La steaua care-a răsărit 

E-o cale-atît de lungă, 

Că mii de ani i-au trebuit 

Luminii să ne-ajungă. 

Poate de mult s-a stins în drum 

În depărtări albastre, 

Iar raza ei abia acum 

Luci vederii noastre. 

Icoana stelei ce-a murit 

Încet pe cer se suie; 

Era pe cînd nu s-a zărit, 

Azi o vedem și nu e. 

Tot astfel cînd al nostru dor 

Pieri în noapte-adîncă, 

Lumina stinsului amor 

Ne urmărește încă.