Capitolul V În care este vorba de o nevastă și de o familie

Dacă îşi închipuie cineva, măcar o clipă, că această inițiativă financiară a dovedit din partea lui Cowperwood grabă sau superficialitate greşeşte în aprecierea dîrzeniei şi perspicacităţii acestui om. Cele treisprezece luni petrecute în penitenciarul districtului din Est i-au dat răgazul să mediteze temeinic asupra vieţii şi asupra felului în care era orînduită şi l-au făcut să adopte o dată pentru totdeauna o atitudine bine chibzuită. El putea, trebuia și era hotărît să conducă singur. De acum nu va mai avea dreptul să pretindăceva de la el decît în calitate de solicitant. Nu mai voia asociații periculoase cum se întîmplase cu Stener și alţii, care îl duseseră de rîpă la Philadelphia. Curajul şi talentul lui pe tărîm financiar îl plasau în fruntea tuturor şi asta o s-o dovedească. Oamenii se vor învîrti în jurul lui ca planetele în jurul soarelui.

Ceva mai mult, după dezastrul de la Philadelphia ajunsese să creadă că niciodată poate nu va mai face parte din lumea bună, în sensul în care aşa-zisa bună societate dintr-un oraş înţelege această expresie; şi meditînd, în clipele de răgaz, își dădea seama că mai mult ca sigur nu-şi va găsi viitorii săi aliați în rîndul celor bogaţi şi bine văzuţi de societate — simandicoşii, care formau o tagmă restrînsă — ci printre debutanţii plini de vigoare care se ridicaseră de jos sau se vor ridica, fără ambiţii de parvenire. Și erau mulţi din ăștia. Dacă va avea noroc şi în urma unor eforturi uriaşe va dobîndi o mare putere în lumea financiară, atunci îşi va putea impune voinţa şi va putea dicta în buna societate. Cu o fire mai degrabă individualistă, ba chiar anarhistă şi fără un grăunte de spirit democratic, temperamental vorbind, ţinea totuşi mai mult cu masele, pentru care avea o mare înțelegere. Aşa se ă poate, într-un fel, explica dorinţa sa de a alege ca asociat pe Peter Laughlin — un om atît de naiv şi ciudat. L-a ales, ca un chirurg cînd îşi caută un anumit bisturiu pentru operaţie, şi, cu toată șiretenia lui, bătrînul Laughlin era menit să nu fie i această asociație decit un instrument în mîinile puternice ale lui Cowperwood, un simplu trepăduș, gata să primească ordine de la această minte ageră şi ascuţită. Deocamdată Cowperwood se mulțumea să lucreze la adăpostul firmei Peter Laughlin & Comp., de fapt prefera chiar astfel; conducînd totul din umbră și evitînd atenția indiscretă a oamenilor, va da încetul cu încetul cîteva lovituriprin care spera să-și dobândească o situație solidă în viața financiară de mîine a orașului Chicago.

Între timp, Harper Steger, avocatul lui Cowperwood, lucra din răsputeri să cîştige încrederea doamnei Cowperwood, care-i bănuia pe avocaţi în măsura în care îl bănuia şi pe îndărătnicul ei soţ. Cowperwood considera demersurile lui Steger ca o măsură preliminară de mare importanţă pentru consolidarea situaţiei financiare și mondene de la Chicago — atît a lui cît şi a lui Aileen. Doamna Cowperwood, o femeie înaltă, cam plinuţă, căpătase în ultimul timp o expresie aspră care însă nu reuşea să șteargă cu totul urmele unei frumuseți trecute acum, care îl interesase cîndva pe Cowperwood. Zbîrcituri pronunţate apăruseră în dreptul ochilor, gurii şi nasului. Avea înfățișarea, unei femei distante, gata oricînd să critice, indiferentă, filistină şi susceptibilă.

Steger, cu abilitatea lui — avea graţia contemplativă a unui cotoi la pîndă — era omul ideal care să trateze cu ea. Nu existase de cînd lumea un tip mai oportunist și mai viclean, dar plin de tact. Deviza lui ar fi putut fi: „Vorbeşte cu blîndețe şi calcă tiptil”.

— Scumpă doamnă Cowperwood, pledă el într-o după masă de primăvară, aflîndu-se în salonașul ei modest din Philadelphia — nu-i nevoie să-ţi spun ce om remarcabil este soţul dumitale, şi nici cît de inutil ar fi să i te împotriveşti. Chiar dacă recunoaştem greșelile lui — şi sînt de acord cu dumneata că are berechet... (doamna Cowperwood părea enervată) totuşi la ce bun să-i cerem socoteală? Ştii... şi domnul Steger, schiţînd un gest de regret cu mîna sa subțire şi elegantă, ce fel de om este domnul Cowperwood şi că n-ar sluji la nimic să-l contrazici. El nu-i un om obişnuit. Un om obișnuit nu trece prin cea trecut el ca apoi ză se ridice la situaţia de azi. E mai bine să renunţi la el, ascultă-mi onsimte să divorțezi. El doreşte şi e gata e viitorul dumitale şi al copiilor. Și, sîntconvins că va fi generos. Acum e foarte iritat de refuzul dumitale, iar dacă ai să te încăpăţînezi, mi-e teamă că veţi ajunge la judecată. Eu, drept să-ți spun, aș prefera să ajungem la o înţelegere amicală înainte ca lucrurile să meargă prea departe. Ştii, desigur, cît am regretat felul în care s-au desfășurat evenimentele. Îmi pare extrem de rău că lucrurile stau atît de prost.

