Născute-abia izvoare stau de sfadă

Deprind copile oceanica lor limbă

Și trec spărgându-și albia lor strâmbă

Prin lunci mulțime și prin stânci grămadă.

Din munte-aleargă și la șes se plimbă

Colo-n cuibar de ape fug să cadă,

Colo cu șir de valuri fac paradă,

Aceleași sunt deși mereu se schimbă.

Cu adâncimea apei s-adâncește

Din glasul lor a sunetului scară

Devine tristă, rânduri-rânduri crește.

Pân- ce urnindu-se în marea-amară

Un fluviu mândru ce-ostenit mugește

Trecutul glas cu totul și-l uitară.