd, la oră două după amiază,

auzi soneria de la intrâre şi Lynde fu anunţat.

— Domnul a spus că ştie sigur că sinteţi acasă, explică feciorul care

primise un dolar, și vă roagă să-l primiţi numai o clipă. N-are să vă

reţină decît un moment.

Aileen, luată prin surprindere cu atîta îndrăz- neală, curioasă să afle

dacă nu avea să-i comunice ceva, interesant, nemulțumită în fond de

şovăielile ei, oarecum fascinată de acest admirator asiduu şi

aducîndu-şi aminte de felul glumeţ și tandru în care-i vorbise la

telefon, hotări să coboare. Se sim- ţea, singură : tocmai citea o

carte, îmbrăcată într-o elegantă rochie de interior mov. cu guler si

manşete de hermină.

— Condu-l pe domnul in salonul de muzică, porunci ea, feciorului,

îndreptindu-se într-acolo. Dar de îndată ce-l văzu, i se tăie

respiraţia, căci prezenţa lui Lynde nu o lăsa indiferentă. Își dădu

seama, că refuzul ei de a-l vedea. doyedea că-i e frică. Acum şti ,

at ni-l 8porea puterea de Tozistenţă

a. 1 Ea] an fiti A Fa j i : %- PRR 2 orozoni: cani Aileen, incercind

să-l braveza.

“on! i ă te văd aşa repedo după telefo- O Ă evoptiun, SĂ, Cred că e

prima oară că vii la

în do azi din vrei să-ți scoţi paltonul și pălăria

Li. Nu 2 aleria de tablouri? E mai multă

i să vii. 5 to că o să-ți placă unele pinzo.

jumină ȘI Pi să accepte orice pretext ca să-și pre-

Lynda, vizita şi dornic să potolească evidenta

nea o dui Aileen, primi, pretinzind totuși că neliniste. Si stea numai

un moment. vis că ru doar să te mai văd o clipă. N-am putut

ist tentaţiei. Uimitoare galerie. Imensă ! Por- ISz dumitale ! Cine l-a

făcut? A, văd, Van Bcere, ir did piesă. Încintătoare!

“O examină pe Ailcen, apoi se uită din nou la ta plou, în care, cu zece

ani mai tinără, optimistă, plină do încredere în viaţă, ţinind în mină

umbrela în dungi albastre şi albe, stătea pe o bancă de piatră intr-un

peisaj olandez,,cu cer şi nori. Sedus, atit de tablou cit şi de model,

Lynde se întrecea în a-i face complimente. Astăzi modelul era mai

implinit, cu obrajii mai colorați, cu pielea feţei mai puţin fra- gedă,

aşa cum se întimplă cu tenul multor femei o dată cu trecerea anilor ;

şi totuși mai era încă foarte frumoasă — o floare auperbă, dar o floare

de afirşit do vară.

— Da, da, nite şi un Rembrandt. sînt uimit! Na ştiam că soţul dumitale

are o colecţie atit de remar= cabilă. Văd că are un Israels, un G6râme

şi un Meis- sonier ! Dumnezeule, este într-adevăr o colecţie

remarcabilă. Ă

— Unele-piese sînt excelente, spuse Aileen, îmi- tindu-l pe Cowperwood

şi pe alţii, egal de compe: tenţi, cu timpul însă o să scoatem citeva

din ele —acest Paul Potter, şi Goya de colo—pe măsură ce găsim altele

mai bune. |

Pi A . Repeta caca ce de atitea nind. N i E

Bi deodată : Acum, spunc-mi, de ce nu vrei s;

Convinsă că de aici înainte conversaţia cu 7, laase o întorsătură

firească şi impersonală, Aj] devenise mai stăpină pe sine, interesată

de ce sp S el şi încintată de discreta şi plăcuta lui prezeni;, Pentru

ea era clar acum că Lynde nu se gindise deci, la o simplă vizită de

politeţe, iar el, în acest tim 0 examina cu atenţie, curios să

descopere efectul ps care atitudinea lui indiferentă şi politicoasă o

avea asupra ei. După o examinare foarte superficială a tablourilor,

zise :

— Am fost totdeauna intrigat de casa asta, Ştia, bineinţeles, că a fost

făcută de Lord şi toată lumea spunea că e îrumoasă. Acolo e Bufrageria,

cred?

Ailcen, foarte mîndră de casa ci, deși nu o putuso folosi drept cadru

al aspirațiilor mondene, îu încin- tată să-i arate restul odăilor.

