Povestim și cântăm de-acel conte cu drag

Ce-odat locuit-a castelul,

Azi când un nepot al fericelui moșneag

Îl face pe însurățelul.

Fusese acela în sfântul război,

C-onoare luptase pin multe nevoi;

De pe cal când se dete întors înapoi

Găsi cetățuia lui susă —

Dar slugile, averile dusă.

Acum, conțișorule, acasă că-mi ești...

Dar afli mai rău cele toate,

Căci vânturile trec neoprit prin ferești

Și vin prin odăile toate.

În noaptea de toamnă ce-ar fi de făcut?

Ah! multe de-aceste mai rău le-am trecut.

Vede-se-va mâne ce-ar mai fi de făcut.

Deci iute, în luna bălaie,

În vechiul crevat și în paie.

Și cum el de voie-i așa ațipea,

Sub pat se mișca ceva pare.

Guzanul foșnească oricât și va vrea...

De-ar avea vo fărmioară, cum n-are!

Dar iute!-un pitic se arată deodat

C-a lampei lumină el e spițelat.

Cu mutra lui gravă de-orator încercat

La picioarele contelui vine,

Ce nu doarme, să doarmă voire-ar!

Permisu-ne-am noi sărbători aici sus

De când părăsiși aste sale.

Și când te credeam îndeparte-ncă dus,

Gândeam să petrecem încale,

Și dacă dai voie și nu te înfrici

Petrece-or în gură-îndemână, pitici,

N-onoarea miresei bogate și mici.

Iar contele-n visu-i răspunde

Serviți-vă numai orunde.

Și ies trei călări ce se mișcă ușor,

Ei stătuse sub pat pân-aice,

Le-urmează un cor cântător-sunător

De chipuri posace și mice.

Și car după car ce-s cu toate de rând

De-ți trece vederea ș-auzul văzând,

Cum este-n castelele regilor rând.

În căruța aurită în fine

Mireasa cu oaspeții vine.

Ș-aleargă cu toții acuma-n galop

Să-și aleagă în sală locșorul.

La-nvârtit și la valț și la veselul hop

Își alege oricare odorul.

Ș-acum țiuie, scripcăie, sun zurăind,

Se rotesc și foșnesc, șușăiesc șfârâind,

Țistăiesc, poșpăiesc, șopotesc, zbârâind.

Conțișorul privește și sigur

El crede că zace în friguri.

Ș-acum clappai și dappai și rappai, așea

De laiți, scaune, mese.

La masa cea mare oricare ar vrea

Să stea lângă puicele-alese.

Ș-aduc cârnăciorii, jamboanele mici

Și păsări și pești și fripture pitici

Și vinul înconjură mesele mici,

Și vuiesc, gălăgesc pân- dispare

Întreag-arătare-n cântare.

Vreți ce s-a-ntâmplat mai departe să zic.

Să tacă-atunci zvon și cântare

Ce-atât de gentil el văzuse în mic

I s-a dat ș-a gustat el în mare.

Și trâmbițe, sunet, cântări, tărăboi

Și căruți, călăreți, de mireasă convoi,

Ei vin și s-arăt și se pleacă la noi

Oameni mulți și-n voia lor bună —

Așa fu și va fi totdeună.