Nu voi mormânt bogat, 

Cântare și flamuri, 

Ci-mi împletiți un pat 

Din tinere ramuri. 

Și nime-n urma mea 

Nu-mi plângă la creștet, 

Frunzișului veșted 

Doar vântul glas să-i dea. 

În liniștea sării 

Să mă-ngropați, pe când 

Trec stoluri greu zburând 

La marginea mării. 

Să-mi fie somnul lin 

Și codrul aproape, 

Lucească cer senin 

Eternelor ape, 

Care din văi adânci 

Se-nalță la maluri, 

Cu brațe de valuri 

S-ar atârna de stânci - 

Și murmură-ntr-una 

Când spumegând recad, 

Iar pe păduri de brad 

Alunece luna. 

Reverse dulci scântei 

Atotștiutoarea, 

Deasupră-mi crengi de tei 

Să-și scuture floarea. 

Nemaifiind pribeag 

De-atunci înainte, 

Aduceri aminte 

M-or coperi cu drag 

Și stinsele patemi 

Le-or troieni căzând, 

Uitarea întinzând 

Pe singurătate-mi.