Lynde, un om obiș- nuit cu locuinţe de 6 rafinată splendoare — casa lui

părintească fiind una din cele mai fastuoase — simula un mare

entuziasm. Comenta, pe măsură ce înain- tan, bunul gust al

ornamentaţiei şi al sculpturilor în lemn, precum şi planul, inteligent

și agreabil întoc- mit, al odăilor, dispuse în aşa fel incit 8ă creeze

mici gi elegante perspective. - — Stai puţin, spuse Aileen, cînd

ajunseră la ușa dormitorului ei, nu ştiu dacă aici nu e dezordine,

Mi-ar plăcea să-l vezi.

- Deschise uşa, privi şi apoi il chemă.

— Vino, poţi să intri.

Intră. în — O] cît de fermecător ! Ce multă graţie, in jocul acestor

figurine... o adevărată dantelă, nu-i aşa

Ce minunată îmbinare de culori şi ce bine i se potri- veşta. Îţi

scamănă periect ! :

* Se opri şi privi uriașul covor albastru şi galben dezehis, patul

decorat cu aplicaţii de bronz aurit. > — Foarte frumos, adăugă; apoi

brusc, încetind să mai vorbească despre artă şi mobilă, schimbă tac»

țica. (Aileen era în dreapta lui, iar el între ea, și Ă

Bezi cu mine diseuă Ya îi încîntător !

. | a

n simţi schiinbarea din felul lui de a.se purta dădu seama că vizitarea

casei o puscee fatul ituaţie care putea uşor deveni primejdioasă, Ochii

lui negri şi atrigători erau elocveniti. Oh, n-am nici uu chef să

dansez. Nu-mi tine pă fac Dimic, Eu ss. ia. . Se indreptă cu

indiferenţă către ușă, dar cl v opri cu nina. Mai slai puţin, îi spuse,

Vreau să te între) ceva, ʼToțdeauna încerci să scapi de mine de parcă

ji-ar şi frică. Nu-ţi plac deloc?

— Ba da, îmi placi ; dar nu crezi că ar îi la îcl de agreabil să stăm

de vorbă în salonul de muzică? Aș putea să-ţi răspund şi acolo de ce

caut să te evit. Zimbea cochetă şi fără să-i mai fie teamă.

Lynde suridea şi el lăsînd să ge vadă două şiruri de dinţi regulaţi, de

un alb sclipitor. În ochi avea o privire de o perfidă nevinovăție.

— Ba da, ba da, dar îţi stă aţit de bine în odaia dumitale... Nu mă

pot; hotări să plec.

— Totuşi, spuse Aileen, continuind jocul, dar puțin stinjenită, cred că

mai bine am cobori. Sper că am Bă-ţi plac tot atât de mult și în salon.

Făcu un pas, dar ee simţi oprită de un braţ egal în forță cu al lui

Cowperwood, prea puternic ca £ă i se impotrivească. Lynde era un om

viguros.

— Nu e frumos să te porţi astfel ! Esti în casa mea, Ar putea să intre

cineva. Ce te face să crezi că te poţi purta, astfel cu mine?

„— Ce mă face? întrebă el, aplecindu-se peste ca. ţi mingiindu-i

braţele pline cu miinile lui bronzate, "Poate că nu, ceva precis.

Persoana dumitale e un motiv în sine. Nu ţi-am spus atunci, cînd am

luat masa împreună la Alcott, ce dulce eşti? N-ai înţeles atunci? Eu

credeam că da...

— Ba da, mi-am dat seama că poate îţi plac. Se vedea. Dar atit... ei,

cum poţi îi atit de îndrăzneţ î Nici prin gind nu mi-a trecut! Stai!

Cred că vino “cineva ! Aileen se smuci, dar zadarnic. Te rog, dom-

inulo Lynde, dania nr E iep lizat să bapigtă în telul acesta bruta ză

us să I8ă 40 iemeie . . .

potriva voinței el. Dacă te-as fi încurațat puțin.:. Să ştii că mă

supăr. i de «Din nou zimbețal perfid, dezvăluind niste egali şi

strălucitori, şi ochii negri clipind ironia «ki — Zăa, te porți cu mine

într-un hal făr.de, spuse Lynde. Parcă abia ne-am cunoaşte. Îţi „All

teşti ce mi-ai spus atunci, la dejun? Nu tezi

Za „unt. Mi-ai dat să înţeleg că ai să vii la pl

pr ce n-ai venit? i-e frică de mine sau nu-ţi sau şi una şi alta? Ce

delicioasă ești, e splendida * Spune-mi de ce te porţi aşa cu mine!...

