Din noaptea vecinicei uitări 

În care toate curg, 

A vieții noastre desmierdări 

Și raze din amurg, 

De unde nu mai străbătu 

Nimic din ce-au apus — 

Aș vrea odată-n viață tu 

Să te înalți în sus. 

Și dacă ochii ce-am iubit 

N-or fi de raze plini, 

Tu mă privește liniștit 

Cu stinsele lumini. 

Și dacă glasul adorat 

N-o spune un cuvînt, 

Tot înțeleg că m-ai chemat 

Dincolo de mormînt.