Doină, doină, greu îmi cazi

Din pădurea cea de brazi,

Și cu jale îmi răsuni

Din huceagul de aluni,

Și m-adormi, m-adormi cu drag

Pin frunzișul cel de fag.

Cine sună-n cetine,

Doinițe, prietene,

Diu, diu, diu, de-a codrului,

Că doina-i care-o cântai —

Tragănă-ne, tragănă,

Frunza-n codru leagănă.