Făcu o mişcare, îşi petrecu un braţ pe dup mijlocul ei, stringind-o la

piept și privind-o ţintă în ochi; cu celălalţ îi imobiliză mina. Brusc

işi liji buzele de ale ei, apoi o sărută. pe obraji.

— "ii la mine, nu-i aşa? Dacă nu, de ce mizi spus că s-ar putea să vii?

O ţinea strins în braţe, în timp ce ea continua se zbată. Era pentru

Aileen o senzație necunoscuti 2 aceea a prezenţei unui alt bărbat, Polk

Lynde, singurul om care, în afară de Cowperwood, o atri- sese vreodată,

Dar, aici, chiar în odaia ei — putea veni Cowperwood, putea intra vreun

servitor.

— Oh, dar ce faci? se împotrivi ea, nefiind încă alarmată de sfirșitul

luptei dintre ei şi crezind că, în fond, tot ce do:ea el deocamdată era

mai multă tandreţe din partea ei. Aici, la mine în odaie ! Dacă nu-mi

dai drumul imediat, nu eşti omul pe care mi l-am închipuit... domnule

Lynde ! Domnule Lynde |! “(Se aplecase peste .ea şi o săruta.) Oh, nu-i

bine ce faci ! Crede-mă | Eu.:. eu am spus că s-ar putta Bă vin, dar

asta nu însemna că am să și vin. Și acum dumneata intri aici şi profiţi

de ocazie. .. Eşti odios. Dacă vreodati an avut vreun sentiment pentru

dum- neata, acum s-a sfirșit | De asta poţi fi sigur. Dacă nu-ini dai

drumul imediat, nu ne mai vedem nici- odată, pe cuvintul meu ! Nu, nu !

Jur că nu ! Nu glu- mese ! Oh, te rog, dă-mi drumul ! Să ştii că, țip !

De “ăʼi încolo n-am să te mai văd niciodată | Oh... A fost o luptă

crincenă, dar zadarnică. .

„ax nai tîrziu, într-o seară, Cowperw

O saptăniiui os o găsi pe Ailecn îrcdoniril veseli puri ată, pe

ginduri. Îşi punea la punct o “toaletă de seară. Era tinără şi vioaie

iei făptură, dornică să trăiască, de odinioară, — 000? cum te-ai

distrat astăzi? o întrebă Cow-

— cod, bine dispus Ai Pe ai care îşi spunea, aşă cum iși spunea omul

Ai că daci greşise, avusese o justificare și că aneor ʼ„stiel are să-l

reciștige pe Cowperwood, se poi ca multe femei în ocazii asemănătoare,

mai 2 anlgentă faţă de el.

_ Foarte bine, răspunse ea, Am trecut pe la soţii Hoccksema, dar n-am

stat mult, În noiembrie pleacă în Mexic. Doamnă Hoecksema are un cupeu

din răchită, o drăgălăşenie — ce folos, oricit s-ar da peste cap, tot

urită rămine. Etta se pregătește să intre la, Bryn Mawr. Face tot felul

de mofturi fiindcă își lasă căţelușa și pisica acasă, Pe urmă m-aru dus

la o recep- ţie dată de Lane Oross, apoi la Merrill... vorbea,;

desigur, de marele magazin, şi, de acolo, acasă. M-am intilnit pe

Wabash Avenue cu Taylor Lord şi cu Polk Lynde ...

sa Polk Lynde? E un om interesant ?

— Da, este, răspunse Aileen. N-am întilnit încă an om de lume atit de

perfect. Are nespus de mult farmec. E ca un băiejandra și totuşi,

dumnezeule, ce bine pare să cunoască viața !

— Da, am mai auzit. N-a fost amestecati în poves- tea cu Carmen

ʼTorriba, acum cîțiva ani ? Cowperwood făcea, aluzie la o dansatoare

spaniolă care venise în. Statele Unite şi de care Lynde, pare-se,

fusese teribil . de îndrăgostit,

— Ba da, zise Aileen, ostilă. Dar ce ţi-a venit? pi sau fără asta, tot

fermecător rimiîne. Mie îmi place. : ! al DA — Am spus şi eu, așa...