Domnul Steger ridică ochii, cu o expresie mîhnită şi dezaprobatoare. Regreta din tot sufletul curentele potrivnice care conduceau lumea asta zbuciumată.

Doamna Cowperwood, pentru a cincisprezecea sau chiar a douăzecea oară asculta, cu răbdare, acelaşi discurs. Va să zică Frank n-avea de gînd să se întoarcă la ea, iar Steger îi arăta tot atîta prietenie ca oricare avocat. Şi apoi, îl socotea o relaţie agreabilă. Cu toată profesia lui machiavelică, avea încredere în el, dar numai pe jumătate. Steger expunea mai departe, cu tact, punctele importante.

În cele din urmă, la a douăzeci şi una vizită, în aparenţă foarte îngrijorat, îi aduse la cunoștință că soțul ei era hotărît să n-o mai ajute cu bani și să înceteze de a mai plăti cheltuielile ei şi ale copiilor, că n-avea de gînd să-i mai dea nimic pină ce tribunalul nu va fixa suma cuvenită, şi că el, Steger, se vedea silit să se retragă. Doamna Cowperwood înțelese că era nevoită să cedeze şi-şi formulă pretenţiile. Dacă soţul ei va depune în numele ei şi al copiilor două sute de mii de dolari (suma fusese sugerată de Cowperwood) şi dacă mai tîrziu îi va găsi o situaţie fiului lor, Frank junior, ea acceptă divorțul. Dar toate astea îi displăceau profund. Era clar că asta va însemna un fel de triumf al lui Aileen Butler, ceea ce de altfel a şi fost. Dar, la urma, urmelor această femeie decăzută fusese complet compromisă în Philadelphia. Era puţin probabil că Aileen va mai cuteza vreodată să ridice capul, în societate, oriunde s-ar afla. Consimţi să facă o cerere redactată de Steger şi graţie manevrelor acestui domn abil, cererea a fost înaintată tribunalului în cea mai desăvîrșită taină. După vreo şase săptămini apăru un mic paragraf în trei din iucnalele din Philadelphia, prin care se aducea la cunoştinţă pronunțarea unui divorţ. Citind acest paragraf doamnei Cowperwood nu-i veni să creadă că evenimentele stîrniseră atît de puține comentarii. Se temuse de o publicitate mult mai mare. Habar n-avea de campania subtilă, de demersurile juridice și de concursul obţinut din partea presei de către avocatul abil al soţului ei. Cît despre Cowperwood, cînd văzu, cu ocazia unei vizite la Chicago, anunţul într-un ziar, oftă uşurat. În sfirșit, se terminase! Acum se putea căsători cu Aileen. Și-i trimise o telegramă enigmatică de felicitare. Cind o citi, Aileen simţi un fior de fericire.În curînd va deveni soţia legitimă a lui Frank Algernon Cowperwood, financiarul care debutase în mod atît de strălucit la Chicago. Şi pe urmă...

„O! exclamă ea cînd primi telegrama la Philadelphia. Ce minunat ! Acum voi fi doamna Cowperwood ! Doamne, doamne !”

Prima doamnă Cowperwood, cînd se gîndea la legătura bărbatului ei cu Aileen, la falimentul, la închisoarea, la operaţiile extraordinare cu ocazia falimentului Jay Cooke şi la actuala lui ascensiune în lumea financiară, considera tainele vieţii ca pe un lucru de neînțeles. Trebuia să existe un Dumnezeu — scrie şi în Biblie. Soţul ei, oricît ar fi el de imoral, nu putea, fi cu desăvîrșire rău — copiii îl iubeau, iar el avusese grijă, cu prisosință, de viitorul ei şi al lor. Cînd îl arestaseră nu fusese desigur mai vinovat ca mulţi alţii care erau liberi. Totuși fusese condamnat, lucru de care ei îi păruse întotdeauna rău. Era un om capabil și necruţător. Nu prea știa, ce să creadă despre el. Singura persoană într-adevăr vinovată era Aileen Butler — femeia aceea decăzută, vanitoasă, proastă și fără frica lui Dumnezeu, care îi sucise capul lui Frank şi cu care probabil se va căsători. Dumnezeu să o pedepsească, desigur. Trebuie s-o pedepsească. Și astfel, doamna Cowperwood se duce în fiecare duminică la biserică și se străduia să creadă că orice s-ar întâmpla, până la urmă dreptatea va învinge.