De ce n-aflăm în împlinirea dorințelor din astă lume,

Acea sublimă fericire ce înainte-i am visat,

De ce în cruda voluptate, de ce într-un strălucit nume

N-afli nimic — nimic din ceea ce-n astă lume-ai căutat.

Bacanta-ți dă corpul de neauă, ochirea desperată, clară.

Ce pătrunzând nervii din tine, de voluptate tremuri tu;

Sărutul ei poate fi dulce, cu toate-asta, gura-i e-amară,

Nu-i dulce gura ce la mie nainte-ți li se prea dădu!

Și gloria te chinuiește — e un supliciu ce apasă,

Mărirea e apăsătoare, insomnia e plata ta;

Și vinu-n loc să lumineze a ta privire-ntunecoasă

Mai mult te face să vezi răul, micimile din lumea ta.

Nu împlinirea cea aievea a celor ce dorești în lume,

Numai dorința după ceva e tot ce-i dulce pe pământ;

Dorința, iubirea de fală, ambiția după un nume,

Îmbletul după mărire: te fac numai mai fericit.