Dar ce te deranjează, dacă

pomenesc de ceva atit de ʼneinsemnat î

— Lasă, am auzit şi eu de întimplar

„ Aileen, pe un ton glumeţ. Te ci i . 320 :

d dili

4

— Ce vrei să spui? întrebă Cownerwo, atent. i ă |

se cineva şi aşa are să se şi intimple. Dacă (e inte-

— Oh, te cunosc eu.., repetă ea, r | , E ip totodată pregătită să se

apere. Îţi închipui resează, pot să-ţi spun că am şi găsit : ] stau

totdeauna cuminte acasă... să fac pe Cowperwood A ine Inca, Ciara icu

ue oc pusă şi iubitoare... în timp ce tu te agii i critic, totusi 1R40

e NEG ea Sa oaia, Ea femeile? Ei bi flă că, ti Su dător, înainte ca el

să poată spune ceva. Cobori scă-

SIE 1001 Ca păsa acu DU Ș au de ce vo rile, în camera de muzică de

unde, după citeva minute de Lynde. Spui asta numai ca să mă îndej

incepură să se audă acordurile celei de-a doua Rap- el, în caz că mi-ar

plăcea. Ei bine, fac ce sr sodii ungare cîntată cu sentiment şi, de

data asta,

cu neobișnuită emoție. În felul în care o interpreta, Aileen își puse

toată durerea și disperarea ei nemăr- ginită. Lui Cowperwood îi

displăcea profund ideea că un om încrezut ca I.ynde — atit de frumos,

de

exact ce mă taie capul. Puțin îmi pasă ce Şi aşa nu mai ţii la mine,

atunci nu văd ce t ranja dacă alți bărbaţi mă admiră?

De fapt Frank nu credea că ar fi putut exist :

a Sr A Ş amabil, de aristocrat — o putuse seduce pe Aileen;

aus adi ŞI Lynde, Las pn pdecit i Să dar ce să facă, așa era. şi pace.

Nu avea dreptul să care alt bărbat, Otuşi instinc „avertiza se plingă.

Se simţea totodată cuprins de un dor nos primejdie. Aileen își dădea

seama că el bănu talgic, de o profundă mihnire, gindindu-se la zilele

ceva şi asta declanșase reacţia ei atit de neaștep de odinioară... Îşi

amintea cum arăta la Phila- Ghicînd sensul cuvintelor lui Aileen,

Cowperwood delphia — o şcolăriţă cu pelerină roşie — în casa ei

străduia, să pară cit se poate de calm. [ j părintească,” plimbindu-se

cu trăsura, călărind. Ce — Aileen, spuse el afectuos, cum poți vorbi

așat frumoasă, ce adorabilă fată cra pe atunci! Şi ce

» 5p , ) p

amantă, încintătoare şi pătimașă. Era oare cu putință ca cl să nu o mai

intereseze deloc? Era oare posibil să găsească pe cineva care să o

iubească cu adevărat și pe care ea, la rindul ei. să-l iubească ? Ce

siraniu ! “îşi zicea el. i

De ce spui asta? Ştii bine că-mi eşti dragă. Nu pot şi nici nu vreau să

te împiedic să faci ceea ce-ţi place, Tot ce vreau este ca tu să fii

mulțumită. Ştii bir cit îmi ești de dragă.

— Da, ştiu exact felul în care ţii la mine, replică SI î a ur 0 3

Aileen, schimbind tonul. Te rog, nu începe iar „Cind, ceva mai tîrziu,

Ailceu intră în sufragerie, cu vechea poveste, M-am săturat. Știu

foarto intr-o rochie de mătase verde, de nuanţa aramei pe bine ce faci

şi am aflat şi despre doamna Hand. care timpul îşi lăsase patina, cu

părul strins într-un Pină și ziarele vorbesc despre asta. În ultima

săp- coe înalt, o privi şi nu se putu împiedica să n-o admire, tămînă

n-ai stat acasă decit o singură seară şi atunci Sufletul ei părea

tînăr, deşi zbuciumat, sufletul unei

femei indrăgostite, pasionată şi sfidătoare. Cowper-.

abia dacă te-am zărit. Nu-mi mai spune nimic!

Nu te preface că eşti îndrăgostit de mine. Vechea wood se gindea ce

lucru îngrozitor este dragostea

şi focul ei mistuitor, cum ajunge să ne prostească, 3

placă. Să nu crezi că nu ştiu cine este ultima ta ÎN Vai O (aL pasiune.

