Ochiul tău iubit,

Plin de mângâieri,

Dulce mi-ai lucit

       Până ieri.

Oare te pierdui

Pe acest pământ,

Fără ca să-mi spui

       Un cuvânt?

Oare te înduri,

Tu, ca să mă lași,

Geniu de păduri

       Drăgălaș?

Luna în zădar

Bate în ferești,

Și mă-ntreabă iar

       Unde ești?

Ar luci pe zid

Până ce te culci,

Până ți se-nchid

       Ochii dulci.

Și ar tremura

Tainic în frunziș

Și te-ar săruta

       Pe furiș.

Dar ea zi cu zi

E în orice loc

Și te va găsi

       Cu noroc.

Eu nu pot să plec

Peste nori și vânt,

Și să te petrec

       De-unde sunt.

Cum nu sunt ca ea,

Ca să mă strecor,

Drept oglinda ta

       Să cobor!

Chipul tău frumos

Să-l privesc întreg,

Cu atât folos

       Să m-aleg.

Să apar ca-n vis

Acelei vederi

Care mi-au surâs

       Până ieri.