Cereți cânturi de iubire:

Niciodată n-am iubit ­-

Vesel cânt de fericire?

Fost-am eu doar fericit?

Nu, de când eu sunt în lume

Nimeni, nimeni pe pământ

N-a zâmbit l-a mele glume,

N- ascultat al meu cuvânt.

Nu, de când eu sunt pe lume,

Fericirea n-am băut;

De râdeam cu veselie,

Eu în veci m-am prefăcut...

Am întors apoi cojocul

Când iubirii-mi s-ofereau;

Le-am fugit — și râsul, jocul,

Cu mândrie le-am respins.

Plin de nevinovăție

În aceia tineri ani,

Eu primeam cu bucurie

Tot ce s-ar fi oferit.

Astăzi ea mă înconjoară,

Astăzi eu blestăm și fug.

A mea inimă fecioară

N-a primit. — Azi nu voi jug.

*

Ah, odat orice femeie

Mie-un înger se părea,

Pe-orișicare-aș fi iubit-o,

Ce primea iubirea mea.

Dar vai! cine-o să se uite

La copilul cel ciudat

Cu-a lui plete lungi zburlite

Și cu ochiul turburat?

Aveam spirit, dar prea fine

Păreau glumele-mi la proști.

Cei bătrâni credeau că anii

Le da drept să nu m-asculte.

Astăzi, voi, femei, iubire

Mi-oferiți — azi n-o voi eu.

Azi bătrâni cer aprobarea-mi,

Vor s-asculte sfatul meu.

Dară astăzi cu mândrie

Eu nu voi să le răspund.

Ah! vor ști ei vreodată

Câte lacrimi eu am plâns?