Dar să nu începi să te“tingui şi să-mi ceri „Na sintem altceva decit

instrumentul unui imens socoteală dacă ies în oraş cu alţi bărbaţi și

dacă imi impuls creator”, gîndi. O bucată de reni, Yorbi va place

vreunul, ceea ce cu siguranță că are să se spre tot felul delueruri —

despre viitoarele alegeri, întîmple, Și eînd se va întîmpla, cred că-ţi

dai seama » Spre un car cu afişe pe care scria : „,Vreţi să

că va fi numai din vina ta. Atunci să nu te plingi. „pe Cotperwood să

pună mi

N-are să-ţi ajute la nimic. M-am săturat să stau acasă BE Asta, nu mesi

ca o proastă ; ţi-am rani spus asta de-o sută de ori. Na „Apoi îi poves

crezi, dar vei vedea, ʼȚi-am spus, am, să găsesc eu ” publicanilor “n

Di isa

342

de magherniţă în lemn, nevopsită, cu bip de lume, unde avusese ocazia

să asculte care-l înjurau cu vehemenţă,

— La început am vrut să pun oratorului citeva întrebări, adăugă el, dar

m-am răz

Ailcen, fără voia ei, zimbea. Cu toate păc Frank eră totuşi un om

remarcabil — p orașul pe jăratec ! Dar la urma urmei ce-i ; cit de

minunat este dacă se purta, urit; cu c

— În afară de Lynde, ai mai întîlnit; pe cint să-ți placă ? o întrebă

el, parcă în glumă. Ar | amănunte, dar nu voia s-o irite prea mult.

„Aileen, care-l observase cu atenţie, fiind si „vă relua, acest

subiect, îi răspunse : :

— Nu, unul îmi ajunge, . —. Ce vrei să spui? continuă el, blind, —

Exact ce-am spus, unul îmi ajunge ! A — Vrei să spui că eşti

îndrăgostită de Lynde? — Vreau să spun. . . şi aici se opri ca să-l

priveasci, sfidindu-l. În fond, ce-ţi pasă ce vreau să spun ! Da, îl

iubesc. Dar ce te interesează ? De ce-mi pui între- bări? Ce fac eu

n-are nici o importanţă pentru tine, Nu ai nevoie de mine. De ce stai

și scormonești lucru- rile, de ce mă tragi de limbă? Dacă pină acum nu

te-am înșelat, n-am făcut-o din consideraţie pentru tine. Să zicem că

m-am îndrăgostit... Ce-ţi pasă ie? E — Îmi pasă foarte mult ; știi bine

că-mi pasă. De ce vorbeşti așa? |

— Da, iţi pasă... se înfurie Aileen, știu eu cum îți pasă ! Uite, am

să-ţi spun ceva — indignată de impasibilitatea lui, nu se mai putea

stăpini. ÎL iubesc pe Lynde şi, mai mult, sînt amanta lui. Am de gind

să continui să-i fiu. Dar tu nu te sinchisești! Uf!

Privirea ei arunca, flăcări, sîngele i se urcase în obraz. Răsulla

anevoie.

Auzind aceste vorbe rostite la furie, dezlănțuite de lung: lui

indiferenţă, Cowperwood o fixă cu acea privire aprigă, prin care uneori

ținea piept vrăjma- şilor săi. În aceeaşi clipă se gindi ce ușor i-ar

fi fost Bi-i facă viaţa insuportabilă: lui Aileen şi g: AA

| pune pe Lynde, dar după un moment hotări că nu ar

avea rost. Nu din slăbiciune ci, dimpotrivă, peulru că era conştient de

puterea sa. Ce drept avea să, fie clos? Se purtase urit cu ea, destul !

Indignarca ini se transformă bruse într-o profundă durere. Se sindi 12

Ailcen, la el, la viaţă, cu marasmul ei de doriuţi şi nevoi. Nu o putea

învinui pe Aileen. Incontesta.liii, Lynde era un bărbat bine,

Cowperwood nu dorea niici să se certe cn Lynde, nici să se despartă de

Ailcen, Pentru moment, nu voia decit să inlrerupi o: relaţii intime cu

ea şi să aştepte ca Ailecn si deci singură. Poate că, nesilită de

nimeni, ya voi să-l piri- sească. Poate că dacă el va întilni

vreodatiăr ferncia, visurilor sale, cele. întimplate ar putea constitui

un motiv întemeiat ca s-o părăsească. Femeia visurilor sale — unde era?

Pină acum nu o găsise.

— Ailcen, îi spuse cu blindeţe, nu yreau să te văd atit de amărită. De

ce, la urma urmei? Cind s-a intimplat ? Vrei să-mi spui?

