Ea-și urma cărarea-n codru.

Eu mă iau pe a ei urmă,

Când ajung cu ea alături

Răsuflarea-mi mi se curmă.

Mai răsuflu înc-o dată,

Zic o vorbă, ea tresare

Și se uită-n altă parte

Și răspuns de loc nu are.

Dar mereu de ea m-apropiu

Și vorbesc și îi dau sfaturi;

Ea se apără c-o mână

Și se uită tot în laturi.

Când pe talie-i pun brațul,

Ea se frânge, va să scape,

Dar o trag mereu spre mine,

Mai aproape, mai aproape.

Mai nu vrea și mai se lasă.

Capul ei mi-l pun pe umăr,

Pun pe ochii-nchiși, pe gură,

Sărutări fără de număr.

Și la piept o strâng mai tare.

Răsuflarea-mi se sfărșește;

O întreb de ce-i mâhnită,

O întreb de mă iubește.

Iar ea ochii și-i deschide

Mari, puternici, plutitori:

Îmi ești drag din cale-afară,

Dar obraznic uneori.