„— Nu, n-am să-ţi spun, răspunse ea, cu amără- ciune. Nu-i ireaba ta şi

n-am să-ţi spun. Şi de ce întrebi? Tot nu-ţi pasă! ă

— Ba, dimpotrivă, mă interesează foarte mult, replică el rece, aproape

brutal. Cind s-a întîmplat? atîta lucru poţi ʼsă-mi spui ! Dar privirea

lui, care incepuse prin a fi glacială şi necruțătoare, deveni caldă,

aproape afectuoasă. Voia să afle.

— Nu de mult, de o săptămînă! preciză Aileen, ca hipnotizată. „ —ȘI de

cînd îl cunoşti? o întrebă Cowperwood, curios, =

„— De vreo patru-cinci luni. L-am curoscut iarna

trecută, . E i „Ba — Şi ai făcut asta pentru că-l iubeşti, sau numai ca

să te răzbuni pe mine? - » IE ial = Amintirile frumoase din trecutul

lor îl împiedicau să creadă că Ailcen încetase să-l mai iubească. ale

Ridicînd iritată din umeri, izbucni: E:

Hu

faţa mea şi-ţi permiţi să-pii pui întrebă de atîta vreme, nu te-ai mai

uitat la min farfuria de dinaintea ci și vru să se scoale

— Stai puţin, Aileen, se mulţumi să spu perwood, aşezind calm cuțitul

şi furculita furie. Privea peste masa elegantă pe care ria, serviciul

de porțelan de S&vres, faruri desert cu fructe frumoase erau rinduiie

sub ] catifelată a unor abajururi de mătase. Ailce în fața lui. Aș vrea

să nu vorbeşti aşa cu mi bine că nu sînt un imbecil. Şi mai ştii că

orice nu am să mă cert cu tine. Îmi dau foarte bine cum s-au petrecut

luerurile, de ce ai făcul a cum ai să te simţi dacă ai să continui...

Nu-i de ce aş putea face cu... O emoție subiiă îl fă se oprească.

— Da? Asa crezi? izbucnm Aileen, luptind în) triva unei emoţii

similare, care începea să pună pînire şi pe ea. Calmul lui îi trezise

amintiri din ir cut. Ei bine, te poftese să-ţi păstrezi mila penir

tine. Eu, personal, n-am. nevoie -de ea. Am să ni descure şi fără tine.

Şi te rog să mă laşi în pace.

împinse din nou farfuria de dinaintea ei, dar de data asta cu atiîia

putere încît răsturnă un pahar plin cu șampanie. Băutura vărsată lăsă

pe faţa de masi imaculată o pată gălbuie, cu multe colțuri. Se sculă şi

se îndreptă repede spre uşă. Se sufoca de minie, de durere, de ruşine

şi de regrete.

— Ajleen, Aileen, o strigă Frank, fugind după ca, fără să ţină seama de

prezenţa majordomului, care, la zgomotul scaunelor mişeate din loc,

intrase în sufragerie. (Neînţelegerile dintre cei doi soţi nu crau ceva

nou pentru cl). Tu umbli după dragoste, nu după răzbunare. Stiu, îmi

dau seama. Vrei să fii iubită total. Îmi pare rău. Încercă să mă

înţelegi şi pe mine, cum încerc şi eu să te înţeleg. O apucă de braț şi

îi ţinu calea, apoi se îndreptară împreună către salon. Aileen însă era

prea stăpînită, de Da - ca să poată vorbi calm sau să asculte ce voia e

spună. N 1

316

— Dă-mi drumul ! strigă, furioasă, cu ochii zexl- daţi in lacrimi.

Dă-mi drumul ! Ţi-am Spua că nu te mai iubesc ! Ți-am spus că-te urăsc

|! Se smuci și-l înfruntă sfidătoare. Să nu mai îndrăznești să vor-

beşti cu mine ! Atât iţi spun ! Tu eşti vinovat de toata necazurile

mele ! Eşti vinovat de tot ce am ficut şi să nu încerci să tăgăduieşti

! Ai să vezi ! Ai ză vezi tu ! Am să-ţi arăt eu ce am să fac!

Se zbătu, încercînd să scape din strinsoarea lui Cowperwood ; în cele

din urmă, ca de obicei, se dădu bătută şi începu să plingă in, braţele

lui.

E — Da, acuma pling, spuse printre lacrimi, dar asta nu înseamni nimic.

E preaʼtîrziu ! Prea tîrziu |